14,797 matches
-
de rugby era aruncată pe podea, alături de alte accesorii sportive. Sub fereastra îngustă se afla o bibliotecă micuță, ticsită cu numere vechi din Wisden și reviste de sport. Alan îi spuse: — Ai face bine să-ți dai jos hainele, John. Dumnezeule! Cât de mult îi plăcea asta! Bull își desfăcu cureaua și își lăsă pantalonii să alunece peste șoldurile rotunjite. Își scoase picioarele din papucii de casă, apoi se extrase din pantaloni, mutându-și greutatea de pe un picior pe celălalt, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Efectele lui personale - câteva exemplare din Wisdens, niște ziare, o mascotă de pluș, dischete - fuseseră puse grămadă într-o cutie de carton. Reușise să pară nonșalant în fața foștilor colegi, care murmurau: — Al naibii ghinion, John, în timp ce, în secret, îi mulțumeau Dumnezeului angajărilor din ceruri că nu erau ei cei dați afară. Directorul însuși ținuse ușile deschise pentru Bull și vocea sa îl însoțise până ajunsese în stradă. — Evident că am fi fericiți să analizăm eventualele tale proiecte independente, John. Bull îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
început să am îndoieli și în legătură cu scenariul de bază, adică cu Noul Testament. E vorba acolo de un om care e judecat și condamnat, de un om care vorbește, care suferă, care înainte de moarte are timp să mai pună o întrebare Dumnezeului său. Pe cei spulberați într-o fracțiune de secundă în gara Atocha nu i-a judecat nimeni, nu i-a condamnat nimeni, nu s-a purtat nici o conversație filosofică cu ei, n-au fost crucificați, ci sfârtecați pe loc, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
noua relație a omenirii cu moartea va influența celelalte religii, dar religia lui Hristos ar putea fi zdruncinată din temelii. Catedrala Mântuirii în Țara Mântuieliitc "Catedrala Mântuirii în }ara Mântuielii" Îi invidiez din adâncul sufletului pe cei care cred în Dumnezeul din Biserică. În momentele grele ale vieții, mai au un sprijin, o ultimă, sau primă, instanță la care să facă apel. Când primesc o lovitură nedreaptă, ticăloasă, absurdă, pot să-și spună, atunci când sunt pe punctul de a-și pierde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
sărăciei, al disperării, al năucelii, al însingurării, cei care privesc la lumea sălbatică ce le crește în jur și nu mai înțeleg nimic. Și sunt gata să pună mâinile pe piept. Cei care, asemenea lui Iisus, întreabă în fiecare dimineață: „Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?”. Aud că această catedrală se va construi din banii strânși de Biserică din donații de la credincioși. Mii de miliarde adunate de la amărâții patriei, pentru care bănuțul de 5.000 e cât roata carului? Haida de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
minunile lor, dar, sincer să fiu, pe asta n-am văzut-o să se împlinească vreodată. Alergam de două ori mai tare, eu și Pipiță, așa ne nimeriserăm, spre câmp: dacă nu ne omorau oamenii, așa cum promiteau, amestecând crima cu Dumnezeii, iar Dumnezeii cu mamele noastre, ne-ar fi sfâșiat câinii; poate asta a fost scăparea noastră, în afara scării de bloc unde ne-am ascuns. Lăsați-ne un pic ascunși acolo, ne e bine, suntem în siguranță, pentru că am ceva să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
dar, sincer să fiu, pe asta n-am văzut-o să se împlinească vreodată. Alergam de două ori mai tare, eu și Pipiță, așa ne nimeriserăm, spre câmp: dacă nu ne omorau oamenii, așa cum promiteau, amestecând crima cu Dumnezeii, iar Dumnezeii cu mamele noastre, ne-ar fi sfâșiat câinii; poate asta a fost scăparea noastră, în afara scării de bloc unde ne-am ascuns. Lăsați-ne un pic ascunși acolo, ne e bine, suntem în siguranță, pentru că am ceva să vă spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ar mai fi catadicsit să se desprindă de lumea lor, din când în când, pentru o vizită. Dacă au venit de acolo, nu țin să mă dau mare, dar așa e, era doar pentru că le-am fost simpatic. Nu eram dumnezeul, inventatorul sau stăpânul lor. Eram, cel mult, descoperitorul (dar și asta e greșit, pentru că, de fapt, ei s-au lăsat descoperiți), eram, ce să mai, pur și simplu prietenul lor om. Vi se pare puțin? Să fim serioși; nu vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
trag și eu sufletul și să precizez că toate miracolele astea și-au găsit loc în calendare înainte de ziua, ora, minutul și clipa nașterii lui Matei; ca să mă gândesc dacă e bine să continui. Miracolul F: băieții pe Anfield Road, Dumnezeule, și inima mea țâțâind încă de dimineață, mai întâi o inimă cât un triunghi de brânză topită, cât o prună după orele de chimie și geografie, cât o ridiche după toate orele, la prânz ca o cireașă, după-amiaza cât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ani, se plictisea, strada era pustie, se duseseră la grădiniță, unde fratele ăluia onora grupa mare. Mâncau biscuiți ca să-și găsească o ocupație, asta până au traversat curtea școlii, când s-au săturat de gustul ăla făinos și fără nici un Dumnezeu și s-au gândit să-i arunce. Erau pe maidanul plin de buruieni de sub ferestrele laboratorului de biologie, ocoleau bălțile fără să le prea ia în seamă, discutau despre un film de război care rulase la cinematograful din piață. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
linx ce-i învăluie tiptil pe ei, pedestrașii verzi, încă inerți, încă ridicoli de mici, ce par să scruteze întinderile nesfârșite ale tundrei, fără vreun reper real, fără să poată spune dacă sunt vii sau dacă sunt morți, atât timp cât însuși Dumnezeul lor nu a hotărât vreun gest, nu a poruncit nimic decât nopții să se apropie, iar ea s-a apropiat (ca o pisică, ca un linx), s-ar putea să se coboare și ceața la fel de bine cum s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ați prins deja, era un băiat de treabă. Mă chema cu soldățeii afară să ne războim împreună, lucru cu adevărat nesănătos, pentru că, or fi soldățeii de toate felurile, dar în mod sigur nu sunt politeiști, au nevoie de un singur Dumnezeu care să știe totul, cu mai mulți dai în bălmăjeală și bătăliile își pierd tot farmecul, încercam să-i explic toate astea, dar lui i se părea frumos și așa, fiecare cu ale lui, iar lui nu-i plăcea singurătatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
primul roman. Eu nu mi-aș putea egala niciodată prima frază. Și uitați-vă la mine acum. Uitați cum am Început asta, opera mea de căpătîi, lucrarea vieții mele : “Întotdeauna mi-am imaginat că povestea vieții mele, dacă și cînd...” Dumnezeule mare, “dacă și cînd” ! Înțelegeți, În mod sigur, la ce m-am referit. Nu există nici o speranță. Trebuie să tai tot. Aceasta este cea mai tristă poveste pe care-am auzit-o vreodată. Ca toate poveștile adevărate, nu se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
zece ori mai grea, fiindcă În acele zile cele trei capete chele se bălăbăneau grav În jurul biroului lui Norman de dedesubtul Balonului, Îi beau cafeaua, vorbeau despre ce urma să se Întîmple - și cînd avea să se Întîmple și ce Dumnezeului or să facă după ce se Întîmplă - și-și plîngeau de milă, unul pe umărul altuia. Alvin avea o slăbiciune pentru limbajul colorat, iar George pentru trabucurile mari și, În timp ce stăteau la birou și discutau cu Norman, răbufnirile verbale ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
idei În cap. Te-au Închis pe nedrept aici. Am să te scot eu! Țin-te bine! Ești un băiat bun, Digby. — M-au amenințat și pe mine că au să mă Închidă aici. — Pe dumneata? Păi, ești destul de sănătos. Dumnezeule, poate că nici eu nu-s nebun! Dacă vor să te Închidă aici, Înseamnă că-i trădare! — Țin-te bine! — O să Încerc... Știi, aveam unele Îndoieli... Mă gîndeam că poate au dreptate... Motorul de automobil nu se mai auzea. — Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
gînduri, Anna adăugă: Lasă-i să-l Înhațe cînd se va da jos din tren. De ce să faci singur totul? — Ar putea să coboare undeva pe parcurs.... — Nu te poți duce așa. El e Înarmat! I-am dat Înapoi revolverul. — Dumnezeule! rîse el. Dar știu c-ai Încurcat rău lucrurile! Voiam să-i ofer o ultimă șansă... Nu poți face mare lucru cu un revolver În inima Angliei - decît cel mult să omori cîțiva nenorociți... Anna părea acum atît de fragilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
economiei sociale.” Ideologia corporatistă „a fost grefată pe monismul materialist al filosofului Thomas Hobbes, care a trăit în secolul XVII, ducând acest monism până la ultimele sale limite: el a susținut că nu există absolut nimic în afară de materie. Dacă există un Dumnezeu, El trebuie să aibă un corp fizic. În concepția lui, binele este pur și simplu ceea ce ne face plăcere, iar răul, ceea ce ne aduce durere și singurul rost în viață este căutarea plăcerii; un sistem de valori care a devenit
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
că problemele oamenilor sunt mari; că lumea se schimbă, se înrăiește, se îndepărtează de Dumnezeu. Dar singurul fapt important, de la care nu trebuie să ne abatem vreodată, sunt cuvintele Mântuitorului. Dacă toate chinurile acestea sunt acceptate fără cârtire, devii un Dumnezeu, pur și simplu. Când ești în astfel de situații grele, ești ca un Dumnezeu înlănțuit. [...] Românii trebuie să înțeleagă că nu se poate fără cruce. Suferința-i un dar de la Dumnezeu. Te-am umilit, popor român, ca să te pot înălța
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Dumnezeu. Dar singurul fapt important, de la care nu trebuie să ne abatem vreodată, sunt cuvintele Mântuitorului. Dacă toate chinurile acestea sunt acceptate fără cârtire, devii un Dumnezeu, pur și simplu. Când ești în astfel de situații grele, ești ca un Dumnezeu înlănțuit. [...] Românii trebuie să înțeleagă că nu se poate fără cruce. Suferința-i un dar de la Dumnezeu. Te-am umilit, popor român, ca să te pot înălța. Noi n-avem tragedii. Avem numai drame. Eroii noștri sunt sfinți, mucenici, martiri. Deci
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
descurajare și deznădejde. Trebuie să fim însă optimiști și încrezători în viitorul nostru. Trebuie să redevenim stăpâni pe destinul nostru și neînfricați precum strămoșii noștri daci, care s-au născut pe aceste meleaguri. Ei nu se temeau de nimic în afară de Dumnezeul lor, numit Zamolxe. Dacă în perioada comunismului, conducătorii se ocupau de toate iar oamenii muncii își vedeau strict de treburile lor în uzine, în agricultură, și în alte domenii, acest fapt a condus la neimplicarea cetățenilor în viața publică. Același
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
întrerupt ea. „Altfel ?!?“ mi-am zis în gând cu mii de semne de întrebare și exclamare. „Altfel?“ În cap mi s-a aprins un bec: fata voia să se culce și cu Fred, și cu mine! Cu frați! Era perversă! Dumnezeule, poate chiar cu amândoi deodată! M-am întrebat dacă avea și o soră. Cred că da. Mă simțeam straniu și comic și bine și rău. Am privit-o cu nespusă duioșie. - Sărută-mă, a zis. Și ce puteam să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
s-au întins, s-au amestecat toate culorile, niște mâzgăleli, unde erau heruvimii îs ca niște cai de mare îmbârligați sau ca niște muțunachi care joacă fripta... Își face o cruce mare. - Pedeapsa lui Dumnezeu... E pedeapsa lui Dumnezeu.... Doamne Dumnezeule, de ce ne cerți cu urgia ta? Doamne Dumnezeule, când ai s-auzi tângurile noastre și-ai să-i ostoiești pe cei nevinovați... - Am s-o iau razna, mă tâmpesc de-a binelea... aruncă Leonard geanta. Uite cum arată, parcă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
niște mâzgăleli, unde erau heruvimii îs ca niște cai de mare îmbârligați sau ca niște muțunachi care joacă fripta... Își face o cruce mare. - Pedeapsa lui Dumnezeu... E pedeapsa lui Dumnezeu.... Doamne Dumnezeule, de ce ne cerți cu urgia ta? Doamne Dumnezeule, când ai s-auzi tângurile noastre și-ai să-i ostoiești pe cei nevinovați... - Am s-o iau razna, mă tâmpesc de-a binelea... aruncă Leonard geanta. Uite cum arată, parcă a turnat cineva zoaie pe pereți! Am schimbat uleiurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mai ales pentru cei care-și riscau zilnic viața pe mare, dar o abandonă curînd, Înțelegînd că, probabil, nu avea să găsească, printre multele-i personaje, nici unul care să-i semene. Era o carte care vorbea prea mult de Dumnezeu, Dumnezeul pe care Îl adorau cei pe care el Îi renegase, și prefera să-și facă o idee clară despre cum era alcătuită lumea, din care nu cunoștea decît cîteva porturi, coaste și imensitatea oceanelor sale. Se concentră așadar asupra a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
săruta dulce pietrele lăsate descoperite de reflux, trase aer În piept pentru ultima oară, adînc, și se aruncă, hotărît, În prăpastie. În timp ce privea valurile care se jucau cu trupul lui neînsuflețit, Înainte de a-l tîrÎ spre larg, se gîndi că Dumnezeul lui Îl părăsise probabil pe neașteptate sau că un nou sentiment de vinovăție, chiar mai puternic decît cel dinainte, Îi făcuse viața de nesuportat. Își plimbă privirea asupra insulei frumoase, solitare și pașnice În calda după-amiază ecuatorială, zîmbi satisfăcut În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]