KorAP: Find »[drukola/base=dulap & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...47 48 49 ...236 >

5,880 matches

Corola-blog/BlogPost/383245_a_384574

cu tine atunci! Și Mălina sări la gâtul bunicii de bucurie, sărutând-o pe obraj. Ea o îmbrățișă cu drag pe nepoțica ei dragă, după care plecă din bucătărie și ajungând în camera fetiței cu ea în brațe, scoase din dulap niște niște ciorapi lungi, pantalonași și două bluzițe groase, o helancă și una de melană. După ce o îmbrăcă, îi dădu ciorăpei de lână, niște cizmulițe lungi și îmblănite în piciorușe, apoi îi prinse zulufii cu un elastic. Înainte să plece

COCOSANA ŞI ANOTIMPUL ALB de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383245_a_384574]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284

noroc pe Broanteș! Să descriem puțin camera. în mijlocul ei, la dreapta patului cu baldachin roșu, trona un lavabou. O sobă mică, de tuci, duduind plăcut, ocupa un colț al încăperii. Un discret miros de levănțică și năut se înfiripa dinspre dulapul sculptat din stânga patului în fața căruia o măsuță zveltă, cu picioare subțiri acoperite pudic de-o față de masă străvezie dădea un aer șic fotoliilor somnoroase ce-o înconjurau. Lângă sobă, pe perete, era un păretar de pânză înfățișând cu măiestrie o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
care sunt creațiile anonime, strigăturile, proverbele, zicătorile, cimiliturile, legendele, basmele etc. Din câte am putut noi verifica, doar două din cele peste patruzeci de povești sinistre în care Bijinski a fost principalul protagonist sunt autentice, anume aceea din tinerețe cu dulapul și cea de la maturitate, cu iapa. Ne tentează a le relata, căci sunt efectiv extraordinare, mai ales episodul cu dulapul, în care Bijinski, în sensul sugerat mai sus, s-a depășit pe sine. Dar un modest simț al cumpătării și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
cele peste patruzeci de povești sinistre în care Bijinski a fost principalul protagonist sunt autentice, anume aceea din tinerețe cu dulapul și cea de la maturitate, cu iapa. Ne tentează a le relata, căci sunt efectiv extraordinare, mai ales episodul cu dulapul, în care Bijinski, în sensul sugerat mai sus, s-a depășit pe sine. Dar un modest simț al cumpătării și o ușoară jenă pe care o resimțim de fiecare dată în fața exceselor, ne fac, după o scurtă, dar matură chibzuință

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
Potoțki și sinodul ecumenic de la Niceea unde au participat, ia să vadă dacă mai știe, da, exact: 318 sfinți părinți? Cum oare se „căsătoresc” lucrurile, faptele între ele? Sau nu e vorba de așa ceva, ci de o orgolioasă singurătate? Singurătatea dulapului din stânga e mai mică sau mai mare decât singurătatea primei Epistole către Corinteni? Iată întrebările care-l încercau pe junele călugăr cu puțin înainte de a-și lua inima în dinți și a spune: Episodul 123 CUM SE REZOLVĂ PASIUNILE — Ierte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
Călugării se opriră speriați și parcuseră rapid odaia cu privirile: nimic — E cineva aici? - întrebă politicos Metodiu. Mirosul nu răspunse. Luându-și inima în dinți, călugării pătrunseră spre mijlocul odăii și începură să caute. Metodiu se uită după perdele, după dulap, Iovănuț se aplecă sub patul mare, opulent, se uită în carafa: tot nimic. — Deschide fereastra! - porunci preacuviosul Metodiu. încet, adunându-se prin colțuri, din perne, de după oglinda ovală, - mirosul se aburcă pe pervazul geamului și-și dădu drumul în gol

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
pufoși. Două fotolii renaissance, o masă gotică și-un sfeșnic brâncovenesc ocupau mijlocul încăperii, ce mai adăpostea aproape de fereastră un birouaș și-un scaun cu spătar legat în piele; un lavabou de marmoră, o mică oglindă venețiană ovală și-un dulap masiv de nuc. Pe peretele din stânga ferestrei era un crucifix, iar pe cel din dreapta portretul în ulei al posomorâtului ca să nu zicem de-a dreptul al urâtului papă Leon al IX-lea, cel care a provocat schisma creștină de la 1054

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406

de ce poezia e mai puțin decît gîndul scăpat de sub talpa pantofului adio dragostea mea pacea și umbra unde vîntul nu atinge puful de păpădie Domnul D. a ieșit În oraș. Doamna E. se plictisește. Un prilej să facă ordine În dulap. CÎnd ajunge la sertarul cel mai de jos, subsolul, cum Îl numește ea, simte că turbează. Acolo guvernează dezordinea perfectă a domnului D. Așa-zisele lui scule de care nu s-a mai atins de ani de zile. Prize de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
eu copilul ăsta ți-o spun acum că nu mă aude) ...nu-și mai vedea capu de treburi, da și io... crezui că turbez nu alta. Mă grăbi să vin la dumneata și cînd să pui cutia cu zahăr pă dulap mi să agață mîneca de coada ibricului, se vărsă și cafeaua și zahărul, tot. Apucă-te, Aneto, și șterge, și spală, ierea izinit dulapul ăla că nu-l mai spălai de la Bobotează. Ale dracu lucrurile cînd nu le bagi În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
nu alta. Mă grăbi să vin la dumneata și cînd să pui cutia cu zahăr pă dulap mi să agață mîneca de coada ibricului, se vărsă și cafeaua și zahărul, tot. Apucă-te, Aneto, și șterge, și spală, ierea izinit dulapul ăla că nu-l mai spălai de la Bobotează. Ale dracu lucrurile cînd nu le bagi În seamă, numa ce te trag de mînecă să le slugărești, zău, doamnă Norico, mă și speriai, cum a știut dulapul să-mi ceară mie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
și spală, ierea izinit dulapul ăla că nu-l mai spălai de la Bobotează. Ale dracu lucrurile cînd nu le bagi În seamă, numa ce te trag de mînecă să le slugărești, zău, doamnă Norico, mă și speriai, cum a știut dulapul să-mi ceară mie să văz de el. — Știu eu ce să zic, nu-ți mai bate capul cu asta, a fost o simplă Întîmplare. — Ei, Întîmplare. Io crez că toate pă lumea asta are limba lor și animalele și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
doisprezece ani pășind din nou pe coridorul Editurii Științifice și Enciclopedice, unde mi-am petrecut fără Îndoială cea mai frumoasă perioadă din viața mea. Ritualul se păstrează, doar imaginile par mai palide, mai fantomatice. Pe toată lungimea culoarului sînt Înghesuite dulapuri și birouri, sertare puse unele peste altele, fișiere și maldăre de dosare și manuscrise. Pereții sînt jupuiți, fisurile tăind pieziș zidurile sînt astupate cu ciment, stropi mari de humă proaspătă, smîntînoasă, dau linoleumului un aer stenic de primenire. Siluete cunoscute

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
trec șanțul și dacă rămîn Înțepenit și cu sîngele ăsta) — ...nu știu ce să mă fac, au trecut două săptămîni și nu-mi vine deloc, am turnat În mine trei oale de ceai de pătrunjel pînă am vărsat, am sărit și de pe dulap, nimic țla ce mai pot ajuta jumătățile mele de țigări cît să te mai abții cît să mai strîngi cureaua și ăia de la servici spuneau că le-a mărit contribuția și nu mai merg la bere decît la chenzină auzi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
se află un telefon, un teanc de hîrtii În neorînduială, o scrumieră cu cîteva chiștoace În ea. LÎngă pereți bănci lungi de lemn negeluit, pe un suport metalic, vopsit În verde, un televizor Diamant cu butoanele scoase. În colț un dulap Închis cu lacăt, deasupra lui două cești de cafea, o savonieră goală, un sertar cu șină pripășit probabil din fișierul unei biblioteci de cartier. Aici se Înregistrează tot; ce, cît, cum? Biroul șefului. Și dintr-odată Încep să Înțeleg. Mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388

putea să învăț cum să mă bărbieresc când o să mă fac mai mare. Într-o zi, după ce au dat jos aranjamentul din vitrină, m-am dus în camera lui tanti Mae să-i aduc ochelarii și am găsit, ascunsă în dulapul ei, poza cu bărbatul acela în maiou cu lama de ras. Dintr-un motiv sau altul, n-am întrebat-o niciodată cum sau de ce ajunsese acolo. Tanti Mae era bună cu mine, totuși. Îmi cumpăra jucărioare și mă învăța să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
mai mereu murdari și tanti Mae trebuia să se spele pe cap. Stăteam pe un scaun lângă cadă și o priveam cum se apleacă deasupra chiuvetei ca să-și săpunească părul ei galben. O dată m-a trimis să-i aduc din dulap o sticluță. Își clătea părul cu chestia aia după ce termina cu spălatul. Am dus sticluța înapoi și am pus-o pe raft, lângă poza bărbatului cu lama de ras, care începuse să se cam îngălbenească pe la margini. Spuma de ras

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-o pur și simplu imediat ce a scos-o din cutia poștală și a recunoscut scrisul. Am aflat că era de la el când m-am făcut mai mare și am învățat să citesc și am găsit-o lipită la loc în dulapul ei de haine. Nu m-am uitat să văd ce scrie, pentru că m-au învățat să nu fac așa ceva, dar am fost întotdeauna curios ce era cu scrisoarea aceea. De-abia în clasa a opta am aflat ce se întâmplase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305

îl găseam tulburător; albit, ca oasele în soare. Canapelele erau îmbrăcate în pânză albă apretată, mocheta era cu un ton mai închisă, o nuanță neutră. Chiar și lumina care pătrundea prin fereastră era albă, sclipind pe balamalele de metal ale dulapurilor de parcă ar fi fost sute de lame de cuțit. Nu e de mirare cum cu ani în urmă, captivă în lumea mea de emoții sinistru colorate, locul ăsta a fost foarte important pentru mine. Era varianta modernă a celulei unui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-mă ca o proastă, neștiind de ce mă aflu acolo. Probabil că vocea rațiunii avea dreptate, cea care îmi spunea să alung tentația și să las treaba asta pe seama profesioniștilor. Dar eram deja acolo, trebuia măcar să fac ceva... am deschis ușa dulapului. Buzunarele hainelor lui Lee scoteau la iveală șervețele mototolite, bonuri fiscale, câteva monede rătăcite. Am verificat cele două pardesie ce atârnau pe ușa dormitorului; nimic în buzunarele lor în afară de o pereche de mănuși din piele bej. în partea de jos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
se prelungea. Era un ceas cu alarmă și în curând avea să sune, să îmi spună că trebuia să fi plecat deja. De îndată ce am intrat în bucătărie mi-am dat seama că ceva nu e în regulă. Dezordinea pantofilor din dulap ar fi trebuit să îmi zică asta deja, dacă m-aș fi gândit. Nu ar fi fost evident pentru cineva care nu o cunoștea pe Lee, dar eu o cunoșteam și, deci, știam cât de ordonată îi plăcea să-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
atenția imediat. Lee nu le-ar fi lăsat niciodată afară. Mi-am adus brusc aminte cum am venit odată cu un grup de studenți pentru un seminar la ea acasă și cum Lee ne-a făcut ceai tuturor. Scosese cutiile din dulapuri, apoi din ele pliculețele de ceai și biscuiții, închisese cutiile și le pusese la loc. Și scosese mai mulți biscuiți decât putea să mănânce grupul nostru anorexic, deci știuse că o să trebuiască să pună la loc mai târziu în cutie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
să mănânce grupul nostru anorexic, deci știuse că o să trebuiască să pună la loc mai târziu în cutie biscuiții rămași... și totuși nu voise să lase cutiile afară, nici măcar pentru câteva ore. Așa că de ce le-ar fi lăsat acum? Câteva dulapuri aveau ușile întredeschise. M-am uitat înăuntru și am văzut că oalele și tigăile erau de-a valma unele peste altele, ca și cum cineva le-ar fi scos afară după care le-ar fi înghesuit înapoi, la nimereală, în loc să le așeze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
a valma unele peste altele, ca și cum cineva le-ar fi scos afară după care le-ar fi înghesuit înapoi, la nimereală, în loc să le așeze una într-alta după mărime. îmi era imposibil să îmi închipui că Lee și-a lăsat dulapurile în halul ăla. Toate cutiile care se vedeau afară pe blat erau pe jumătate goale. Am verificat și înăuntru, mai erau cutii sigilate, nedesfăcute. Mi-am imaginat cum cineva a deschis dulapul, a scotocit, scoțând pe blat doar cutiile desfăcute

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
să îmi închipui că Lee și-a lăsat dulapurile în halul ăla. Toate cutiile care se vedeau afară pe blat erau pe jumătate goale. Am verificat și înăuntru, mai erau cutii sigilate, nedesfăcute. Mi-am imaginat cum cineva a deschis dulapul, a scotocit, scoțând pe blat doar cutiile desfăcute, băgând mâna în fiecare - făină, orez, musli - să vadă dacă mai e și altceva înăuntru. Părea ridicol. Nu puteam să iau gândul în serios. Și totuși nimic altceva nu părea să explice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
special aminte de cercul de gheață; de când o știam, fotografia a fost în mijlocul panoului. Panoul se afla încă acolo, dar acum era doar o bucată goală de plută. Mi-am imaginat din nou aceeași persoană care a răscolit cutiile din dulap, mișcându-se repede, neavând timp să ia fiecare vedere să o citească și să o pună la loc. Așa că luaseră totul - să fie siguri că în graba lor nu au ratat lucrul pe care îl căutau. Sigur că exista posibilitatea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]