11,261 matches
-
Îmi va fi foarte greu să aleg doar una dintre voi. Toate sunteți atât de...apetisante. Bărbatul vorbea tare, iar vocea...vocea aceea o mai auzise undeva. „- Mă voi întoarce Karina, promit!” îi răsuna în ureche aceeași voce ca un ecou îndepărtat. Era EL...Străinul pe care îl căuta disperată. Doar la câțiva pași de ea. Străinul care ținea mâna pe fundul unei femei frumoase care se considera privilegiată de atenția pe care i-o acorda acest bărbat, râzând la orice
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
cineva că a fost vreodată acolo. Nu mai avea nevoie de nimic, nu mai voia pe nimeni aproape, nu mai voia să-l audă. O rănise, din nou. Frânturi din conversația pe care o auzise îi răneau auzul cu fiecare ecou tot mai adânc, mai dureros. - Karina?! Vocea lui o opri pentru o clipă în loc. Cât de dulce sunase numele ei venit de pe buzele lui, spus de vocea aceea de care se îndrăgostise. Porni din nou, fără să se întoarcă, fără
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ce cu al vostru cânt din capul meu pe oală încântați, cântați fără măiestrie, cântați, împliniți-vă destinul, în timp ce oalele celor mai înțelepți, ascunzători urâte de simț comun, de gândaci murdari, greieri muți, sărbătoresc abil nocturn. Răsună aceste oale de ecoul cântecului vidului. Acesta este ghidul pentru educația geniului, s-a confesat don Avito. * L-au anunțat pe don Fulgencio că îl caută Carrascal; iese filosoful în galoși, pune o mână pe umărul lui don Avito și exclamă: Pace și știință
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
geniu care privește în gol, bine, omule, bine: deci Apolodoro? Apolodorul nostru? Băiatul se sufocă și sufocatul îi amintește de bietul iepuraș de odinioară; această imagine îl tulbură în ce are mai intim. Dar, omule, spune ceva! Și ca un ecou, Apolodoro repetă: Ceva! Drac de băiat, ai grație! Și maestrul surâde. Copilul răspunde ceva, privește la Simia sapiens. Dar nu ți se întâmplă mai nimic, copile? Și ce doriți Dumneavoastră să mi se întâmple, don Fulgencio? Omule, cum vrei.... Tatăl
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
unei noi morale sunt principalele idei ce stau la temelia trilogiei. În teatrul lui Eschil, totul apare în dimensiuni monumentale: și semnificația înaltă a temelor, și situațiile tragice, și pasiunile puternice, și atmosfera generală a tragediei în care se percep ecouri ale străvechilor credințe sau ale unor fapte dintr-un trecut îndepărtat. Așa cum frumos spunea Liviu Rusu, „în climatul spiritual al culturii grecești din secolul al V-lea î. H., corespondențele stilistice din domenii diferite de artă sunt sensibile. Masivitatea și
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
se Îmbog????te c?ci se treze?te la o nou? via??, având valoarea unei noi na?teri, ca ?i cre?tinul dup? contactul cu apă botezului. Paradisul pierdut ia forma spațiului matern securizant, unde spiritul obosit g?se?te ecoul propriilor pl?smuiri, dar ?i alinarea. M.Eminescu a cultivat sub forma unei intui?îi arhetipul naturii materne că resacralizare a mitului antic: c? imagistică să este o reprezentare a Paradisului pierdut va fi demonstrat? În paginile de fă??. Întreaga
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
un peisaj selenar cu accente expresioniste (În poezia ,Melancolie" de exemplu); În alte crea?îi Ins?, peisajul selenar uime?te prin frumuse?ea izvorât? din aeel tainic sentiment al armoniz?rii sufletului omenesc cu ritmurile cosmice. Atributele peisajului eminescian sunt ecouri ale unor st?ri de suflet, poemele fiind structurate pe baza unei coresponden?e metaforice ale elementelor circumscrise celor trei planuri: celest / p?mântesc / uman. O alt? coordonat? a spa?iului poetic eminescian este dat? de arhitectură să original?, „colosal
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
revelatoare a „orizonturilor cosmice" nem? rginite (cum le nume?te Edgar Papu) . „Traiectul marilor dep?rt?ri" e delimitat uneori de lumea finit? de un prag („limit?") că În „C?lin (file din poveste)" de exemplu, sau e sugerat prin „ecourile vaste ?i dep?rtate ale sunetelor" (E. Papu). Pentru a transcende bun?oar? Într-un spa?iu magic În care mitul devine „substan?a gândului" ? i poezia „modul obi?nuit de expresie" (Zoe Dumitrescu Bu?ulenga) -, cel al „p?durii
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
marilor dep?rt?ri cosmice", Eminescu reu???te ?? creeze o ipostaziere În chip de sunet a spa?iului deschis spre infinit ce irumpe magic din cel Închis, finit. Predomin? În primul vers sunetul „a" vocală cea mai deschis?, „generatoare de ecouri vaste ?i dep?rtate" (E. Papu), ce exprim? spa?iul abstract, f??? limit?. Pentru a realiza Ins? „efectele extreme ale marilor dep?rt?ri, capabile a se r?sfrânge În cele mai vaste ecouri", poetul creeaz? Îmbin?ri de sunete
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
vocală cea mai deschis?, „generatoare de ecouri vaste ?i dep?rtate" (E. Papu), ce exprim? spa?iul abstract, f??? limit?. Pentru a realiza Ins? „efectele extreme ale marilor dep?rt?ri, capabile a se r?sfrânge În cele mai vaste ecouri", poetul creeaz? Îmbin?ri de sunete care „Îi amplific? În toate felurile aceast? deschidere": În cuvântul „mai", poetul realizeaz? acest efect fonetic prin asocierea cu sunetul „m", echilibrat la finalul cuvântului de semivocala „i", a ??rei apertur? ne d? sentimentul
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
faptul c? vocală „a" se afl? În toate cuvintele acestui vers, la mijloc adev?rât? ax? de simetrie În jurul c?reia poetul Înal?? catedrală să de sunete din care solemnul imn Închinat dep?rt?rilor „se r?sfrânge În vaste ecouri" (E. Papu). De altfel, locul ?i importan?a accentului În cuvânt l-au preocupat Întotdeauna pe Eminescu, poetul care consideră c? „limba str?mo?easc? e o muzic?"; În concep? ia să, muzică de?ine astfel un Ioc esen?ial
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
tiin??-oglind?", ci o deschidere spre cât mai multe interpret?ri („opera apperta" cum o numea Umberto Eco). Opera I?i va fi Împlinit „destinul", menirea ei artistic? doar În momentul În care deschide În con?tiin?a receptorului adânci ecouri ?i Înl??? uiri de sensuri. Receptarea critic?, de exemplu, În preocuparea ei conținu? de a stabili raportul Între valoarea artistic? a operei ?i actul cunoa?terii, devine, În opinia esteticienilor moderni, „un mod creator" de percepere a universului acesteia, având
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
g?sesc! " Manuscrisele eminesciene adev?rât? „imagine a piet??îi fă?? de cultur?" con?în, al?turi de crea?iile sale, cuget?ri, impresii de lectur?, opinii, studii, idei din diverse culturi ale lumii ce ?i-au g?sit largi ecouri În con?tiin?a sa artistic?: ??i totul e ca o sal? luminat?, cu pere?i ?i oglinzi prin care trec cele mai variate idei ale culturii ?i sufletului omenesc. Dar ce societate, ce petrece g?sesc! " (Constantin Noica) Cunoa
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Codru-?i bate frunză lin, Dintre ramuri de arin Melancolic cornul sun? ". Spa?iul exterior deschis orizonturilor nem? rginite devine lume interioar? proiectat? În abisul sufletului poetului. Este acesta universul ??u pentru c? doar Eminescu poate fi „unicul interpret ?i ecou al unei nostalgii cosmice" , doar sufletu-i „nemângâiat", „Îndulcind cu dor de moarte" poate aspiră la „evaziunea suprem?— melodia fermecat?" a cornului: „Mai departe, mai departe Mai Incet, tot mai Incet, Sufletu mi nemâng?iet Îndulcind cu dor de moarte
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
unde „pe-um?rul Dochiei mandre cânt? pas?rea m?iastr?" (Memento Mori). Lacul, ca stare de suflet, ca mod de a fi În acest univers „orfic", are propriul s?u „glas" („Îngâna?i de glas de ape") ale c?rui ecouri „ating" Ins??i „r???cină fiin?ei noastre"; prin muzic?, sufletul omenesc resimte armonia pierdut? a lumii: „Cel ce cânt? se dezmiard?? ? i pe el ?i pe ceilal?i" (Manuscrise). Oglind? a armoniei universului, lacul devine proiec?ia liric? a
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
p?durii mame, poetul avea s???i aduc? aminte, „cu nevindecata nostalgie a anilor târzii", când lumea aceasta mirific?? ?i-a z?vorât, cu acelea?i „chei de aur" por?ile În spatele c?rora a mai r?mas că un ecou, doar Întrebarea de o triste?e sfâ? ietoare: „ Unde e?ți, copil?rie, Cu p?durea ta cu tot?" Desp???irea definitiv? de lumea magic? a copil?riei, „cu tot" ceea ce Înseamn? ea: vraj?, basm, p?dure echivaleaz? cu o
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
repetă vreun rol de per sonaj misterios, din moment ce fixează în continuare patul gol și nu spune nimic, și în timp ce trece pe lângă el, nebuna spune vin imediat, și în timp ce intră în baie și dă drumul la duș, cele două cuvinte capătă ecou, și nebuna se aude de o sută de ori spunând vin imediat vin imediat vin imediat, și printre zeci de litri de apă care curg pe trupul ei prin sita deasă a dușului, cuvintele se aud clar din nou și
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
pe trupul ei prin sita deasă a dușului, cuvintele se aud clar din nou și din nou și din nou, iar omul care a ucis un câine stă în continuare sprijinit de tocul ușii și aude și el în același ecou exact aceleași cuvinte, iar cuvintele se repetă din nou și din nou și din nou, și brusc, omul își schimbă poziția și mâna lui dreaptă intră în buzunarul drept de la pantaloni și degetele lui simt metalul rece al cheii de la
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
a preluat șefia, și ochii lui caută rapid prin cameră vreun obiect care îi apar ține și care nu trebuie să fie uitat în camera asta de hotel, și apoi el trece cu pași moi pe lângă ușa băii în care ecoul surd și mut al gândului femeii spune vin imediat vin imediat vin imediat, și gândul lui repetă pleacă pleacă pleacă, în timp ce deschide ușa și iese din cameră și o închide fără zgomot și coboară scările și trece pe lângă bărbații de la
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
Mâna lui se întinde și apasă butonul on/off al CD playerului, iar liniștea nopții e curmată de Massive Attack, care cântă aceeași melodie îndeajuns de obsedantă ca să concureze cu pleacă pleacă pleacă, și imediat un gând sec și fără ecou îi spune am plecat, și apoi tot ce rămâne e lumina farurilor și o liniște interioară cres cândă și un sentiment de bine și de pace totală. Știe. Știe că exact acum nebuna iese din baie. O vede pe nebună
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
picior, care stă lângă canapea. Mă aplec încet și suflu spre becul incandescent. Filamentul subțire se rupe, iar camera rămâne în întuneric. Miezul nopții. Camera e goală. Pereții albi o fac să arate ca o chilie. Singurul obiect care estompează ecoul sune telor e un pat mare, învelit în cearșafuri albe. Sophia stă pe pat. Doarme. Stau la câțiva centimetri de pat. Aștept ca prin somnul ei să treacă ceva. O nălucă. Ceva care să-i schimbe ritmul respirației și să
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
în vis. Iartă-mă. Norul se încruntă brusc și rage. Brusc, omul fără față simte că e ușor ca un fulg. Toate personajele cumplite dispar și trupul omului zboară acum în sus. Spre norul care urlă. Iartă-mă. Își aude ecoul propriei sale voci, iar cele două cuvinte se repetă din ce în ce mai dilatat, cu încetinitorul. Vorbele i se rostogolesc din nou și din nou printre gândurile calme și puține care îi fac sinapsele să tresară în răstimpuri. Nu încearcă să le înțeleagă
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
mai așteaptă și acum restaurarea promisă de muzeografi în anul 1998,când încă mai existau fonduri. Explicarea acestor contradicții neantagoniste îi aparține poetului Marcel Breslașu: „Ce-i «clasic» azi - a fost cândva «romantic». Doar ce-a fost «strigăt» a rămas «ecou». Ce-i azi «modern» va fi odată «antic». Daca ajunge «vechi»;nici n-a fost «nou»”. Turistul constată că orașul trepidează în tranziție. Parafrazându-l pe scriitorul Jos Vandeloo ar spune:„Anii au trecut vâjâind ca reformele. Ceea ce s-a
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Muzica se oprește. Printre trandafiri se distinge o cărare pavată cu dale roz.O urmează împreună. La capătul ei sunt zidurile de piatră ale unei mici cetăți.Bărbatul bate cu inelul fixat în gura unui cap de leu pe auriu.Ecoul preia sunetul metalic.Poarta se deschise larg.Străbat curtea interioara printre fântâni arteziene.Urcă treptele de marmură și se opresc în fața unei uși de lemn masiv.Deasupra portalului este o inscriptie încrustata în piatră. „Du-te la prieteni mai curând
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
căutat poate în "zona" limbii engleze. ٭ Cu limba putem avea o relație internă, atunci când ne însușim cuvintele, când folosindu-le ne și exprimăm în măsura în care exprimăm, și o relație externă, în cadrul căreia ne facem doar transmițători ai cuvintelor, purtători inerți ai ecoului gândirii altora. Negația constituie unul din indicatorii faptului de a învăța, în sensul tare al termenului, deoarece a învăța presupune a te afla cu toată ființa ta prezent la cele de învățat, a te raporta ca întreg la ele și
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]