KorAP: Find »[drukola/base=don & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...47 48 49 ...138 >

3,431 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890

poziția profesorului pe catedră și a mea în bancă, mă legam la fălci cu o batistă mare, popească, și așteptam. Dacă mă chema la lecție, mă ridicam în picioare și spuneam fonf, îndurerat și bălos: ― Vă rog să mă scuzați, don' profesor, dar am o durere de măsele groaznică! ― Ah, stai jos, stai jos! răspundea dascălul... Ai vreo măsea cariată, sau o nevralgie? ― Nu știu, don' profesor... știu numai că mă doare de înnebunesc. ― Păi n-ai luat nimic, vreun antinevralgic

Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
mă ridicam în picioare și spuneam fonf, îndurerat și bălos: ― Vă rog să mă scuzați, don' profesor, dar am o durere de măsele groaznică! ― Ah, stai jos, stai jos! răspundea dascălul... Ai vreo măsea cariată, sau o nevralgie? ― Nu știu, don' profesor... știu numai că mă doare de înnebunesc. ― Păi n-ai luat nimic, vreun antinevralgic, ceva. De ce nu te duci la dentist? ― N-am avut timp, c-a trebuit să-nvăț toată după-amiaza! ― Of, bietul băiat... și durerea de măsele

Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
a caracterizat și ni l-a păstrat în amintire ca pe un profesor ales: ― Stai, nu te neliniști, gîndește-te bine, să nu faci vreo confuzie... Vorbeam despre "Războiul troian", nu? Ai fost atent la răspunsurile date de către colegii dumitale? ― Da, don' profesor! încuviință Chiorul foarte puțin convins... ― Ei, atunci? Dar să presupunem că n-ai învățat lecția din cartea de Istorie, deși era suficient să fi fost atent la explicație sau s-o citești măcar o dată, că nu este altceva decât

Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
cartea de Istorie, deși era suficient să fi fost atent la explicație sau s-o citești măcar o dată, că nu este altceva decât o poveste... tot trebuia s-o știi de la Romînă! Anul acesta se studiază "genul epic" nu? ― Da, don' profesor! răspunseră tocilarii. ― Ei, cred că prima epopee cu care ați făcut cunoștință este "Iliada" lui Homer, nu? ― Da, don' profesor! ― Ei, bine, Constantinescule, cum începe "Iliada"? Și fără să mai aștepte răspunsul lui Chiorul care, dealtfel, n-ar fi

Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
este altceva decât o poveste... tot trebuia s-o știi de la Romînă! Anul acesta se studiază "genul epic" nu? ― Da, don' profesor! răspunseră tocilarii. ― Ei, cred că prima epopee cu care ați făcut cunoștință este "Iliada" lui Homer, nu? ― Da, don' profesor! ― Ei, bine, Constantinescule, cum începe "Iliada"? Și fără să mai aștepte răspunsul lui Chiorul care, dealtfel, n-ar fi venit niciodată, Marin Dumitrescu începu să ne recite cu glas cald: "Cîntă-mi, Zeiță, mânia ce-aprinse pe-Ahil Peleianul, Patimă crudă

Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
răspunsul lui Chiorul care, dealtfel, n-ar fi venit niciodată, Marin Dumitrescu începu să ne recite cu glas cald: "Cîntă-mi, Zeiță, mânia ce-aprinse pe-Ahil Peleianul, Patimă crudă, ce-Aheilor, mii de amaruri aduse!" și așa mai departe... nu? ― Da, don' profesor! afirmă cu multă convingere Chiorul. ― Ei, acum ți-ai amintit cine era Ahile? ― Da, don' profesor! făcu Chiorul cu ochii strălucitori, și se pregăti să dea răspunsul. Dar el avea o specialitate a lui, neîntrecută decât de Ionaș Moscu

Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
cu glas cald: "Cîntă-mi, Zeiță, mânia ce-aprinse pe-Ahil Peleianul, Patimă crudă, ce-Aheilor, mii de amaruri aduse!" și așa mai departe... nu? ― Da, don' profesor! afirmă cu multă convingere Chiorul. ― Ei, acum ți-ai amintit cine era Ahile? ― Da, don' profesor! făcu Chiorul cu ochii strălucitori, și se pregăti să dea răspunsul. Dar el avea o specialitate a lui, neîntrecută decât de Ionaș Moscu, de a răspunde: tare, limpede, impresionant, chiar când nu știa ce să răspundă! Își alcătuia o

Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
de zi, a întrebat clasa: ― Ostrogoții au năvălit singuri, sau au mai fost însoțiți de cineva? El se gândea, desigur, la Visigoți. Clasa n-a știut să răspundă, însă Chiorul, foarte serios, a ridicat degetele. ― Știi dumneata, domnule Constantinescu? ― Da, don' profesor! ― Ei, spune atunci! ― Da. Ostrogoții n-au năvălit singuri... ― Așa! îl întrerupse satisfăcut profesorul. ― Ei, continuă Chiorul apăsat, au năvălit împreună cu nevestele lor! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Într-o zi, în clasa a VI-a modernă, s-a întîmplat una boacănă de tot

Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
vreun spirit? La Cioc zâmbetul era admis numai când făcea el vreun spirit, și cum asta se-ntîmpla o dată într-o generație școlară... însemna că la ora lui n-aveai prilejul să zâmbești decât o dată în opt ani! ― N-am zâmbit, don' profesor... m-au mâncat buzele și m-am scărpinat cu dinții! ― Da? Ia vezi să nu te mănânce obrajii, și să nu te scarpin eu cu palmele! ― Să vă spun cum a fost... Eu mi-am făcut un palton nou

Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
făcut lăudabile eforturi să se ridice, ca apoi, extenuat, să-și compună o privire de vițel care merge la tăiere, fără însă să spună ceva, întrucît această parte a înscenării ne revenea nouă. ― A căzut și și-a luxat piciorul, don' profesor! Nu poate să stea în picioare! Înduioșat la culme de starea nenorocită în care se găsea Simulescu, mai ales după ce i-a văzut piciorul înțepenit, aruncat demonstrativ afară din bancă, profesorul a început să-l întrebe, după vechiul său

Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
ivea deseori, mai curând chiar decât așteptam. Necazul cel mai mare i-l provocam profesorului când, de câte ori nu-i reușea câte o experiență și se scuza, invocând diferite motive, noi îi spuneam, rânjind binevoitori: ― Să-l chemăm pe domnul Eduard, don' profesor! El se-nroșea și ne-arunca niște priviri asasine, la care noi răspundeam cu surâsuri angelice! . . . . . . . . . . . . . . . . . Glasul tăios al profesorului mă trezi brusc din reveria în care căzusem. Îmi aminteam de alte lucruri petrecute tot în clasă, odinioară... ― De ce

Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
noi răspundeam cu surâsuri angelice! . . . . . . . . . . . . . . . . . Glasul tăios al profesorului mă trezi brusc din reveria în care căzusem. Îmi aminteam de alte lucruri petrecute tot în clasă, odinioară... ― De ce zâmbești, domnule, în timpul explicației mele? mă întrebă Chimistul. Poftim la lecție! ― Bine, don' profesor, zic eu, ies, dar... m-ați mai ascultat și lecția trecută, și mi-ați pus "rău". ― Dacă nu ieși, îți mai pun un "rău". Atunci mă hotărâi să ies. ― Ia vorbește dumneata despre "sinteza acetilenei"! ― Sinteza acetilenei? ― Da, sinteza

Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
Mă cuprinse o toropeală dulce, din care mă trezi din nou glasul tăios al Chimistului: ― Hai, domnule, odată! Știi? ― Știu!... Hm! hm! Avem, avem acetilena...! Hm! Carbon hidrogen 6! CH6! ― Cum? ― Asta, vream să zic... N-o știu p-asta, don' profesor... dați-mi altceva! ― Ce altceva, domnule, ce altceva? Dumneata n-ai idee de chimie organică, și-ți arde de zâmbit în bancă! Poftim la loc! "Rău". Eram sigur și eu, și clasa, că profesorul se hotărâse să mă lase

Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
ducea mâna la frunte a gândire, iarăși scria; Iarăși mai sta în contemplație! Profesorul, văzîndu-l atât de activ, l-a întrebat într-un timp, înciudat parcă de faptul că scrie atât de neobosit: ― Ei... domnule Moscu, merge, merge? ― La perfecție, don' profesor! i-a răspuns Moscu, zâmbind sigur de succesul pe care-l va obține! Dar sfârșitul orei a sosit, fără ca odată cu el să-i sosească lui Moscu și mult așteptata teză fabricată de colegi! Moscu se oprise din scris. Văzând

Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
grabă, "Cuvine-se cu adevărat să te fericim pre Tine"..." și așa mai departe! Dar bine, domnule Moscu, confunzi Chimia cu Religia, domnule, pentru Dumnezeu?! Moscu, văzând că partida e pierdută, se ridică demn în picioare și spuse răspicat: ― Nu, don' profesor, dar... să vedeți... știți... eu... Să vedeți... ― Da, da' să vedem și ce părere vor avea ceilalți domni profesori despre teza asta! ― Eu cred, spuse Moscu netulburat și pe același ton cu profesorul, că vor avea o părere cât

Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
ceva mai mult și mai greu decât pe ceilalți, a insistat asupra unor formule, ne-a cerut să descompunem în valențe, și-n sfârșit ne-a spus: ― Este adevărat... știți toată materia anului... amândoi aveți media generală... "suficient"! ― Vă mulțumim, don' profesor! ― Vă rog stăruitor, însă, părăsiți sala imediat! Nu de alta, rânji el, dar acum știți atât de bine, încît s-ar putea să fiți ispitiți să suflați colegilor de la tablă! Când am ieșit pe sală, Moscu m-a tras

Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
Domnule, țipă Chimistul exasperat, cum poți să debitezi astfel de inepții, pentru numele lui Dumnezeu?! Cum o să existe în muscă acidul formic... care v-am spus că există numai în furnică? Dar Chiorul nu se dă bătut: ― Poate că există, don' profesor, și nu știm noi, dacă n-am făcut experiența! De ce să nu-ncercăm? Să strivim musca în hârtia de turnesol, și o să ne convingem! ― Stai jos, domnule, și lasă-mă-n pace! Te rog stai jos! Chiorul și-a

Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
nici așa n-o scoate la capăt, Tânărul a izbucnit, spumegând de mînie: ― Care e bestia care-mi tulbură ora? Atunci m-am ridicat eu și, arătîndu-i fereastra deschisă, i-am spus senin: ― Poate că este vreo ciocănitoare-n Cișmigiu, don' profesor! El s-a-nroșit la față și, adresîndu-se băieților, a strigat: ― Auziți, tinerilor, ce naiv e colegul vostru, ca să nu zic prost! Ciocănitoare la sfârșitul iernii și... unde? În Cișmigiu! Stai jos, tinere, că-mi faci milă cu naivitatea dumitale! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . O

Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
însă continuând să mestece. ― Este nemaipomenit! izbucni Tânărul. După ce că vii târziu, mai intri în clasă și mestecînd! Gestul dumitale e incalificabil. De ce vă e dată recreația? Ca să vă faceți necesitățile fizice, ca să vă plimbați... nu?... Ca să mâncați... accentuă el. ― Da, don' profesor! admise Chiorul foarte conciliant. ― Atunci?! Ce-ai spune dumneata dacă m-ai vedea pe mine că intru-n clasă mîncînd? A? Chiorul își holbă ochii cât putea de tare și răspunse-n hohotul nestăpânit de râs al întregii clase

Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
conciliant. ― Atunci?! Ce-ai spune dumneata dacă m-ai vedea pe mine că intru-n clasă mîncînd? A? Chiorul își holbă ochii cât putea de tare și răspunse-n hohotul nestăpânit de râs al întregii clase: ― Aș spune: "Poftă mare, don' profesor!" * Profesorul Simion Radian de Zoologie scosese la lecție o serie de patru, ca de obicei. Examina "hidra de apă dulce", în comparație cu "hidractynia echinata", căreia noi, de-ai naibii, îi ziceam "hidmcîynia închinata''. La un moment dat, a fost pusă

Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
profesorul cam supărat, nu știe nimeni să-mi răspundă când merge hidra de apă dulce cu brațele sale? Atunci am tresărit eu, ca și când mi-aș fi adus aminte, și-am ridicat degetele, exclamînd: ― A! ― Ți-ai amintit? Știi dumneata? ― Da, don' profesor! ― Ei bine, spune? Și am dat un răspuns în genul acelora pe care le obișnuia Chiorul: ― Hidra de apa dulce merge cu brațele sale... ― Așaaa, făcu profesorul cu bunăvoință, ― Atunci când o dor picioarele!... Stupoare, râsete, 3, stai jos, măgarule

Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
culori. ― Am făcut și eu în caiet... ― Să nu-mi spui "portretul racului", ca rândul trecut, mă întrerupse profesorul, că-ți pun 3 și te trec la loc, fără să te mai ascult! ― Nici nu m-am gândit la asta, don' profesor! ― Cu atât mai bine! Acum spune, te rog, ce știi despre rac? ― Racul e un animal care trăiește în apă și poate ține loc de pește! ― Ai? Cum spuseși? Cum poate ține loc de pește? Crezi dumneata că e

Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
felcerie! Bine, poftim, să luăm alt animal de apă: broasca ține loc de pește? ― Nu, dar ea poate ține loc de pui de găină; am auzit că la gust seamănă foarte mult cu... ― Ai auzit, dar n-ai mîncat! ― Nu, don' profesor, eu prefer racul! ― Și cum pretinzi dumneata că racul poate ține loc de pește? ― Păi nu pretind eu! ― Cum, n-ai spus chiar dumneata adineauri? ― Ba da..., eu am spus, dar nu pretind eu, ci o zicătoare populară rusească

Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
Foarte prost că ai crezut! Sîntem la ora de Zoologie, nu la ora de Romînă! În sfârșit, e timpul să terminăm. Spune-mi ce știi despre rac, dacă într-adevăr știi ceva, și treci la loc! ― Știu tot despre rac, don' profesor! ― Ei, bine, atunci spune! ― Racul e folosit în arta culinară la prepararea a diferite mâncăruri alese, foarte gustoase, dar în același timp indigeste... Fără să vrea, profesorul, plescăi, probabil la amintirea vreunui pilaf gras de raci, dar nu mă

Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
Cea mai bună parte de mâncat la rac, continuai eu imperturbabil, este gâtul racului, pentru că este cărnos și n-are oase cum are peștele! ― Cum ziseși? sări ca ars profesorul. Care e partea cea mai bună de mîncat? ― Gâtul racului, don' profesor! ― Bine, domnule, dar dumneata habar n-ai de rac și de Zoologie! Păi racul are gât, domnule? țipă Radian, scos din fire. Tocmai că n-are gât, domnule, el e un animal fără gât. La rac nu există gât

Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]