2,101 matches
-
noapte, nu aveam nici un număr de telefon la care să apelăm în caz de nevoie. În următoarea zi ne-am simțit destul de obosiți. Purtam în spate, noi, cei doi bărbați, cam câte 30 de kg.-haine, conserve, cort, saci de dormit etc.-partea feminină ceva mai puțin, dar destul de greu la drumul pe jos. Am plecat către Milești. Veneau în față dealuri mari. O căruță trece pe lângă noi, omul care mâna calul ne îndeamnă să urcăm. îi mulțumim și îi spunem
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
naturii și a frigului care se Înăsprea. A trebuit să legăm motocicleta de un stîlp telegrafic și, după ce am aruncat peste ea pînza de cort, ne-am așezat În spatele ei. Uraganul din apropiere ne Împiedica să ne folosim sacii de dormit. Nu a fost nicidecum o noapte plăcută, dar În cele din urmă somnul a biruit frigul, vîntul și toate celelalte, și ne-am trezit dimineața la nouă, cînd soarele se ridicase mult deasupra noastră. La lumina zilei, am descoperit că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
fete ale paznicului, exponente ale grației femeilor chiliene, care, fie frumoase, fie urîte, au o anume spontaneitate și prospețime care te captivează pe loc. Dar divaghez... Aici ni s-a dat o cameră În care ne-am așternut sacii de dormit și am căzut În obișnuitul nostru somn adînc, Încît nici n-am auzit sirenele. Voluntarii de serviciu nu aveau habar că sîntem acolo, așa că au plecat În grabă cu pompele de incendiu, iar noi am dormit pînă dimineața tîrziu și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
trecuserăm pe drumul cel lung dinspre Santiago. Ne-a lăsat să dormim pe niște scînduri de lemn, În compania unor paraziți al căror nume se termină În hominis, dar măcar aveam un acoperiș deasupra capului. Ne-am pus hotărîți pe dormit. Veștile despre sosirea noastră au ajuns, Însă, la urechile unui conațional instalat Într-un restaurant ieftin din vecinătatea parcării, care a dorit să ne cunoască. Să te Întîlnești astfel cu cineva În Chile presupunea un anumit soi de ospitalitate, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
să facem rost nici măcar de o jumătate de kilogram. Am privit cu atenție vasul, care fusese proiectat În Anglia și construit aici; felul exagerat În care era construit intra În contrast cu sărăcia absolută din Întreaga regiune. Problema noastră cu locul de dormit și-a găsit rezolvarea la sediul Gărzii Civile, unde un locotenent prietenos ne-a lăsat să stăm În infirmerie; amîndoi Într-un pat, e drept, dar cel puțin era un loc confortabil și călduros. După o vizită destul de interesantă pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
ancora lîngă mal, țînțarii și-au făcut apariția În hoarde, pentru a dovedi adevărul tangibil despre existența lor, atacîndu-ne În roiuri de-a lungul nopții. Alberto și-a acoperit fața cu o bucată de plasă și, Înfășurat În sacul de dormit, a reușit să doarmă cîteva ore, Însă eu am Început să resimt simptomele unui atac de astm, astfel că Între asta și țînțari nu am Închis un ochi pînă dimineață. Noaptea aceea s-a șters din memoria mea, dar Încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
În josul apei, Într-o ambarcațiune de lux pe care cei de acolo o construiseră special pentru noi. Prima zi s-a scurs liniștit, dar În noaptea respectivă, În loc să stăm de pază, cum ar fi trebuit, ne-am așternut, amîndoi, pe dormit, protejați În chip convenabil de plasa de țînțari care ni se dăduse, și, cînd ne-am trezit a doua zi, am descoperit că barca noastră eșuase la țărm. Am mîncat ca niște fiare. Ziua a trecut vesel și ne-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
scris în parte pe o bucată de săpun de rufe cu o bucată de sârmă aflat la o percheziție inopinată, am primit o pedeapsă de 7 zile de izolare cu regim special: pâine și apă, fără scaun, fără pat. Pentru dormit se introduceau două scânduri la stingere (pe jos era ciment), iar la deșteptare se scoteau. Am lucrat la fabrica de nituri la fierărie. Am fost la mina de plumb de la Nistru și Baia Sprie. Pentru munca prestată am primit zece
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
ei de noapte șvăbesc-bănățeană. La oraș n-am purtat niciodată această cămașă de noapte, ci am vârât-o în raftul cel mai de jos din dulap. Dar am mai întâlnit-o o dată, purtată de o străină într-un vagon de dormit, timp de opt ceasuri prin noaptea de iarnă, în cursul unei călătorii de la Timișoara la București. Călătorie care s-a transformat atunci în spaimă de moarte. Când am sosit în sala de așteptare a gării, am fost oprită de trei
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Era, ca de obicei, un teatru murdar și viclean: mă puseseră la încercare să vadă ce voi face după ce-mi ordonaseră să nu părăsesc hala gării, lăsându-mă pe deasupra fără bilet și fără buletinul pe care la vagonul de dormit trebuia să-l prezinți conductorului. Mizaseră pe faptul că voi rămâne încremenită în hală și că trenul va pleca fără mine. Iar după plecarea trenului ar fi venit să-mi spună că pierdusem trenul numai din vina mea, că nimic
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
tăcut și pustiu. Toată lumea urcase în vagoane. Mă auzeam împiedicându-mă și căzând de parcă aș fi fost nu eu, ci o altă persoană. și mă ridicam iarăși, continuând să merg împleticit între cei doi până ce am ajuns la vagonul de dormit aflat tocmai la capătul peronului. Acolo, cei doi s-au postat unul în stânga, celălalt în dreapta scării vagonului. Cel din stânga mi-a dat biletul, cel din dreapta buletinul. Mi-au urat rânjind „Călătorie plăcută“, suna de parcă ar fi zis: „Călătorie pierdută“, m-
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
raioanele de confecții pentru femei și la fratele ei Jakob din raioanele pentru bărbați, v-aș mai întreba o dată: o cunoașteți pe Inge Wenzel în drum spre Rimini? În anii ’80, ea era o imagine publicitară - făcea reclamă vagoanelor de dormit ale Căilor Ferate Germane. Imaginea avea aproximativ 20 cm lungime și 35 cm lățime, rama ei cafenie de plastic o vedeai lipită pe pereții multor compartimente de tren. Mi-a plăcut în acea vreme și reclama cu trenul călătorind prin
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Tata a tras căruța lângă grămada de gunoi, le-a dat iepelor să ronțăie ceva și s-a apropiat de bătrân. Văsălie, ți-am găsit de lucru începând de mâine dimineață. Numai că gazda asta nu se împacă și cu dormitul. Tu dacă vrei, rămâi la mine și mai facem un pat. Ce zici? Nu-i nevoie de pat, îți mulțumesc din toată inima. E vară, e cald, pot dormi afară, iar dacă va ploua mă retrag în grajd, lângă iepe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ars până-n temelii, datorită neglijenței unor ciobani de-ai locului. Curând însă, o altă casă de refugiu a fost ridicată pe acelaș loc, tot din lemn, în anii 1895 1900 ce era compusă de data aceasta din 4 încăperi pentru dormit și oarece dependințe, dar care din cauze necunoscute a avut aceeași soartă ca și prima, adică a fost distrusă de un incendiu devastator la foarte scurtă vreme după darea ei în exploatare. Iubitorii muntelui și ai drumețiilor nu s-au
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
distrusă de un incendiu devastator la foarte scurtă vreme după darea ei în exploatare. Iubitorii muntelui și ai drumețiilor nu s-au dat învinși, și în anul 1910 au construit o nouă casă, tot din lemn, cu 6 camere de dormit, cu toate ale ei. Dar din păcate și aceasta a avut aceeași soartă ca și înaintașele, fiind încendiată în timpul primului război mondial. Abia în 1924, s-a realizat în sfârșit o cabană din zidărie de piatră cioplită și lemn, temelia
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
nu avea cum să ne deranjeze). Aveam timp destul toată noaptea, nu ne grăbeam. După vreo oră și ceva de program de voie de cabană, am decis că era vremea să ne culcăm - deși era destul de devreme ; dar nu la dormit ne era, vezi bine, gîndul. Am rămas de data asta amîndoi în cămăși și chiloți și ne-am suit în pat (se pare că asta era uniforma pentru astfel de momente, și eu m-am conformat). Acolo, desigur, dă-i
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Decembrie 1910, cam înainte de sărbători, mă aflam în acceleratul de seară, în drum spre București. Călătoream cu amicul meu Vespasian Pella, ocupând împreună o cabină de două paturi (pe atunci existau și cabine mari, de patru paturi) în vagonul de dormit. Ce obosit mă simt! îmi spune Pella, care, pe jumătate desbrăcat, se așezase la măsuța compartimentului, cu tocul și câteva foi de hârtie dinainte. El trebuia mi-o spusese cu puțin înainte să scrie un "articol de fond" pentru Opinia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ideea cea mai bună era transformarea gândurilor în cuvinte sau fraze, așezate cuminți în carte. Așadar am plecat spre Pitești, cu emoții în suflet. Distanța era mare, trebuia să trec prin București, și chiar dacă am avut bilet la vagonul de dormit, căci plecam seara la 9 din Oradea și ajungeam în București la 8 dimineața tot degeaba, pentru că mi-a fost foarte greu să trec de noaptea asta, tot gândindu-mă la ce voi face a doua zi. În București am
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Dumnezeu sau la ceea ce meditase sau citise 3 în acea zi. Cu toate acestea, adesea, când mergea la culcare, i se dezvăluiau lucruri deosebite și primea mari consolații spirituale, ce-l făceau să piardă o bună parte din timpul de dormit, care și așa era puțin. Și cercetând el uneori aceste lucruri, se gândi că avea, pentru a se întreține cu Dumnezeu, ore deja hărăzite pentru aceasta și, în plus, tot restul zilei. Prin urmare, începu să aibă îndoieli dacă acele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
persoane din acceași familie, oameni cu care intrase în contact în piață, le ceruse să o ajute la vânzare, întrucât nu cunoștea prețul mărfurilor și nici limba în care se vorbea. În cameră nu mai era disponibil nici un pat de dormit, doar un fotoliu în care Carlina se așeză cu sfială, apoi se afundă cât mai adânc, încolăcindu-se sub o pătură căutând ași feri privirea de celelalte persoane sub pretextul că era frântă de oboseala acumulată din timpul călătoriei. Părul
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
E o dovadă sigură! - Da frate, ai dreptate. și noi am plecat de acasă pentru a trăi la fel ca ei. Dacă ne gândim să ne mulțumim că am plecat de acasă doar pentru o mâncare și un loc de dormit, nu suntem decât niște pierde-vară. Ei pot să își permită, dar noi? - Cea mai sublimă stare e când realizezi ce ai visat și ai obținut cu adevărat, mai adăugă Jean. - Ai dreptate. Mă gândeam că toți murim o dată și-o dată
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
întreprinderi) sau cel puțin așa susține. Din păcate între conducerea editurii și conducerea poligrafiei există unele neînțelegeri de pe urma cărora pătimesc cărțile și autorii. Cele două călătorii la București au fost un chin (în special prima, cu trenul, fără vagon de dormit). și măcar dacă ar fi avut urmările scontate. Peste toate acestea s-a suprapus o muncă istovitoare pentru a încheia dactilograma noului roman ce trebuia trimis la București. îmi bat singur lucrările la mașina de scris și dacă altădată era
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Moise Nicoară 21, ap. 2, la etaj (într-o casă cu un singur etaj). Numai eu și cu fiul meu în vîrstă de 35. Ne vom întreține cu cea mai mare plăcere și folos pentru noi. Așadar ești binevenit oricînd, dormitul numai la noi. Chestionarul poate apărea în trimestrul I 1982, întîlnirea la Udești mai bine în mai, decît februarie, din cauza frigului. Deci într-o zi oarecare din mai, la școală. Asta, dacă am înțeles eu bine că se dorește acest
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
prin lume. Ne-am planificat cam același traseu prin America de Sud, doar că ele au o dată fixă de întoarcere. Ziua trece rapid și, undeva către miezul nopții, suntem cu toții gata de culcare. Niciuna dintre fete nu se declară încântată de perspectiva dormitului în cort, nu din motive de condiții proaste ci pentru că au venit aici în căutarea unor tradiții autentice. În final, găsesc eu o soluție: Alfonso, știi ce, nu pot să dorm eu la tine în cabinet? Alfonso și Sandra mă
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
a mai făcut ceremonii în acest loc și cum sau unde vom dormi, mai ales dacă va ploua, și îmi răspunde că va fi prima lui ceremonie la Urusona, dar tatăl lui aici făcea ceremoniile cele mai puternice. Cât despre dormit, îmi spune că va lua cortul de acasă pentru el, iar pentru noi vom amenaja un culcuș pe mal și vom lega un plastic de doi pari drept acoperiș în caz că va ploua. Înotăm fericiți o bucată de vreme și observ
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]