1,602 matches
-
român avea filiale pentru minorități - basarabeni, unguri, dobrogeni - și era condus de Iosif Socar din Chișinău. Legătura comuniștilor cu sindicatele din România se efectua prin Willi Roth și Tanceru, conducătorii sindicatelor din București, dar și prin cunoscutul jurist Costa-Foru. Documente editate recent atestă că Roth (conspirativ Cucu), era binecunoscut la Siguranță încă din 1924, când a fost ales în conducerea P.C.R. În august 1926 a devenit membru în Biroul Politic și secretar cu probleme organizatorice pe țară dar, fiind arestat de
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
MENTIS 5 Coordonatorul colecției este Laurențiu Vlad Laurențiu VLAD este Doctor în Istorie (specializarea "Istoria mentalităților"). Profesor și decan al Facultății de Științe Politice (Universitatea din București). Cercetător științific la Institutul de Studii SudEst Europene (Academia Română). Volume publicate, coordonate și editate (selectiv): Pe urmele "Belgiei Orientului". România la expozițiile universale sau internaționale belgiene de la Anvers, Bruxelles, Liège și Gând, 1894-1935 (2004); Ecouri românești în presa franceză. L'Illustration, 1843-1944 (2005); Conservatorismul românesc (concepte, idei, programe) (2006); Universitate și Politică. Evoluții instituționale
by Laurenţiu Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
În sensul propriu al acestei formule latinești), aș aminti și lucrarea consacrată imaginii românilor În cultura maghiară semnată de Melinda Mitu. Tradiția unei cercetări românești În domeniul imagologiei istorice a fost consolidată și prin apariția unor volume colective de profil, editate, În mod semnificativ, În toate cele trei mari centre istoriografice ale țării. Centrul de Istorie a Imaginarului, de la București, a publicat remarcabilul volum consacrat spațiului imaginar al „insulei” (1999), Analele Universității din București au editat două numere tematice dedicate studiului
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
distincte (Foaie pentru inimă și literatură, Blätter für Geist, Gemüth und Vaterlandskunde, Alăuta românească sau Curierul de ambe sexe), fie direct În paginile gazetelor-mamă, sub forma unor pagini adiționale. Gazeta liberală clujeană Erdélyi Híradó, de exemplu, avea atât un supliment editat separat, Într-un format mai mic (de jumătăți de coală), intitulat Vasárnapi Újság, cât și unul care apărea În paginile gazetei mari, purtând titlul de Nemzeti Társalkodó. Pentru această ultimă variantă optează și Organul luminării, publicând, În mod destul de regulat
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
argumentația pe care o construiește, sugerând faptul că adversarul său nu respectă tocmai respectiva tradiție tolerantă, specifică Ungariei. Se poate afirma că Maior este influențat În aceste afirmații de șederea sa la Buda XE "Buda" , În calitate de cenzor al tipăriturilor românești editate aici. Această experiență i-a prilejuit familiarizarea cu teme specifice imaginarului colectiv și ideologiei politice maghiare, pe care, cel puțin În parte, și le-a Însușit, integrându-le În propriul său orizont mental. Poziția lui Maior XE "Maior" nu era
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
pentru minte, inimă și literatură, IV, 1841, nr. 33, pp. 257-261. Totuși, la Bariț XE "Bariț" predomină forma germană: „franțoz”. Compară, de exemplu, Organul luminării, Blaj, 1847-1848, tipărit de Cipariu XE "Cipariu" cu caractere latine, și Învățătorul poporului, Blaj, 1848, editat tot de acesta cu chirilice. G. Mihăilă, Dicționar al limbii române vechi, Editura Enciclopedică, București, 1974, pp. 101-102, sub voce „frânc”. Dicționarul elementelor românești din documentele slavo-române. 1374-1600, Editura Academiei, București, 1981, p. 84, sub voce, Îl atestă mai Întâi
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
în bună măsură rezultatul analizei obiective, precise, a unei aglomerări de fapte puțin cunoscute până atunci, între care corespondența poetului. Aceeași acribie a documentării definește prima cercetare semnificativă a autorului, Ideologia literară poporanistă, cât și monografia de tinerețe Duiliu Zamfirescu, editată postum (1980). Aplecarea spre concret poate să fi fost și una din căile prin care după 1945 N. se orientează către viziunea determinist-sociologică, marxistă asupra literaturii. Participă la acțiunea de „reconsiderare” a clasicilor, a curentelor și revistelor literare, a scriitorilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288444_a_289773]
-
în Brazilia. Ca scriitor se afirmă abia în 1947, când îi apare jurnalul de călătorie Pe căi de miazăzi. A tradus din Francesco Jovine, precum și din Mihail Sadoveanu în franțuzește. Scrise, probabil, după al doilea război mondial, când sunt și editate, ceea ce explică, în parte, pasta groasă a caracterologiei, narațiunile lui Z. refac ambianțe și reînvie o tipologie din proza începutului de secol XX, dar într-un stil cu amprente proprii. Nuvelele din Fără frac și joben (1952) și Perfecții diplomați
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290700_a_292029]
-
ROMÂNIA DE MÂINE, revistă apărută la București, bilunar, între 1 mai 1915 și august 1916, între 15 iunie și 15 septembrie 1919. Director este Christu S. Negoescu, iar secretar de redacție Mihail Ionescu-Miozino. Publicația, „socială, culturală și literară”, editată, un timp, în condițiile ocupației germane a Bucureștiului, încearcă să mențină trează ideea conștiinței naționale și a solidarității de acțiune. Literatura prezentă aici va fi subsumată acestui program. Pot fi urmărite rubricile „Actualități”, „Cronica dramatică”, „Revista revistelor”. Printre numeroșii poeți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289311_a_290640]
-
posibil numai prin cercetarea adâncită, timp de o viață, a Vrancei etnografice, folclorice și dialectale. Studiu complex, a cărui importanță nu constă doar în comunicarea acestui impresionant depozit de texte, ci și în minuția cu care au fost consemnate și editate, cele două tomuri impun, totodată, prin pregătirea științifică a anchetatorului, prin numărul mare de subiecți, prin metoda de anchetare, prin bogata adnotare a textelor. Se precizează, la fiecare text, dacă avem a face cu o plăsmuire autentică ori cu una
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286750_a_288079]
-
al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român, supraveghea și îndruma de aproape, jalona tematica publicațiilor avute în subordine: „Viața românească”, preluată în 1948, când a reapărut într-o serie nouă, „Tânărul scriitor”, organul special de promovare și îndrumare a debutanților, editat întâi ca buletin intern al cenaclurilor (1951), transformat în 1958 în „Luceafărul”, ca și „Iașul nou” (1950, din 1954 „Iașul literar”, din 1970 „Convorbiri literare”), „Almanahul literar” din Cluj (1949, reintitulat în 1954 „Steaua”), „Gazeta literară” (1954, în locul săptămânalului „Flacăra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290357_a_291686]
-
pliindu-se pe cerințele pieței (probabil sub influența filmelor, dar mai ales a jocurilor, banda desenată extremă, violentă sau puternic erotizată reprezintă un procent tot mai mare din cea produsă inclusiv Marvel și DC au devenit mai "dure" în narațiunile editate, lăsând dezbaterile din anii '50 în istorie). Precum în cazul tuturor formelor de artă, însă, pirateria rămâne principala amenințare, ea aflându-se acum în centrul dezbaterilor publice. Se poate afirma că banda desenată a pătruns în cultura mainstream datorită activității
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
dar chiar și în jurul publicațiilor dedicate super-eroilor s-au coagulat grupuri de fani maturi, implicați într-o subcultură mică și coezivă, în care se regăsesc colecționari, cunoscători, critici, puncte de distribuție, întruniri și publicații specializate 740, ca The Comics Journal, editat începând din 1976 de către Gary Groth, periodic care vădește un larg orizont intelectual și un discurs critic. Aceasta confirmă faptul că banda desenată poate oferi mai multe paliere de lectură, în funcție de contextul și de subiectivitatea receptorului. Încărcătura semantică și forța
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
, publicație apărută la București din 1958, cu o periodicitate variabilă, editata de Asociația Slaviștilor din România. Că redactori responsabili figurează Emil Petrovici (1958-1970), Petru Constantinescu-Iași (1962, 1965), Al. Rosetti (1972), Mihai Novicov (1973-1989), G. Mihăilă (1990-1997), Dorin Gămulescu (din 2000). Din comitetul de redacție au mai făcut parte de-a lungul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289351_a_290680]
-
cu volumul de poeme și nuvele Fără titlu. Din același an începe să frecventeze cenaclul Junimea și leagă cu Titu Maiorescu o prietenie de durată, care se va reflecta și în una din cele mai interesante corespondențe din literatura română (editată postum, în 1937, de Emanoil Bucuța). În ianuarie 1884 i se joacă, fără succes, piesa Prea târziu, scrisă în colaborare cu Ștefan Vellescu. În foiletonul „României libere”, unde între 1882 și 1884 este redactor, i se publică în 1884 romanul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
cheie sunt concepute romanele, gândite ca o construcție ciclică, Maidanul cu dragoste (I-II, 1933) - creația cea mai izbutită, care l-a consacrat pe autor, Sfânta mare nerușinare (I-II, 1936) și Cântecul destinelor (1939). Li se adaugă - neterminat și editat postum, în 1946 - Bariera, acest titlu fiind hărăzit, de altfel, întregului ciclu. Se realizează aici, cu influențe din literatura rusă - Maxim Gorki mai cu seamă - și din proza lui Panait Istrati, monografia unei zone puțin abordate până atunci, mahalaua bucureșteană
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
Dimineața”, „Arta”, „Voința națională”, „Comoara tinerimei”, „Viața românească” ș.a. Tipărește proză scurtă - Nuvele (1893), Din chinurile vieții. Fiecare la rândul său (1895), Din lume pentru lume (1909), romane, dintre care doar Tragedia Obrenovicilor rămâne în foileton („Universul”, 1903), celelalte fiind editate și în volum - Patimi (1903), Robia banului (1906), Părinți și copii (1907), Irimel. Întâmplările unui tânăr român în Moldova, Rusia și Japonia (1919), piese de teatru - O iubire la țară (1888), Fără noroc (1898), Ghica-vodă, domnul Moldovei (1899), Vae victis
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288345_a_289674]
-
în cadrul Partidului Național Liberal reflectată în presă (1922-1936). Idem, vol. VI - Alexandru Lapedatu în lumina presei (1919-1936). În acțiunea Partidului Național Liberal. La jubileul de 60 de ani - omagiu din partea organizațiilor Partidului Național Liberal din Ardeal și Banat. 2.Izvoare editate A. Colecții și volume de documente 1918 la români. Mărturii. Desăvârșirea unității național statale a poporului român. Recunoașterea ei internațională, vol. V-VI, coord. Ion Ardeleanu, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1986. Documente privind istoria României între anii 1918-1944, coord
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
Katherine Mansfield, Virginia Woolf, George Sand, Colette, surorile Brontë. În cronici S. le susține pe Elena Farago, Hortensia Papadat-Bengescu, Otilia Cazimir și, fidelă principiilor feministe, vorbește cu implicare despre greutățile și prejudecățile pe care le au de surmontat scriitoarele. Memorialistica, editată postum, în 1980, cuprinde portrete ale scriitorilor de la „Viața românească” și mai ales ale fruntașilor mișcării socialiste. Atmosfera entuziast-revoluționară de la începutul secolului al XX-lea din mediile socialiste și radical burgheze este prinsă aici cu acuitate. SCRIERI: Impresii literare, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289421_a_290750]
-
la Istoria literaturii române, din care primul volum, cuprinzând intervalul 1800-1945, iese de sub tipar în țară, în 1991. Concomitent, scrie foarte mult despre scriitorii români contemporani, articolele fiind difuzate la postul de radio Europa Liberă și la Radio Londra, apoi editate postum în culegerea Scriitori contemporani (1994). Produce o serie de articole politice extrem de critice la adresa regimului Ceaușescu și începe elaborarea memoriilor, nereușind să ajungă decât până la întâlnirea cu E. Lovinescu. N. debutează în presă cu poezia Indiană, apărută în „Națiunea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
din Cluj (1938). Până la apariția „Revistei Cercului Literar”, când se va dedica integral criticii literare, se exersează în proză și într-o eseistică diversă. Din martie 1937 începuse să țină un jurnal, în cea mai mare parte pierdut. Fragmentele rămase - editate postum în Ora oglinzilor (1997) - dezvăluie și ele aceeași uimitoare precocitate, o familiarizare uimitoare pentru un adolescent cu numele mari din literatura modernă română și străină. Lovinescianismul său de fond, manifestat din etapa Cercului Literar, poate fi dedus și din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
dominată de criteriul valorilor. Tot în anii ’70 N. publică proză și versuri în registru decadent și manierist-estetizante, recuperări, în bună parte, ale anilor de tinerețe. Mai târziu, cartea lui de anvergură este Istoria literaturii române, pe care o dorea editată și într-un al doilea volum, de vreme ce a lucrat eficient și la perioada contemporană, după cum se vede din culegerea de articole (unele de sinteză) Scriitori contemporani. Oricum, deși parțială, Istoria... se referă la epocile esențiale ale literaturii române și, ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
în vizorului să apară vreo "meuf". gggg AS: S-ar putea scrie un eseu aparte asupra oniricului consemnat de LP dar operația este riscantă, drept care prefer să urmez calea celor virtuale, mai ușor de controlat. hhhh Ad usum delphini: text editat prin epurarea pasajelor scabroase sau nepotrivite. Pentru originea expresiei, fă un mic effort, prea-leneș Cititor, caută și vei găsi pentru că eu nu-ți voi da chiar de vei cere. iiii Animal acvatic neidentificat, rezultând din încrucișarea unei prese de ambutisare
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
Ce este de spus despre „anexarea clericală” - antică și modernă -a operei evagriene? Am observa mai întâi că cei care l-au recunoscut dintotdeauna pe Evagrie ca maestru al vieții duhovnicești, copiindu-i, dar mai ales comentându-i scrierile (chiar dacă editate uneori sub pseudonim), au fost înainte de toate membrii tagmei monahale. Evagrie însuși s-a născut într-o familie creștină, fiind hirotesit citeț de către Sf. Vasile cel Mare la o vârstă tânără, devenind apoi diaconul Sfântului Grigorie Teologul, de la care a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Misa Levin (până la numărul 22/1947), iar ca secretar de redacție pe Paul Teodorescu. Comitetul de redacție este alcătuit din Mircea Florentin, Horia Liman, G. Stoica, Ed. Borilă, Barbu Zaharescu, C. Sabin, Fl. Tornea. Publicație „de cultură și educație muncitoreasca”, editata din 1946 de „Oficiul Muncitoresc de Educație și Cultură”, iar din 1947 de Confederația Generală a Muncii, R.m. își propune să aibă un rol activ în modelarea etică și culturală a „noului stat” român. Pe parcurs, pierde interesul pentru sfera
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289234_a_290563]