2,442 matches
-
special este premiată de UNITER drept cea mai bună piesă românească a anului 1993, într-un spectacol de televiziune se montează, în 1994, Celula poetului dispărut. În 1997 îi apar o antologie ce urmărește să fixeze două trăsături esențiale ale dramaturgiei sale (soluția provizorie a refugiului în mit sau în parabolă și propensiunea spre demolarea convențiilor teatrale), precum și Armurierul Cehov, care include noi încercări de a aduce pe scenă contemporaneitatea imediată. N. este, de asemenea, autorul unor substanțiale scenarii de film
NAGHIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288349_a_289678]
-
chiar și atunci când se sprijină pe o stare conflictuală latentă, ce depășește determinările imediate ale unor evenimente exterioare. Dintre ele, Absența ilustrează deplina maturizare a scriitorului. Cu toate că i s-a recunoscut de timpuriu angajarea într-o luptă vizând înnoirea limbajului dramaturgiei autohtone, „criptogramele dramatice” (Romulus Diaconescu) pe care le propunea teatrului românesc au fost considerate drept manifestări ale unei „direcții avangardiste” (Mircea Ghițulescu) ce imita noutățile din teatrul occidental. Evidenta atitudine polemică a majorității pieselor lui nu a fost recunoscută de
NAGHIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288349_a_289678]
-
avangardiste” (Mircea Ghițulescu) ce imita noutățile din teatrul occidental. Evidenta atitudine polemică a majorității pieselor lui nu a fost recunoscută de critici drept contestație de factură politică, aceștia menținându-se, în general, într-o rezervă prudentă față de un tip de dramaturgie „ce tinde spre alegorie prin poetizarea elementelor concrete ale vieții cotidiene” (Constantin Cubleșan). Seria de piese incluse după 1990 în volume sondează noua societate contemporană din România, surprinzând diverse ipostaze ale omului „postrevoluționar”. Își fac astfel apariția fostul disident care
NAGHIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288349_a_289678]
-
Politica”, „Tribuna politică”, „Adevărul” ș.a. note și comentarii privitoare la politica internă și europeană, medalioane și însemnări de drum din epoca studenției, pe care le adună în volumul Cu aripile întinse. Amintiri din estompate vremuri (1932). După o încercare în dramaturgie - piesa Vâltoarea (sau Învingătorii) este acceptată în 1934 în repertoriul Teatrului Național din București, dar nu e reprezentată - mai dă tiparului „studiul psihico-social” Tâlcuirile bufniței albe sau Religia aristocrației intelectuale (1937), un volum memorialistic, Din volbura vremii. Însăilări (1939), și
NAUM-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288374_a_289703]
-
deveni mai tipică”. Totul în romanul naturalist se rezumă, după Zola, la „a face să se miște personaje reale într-un mediu real”. A da cititorului „o fâșie a vieții umane” - acesta e principiul. În concordanță cu el, proza și dramaturgia naturalistă reflectă realul obișnuit, cenușiul cotidian, situații consternante, apariții grotești, anomalii, drame și tragedii inerente vieții de toate zilele. Romane precum Germinie Lacerteux de Frații Goncourt, Thérèse Raquin de Zola, nuvela Boule-de-Suif a lui Maupassant conțin biografiile unor femei de
NATURALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288369_a_289698]
-
reprezintă mai mult decât o specie literară: anume, modalitatea artistă de a te copilări în instinctual. Totul este aici ingenuu și elementar, pur și abject, banal și fantastic. „Personajele”, îndeosebi cele din ciclul Balade, sunt ipoteze lirice, așa cum și în dramaturgia firavă a autorului ele sunt dezvoltări, halucinatorii uneori, ale aceluiași eros pasional. Extraordinară rămâne imaginea halucinant-lunară a Vianei, al cărei dans nocturn pare a simboliza o senzualitate cosmică. Stilul voit naiv, stângaci, dar în substanță artist, absolvă o asemenea lume
PARASCHIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
de o mare diversitate, numite când „lumi posibile”, când „peisaje ontologice”. Împrumutată semanticii modale, logica lumilor posibile este adaptată necesităților proprii, înainte de a fi utilizată în explorarea ficțiunii. Altă linie ordonatoare a gândirii lui P. pleacă de la studiile românești despre dramaturgia lui Racine și conduce către prima sinteză de proporții publicată în Occident: La Syntaxe narrative des tragédies de Corneille. Recherches et propositions (1976). Meditația pe marginea clasicismului își dă întreaga măsură în L’Art de l’éloignement. Essai sur l
PAVEL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
Ion Peretz, „România”, 1939, 265; Predescu, Encicl., 647; Călinescu, Ist. lit. (1941), 835, Ist. lit. (1982), 920; Ciorănescu, Teatr. rom., 240; Valentin Silvestru, Clio și Melpomene, București, 1977, 125-127; Ion Zamfirescu, Drama istorică universală și românească, București, 1976, 245-246; Modola, Dramaturgia, 138. V.D.
PERETZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288757_a_290086]
-
1968, 1; Ciopraga, Lit. rom., 362-371; Micu, Început, 392-401; Zamfir, Proza poetică, 291-330; Rotaru, O ist., 150-157; Cioculescu, Itinerar, I, 142-145, V, 372-376; Dumitrescu-Bușulenga, Valori, 108-115; Dicț. lit. 1900, 673-674; Zina Molcuț, Ștefan Petică și vremea sa, București, 1980; Modola, Dramaturgia, 176-196; [Ștefan Petică], în Simbolismul european, II, îngr. și introd. Eufrosina Molcuț, București, 1983, 449-460; Scarlat, Ist. poeziei, II, 221-225; Constantin Trandafir, Introducere în opera lui Ștefan Petică, București, Minerva, 1984; Vasile, Conceptul, 155-159; Negoițescu, Ist. lit., I, 162-164; Poezia
PETICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
ritmul necesar captivării cititorului, tradus prin alternanța dintre povestitul cu farmec și efectele bruște, de tipul „loviturilor de teatru”. De altfel, două piese de teatru, Farsa (1994; Premiul UNITER) și Primăvara la bufet (1995; Marele Premiu la Concursul Național de Dramaturgie „Camil Petrescu”; Premiul Uniunii Scriitorilor) nu sunt altceva decât transpuneri în registru dramatic după povestiri din volumul Eclipsa. P. realizează și câteva adaptări ale unor povești scrise de Frații Grimm (Crăiasa albinelor, Lupul și vulpea, Prințul fermecat), H. Chr. Andersen
PETRESCU-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288791_a_290120]
-
, Emil (19.XI.1933), dramaturg, prozator și jurnalist. Debutează în revista brașoveană „Astra” cu povestiri, la rubrica „Jurnalul unui procuror”. Atât dramaturgia, cât și proza lui P. sunt circumscrise în două arii: istoria națională și adaptarea literară a bogatei experiențe de procuror a autorului. Astfel, piesa într-un act Stejarul (1968) urmărește evocarea (reluată peste unsprezece ani în Acuzatul Gheorghe Șincai) unor
POENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288865_a_290194]
-
Transilvania”, care îi publică, de altfel, și majoritatea pieselor de teatru: Aceste anotimpuri și cărări (1975), Minunata istorie a unui Ioan (1976), Cine ucide pescăruși? (1983). În contextul preocupărilor sale privind istoria teatrului românesc, se remarcă un interes aparte pentru dramaturgia primei jumătăți a secolului al XX-lea, căreia îi dedică una dintre cele mai dense sinteze în domeniu: Dramaturgia română între 1900-1944. Sensuri ale evoluției (1999). Structurată pe mai multe capitole - Drumul comediei, Continuitate și „alterări”, Între document și ficțiune
ONU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288540_a_289869]
-
unui Ioan (1976), Cine ucide pescăruși? (1983). În contextul preocupărilor sale privind istoria teatrului românesc, se remarcă un interes aparte pentru dramaturgia primei jumătăți a secolului al XX-lea, căreia îi dedică una dintre cele mai dense sinteze în domeniu: Dramaturgia română între 1900-1944. Sensuri ale evoluției (1999). Structurată pe mai multe capitole - Drumul comediei, Continuitate și „alterări”, Între document și ficțiune, Teatrul cu subiecte istorice și „pseudoistorice”, Spre esențe și atitudini, Teatrul mitic-poetic, Drama intimității mecanismelor psihologice, Teatrul fantast, Teatrul
ONU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288540_a_289869]
-
cum sunt cele ale pieselor Molima de Ion Marin Sadoveanu, Sam de G. M. Zamfirescu, Constantin Brâncoveanu de N. Iorga ș.a. Rigoarea analizelor, sobrietatea stilului și cunoașterea deplină a subiectului fac din acest studiu un instrument de lucru indispensabil. SCRIERI: Dramaturgia română între 1900-1944. Sensuri ale evoluției, Sibiu, 1999. Repere bibliografice: Dumitru Chirilă, „Aceste anotimpuri și cărări”, F, 1976, 11; Mihai Nadin, Debutanți și maeștri, CRC, 1977, 6; Mircea Ghițulescu, „Aceste anotimpuri și cărări”, ST, 1977, 5; Cocora, Privitor, II, 183-184
ONU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288540_a_289869]
-
ei impune un stil inconfundabil, analizele și interpretările sale sunt profunde, originale, nervoase, inventive, viu colorate. După 1990 a editat revista „Lumea femeilor”. Din 1992 până în 2002 a făcut parte din Consiliul Național al Audiovizualului. A primit Premiul Academiei Române pentru dramaturgie (1978) și Premiul ACIN pentru critică de film (1977, 1982). Piesa Nu sunt Turnul Eiffel (1978), „pseudocomedie în două părți”, a avut premiera în 1964 la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț. Ulterior a fost jucată la București și pe scene din
OPROIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288561_a_289890]
-
1972; 3 ¥ 8 plus infinitul, București, 1975; Nu sunt Turnul Eiffel, București, 1978; Cerul înstelat deasupra noastră, București, 1986. Traduceri: Mathilde Niel, Drama eliberării femeii, București, 1974. Repere bibliografice: Valeriu Râpeanu, „Nu sunt Turnul Eiffel”, TTR, 1965, 6; Valentin Silvestru, Dramaturgia originală pe scenă, CNT, 1965, 26; Mihai Nadin, „Nu sunt Turnul Eiffel”, CNT, 1965, 45; Dumitru Chirilă, „Nu sunt Turnul Eiffel”, F, 1974, 12; Carol Isac, „3 ¥ 8 plus infinitul”, CRC, 1976, 3; Dan Mutașcu, Misiunea interviului, SPM, 1976, 269
OPROIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288561_a_289890]
-
3; Dan Mutașcu, Misiunea interviului, SPM, 1976, 269; Margareta Bărbuță, „Condiția femeii” în ipostază scenică, CNT, 1977,1; Florian Potra, Interviu cu Ecaterina Oproiu, TTR, 1978, 2; Ioan Lazăr, Iluzia dramatică, LCF, 1978, 16; Valentin Silvestru, Premiile Academiei Române pentru literatură. Dramaturgie, FLC, 1978, 29; Radu Popescu, De la scenă la tipar, RMB, 1978, 10 434; Bogár András, A riporter minősége, HT, 1980, 24; Dayana Frățilă, Piese românești contemporane, ECH, 1982, 3-4; Faifer, Dramaturgia, 88-93; Alexandru Bălan, „Nu sunt Turnul Eiffel”, AST, 1984
OPROIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288561_a_289890]
-
LCF, 1978, 16; Valentin Silvestru, Premiile Academiei Române pentru literatură. Dramaturgie, FLC, 1978, 29; Radu Popescu, De la scenă la tipar, RMB, 1978, 10 434; Bogár András, A riporter minősége, HT, 1980, 24; Dayana Frățilă, Piese românești contemporane, ECH, 1982, 3-4; Faifer, Dramaturgia, 88-93; Alexandru Bălan, „Nu sunt Turnul Eiffel”, AST, 1984, 3; Ileana Lucaciu, O nouă versiune, SPM, 1984, 29; Valentin Silvestru, Solitudine în doi, RL, 1985, 2; Ileana Lucaciu, Eternul cuplu, SPM, 1985, 2; Ion Cocora, „Cerul înstelat deasupra noastră”, TR
OPROIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288561_a_289890]
-
vremuri grele de urgie”. Ecouri eminesciene vibrează în multe poeme: „Gândind în anii ce-or să vină/ Acum când pleci să nu mai vii,/ Mi-asamăn viața cu-o pădure/ În urma unei vijelii” (Ruinele sufletului). O. a încercat să abordeze și dramaturgia, publicând în periodice textele Bal mascat și Moise (scrise în colaborare cu N. N. Hârjeu) și poemul într-un act Zile de purpură, în colaborare cu Ion I. Pavelescu, editat în volum probabil în 1916. Totodată a realizat traduceri, în mare
ORESTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288570_a_289899]
-
sovietică. Semna și o lucrare originală, O poveste adevărată (1950). Mai târziu, numele îi apare în „Scânteia”, „Flacăra”, „Contemporanul”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Viața românească”, „Tribuna”, „Ramuri”, „Cronica”, „Magazin” ș.a. De asemenea, tălmăcește ori adaptează pentru radio numeroase piese din dramaturgia universală, iar în 1963 și 1964 susține un ciclu de emisiuni literare, textele acestora fiind reunite, împreună cu altele din același registru, în volumul Scriitori în lumina documentelor (1968). A mai editat un florilegiu epistolar - Corespondență (1969). Cu toate că stilul artistic năzuind
OPRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288555_a_289884]
-
se axează pe o evocare afectuoasă a personalității tatălui, acrobatul, care devine personaj într-o epică de factură parabolică, incluzând aluzii la contemporaneitate. Tot din lumea circului se inspiră și piesa pentru copii Vrăjitoarea Cik... la circ, reprezentând debutul în dramaturgie al autorului, pusă în scenă în 1986 la Teatrul Național din Cluj-Napoca și ulterior la Teatrul „Toma Caragiu” din Ploiești. SCRIERI: Spărgătorii de vitrine, Cluj-Napoca, 1984; Gigantica, Cluj-Napoca, 1988. Repere bibliografice: Mircea Muthu, „Spărgătorii de vitrine”, ST, 1984, 6; Constantin
NICOLAE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288436_a_289765]
-
pseudonimul Grigore Storin. Ca editor, N. și-a îndreptat preocupările cu precădere asupra scriitorilor din perioada interbelică (G. Bacovia, Gib I. Mihăescu, Damian Stănoiu, Ionel Teodoreanu, George Acsinteanu). Unele din studiile sale introductive au aspect monografic, precum cel din antologia Dramaturgia istorică română contemporană (I-II, 1974) ori din ediția Damian Stănoiu, Nuvele și romane (1987). Este preocupat, de asemenea, să recupereze texte necunoscute din periodice (Gib I. Mihăescu, G. Bacovia, Lucian Blaga) și ajunge să realizeze în 1998 o ediție
NISTOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288464_a_289793]
-
Fanache, București, 1973; Damian Stănoiu, Necazurile părintelui Ghedeon. Cum petrec călugării, I-II, pref. edit., București, 1974, Nuvele și romane, introd. edit., București, 1987, Furtună în iad, București, 1991, Cazul Maicii Varvara, București, 1991, O noapte cu ghinion, București, 1993; Dramaturgia istorică română contemporană, I-II, introd. edit., București, 1974; Lucian Blaga, Poezii, București, 1982; Al. Davila, Vlaicu Vodă, pref. C. Ciuchindel, București, 1988 (în colaborare cu C. Ciuchindel); George Acsinteanu, Piatra neagră. Convoiul flămânzilor, pref. Al. Piru, București, 1990; Ionel
NISTOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288464_a_289793]
-
la masa umbrelor, București, 2003. Repere bibliografice: Mihai Drăgan, Despre unele omisiuni și adaosuri, ATN, 1973, 9; Martin, Metonimii, 291-295; Constantin Sorescu, Teatrul identității, SPM, 1982, 592; Ion Bogdan Lefter, Damian Stănoiu, „Nuvele și romane”, RL, 1988, 43; Ilie Dan, „Dramaturgia istorică română contemporană”, CL, 1989, 14; Mircea Anghelescu, Bacovia și bacovianismul, LCF, 1994, 29; Vârgolici, O nouă ediție Bacovia, ALA, 2000, 534; Valeriu Râpeanu, Poezia noastră așa cum era în anii ’20, „Curierul național”, 2000, 3022; Barbu Cioculescu, Firul vremii în
NISTOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288464_a_289793]
-
securitate Bob Orlando, o pușlama isteață, răsfățat al femeilor. Prin el septuagenara își retrăiește junețea aventuroasă, punctată de momentul trecerii de la fetie la o feminitate orgiastică cu participarea unui ofițer neamț, în timpul războiului, între șinele dintr-o gară rurală. În dramaturgie N. s-a revelat prin piesele parabole Echipa de zgomote și Scoica de lemn. Prima, dezvăluind trista condiție a unei familii nevoite, spre a exista, să lucreze într-un studio cinematografic la producerea de zgomote, la imitarea, bunăoară, a tropotelor
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]