2,216 matches
-
o stafie ce bântuie noaptea pe străzile Bucureștiului, înfricoșându-l pe naratorul ocazional: "Abia când mi-am dat seama cine e, în lumina lunei târzii, la ora aceea, m-am înfiorat. Era domnul de la Movilă cu care mă bătusem în duel. Parcă era un strigoi, desprins de cele pământești."214 Regimul nocturn este apanajul existențial al poetului, și metafora ontică prin care se autodefinește într-o epistolă ar fi "...ocnaș al vieții". Cvasi-identic apare caracterizat și fostul rege, de însuși fiul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
în rudimentul său, fiind un prilej pentru Danton de a-și rememora clipele de fericire, dar și de nestatornicie pe care le-a trăit în tinerețe. Mult mai încărcată de sensuri este coborârea lui Hamlet în mormântul Ofeliei. În fapt, duelul său cu Laert începe aici, chiar dacă ulterior, până la confruntarea finală, eroul va regreta gestul necugetat de a întina atmosfera cernită din cimitir, ca și memoria unei ingenue fecioare. În plus, cei doi adversari sunt și ei uniți printr-un destin
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
umoarea prințului, sufletul său adumbrit de un fior tanatic greu de reprimat, ca și antinomiile pe care le constată în tumultoasa-i viață, să-și aibă sorgintea tocmai aici: anul ivirii în lume este unul al morții și al confruntărilor (duelurilor), al neantului și dilemelor în conștiință. Interpretarea aceasta a faptelor se confirmă și prin constatarea că prima apariție a prințului, după sosirea din Anglia, se produce în cimitir. În mod normal, n-ar fi avut ce căuta acolo fiindcă nu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
București, 1972; 84. Noica, C., Introducere la miracolul eminescian, Editura Humanitas, București, 1992; 85. Noica, C., Scrisori despre logica lui Hermes, Editura Cartea Românească, București, 1986; 86. Noica, C., Sentimentul românesc al ființei, Editura Eminescu, București, 1978; 87. Oișteanu, A., Duelul la români de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga, în România literară, nr. 21/iunie 2005; 88. Ortega y Gasset, J., Meditații despre Don Quijote, Editura Univers, București, 1973; 89. Otto, R., Mistica Orientului și mistica Occidentului, Editura Septentrion, Iași, 1993; 90
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Idem, p. 22 218 Camil Petrescu, Jocul ielelor. ediția citată, p. 236 219 William Shakespeare, Hamlet, ediția citată, p. 16 220 Camil Petrescu, Jocul ielelor, ediția citată, p. 252 221 William Shakespeare, Hamlet, ediția citată, p. 197 222 Noțiunea de "duel" este mai greu de adaptat mentalității românești. "Ceva din structura psihică a românului l-a ținut departe de practica duelului." v. A. Oișteanu, Duelul la români de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga, în România literară, nr. 21/iunie 2005, pp.
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
220 Camil Petrescu, Jocul ielelor, ediția citată, p. 252 221 William Shakespeare, Hamlet, ediția citată, p. 197 222 Noțiunea de "duel" este mai greu de adaptat mentalității românești. "Ceva din structura psihică a românului l-a ținut departe de practica duelului." v. A. Oișteanu, Duelul la români de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga, în România literară, nr. 21/iunie 2005, pp. 16-18. Face excepție "duelul judiciar", cu un caracter ordalic, făcând apel la justiția divină, care se răspândește în Transilvania, prin
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
ielelor, ediția citată, p. 252 221 William Shakespeare, Hamlet, ediția citată, p. 197 222 Noțiunea de "duel" este mai greu de adaptat mentalității românești. "Ceva din structura psihică a românului l-a ținut departe de practica duelului." v. A. Oișteanu, Duelul la români de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga, în România literară, nr. 21/iunie 2005, pp. 16-18. Face excepție "duelul judiciar", cu un caracter ordalic, făcând apel la justiția divină, care se răspândește în Transilvania, prin biserica catolică, începând cu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de adaptat mentalității românești. "Ceva din structura psihică a românului l-a ținut departe de practica duelului." v. A. Oișteanu, Duelul la români de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga, în România literară, nr. 21/iunie 2005, pp. 16-18. Face excepție "duelul judiciar", cu un caracter ordalic, făcând apel la justiția divină, care se răspândește în Transilvania, prin biserica catolică, începând cu secolul al XVII-lea. Altfel, familiar românului, este ceea ce găsim în documentele folclorice, adică "lupta" ori "trânta voinicească". Chiar în
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
întrecere are șanse mari de a deveni o serbare câmpenească, fie și în momentele în care întrecerea se desfășoară în străinătate (exemplu: boierul moldovean, hatmanul Răducanu, care, la Viena, câștigă un concurs oficial și îi uimește pe austrieci în 1806. Duelul, în sens modern, va fi adus, odată cu ideologia Revoluției franceze, de bonjuriștii secolului al XIX-lea, <<eroii civilizatori>> cum sunt supranumiți de către Vasile Alecsandri. Oricum, tema în sine este tratată în registru parodic, încă suntem îndreptățiți să facem aceste lămuriri
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
S-a referit și la constituirea dupa 12 ani a unor tensiuni interioare Încărcate de trăiri episodice concomitente a unor momente de viață cu altele corectoare imaginate ( prin visareă și a subliniat faptul că după această perioadă se intră În dueluri interne aproape continui. Tot Freud a subliniat faptul că În adolescență se constituie o mai puternică și continuă concurență Între principiul plăcerii și cel al realității. În același sens Adler a considerat că În adolescență se intensifică complexul de inferioritate
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
Larg om la suflet este romanticul nostru și cel dintîi șmecher dintre toți șmecherii noștri, vă încredințez de asta... chiar din experiență“ - ne spune paradoxalistul, sugerîndu‑ne că a trecut și el prin această școală a imitației. Și a trecut. „Duelul“ său, purtat iarăși de unul singur, cu ofițerul este un argument în acest sens. Cît privește romantismul „pragmatic“ pe care‑l ridiculizează la alții, acesta este și istoric. De fapt, romantismul rus se vulgarizase de un secol. De la Pușkin încoace
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
un prétexte à parures, un objet à orner: ce n'était plus un objet à aimer" [Maupassant, Notre coeur, p.209]. Receptarea Parizienei se produce în funcție de gen, fiind un subiect permanent de conversații, de dispute, de referință, de admirație, de dueluri, de ecouri, de amintiri: "Leș hommes s'emparent de șes gestes, de șes regards, de șes moindres paroles pour s'en faire des trophées. Leș femmes lui dérobent la forme de șa robe, la coupe de son chapeau, la couleur
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
romanesque, suffisent souvent pour mettre une femme à la mode et l'y maintenir pendant de longues années" [Girardin, t.II, 1986, p.572]. Pariziana este centrul în jurul căruia se învârte întreaga societate, întreg Parisul 134, ea este motivul organizării duelurilor și pierderii averilor. Ea este un răspuns la problema căutării sensului vieții, o contribuție la metafizica dragostei: "Car ici chaque femme est un roman, constată Walter Hasenclever 135 în notele sale despre Paris. (...) Elle est le centre autour duquel tout
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
est tout" [Girardin, 1986, p.572], este caracterizată de Flaubert într-o scrisoare către Georges Sand că falsă: "Tout était faux: faux réalisme, fausse armée, faux crédit et même fausses catins (...) tout geste se traduit en să propre parodie: faux duel, faux art, faux amour" [apud Brombert, p.103, subl.n.]. Lumea lui Frédéric este dezvăluită, strat după strat. Peste tot domnesc falsul și aparențele. Un critic a spus cu multă înțelepciune: "Altădată, personajele adevărate se agitau în decoruri false; astăzi
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
social și privat din toate timpurile dictează un anume tip de pattern comportamental, spațial, genurial. Românul, foiletonul, teatrul secolului al XIX-lea tratează toate dilemele legate de femeie de pe pozițiile moralei burgheze dominante. Spre deosebire de ocupațiile masculine, măi dinamice (război, revoluții, dueluri, curse de cai, jocuri de pierzanie etc), cele feminine sunt statice și, de aceea, destul de monotone. Femeile au alte ocupații decât cele ale bărbaților, care urmăresc alte scopuri: banii, puterea, gloria, ambiția, jocul, știința, orgiile, cafenelele, vânătoarea. Dacă o femeie
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
farmecul ei, aventură este o formă a trăirii frenetice și o deschidere spre necunoscut. Ea se caracterizează printr-o anumită tensiune a sentimentului de viață și, uneori, printr-un risc maxim. Neputând inspiră sentimente adevărate, pare disproporționat prețul plătit prin dueluri și sinucideri 312. Aventură este interesantă prin așteptarea unei schimbări: "attendant, pour se donner leș soucis d'un changement, de rencontrer quelque aventure extraordinaire" [Zola, La Сurée, p.163]. Femeia pariziana se caracterizează prin nesăbuința aventurii. Pariziana flirtează mai virtuos
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
luptă 316. Pentru contesă de Gulleroy preocuparea de a plăcea devine sensul vieții, o luptă care îi mobilizează toate eforturile 317, o face să-și calculeze și simulează intențiile. Proiectele de seducere ale Clorindei și ale lui Rougon sunt un duel al ambițiilor. Clorinde visează să-l seducă pe Rougon cu orice preț318. Rougon formulează pentru sine, într-un sfârșit, ceea ce nu-l poate lăsa indiferent: "Cette Clorinde était vraiment une fille très séduisante" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.101
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
n.]. 241 O putem califica că aventuriera și imprevizibilă. "Des gaietés nerveuses la prenaient, dés caprices prodigieux, dont s'entretenaient leș journaux, en la désignant par șes initiales. Ce fut à cette époque qu'elle voulut sérieusement se battre en duel, au pistolet, avec la duchesse de Sternich, qui avait, méchamment, disait-elle, renversé un verre de punch sur să robe; îl fallut que son beau-frère le ministre se fâchât" [Zola, La Сurée, p.293]. 242 "Elle s'intéresse à beaucoup de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Spre deosebire de recanatez, care a dorit să traducă primul cânt cu intenția de a continua ulterior, Quasimodo a descompus opera în fragmente: din Iliada a ales episoadele dinamice, energice, momentele centrale ale desfășurării acțiunii; printre ele se numără descrierile de luptă: duelul lui Paris cu Menelaos sau alte episoade încărcate de dramatism, ca acela în care Ahile târaște trupul lui Hector. Din Odiseea a preferat următoarele scene: Zeii doresc întoarcerea lui Odiseu, Atena și Telemah, Penelopa îl asculta pe cântărețul Femius, Plecarea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
în consecință: prim-planuri asupra jucătorilor, lovituri impresionante, nimic nu este precupețit pentru a îi arăta telespectatorului perspectiva unei întâlniri istorice. Montajul imaginilor și a vocii în off a făcut adesea să pară că este vorba despre meciul meciurilor: un duel între doi jucători excepționali, care vor încerca să câștige confruntarea și să-și arate talentul. Talentul jurnalistului este cu siguranță de netăgăduit: reușește să dea impresia unei confruntări epocale și să stârnească curiozitatea telespectatorului. Însă apoi vine meciul și cum
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
trăsături de spirit, alcătuind un tip de "economie spirituală" care este echivalentul schimbului aluziv și ceremonial al unui secret; • o formă ascetică de probă spirituală, dar și pedagogică, un fel de "maieutică" erotică și ironică în același timp; • formă de duel, agon, joc războinic 522. 6.2.3. Etapa politică a seducției. Seducția ca practică Stadiul politic nu mai mizează pe o seducție tare, ci pe o seducție rece, care guvernează sfera informației și a comunicării. Baudrillard consideră că acum seducția
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
fixate de tradiția filosofică, atestau practic un sistem de gândire. Baudrillard vizează posibilitatea alcătuirii unei teorii seducătoare a limbajului care să depășească definitiv contrastele reglate, legăturile clasice de distincție și de echivalență, și astfel să instituie ca regulă a jocului duelul și reversibilitatea. În viziunea filosofului francez, este necesară atestarea unei alte intenționalități discursive, care să facă trecerea de la raporturile de subordonare logică și ierarhică, specifice discursului tradițional, la un lanț al suplementelor (ca în perspectiva derridariană) care să asigure "suprimarea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a universului metropolei. Împrietenirea acestuia cu Pantazi („mi se părea că acel prânz însemna sărbătorirea reîntoarcerii lui Pașadia dintr-o lungă pribegie, a lepădării lui de Pirgu““) se transformă pe nesimțite, sub auspiciile aceluiași geniu al pragurilor, Pirgu, în inevitabilul duel. Dacă Pirgu întruchipează gestul politic al experienței ur bane, pe care am descris-o în capitolele anterioare, Pantazi tri mite la cel teologic. Povestirile sale, melancolia evadării și pu ternicul, persistentul vis al mării de mult nemaivăzute îl transformă în
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
toate prăvăliile închise, nici un birt, nici o ceainărie. Farmaciile evacuate și lipsite de medicamente, morile închise, măcelăriile părăsite, brutăriile de asemenea, nu există carne, pâine, zarzavat. Nu era lumină electrică”. b. „S’au dat lupte pe străzile Bârladului și au fost dueluri de artilerie” În a doua secțiune a raportului său, Bontaș a descris evenimentele de război ce s-au petrecut, uneori, chiar pe străzile orașului. Într-adevăr, după ce ariergarda germană lăsată la sacrificiu pe aliniamentul Muntenii de Jos-DeleniGura Albești-Idrici-Roșiești a fost
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
să folosească și acest traseu, nu au lăsat nici un militar pentru apărarea drumului Bârlad-Puiești-Dragomirești-Bacău sau Bârlad Murgeni. Relativ la daunele provocate orașului, Bontaș a mai scris: „...în multe părți ale orașului au fost lupte pe străzi cu tankuri și infanterie iar duelul de artilerie a durat mai bine de 8 ore (subl.ns.). Din clădirile mari și frumoase ale Orașului, hotelul Traian a fost minat de nemți și a ars, de asemenea și Școala Normală, o clădire monumentală”. Justificarea imenselor distrugeri cauzate
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]