1,794 matches
-
aerul răsuna de niște răcnete neidentificabile. - Ce este? se sperie Otilia. - Nimic, nimic! o liniști Pascalopol. Un noroi negru, gros părea că se rostogolește moale dinspre zare spre trăsură, un noroi cald, care fierbe și plesnește, făcând să se miște domol suprafața lui. Bucăți din această lavă pătă câmpul pe ici, pe colo, adunîndu-se spre centrul invaziei. Strigătele guturale sugrumate crescură în val, și noroiul începu să se prăvale mai cu putere, zguduind pământul. - Sunt bivolii, zise Pascalopol, și opri brișca
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
apropia în picioare de masa fraților, ciugulea, de la toți, vorbind și râzând cu gura plină, și apoi, când sosea Titi, spunea candid: - Dragă, ție ți-e foame, că eu n-am poftă deloc! Nicin-am gătit. Titi își schimba adânc și domol apele ochilor, dar nu zicea nimic. Ana pleca mereu în oraș, alergând neostenită nu se știe unde, avidă de petrecere, invidioasă de orice lux. Titi se închidea în casă, făcând picturi după cărți poștale ilustrate, înrămîndu-le singur și bătîndu-le cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în ceaun. Gheorghe aruncă un pumn de talaș peste flăcări. Vântul se iscă iar. Se încorda în trestiile înalte și drepte, care sunau ca un țambal. - Vine toamna! suspină unul. - Ne strânge, s-a dus binele... Paraschiv auzi glasul bătrânului, domol și cald. Gheorghe turnă mălaiul și începu să mestece mămăliga. Un miros bun se răspândi împrejur. Oacă urcă sub malul scobit, să mai aducă ceva. In mâna lui Bpzoncea străluci o sticlă albă, lunguiață. Ucenicul îl văzu cum soarbe cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Lumina lămpii pierise. Numai o gălbeneală urâtă u juca sub pleoape. Presării i-au udat pe amândoi cu apă. Când s-au dezmeticit, o răceală li se prelingea pe obraji. Degetele nu le mai simțeam. Parcă erau retezate. Gheorghe oftă domol și crăpă ochii. Lampa ardea încă deasupra lor cu lumina ei murdară. Zbirii ședeau vorbind lângă fereastră. Se trezise și Paraschiv. Sorbi cu limba apa scursă, sărată, și își lipi obrazul lui rănit de tălpile desculțe ale celuilalt. Îl mângâie
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
detașare completă de lucruri nu trebuie să ne permită mai mult de ceea ce ar fi emoțiile unui idiot. După fiece intensitate, nu redevii persoană, ci obiect. Apropierile de Absolut au urmări mai grave decât orice intoxicare. Starea consecutivă beției e domoală și plăcută față de înțepenirea ce urmează slăbiciunilor împlinite pentru Dumnezeu. Accesul ultim te face doar să simți groaza de a nu mai înțelege nimic și nu reintri în materie decât după extaz. Cine ar avea curajul să definească acele clipe
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
bordel. Atât bucuria, cât și veselia înviorează, dar una spiritul și alta simțurile. - A vorbit cineva de veselie în mistică? S-a auzit vreodată de vreun sfânt vesel? Dar bucuria însoțește extazul și învecinează cu cerul până și în forme domoale. Nu poți fi vesel decât între oameni; nu poți cunoaște bucuria decât singur. Trebuie să fii vesel cu cineva; când n-ai pe nimeni, ești mai aproape de piscurile bucuriei. Nu există boală de care nu ne-ar vindeca o lacrimă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mai mult de o administrație a naturii. În fiece parfum se tânguie un plâns imaterial al florilor, de dată ce ne inspiră o destrămare funebră. Învăluiți în el, neliniștea morții ne cuprinde ca o sevă pornind de departe și ridicîndu-se domol și trist în vlaga trupului. Și cum suspină un trandafir în mâhnirea noastră, înnobilînd-o! Sau parfumuri încărcate de sinucidere, plutind vast și tulbure spre inimi apuse! Chiar dacă știi de când melancolia te-a dezbinat de fire, îți pare totuși că te-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
să fie e starea noastră de febră, iar adevărurile se proiectează pe o lume de absențe prin vioiciunea căldurilor noastre. Suflul de substanță care transformă neființa lumii în realitate emană din intensitățile noastre. De-am fi mai reci sau mai domoli, nimic n-ar fi. Focurile lăuntrice susțin soliditatea aparentă a firii, însuflețesc peisajul de neant al viețuirii. Jăraticul interior e arhitectul vieții, lumea-i o prelungire exterioară a flăcării noastre. Oare Dumnezeu va ierta omului de a-și fi dus
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
istoriei și nimbul forței, pare a nu ne surâde deloc. Dar tot ce trăiește în istorie și pentru istorie și nu cunoaște gloria este pierdut. Ceea ce-mi pare o evidență este că nu pot să accept o Românie mediocră, domoală, resemnată, înțelegătoare. Și nu este destul a crede că refacerea morală și materială ar însemna un progres efectiv. O Românie cinstită și ordonată nu înseamnă absolut nimic, dacă dincolo de confortul moral și material nu se elaborează frenetic o expansiune a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
te asimilează liniștit și călduț devenirii, aruncîndu-te pradă timpului. Destinul, ca o lunecare orizontală, este negația goticului și a complexelor de viață născute din el. Neamul românesc n-a trăit sub semnul spiritului gotic. De aici: pasivitatea, scepticismul, autodisprețul, contemplația domoală, religiozitatea minoră, anistoria, înțelepciunea, care constituie aspectul negativ al specificului nostru național, aspect din păcate central. Așa ne-am trăit noi o mie de ani și așa va trebui să nu ne mai trăim miile ce vor urma. Numai furia
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
al lumii, resemnarea este o inerție a sufletului, abandonat unui prizonierat cosmic din lipsă de tensiune lăuntrică. Renunțarea are totdeauna o valoare religioasă; resemnarea, numai una psihologică. Renunțăm la ceva; ne resemnăm în fața a ceva. Orice resemnare este un jug domol, o ofensă adusă elanului prometeic al spiritului. Renunțare pleacă din haosul și demiurgia inimii; resemnarea, din golul ei. Toți istoricii României - implicit sau explicit - sânt de acord că resemnarea a fost nota intimă a sufletului nostru în decursul marii noastre
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de puternică, încît opunând rezistență să devină reacționară; este însă destul de slabă pentru a deveni un anacronism. Ortodoxia ne-a ținut de cald în decursul secolelor de așteptare subterană. De mult și-a pierdut din căldură, și dacă azi e domoală, mâine va fi neutră sau rece. În afară de faptul că nici o formă a spiritului nu reușește să-și mențină valorile atașate - o lungă durată - de un fond sufletesc, și acestea se cristalizează autonom, constituind o lume dezrădăcinată și moartă, există pentru
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de fapt: granițele ei materiale și morale. România este; atîta-i ajunge. Neavând pasiunea devenirii frenetice, ea a răspândit în toate conștiințele acceptarea ei proprie. Nu că România ar trebui să mângâie visul explicit al cuceririi țărilor din jurul ei - e prea domoală pentru a putea concepe asemenea absurdități -, dar faptul că ea nu cultivă cu exasperare gândul de a deveni o mare putere este revoltător și revelator pentru carența ei. Armata noastră nu servește decât un principiu de apărare și nu se
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
moment, și urletele fioroase ale canibalilor îngropați în flacări se auzeau asemenea vaietelor celor osândiți la focul Gheenei. M-aruncai pe cal disculț cum eram și, izbindu-l în coaste, începui să iau drumul înapoi pin oraș, flacărele erau mai domoale, stradele - pustii, și cadavrele erau pe - alocurea așezate claie pe grămadă. Călării repede până ieșii din oraș afară, unde, la drumul împărătesc, luîndu-mi lancea din șanț, scoțîndu-mi pana roșie din căciulă și dînd-o vântului, o apucai călare îndărăt spre munte
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
el pe căile nordice. Intra în echipa Ministerului de Externe, care pleca la Helsinki, devenind conducătorul ei recunoscut și prețuit, chiar dacă, oficial, șeful delegației era ambasadorul Mircea Bălănescu. Valentin Lipatti era un bărbat înalt, bine legat, cu un păr perie, domol în mișcări, dar iute în gândire și prompt în replică. Adesea purta pe chip o ironie fină, de om care a văzut multe, ironie care se putea naște dintr-un gând șăgalnic, binevoitor, sau, dimpotrivă, pregătea o șarjă ascuțită și
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
neascultător și încăpățânat, dar cu toate astea este în stare când vrea, acum la vârsta lui, să dureze o masă, să curețe un măslin, să talpuiască o pereche de pantofi... în stare ca un adult. Bătrânii prieteni plecară pe rând domol spre casele lor, lâsându-l pe Geronimo tulburat și neliniștit; lucrul acum, fie că se făcuse târziu, fie că era obosit, și chiar și din pricina celor auzite, mergea mai greu și nesigur. Mai bine să se oprească, în unele seri judecățile
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
gălbejit, părând a fi scos dintr-un lazaret. În seara zilei de 17 ianuarie, sub porticurile din Banchi 30, acel călugăr, cu o mutră atât de vânătă și rotundă, stătea de vorbă cu un cunoscut tip subversiv din oraș. Mergând domol, am putut să aud câteva cuvinte; spuneau: "Mai devreme sau mai târziu se va sfârși și cu teroarea, ne vom aduna toți laolaltă și vor fi măturați". Apoi, zărindu-mă, au schițat un zâmbet și au schimbat vorba. Dar de unde
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
așa de înaltă că nu ar mai trebui produși alți oameni. Ochii iau numai Totul ca Întreg în ei. Este, firește, un peisaj frumos cu colțuri la locurile potrivite, cu adâncimi care nu amintesc de morminte deschise, și cu înălțări domoale care nu trezesc în amintire movilele de pe mormintele oamenilor. Este un ținut eliberat de oameni, este o bucată moartă de ținut fără cadavre. Urieșimea pomilor produce umbre frumoase și absurde. Probabil că există animale în ținut, dar nu există nici o
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
condensează, În vreme ce arșița Îi slăbește forța, făcându-l să-și piardă consistența și vigoarea. Iar când un foc arde direct sub razele soarelui, activitatea sa este și mai redusă; aprinde cu mare greutate lemnul (D) și Îl mistuie mult mai domol. Totuși, după părerea mea, cauza fenomenului trebuie raportată mai degrabă la calitatea uleiului. Nu este de respins ideea că, mai demult, uleiul provenit dintr-un pomișor de măslin era fluid și puțin hrănitor. Ceva mai târziu, când arborii au ajuns
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
sursa de inspirație pentru toponime cu ar fi: Valea Sălcii, La Nuci, În Rugărie. Toponimul „Colinele Tutovei” derivă de la Tutova, cu sensul de lent, leneș (în limba bulgară cuvântul „tutav’’ semnifică ceva lent, indolent, leneș), ceea ce se potrivește cu aspectul domol al Colinelor Tutovei. Trecutului îndepărtat aparțin toponimele de inspirație istorică, care ne informează despre mediul înconjurător, de exemplu „Dealul Bărboasei”. Cele antroponimice sunt de factură mai recentă, fiind consecința intervenției omului ca individ sau ca și colectivitate: La Livada, Iazul
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
această iubire. Șase luni mai târziu, locuiam Împreună; iar patru ani mai târziu ne-am căsătorit. În ciuda tuturor Întâmplărilor vieții, complicitatea noastră a rămas intactă până În ziua de azi.» Trigon sau sextil Dispoziție: Aici amestecul de Înțelepciune și afecțiune curge domol și fără ciocniri. Individul dă dovadă de rațiune și e mulțumit de asta, acceptă imperfecțiunile celuilalt cu chibzuință, spunându-și că nu merită să dea cioara din mână pe vrabia de pe gard. Evenimente: Angajamentele capătă un caracter durabil, relațiile se
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
dealul Țuguietei și Cotu Negru, însoțit 159 de Voiculescu, Tutoveanu, Valerian. În primăvara tragică a anului 1917, Vlahuță îi șoptea lui Tutoveanu: „Privesc jocul de dealuri și acum mă dumiresc de ce‐ai rămas aicea, de taină și de strajă”. Colinele domoale ale Bârladului i se păreau la fel ca cele de la Dra gosloveni, unde și‐ a așezat cuibul...”. Ziarul era destinat nu numai bucureștenilor și bârlădenilor, ajungea și în județele Galați, Brăila, Tecuci, Prahova, Covurlui... * Secerea Secerea „În 1937 și începutul
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
mărar cu alte plante: 30 g semințe de mărar, 30 g semințe de chimen, 5 g inflorescență de coada șoricelului, 15 g boabe de ovăz, 2 pahare de apă. Se pun într-un vas curat și se fierb la foc domol timp de 10 minute. După răcire se strecoară. Întreaga cantitate se bea în decursul unei zile cu înghițituri mici. Este un bun expectorant. Iată și plante expectorante în amestec: Rp./ Cetraria islandica (lichen de piatră) 20 g Radix Liquiritiae (rădăcină
XII. Bolile şi fitoterapia. In: Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Gabriela Anastasiu, Viorica Puiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2195]
-
constipațiile cronice. Se folosește coaja uscată, de cel puțin un an vechime. Se administrează ca decoct, cu o lingură coajă opărită, la o cană de apă fierbinte. Se lasă în repaus o jumătate de oră, apoi se fierbe la foc domol, 15-30 minute. Se bea călduț, îndulcit cu miere seara la culcare; sau pulbere, 2-3 vârfuri de cuțit pe zi. Radix Cichorii (rădăcină de cicoare). Se bea 2 3 căni pe zi dintr-o infuzie cu o linguriță la o cană
XII. Bolile şi fitoterapia. In: Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Gabriela Anastasiu, Viorica Puiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2195]
-
mai multe zile la rând până la expulzarea paraziților. Decoct de usturoi și miere. O parte căței de usturoi, două părți apă, miere după gust. Într-un vas emailat se pune usturoiul și apa. Se acoperă și se fierbe la foc domol până scade la jumătate. Se strecoară imediat, apoi se răcește și se îndulcește cu miere după gust (o linguriță de miere la o jumătate pahar de lichid). Decoctul se poate păstra 2-3 zile la temperatura camerei și nu mai mult
XII. Bolile şi fitoterapia. In: Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Gabriela Anastasiu, Viorica Puiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2195]