5,416 matches
-
3: EulogQtòs ho theòs kaì patgr to¤ kyríou hQmÄÎn IQso¤ Christo¤, ho patgr tÄÎn oiktirmÄÎn kaì theòs pásQs parakaleseÄs...: „Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele indurărilor și Dumnezeul a toată mângâierea...” Ambele sunt semitisme, expresii calchiate după ebraică, în care al doilea termen este un substantiv la plural, forma de marcare a intensității. Au fost preluate ca atare atât în traducerile românești, cât și în cele alese de noi pentru comparație. Semnificații de bază: cel milostiv prin excelență
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Numele Meu.” (C) - ...paradedÄkósi tàs psychàs autÄÎn hypèr to¤ onómatos to¤ kyríou hQmÄÎn IQso¤ Christo¤ (Fp 15,26): „...care și-au pus viața pentru numele Domnului nostru Isus Hristos.” (t.n.) 3.2.2.2. Numele uman: IQso¤s Corespunde numelui ebraic, foarte răspândit, YehÄšua‘ sau YQšóa‘, care înseamnă „YHWH este mântuire”.270 Este asociat cu rădăcina verbală YŠ‘ 271. Evanghelia spune că e dat de Dumnezeu însuși prin îngerul Gabriel (Lc 1,31) și rostul lui e explicat în Mt 1
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
este ortografiat „Iisus” de ortodocși, care țin să transcrie cea de a doua litera, Qta, pronunțată ulterior , în vreme ce creștinii catolici și protestanți îl ortografiază fonetic: „Isus”. 3.2.2.3. Supranumele: Christós/ho Messías Christós, adjectiv verbal de la chríÄ, traduce ebraicul m"šaƒ, substantiv masculin care înseamnă „cel uns”: ho Messías (hó estin methermeneuómenon Christós), „Mesia (care se tălmăcește Hristos)” (În 1,41). Pentru evreii contemporani cu Isus, m"šaƒ nu era un nume divin, ci desemna doar personajul
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
viu, nemuritor. 3.2.2.7. Transcendent și totodată Prezent, Desăvârșit 3.2.2.7.1. ho hágios: „Sfanțul” (Blaj), „Sfanțul”, „Cel Sfânt” (celelalte traduceri românești); „Sanctus” (Vg); „le Saint” (BJ); „the Holy One” (RSV). Cu acest cuvânt traduce Septuaginta ebraicul qa:Äš, aplicat prin excelență lui Dumnezeu, care semnifică în primul rând transcendență lui. Îi este aplicat lui Isus în Mc 1,24 și în Lc 4,34: în pasajele unde duhul necurat alungat de Isus îi spune: „Știu cine
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
de bază: transcendent, desăvârșit. 3.2.2.7.2. Emmanouel șhó estin methermQneuómenon Meth’ hQmÄñ ho theósț: „Emanuel, care se tălmăcește «Cu noi este Dumnezeu»” (Mt 1,23; cf. Is 7, 14 -‘Imm"nó ’Pl): Emanuil (toate traducerile românești). Numele ebraic scris grecește este explicat: el descrie misterul Întrupării, prin care Dumnezeu a venit să locuiască printre oameni. 3.2.2.7.3. ho díkaios: „Cel Dirept” (SC); „Cel Drept” (Blaj, BVA, G-R, BS); „Cel Neprihănit” (C); „Iustus” (Vg); „le Juste
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
rob păcatului este „răscumpărat” prin jertfă Mântuitorului. Metaforă se oprește aici: nu se spune cine cere și primește plata pentru a da libertate robului. Hristos nu este numit niciodată în Noul Testament ho lytroúmenos, „Răscumpărătorul”, cuvânt cu care Septuaginta a tradus ebraicul go’el300. Se vorbește doar de „răscumpărare”; acest nume abstract îi este aplicat lui Hristos în 1Cor 1,30: „...Hristos Isus... s-a făcut pentru noi înțelepciune de la Dumnezeu, și dreptate, si sfințire, si răscumpărare (apolýtrÄsis).” (t.n.) În 1Tim
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
BVA); „jertfă de ispășire” (G-R, C); „jertfă de ispășire”, „șjertfă deț ispășire” (BS); „propitiatio”, „propitiatorium” (Vg); „victime de propitiation”, „instrument de propitiation” (cu notă: „Litt. „propitiatoire” Ex 25, 17+; cf. He 9, 5...” etc.) (BJ); „expiation” (RSV). Septuaginta a tradus ebraicul kapporeth, ce desemna capacul chivotului legământului care era stropit cu sânge în Ziua Ispășirii, cuvânt derivat și el de la k"par, „a ispăși”, „a șterge”, cu hilasterion, de la hiláskomai, „a îmblânzi (pe cineva)”, „a câștiga favoarea” (cuiva), care astfel a
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
24: diathekQs kainQÎs mesítQs, El este „Mijlocitorul unui nou legământ” (t.n.). 3.2.2.14.2. archiereús: „arhiereu” (TC, Blaj, G-R, BS); „Arhiereu” (BVA); „Mare Preot” (C); „pontifex” (Vg); „grand prêtre” (BJ); „high priest” (RSV). Este echivalentul grecesc al ebraicului hakkohQn sau hakkohQn hagg":Äl , desemnându-l pe cel aflat în fruntea ierarhiei preoțești. Epistola către evrei este singura carte a Noului Testament care vorbește despre preoția lui Hristos și face din ea tema să centrală, pentru a demonstra superioritatea
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
unic mijlocitor al mântuirii. 3.2.2.15. Învățător, Călăuzitor 3.2.2.15.1. ho didáskalos: „Învățătoriul” (SC, Blaj); „Învățătorul” (celelalte traduceri românești); „Magister” (Vg); „le Maître” (BJ); „șyourț Teacher” (RSV). De obicei la vocativ, didáskale, sau corespondentul sau ebraic Rabbi, sau, în Evanghelia după Luca, epistáta, este titlul cu care i se adresează lui Isus atât ucenicii, cât și cei care îi cer părerea sau o vindecare. Este însă un titlu omenesc: avea discipoli, le era învățător. Ho didáskalos
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
locală, fie pentru transferarea lui. În contextul dat, „Veghetorul” sau „Purtătorul de grija” ni se par soluțiile de traducere cele mai adecvate. 3.2.3. Nume pneumatice 3.2.3.1. tò pne¤mă: „Duhul”. Pne¤mă Kyríou, care traduce ebraicul ruaƒ YHWH, nu este perceput, în Vechiul Testament, ca persoană dumnezeiasca, ci doar ca o forță divină care, coborând asupra anumitor oameni (judecători, profeți, regi), îi face capabili de fapte extraordinare sau le inspiră cuvintele pe care ei le rostesc din partea
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
numele divine din Septuaginta”, avem în vedere nu numai numele divine din cărțile păstrate exclusiv în grecește, ci din întreaga Biblie grecească, având în vedere că majoritatea traducerilor în românește au pornit de la ea. Foarte puține nume sunt transliterate din ebraică, iar în majoritatea cazurilor li se dă traducerea: IQso¤s (3.2.2.2.), Emmanouel (3.2.2.7.2.). Unele sunt parțial asimilate fie prin articol (ho amen - 3.2.2.12.2.), fie prin faptul că alcătuiesc o
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
5.), hQ thýra (3.2.2.14.4.). Alte nume care nu pun probleme la transferul în limba română: ‘ElyÄn (3.1.1.3. și 3.1.6.2.); ’Ehyeh ’ašer ’ehyeh (3.1.3.1.) - când e tradus după ebraica - și, respectiv, ho Äîn kaì ho QÎn kaì ho erchómenos (3.2.1.3.3. și 3.2.2.6.3.); ’Ehyeh (3.1.3.1.) - respectiv Egó eimi (3.2.2.6.2.); ’Pl/ ’Elohm ƒ"y (3
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
aibă ca subiect exclusiv pe Dumnezeu. La ŠÄpQ” (3.1.11.3.) se pierde semnificația „cârmuitor”. Despre ‚annón (3.1.14.1.) spuneam că „binevoitor” ar fi traducerea să cea mai adecvată, însă acesta nu are forță adjectivului intensiv din ebraică, nici nu îi este rezervat exclusiv lui Dumnezeu. Pentru raƒóm și merahQm (3.1.14.2) este imposibil de găsit un termen în românește care să exprime dragostea, duioșia cvasi-viscerală a mamei pentru copilul său. În orice caz, ‚"s: și
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
theòs pásQs parakleseÄs, ho parakalÄn (3.2.1.10.4.), paráklQtos (3.2.2.14.3. și 3.2.3.2.) generează diferențe de traducere. Rezistente la transfer sunt și metaforele antropomorfe care țin strict de realitatea socială a Antichității ebraice, cum ar fi go’el (3.1.16.2.) sau metonimiile de tipul hilasmós (3.2.2.13.4.). Semitismele constituie o problemă aparte: ele tind să fie păstrate cu atat mai mult cu cât tradiția de traducere a textelor
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
compensatorii ale oricărei limbi sunt suficiente pentru a reda frumusețea originalului. Limba română este favorizată de faptul că, datorită flexiunii bogate, are o ordine a cuvintelor foarte elastică și poate folosi acest important mijloc de accentuare: urmând îndeaproape topica frazei ebraice sau grecești, obține aceleași efecte. Capitolul 4tc " Capitolul 4" Paralelisme posibiletc "Paralelisme posibile" Vom incerca în acest capitol să stabilim unele paralelisme între numele divine din Coran și cele din Biblie, arătând totodată și deosebirile semantice. Și unele, și altele
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
însă monosemic și nu permite varietatea de traduceri care se întâlnește în cazul lui al-Qayyóm („Veșnicul”, „Ființătorul”, adică Cel care subzista prin sine și menține în viață fapturile), ci poate fi tradus doar cu „Cel care este”, iar corespondentul sau ebraic, precum și echivalentul lui din Noul Testament, cu „Eu sunt”. 4.2.3. al-B"”în (2.1.2.4.) și ’Pl misetatter (3.1.3.4.). Pentru a le compară, l-am disociat pe primul de antonimul sau cu care constituie o
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
două nume biblice. Atât mal"l, cât și ka>Ä: sunt cel mai adesea, si pe bună dreptate, traduse în românește cu „slavă”. Iar (al-)Mamd s-ar traduce cel mai corect „Cel plin de slavă” sau „Slăvitul”. Vocabula ebraica are însă - după cum am arătat - conotații speciale, referitoare la transcendență și la prezența, care se pierd la transfer. 4.2.5. al-Matn (2.1.6.5.) și Țór, Sela‘, mețó:"h (3.1.16.5.). Toate aceste nume exprimă
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
nemarcat. În plus Baœr este întotdeauna precedat de Șam‘, cu care se poate considera că formează o expresie: Dumnezeu este Cel care aude, vede. Biblia vorbește despre atotcunoașterea lui Dumnezeu folosind doar metaforă vederii. De remarcat că verbul din ebraica r"’"h are aceeași rădăcina și semnificație că și verbul arab ra’". 4.2.11. al-′akm (2.1.8.12.) și sophía (3.2.2.11.1.). Numele coranic este adjectiv, caracterizându-l pe Dumnezeu că „înțelept”, pe când
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
nu prea ajuta la precizarea semnificației, fapt ce a dat loc la interpretări și traduceri foarte variate. Este posibilă totuși o traducere a lor asemănătoare cu cea a numelor biblice: „șDumnezeulț credincios/ fidel”. În cazul lui ho amen, insă vocabula ebraica se cere păstrată ca atare, ea fiind urmată în text de explicație („Martorul credincios și vrednic de crezare”). 4.2.14. al-Wakl (2.1.11.4.) și paráklQtos (3.2.2.14.3., 3.2.3.2.) au în
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ca nume divine: IQso¤s este în Coran ‘Œs" ibn Maryam (2, 87; 4, 171; 19, 34 etc.), Christós este Mas≤, folosit de unsprezece ori că nume propriu al lui Isus, dar nu în sensul de „consacrat prin ungere”, ca ebraicul mÄša≤, ci de „cel care atinge bolnavii vindecându-i”314, ho lógos este qawl al ≤aqq („cuvântul adevărului” - 19, 34) sau „Cuvântul lui Dumnezeu aruncat în Maria”. Acesta din urmă se găsește în versetul 4, 171, care cumulează toate
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Este vorba de coranicul Œamad și de biblicul Šaddai. Acesta din urmă oferă totuși opțiunea transliterării ca atare (nici un traducător în română nu a ales-o), sau a traducerii echivalentelor sale din Septuaginta. Unii dintre cei care au tradus din ebraica au împrumutat soluția Vulgatei, Omnipotens.tc "5.2. La celălalt pol se situează nume total problematice, cu o singură ocurenta, pentru înțelegerea cărora contextul nu oferă suficient sprijin și asupra cărora nu există consens în domeniul comentariilor exegetice. Este vorba
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Este vorba de coranicul Œamad și de biblicul Šaddai. Acesta din urmă oferă totuși opțiunea transliterării ca atare (nici un traducător în română nu a ales‑o), sau a traducerii echivalentelor sale din Septuaginta. Unii dintre cei care au tradus din ebraica au împrumutat soluția Vulgatei, Omnipotens." 5.3. Se spune ca traducătorul este silit adesea să opteze între fidelitatea față de text în conținut și expresie, pe de o parte, si inteligibilitate, pe de altă parte. La acestea se adaugă și componența
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
acestei interpretări, dar, în afara lui, vorbitorul de arabă îl înțelege în funcție de competență să lingvistică obișnuită. 5.3.2. La numele biblice, diferențele de soluții se explică de multe ori prin limba-sursă a respectivei traduceri. Astfel, cei care pornesc de la originalul ebraic îl traduc pe YHWH Te>"’ÄÖ cu „Domnul oștirilor”, în vreme ce traducătorii după Septuaginta vor traduce cu „Domnul Savaot” acolo unde Septuaginta are kýrios sabaÄth, cu „Domnul puterilor” unde aceasta are kýrios tÄn dynámeÄn, si cu „Atotțiitorul” sau „Domnul Cel-Atotputernic”, unde
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
sadduceenii sunt violent atacați de farisei, ale căror smerenie și virtute sunt știute ca neavând suport în realitate! Balamacul fariseu bătându-și joc de milostenia sadduceeană... Michna și Guemara - cele două părți constitutive ale Talmudului, una palestiniană și redactată în ebraică, cealaltă scrisă în arameeană, limba vorbită în Babilonia - evocă un personaj care neagă nu existența unui Creator ci implicarea acestuia în amănuntele și în viața cotidiană a lumii. Numele său? Apikoros - Epicurianul... Rabinii consideră ca ateu pe oricine afirmă inexistența
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
partid a cărui existență reprezintă un progres pe calea negării lui Dumnezeu? Cum trebuie citite pasajele în care noutățile susținute de Luther sunt prezentate ca niște maladii susceptibile de a ucide corpul catolic? în altă parte, o reprezentantă a etnologiei ebraice ține morțiș ca Montaigne să fie considerat evreu de origine portugheză îmarrane) și argumentează: etimologic, Eyquem aparține onomasticii iudaice. Astfel Montaigne fiind evreu și La Boătie de asemenea, asta ar explica prietenia lor... Eseurile ținând de tradiția hermeneutică evreiască, umorul
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]