4,258 matches
-
aducea un plus de eleganță, dar, cu toate astea, impresia mea era că doamna contesă ar fi strâmbat din nas. În seara asta, nu ardea focul În sobă, o plăcere rezervată doar pentru lunile de iarnă. Totuși, ar fi fost drăguț să fie puțin foc, chiar și unul fals, ca să se asorteze cu podeaua de lemn și zidurile pătate. Localul ăsta mă făcea să vreau să merg la Dublin. Se pare că, acolo, străzile sunt garnisite cu astfel de cârciumi, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
muta dacă apartamentul nu ar fi așa de frumos. — Trebuie că organismele lor au ajuns capabile să digere orice, am observat eu. Gândește-te la ce-i vezi mâncând pe stradă. Janey oftă și se ridică. Era o fată foarte drăguță, ceva În genul unei nimfe de secol XVIII: rotunjoară, dulce și albă ca o pernă de catifea a cărei țesătură se uzase. Avea ochi mari, iar mâinile, adunând acum farfuriile Într-un vraf, erau practic rotunde, cu degețele scurte, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
am trezit cu el În geantă și mi-am Închipuit cum trebuie să se fi Întâmplat lucrurile. Îmi pare teribil de rău. Probabil că ați Înnebunit căutându-l. I-am zâmbit iertător și am spus: — Nu face nimic. Ați fi drăguță să vă amintiți În ce zi a fost? Doar așa, de curiozitate. — O, trebuie să fi fost În ziua În care femeia aceea a fost găsită moartă, zise ea de Îndată. De atunci, nu m-am mai Întors. Și, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
cel care dă naștere fotoliilor confortabile, În care te poți ghemui. Dar la ce mă așteptam oare de la mobilierul de Închisoare? Ușa din celălalt capăt se deschise și ea intră, urmată de o gardiană. Femeia În uniformă era micuță și drăguță, opusul a ceea ce anticipasem. Se Îndreptară amândouă spre mine fără vreo grabă aparentă, gardiana ținându-și prizoniera sub observație cu o eficiență tăcută. În lumea de afară, timpul era un bun de consum. Între aceste ziduri, Însă, regulile era clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de copii și, mai târziu, aceleași serate dansante. Brian, pe măsură ce crescuse, devenise un bărbat frumos, un tânăr viking. Gabriel se îndrăgostise de el. După aceea, se îndrăgostise și el de Gabriel. Nu-i plăceau fetele ostentativ provocatoare. Și Gabriel era drăguță, liniștită, sfielnică, ascunsă pe sub părul care-i cădea peste față. Se uita întotdeauna cu admirație la Brian, care era un tânăr sobru și serios. Își dorise o soție sinceră, credincioasă, și un mod de viață simplu, deschis, pașnic. Timpul dovedise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
desigur bine îngrijită. Ea era în siguranță. Coborâse scările și își îmbrăcase pardesiul. Era o zi rece, posomorită, cu vânt. Bineînțeles, nu-și luase micul dejun; nici nu se punea asemenea problemă. George și Stella locuiau într-o casă modestă, drăguță, o veche vilișoară modernizată și vopsită în albastru, al cărei spate dădea spre islazul comunal. De la ferestrele de sus se puteau vedea monoliții, „Inelul din Ennistone“. Zona se numea Druidsdale, ca un omagiu adus legendarilor creatori ai Inelului. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să mai găsesc pe aici. Nu, mulțumesc. Îmi pare rău, eu nu sunt băutor, n-am nimic altceva în casă. Ia loc, te rog. Alex se așeză pe brațul unuia dintre fotolii, stârnind un mic nor de praf. — Ce grădină drăguță ai aici, atât de mică și... atât de ușor de întreținut! Cum nu primi nici un răspuns, adăugă: Sunt sigură că George a fost încântat să te vadă. Menționase numele lui George din pură nervozitate, nu voia să discute despre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ca o felie de brânză, pe cerul albastru, strălucitor. — De ce nu strălucește? — N-o lasă soarele. — Dumneavoastră aveți un câine? — Nu, răspunse Emma. Apoi simți un nod în gât. Avusese un câine, când fusese de vârsta lui Adam, un prepelicar drăguț, cu botul pătat. Fusese călcat de o mașină și omorât chiar sub ochii lui. Îi spuse lui Adam: — Am avut odată unul... Adam înțelese și își feri privirea în lături. — Fă-te că nu vezi, îl avertiză Tom pe Brian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
răspunse că e un loc interesant. — Sunteți irlandez, domnule Taylor? — Da. — Ah, știu. Suferințele Irlandei! Probabil că ne urâți pentru că vă ocupăm țara! Emma îi zâmbi suav. — Ăsta-i Tom McCaffrey? întrebă Pearl. — Da. — Ce mult a crescut! — Era mai drăguț înainte, spuse Diane, care nutrea sentimente ciudate față de Tom. — Cum merg lucrurile la Belmont? o întrebă Pearl pe Ruby. — Prost. — De ce? — Din cauza vulpii. Vulpea poartă vina. Asta era o superstiție veche, țigănească. Nu fi proastă, spuse Diane. — E de rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cunoaștem noi, apare vreodată altfel decât o mască a propriului eu? Întreabă-ți sufletul. Cine-i ăsta? Trecuseră pe lângă tatăl Nestei Wiggins, care-și înălțase respectuos pălăria în fața filozofului. — Dominic Wiggins, un croitor care locuiește în Burkestown, un om foarte drăguț. — Îmi aduc aminte de familia Wiggins. Erau catolici. Traversau acum islazul, care era foarte umed și noroios. Părintele Bernard își mânjise pantofii. Poalele sutanei i se desprinseseră parțial din ace și măturau iarba udă. Începuse să simtă nevoia unei băuturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lui Adam de a personifica tot ce-l înconjura o indispunea pe Gabriel până la limita enervării. Și Adam părea să apese deliberat pe coardele sensibilității ei torturate: „Urciorul ăsta se întreabă în sinea lui: «Oare o să mă cumpere doamna asta drăguță?»“. „Nu fi prost, nu vezi că-i plesnit tot, nu folosește la nimic“, răspunsese Gabriel, grăbindu-l pe Adam să meargă mai departe. Acum, însă, devenise limpede pentru ea că nimic pe lume nu era mai important decât să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o văgăună, o să mă afund în ea și o să dorm acolo pe vecie. — Hattie, încetează, nu mai fi atât de slabă, gândește-te ce noroc ai, vei merge la universitate... — Crezi? — Și ai să întâlnești acolo o sumedenie de tineri drăguți, gentlemeni, nu ca aceia pe care i-am cunoscut eu. — Gentlemeni! Hattie începu să râdă, un râs sălbatic, gemut, în timp ce-și scutura părul mătăsos, care-i năvălise peste obraji. De jos se auzi un sunet țârâit și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și se așeză. Ce mai faci? Foarte bine, vă mulțumesc. Niciodată, când se adresau unul celuilalt, nu foloseau vreun nume. — Îți place casa? O, e încântătoare, încântătoare! răspunse Hattie cu o fervoare care mai însufleți puțin conversația. E cea mai drăguță, cea mai dulce casă pe care am văzut-o vreodată. Mi-ar fi plăcut să ți-o cumpăr, vreau să spun că aș fi vrut să pot cumpăra casa asta, numai că doamna McCaffrey n-ar vinde-o niciodată. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
jos, pe un bolovan sau pe un colț de pătură, ocupase locul vacant de lângă ea. Alex, arătând zveltă și tânără în pantaloni și o frumoasă bluză de plajă, albastră, cu părul ei des, sare-și-piper, lucind în soare, se purta foarte drăguț cu fetele, în timp ce era acut conștientă de atitudinea lui George. Gabriel, la rândul ei conștientă de prezența lui George, nu se putea împiedica să nu-l privească cu un zâmbet care părea să spună: „Vedeți ce cuminte a fost?“. Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
șovăise între a îmbrăca uniforma de operetă și cutezanța unei rochii de vară înflorate, care, din punct de vedere vestimentar nu ar fi deosebit-o cu nimic de stăpâna ei. Hattie purta una dintre rochiile ei „de duminică“ de la școală, drăguță, dar nu elegantă, iar părul îi era împletit în două cozi. De fapt, în momentul când Pearl îl zărise pe John Robert, ea tocmai își scosese rochia înflorată ca să facă o baie, convinsă fiind că era prea târziu pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-se în el calda lumină radioasă pe care Tom McCaffrey i-o deslușise, cu atâta uimire, pe față. — Ce-i scrisoarea asta? întrebă Diane. Și ea îi văzuse lumina și se simțea îngrijorată. — E de la John Robert. — E o scrisoare drăguță, amabilă? — E... să spunem... caritabilă. Ah, caritatea... mila... da... ce mai înseamnă și asta? Uite, am s-o ard. George îngenunche și aprinse la foc un colț al scrisorii, apoi o privi mistuindu-se în cenușă pe cărămizile căminului. Diane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cunoscut vreodată. — Cred că nu-ți dai seama cât e de grosolană și ce lucruri e în stare să vorbească. Tu ești încă un copil, și ai cunoscut foarte puțini oameni și gândești frumos despre toată lumea... oamenii care par foarte drăguți, pot fi putrezi până în măduva oaselor. — Putred este articolul acela din ziar de care ești atât de obsedat, totul nu-i decât o minciună josnică, nu ai nici o dovadă împotriva lui Pearl. Probabilitățile puternice pot deveni dovezi. Poate că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
despre ce discuta. Nu te simți ușurată că o șterge? Asta rezolvă o sumedenie de probleme, nu? Tu ai să poți găsi pe altcineva și ai să scapi de târgul ăsta împuțit. Du-te la Tokio, găsește-ți un bărbat drăguț, un om inteligent, vreun diplomat englez, sau poate unul francez. Pe tine te pot vedea măritată cu un francez. Și uită de noi! De ce nu? Doar n-ai să-mi spui că-l iubești pe porcul ăsta, nu-i cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
supraviețuiseră - și din care urma să se constituie „cartea cea mare“, atât de așteptată de toată lumea. Margot Markowitz (născută Meynell) împreună cu soțul ei, Albert, avocatul (care, după cum observară Hattie și Pearl avusese o influență foarte fastă asupra ei), Verity Smaldon, drăguța prietenă de școală a lui Hattie, care împlântă o rană proaspătă în inima îndurerată a lui Andrew Blackett. Am avut bucuria de a-l cunoaște și pe tatăl Stellei, Sir David Henriques, cu care, așa cum a prevăzut ea, mă înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de vină. O să mergem jos, să punem la punct un plan minimal de atac, ca să începem rapid investigațiile. Promitem! Sărut mâinile, au revoir și mersi de tratație! (Smintită bătrână! Sclerozato! Sclifosito! Ptiu!). O ultimă și respectuoasă cerere: Sunteți atât de drăguță încât să ne remiteți..., câh-hmm..., un foarte mic avans? Da' cum se poate una ca asta?! Am deplină încredere! Aveți suma integrală, la dispoziția dumneavoastră! Însă, luați act în permanență, băieți, că micuțul meu Horus trebuie să fie neapărat, dar
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de bumbac, încercând să-l conving pe tipul de la asigurări să uite de clauza de deductibilitate și să-mi înlocuiască geamul mașinii. Apoi, aș fi fost lângă o piscină, toată plină de cremă antisolară și povestindu-le la doi tipi drăguți cum conduceam eu pe autostradă în Stingray când m-am trezit cu o piatră sau nu știu ce, dar geamul din partea mea pur și simplu a explodat. Iar tipii drăguți ar fi spus: — Oau. Sari la alt detectiv, cel care-mi cercetase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
piscină, toată plină de cremă antisolară și povestindu-le la doi tipi drăguți cum conduceam eu pe autostradă în Stingray când m-am trezit cu o piatră sau nu știu ce, dar geamul din partea mea pur și simplu a explodat. Iar tipii drăguți ar fi spus: — Oau. Sari la alt detectiv, cel care-mi cercetase mașina în căutarea glonțului și-a fragmentelor de os, chestii de genul ăsta, detectivul văzuse că u conduceam cu geamul coborât pe jumătate. Un geam de mașină, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
zice: — Numai dacă putem opri oamenii să mănânce carne. Mai aveam câteva ore până să luăm o pauză pe bune, și Evie zice: — Cineva a mințit poliția? Băieții care se ocupă de porci ne aruncă ocheade, iar unii sunt destul de drăguți. Râd și-și freacă rapid sus-jos furtunurile sclipitoare și negre din care ies aburi. Flutură limba la noi. Flirtează. — Apoi Shane a fugit de acasă, îi zic lui Evie. Simplu ca bună ziua. Acum vreo doi ani, ai mei au primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
văzut pe Gus Van Sant. Deși sunt speriată de bombe și de regulă mă bâlbâi, m-am dus la el, i-am spus că e unul dintre cineaștii mei preferați și i-am cerut un autograf. Omul a fost foarte drăguț și, dacă l-am plictisit, n-a arătat-o. În acest an am reușit să stau chiar lângă el trei sferturi de oră și să-i pun și io întrebări. Aș fi putut să beau din cafeaua lui cât a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
revela acum cu toată forța. Sprințară ca focul, personalitatea ei scânteia. Întotdeauna ea păruse rece și stăpână pe sine. Puse în valoare de noua sa maturitate, aceste calități își dezvăluiau adevărata splendoare. Într-un mod greu de definit, fata cea drăguță dar încăpățânată se transformase în cursul nopții în femeia încântătoare și plină de vitalitate, care i se adresă: ― Cred că-i mai bine să trecem la concret. Ei bine, am riscat să vin aici pentru că ideea ta de a trimite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]