6,588 matches
-
zona controlată de guvernul de la Vichy (unde, la cererea lui, i s-a asigurat pază militară la poartă), iar de acolo în Spania și ulterior în Portugalia, țări neutre dar cu regimuri fasciste. A existat un plan de răpire a ducelui și de transportare la Berlin unde ar fi putut fi păstrat în rezervă pînă la victoria finală a Axei. Conștient de acest pericol, guvernul de coaliție națională al lui Winston Churchill i-a cerut ducelui să se întoarcă imediat în
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
un plan de răpire a ducelui și de transportare la Berlin unde ar fi putut fi păstrat în rezervă pînă la victoria finală a Axei. Conștient de acest pericol, guvernul de coaliție națională al lui Winston Churchill i-a cerut ducelui să se întoarcă imediat în patrie; în caz de refuz, acesta risca Curtea Marțială. Ducele s-a declarat de acord, condiționînd revenirea lui în Anglia de numirea sa într-o funcție oficială de comandă pentru a putea fi util țării
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
fi păstrat în rezervă pînă la victoria finală a Axei. Conștient de acest pericol, guvernul de coaliție națională al lui Winston Churchill i-a cerut ducelui să se întoarcă imediat în patrie; în caz de refuz, acesta risca Curtea Marțială. Ducele s-a declarat de acord, condiționînd revenirea lui în Anglia de numirea sa într-o funcție oficială de comandă pentru a putea fi util țării, ca și de aceea de a i se recunoaște lui Wallis statutul de Ducesă regală
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
de Ducesă regală (o obsesie permanentă); dacă acest lucru din urmă i se refuza, se mulțumea cu un comunicat oficial al palatului Buckingham că cei doi vor veni la Londra la invitația expresă a regelui și a reginei. În final, ducele a acceptat funcția minoră de guvernator al Insulelor Bahamas pe care a deținut-o pînă la terminarea războiului în 1945 și de care s-a achitat exemplar. Palatul St. James a rămas în continuare la fel de belicos: ducele de Windsor nu
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
reginei. În final, ducele a acceptat funcția minoră de guvernator al Insulelor Bahamas pe care a deținut-o pînă la terminarea războiului în 1945 și de care s-a achitat exemplar. Palatul St. James a rămas în continuare la fel de belicos: ducele de Windsor nu a fost invitat la obișnuita întîlnire protocolară pe care regele o avea cu foștii guvernatori la terminarea mandatului lor. Cuplul princiar a revenit la Paris unde Primăria i-a pus cu generozitate la dispoziție o splendidă reședință
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
asperitățile familiale s-au mai tocit, iar tensiunile s-au relaxat. Eduard, fără Wallis, va face parte din cortegiul funebru la înmormîntarea regelui George VI, dar nu va fi invitat la dejunul oficial (masa de parastas, funeral lunch). În 1965, ducele și ducesa de Windsor au făcut o călătorie la Londra, cu care ocazie s-au întîlnit la reședința lor cu regina Elisabeta II, cu prințesa Marina, soția ducelui de Kent, și cu prințesa Anne. Un an mai tîrziu, cei doi
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
fi invitat la dejunul oficial (masa de parastas, funeral lunch). În 1965, ducele și ducesa de Windsor au făcut o călătorie la Londra, cu care ocazie s-au întîlnit la reședința lor cu regina Elisabeta II, cu prințesa Marina, soția ducelui de Kent, și cu prințesa Anne. Un an mai tîrziu, cei doi se alătură familiei regale cu prilejul sărbătorii centenarului nașterii reginei Mary. Ultima oară cînd au vizitat Anglia împreună a fost în 1968, la înmormîntarea prințesei Marina, ducesă de
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
semnul unei mari speranțe populare și s-a terminat fulminant sub semnul unei mari decepții populare. George VI (1936-1952) s-a născut la Sandringham, în York Cottage, la 14 decembrie 1895, drept cel de-al doilea fiu al prințului-moștenitor George, ducele de Wales, și al prințesei Mary de Wales. Copilul a fost botezat la biserica St. Mary Magdalene din perimetrul domeniului regal Sandringham și a primit la botez numele de Albert Frederick Arthur George, dar în familie toată lumea îi va spune
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
și bunicului său patern). Nași la botez au fost regina Victoria, fiica ei, împărăteasa-văduvă a Prusiei, Victoria Adelaide, Marele Duce de Mecklenburg-Strelitz, Friedrich-Wilhelm și soția sa, prințesa Augusta Sophia, Frederik, prințul moștenitor al Danemarcei (viitorul rege Frederik VIII), Arthur William, ducele de Connaught (unchiul său patern), prințul Adolphus von Teck (unchiul său matern) și Louise Victoria, ducesă de Fife (mătușa sa paternă). Care este explicația faptului că primul nume al pruncului a fost Albert? Ziua de 14 decembrie era ziua în
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
ziua în care, cu 34 de ani în urmă, murise prințul-consort Albert. Conștient de existența acestei coincidențe nefericite și neștiind care ar fi putut fi reacția bătrînei regine-văduve, prințul de Wales (viitorul Eduard VII) i-a scris fiului său George, ducele de York (viitorul rege George V), o scrisoare diplomatică în care spunea că Victoria avea o stare depresivă și că I really think it would gratify her if you yourself proposed the name Albert to her. Rezultatul a fost cel
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
pe primul, ceea ce s-a și întîmplat în final. La naștere, pruncul George ocupa locul cinci în ordinea succesiunii la tron, urmînd imediat după unchii săi paterni, prințul moștenitor Eduard (viitorul Eduard VII), prințul moștenitor Albert Victor, tatăl său George, ducele de York (George V) și fratele său mai mare, prințul-moștenitor David (Eduard VIII). Probabilistic vorbind, șansele lui de a se urca pe tron erau extrem de mici (un record în analele Marii Britanii), chiar mai improbabile decît, la vremea lor, cele ale
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
21 august 1930. La moartea regelui George V (20 ianuarie 1936) s-a urcat pe tron prințul moștenitor Eduard (Eduard VIII) dar, cum acesta nu era la data aceea însurat și, prin urmare, nu avea urmași (nici legitimi, nici nelegitimi), ducele de York a devenit moștenitor prezumtiv, urcînd de pe locul cinci (pe care îl avusese la naștere) pe locul doi. Un veritabil coup de théâtre s-a produs prin abdicarea regelui Eduard VIII (q.v. supra) care nu lăsa în urmă
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
sfîrșit cel de-al Doilea Război Mondial în Orientul Îndepărtat (VJ Day). În ansamblu, ultima conflagrație mondială a produs cel mai mare număr de victime din istoria militară a lumii (v. NOTA 57). // Regele vizitează insulele anglo-normande evacuate de germani. // Ducele de Windsor demisionează din funcția de guvernator al insulelor Bahamas și se reîntoarce în Franța. // Charles de Gaulle este ales de Parlamentul francez prim-ministru al Franței. // După o pauză de cinci ani, pleacă din gara Victoria primul tren spre
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Elisabeta și prințul Philip pleacă într-o vizită de stat în Kenya, ca reprezentanți personali ai regelui. // Moare regele George VI. Prințesa Elisabeta se întoarce urgent la Londra, dar ca regină (Elisabeta II). La înmormîntare participă 300.000 de britanici: ducele de Windsor (fostul suveran) și regina-mamă Mary însoțesc coșciugul, făcînd parte din cortegiul funerar. // În Kenya încep luptele intestine dintre triburile de rebeli Mau-Mau și populația Kikuyu, loială Metropolei. // Marea Britanie testează prima bombă atomică (octombrie). // Statele Unite experimentează prima bombă cu
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
de azi, India, Japonia și Siam (Thailanda), ca după aceea să ajungă în Europa Occidentală în secolul XIX, deși un joc asemănător cu badmintonul se practica în insulele britanice încă din Evul Mediu, așa-numitul battledore and shuttlecock§§§§§§§. Pe la 1860, ducele de Beaufort l-a introdus pe proprietatea sa, Badminton Hall din Gloucester, de unde și numele actual. La 1877, în orașul Bath apare primul club din lume și primele reguli, revizuite însă în 1893 de nou-creata Asociație Engleză de Badminton. În
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
există c. 1.600 de terenuri de tenis. Din Franța, tenisul s-a răspîndit în toată Europa, mai întîi la Curțile regale (de unde royal tennis)**. Shakespeare îl menționează în piesa istorică Henric al V-lea (actul I, scena 1. Spune ducele de Exeter: Tennis-balls, my liege.). Henric al VIII-lea era un aficionado al acestui joc cu mingea, judecînd după faptul că terenul de tenis din perimetrul palatului Hampton Court este unul dintre cele mai vechi din lume***. Se spune chiar
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Brigada de cavalerie ușoară (Light Brigade) de sub comanda generalului-maior lordul Cardigan, se instalează în valea de nord. Înainte de a vedea cum s-a desfășurat bătălia de la Balaklava, să vedem mai întîi cine erau comandanții britanici. Lordul Raglan îl înlocuise pe ducele de Wellington la comanda armatei. În 1815, cînd luptase la Waterloo, unde își pierduse un braț, avea numai 27 de ani și, desigur, nu se aflase atunci la comanda unei mari unități. În ultimii 40 de ani nu participase la
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
carrying away the guns. Troop of horse artillery may accompany. French cavalry is on your left. Immediate. Ordinul era corect ca intenție. Ca tînăr ofițer din statul major al lui Wellington la Waterloo, Raglan trebuie să-și fi amintit vorbele "ducelui de fier", anume că cine își pierde tunurile pierde bătălia. Căpitanul Nolan, care ardea de nerăbdare să se avînte în luptă și își acuza superiorii de inerție (ceea ce era adevărat), se aruncă în șa și duce mesajul lordului Lucan. Acesta
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
prinț german, Carol de Hohenzollern-Sigmaringen în 1866, cu foarte puțin timp înainte de izbucnirea Războiului austro-prusian†††††††††††††††††, și s-au închegat prin căsătoria prințului moștenitor Ferdinand cu prințesa Maria de Edinburgh în castelul Sigmaringen, la 10 ianuarie 1893. La ceremonie, pe lîngă ducele și ducesa de Edinburgh și regele Carol, au participat (dintre nuntașii de seamă) Kaiserul Wilhelm și prințul Albert (viitorul rege Albert I al belgienilor) care avea relații strînse de rudenie cu Casa de Hohenzollern-Sigmaringen, fiind văr primar cu Ferdinand. În
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Derby, plecat din țară. Au fost însă foarte bine primiți de prințul de Wales și de soția sa daneză, prințesa Alexandra (fiica lui Christian IX, regele Danemarcei), de prințesa Louise (cea de-a patra fiică a reginei Victoria), precum și de ducele și ducesa de Edinburgh (fratele și, respectiv, cumnata lui Eduard). Tînăra pereche regală a vizitat cu această ocazie și celebra cetate universitară Oxford, avîndu-l drept ghid pe marele filolog de origine germană Max Müller, primul profesor de filologie de la Oxford
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
femeiască, căruia Carol I, mai mult decît oricui, îi datora tronul (v. NOTA 50). Bunica maternă a lui Carol, Stéphanie de Beauharnais (fiica adoptivă a lui Napoleon I), se căsătorise cu Karl Ludwig Friedrich von Baden, principe elector (apoi mare duce) de Baden. Fiica lor Joséphine și Karl-Anton von Hohenzollern-Sigmaringen erau părinții regelui Carol (v. NOTA 50). Cea de-a doua întîlnire dintre cuplul regal român și moștenitorul coroanei Marii Britanii avusese loc cu un an mai înainte, în 1887, la Berlin
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Ballater. La gara din Ballater, grupul a fost întîmpinat de prințul de Wales, îmbrăcat în costum tradițional de Highlander, de prințesa regală Victoria (primul copil al reginei Victoria), care era totodată regina-mamă a Prusiei și ex-împărăteasă a Gemaniei, de Albert, ducele de Clarence (fiul cel mare al lui Edward), de prințul și prințesa Henry de Battenberg (în timpul Primului Război Mondial, familia își va angliciza numele în Mounbatten, așa cum am mai spus passim) și de ducesa-văduvă (Dowager Dutchess) Hélène de Albany, soția lui Leopold
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
în drum spre Ballater, înainte de a ajunge la Londra. În timpul călătoriei de întoarcere în țară, se pare că regina și-ar fi exprimat intenția ca prințul moștenitor Ferdinand să ia în căsătorie pe una dintre cele două fiice majore ale ducelui și ducesei de Edinburgh. Calculul era pur politic: Maria Alexandrovna, soția lui Albert, duce de Edinburgh, era fiica lui Alexandru II, țarul tuturor Rusiilor, și, în această calitate, era Mare Ducesă a Rusiei. Or, prin poziția ei geografică, România se
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
în menținerea unui echilibru politico-militar în lume (așa numita balance-of-power politics) și, la data aceea, în special în Balcani, "butoiul de pulbere" al Europei. Așa se face că în 1892, prințul moștenitor Ferdinand și prințesa Marie (fiica cea mare a ducelui și ducesei de Edinburgh în vinele căreia curgea sînge imperial rusesc și britanic), s-au logodit în Germania, la foarte scurt timp după ce se întîlniseră la Friedrichshafen, München și Potsdam. Întîlnirea celor doi fusese pusă la cale de regina Württembergului
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
domnitoare ale Marii Britanii și României s-a realizat în generația următoare, așa cum se știe, prin căsătoria Mariei de Edinburgh cu prințul moștenitor Ferdinand, căsătorie care a avut loc la castelul Sigmaringen la 10 ianuarie 1893 și la care, pe lîngă ducele și ducesa de Edinburgh și de regele Carol, au luat parte (dintre nuntașii de vază) Kaiserul Wilhelm și prințul Albert (viitorul rege Albert I al belgienilor) care se înrudea cu Casa de Hohenzollern-Sigmaringen. Nu este lipsit de interes să menționăm
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]