2,768 matches
-
În raport cu instinctul de conservare. Acesta ar corespunde În psihanaliză cu Eros, sau pulsiunea de viață, care se opune lui Thanatos, sau pulsiunea de moarte. Prin aceasta stabilim net diferența, din punct de vedere psihologic și moral, Între semnificația perversă a egoismului, ca viciu moral exprimat sub diferite forme, directe sau mascate (avariție, gelozie, colecționarism etc.Ă și egoismul considerat ca virtute morală, care stă la baza evoluției persoanei, a dezvoltării și valorizării acesteia, dar fără să aducă un prejudiciu altora. Acest
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
opune lui Thanatos, sau pulsiunea de moarte. Prin aceasta stabilim net diferența, din punct de vedere psihologic și moral, Între semnificația perversă a egoismului, ca viciu moral exprimat sub diferite forme, directe sau mascate (avariție, gelozie, colecționarism etc.Ă și egoismul considerat ca virtute morală, care stă la baza evoluției persoanei, a dezvoltării și valorizării acesteia, dar fără să aducă un prejudiciu altora. Acest din urmă aspect al egoismului este ego-altruismul, care reprezintă dispoziția morală prin care egoismul se articulează cu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sub diferite forme, directe sau mascate (avariție, gelozie, colecționarism etc.Ă și egoismul considerat ca virtute morală, care stă la baza evoluției persoanei, a dezvoltării și valorizării acesteia, dar fără să aducă un prejudiciu altora. Acest din urmă aspect al egoismului este ego-altruismul, care reprezintă dispoziția morală prin care egoismul se articulează cu altruismul, urmărind, În felul acesta, stabilirea unui acord Între interesul celuilalt și propriul său interes. Această atitudine morală este considerată de către J. Stuart Mill, precum și de către H. Spencer
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
etc.Ă și egoismul considerat ca virtute morală, care stă la baza evoluției persoanei, a dezvoltării și valorizării acesteia, dar fără să aducă un prejudiciu altora. Acest din urmă aspect al egoismului este ego-altruismul, care reprezintă dispoziția morală prin care egoismul se articulează cu altruismul, urmărind, În felul acesta, stabilirea unui acord Între interesul celuilalt și propriul său interes. Această atitudine morală este considerată de către J. Stuart Mill, precum și de către H. Spencer, ca fiind expresia unei evoluții sufletești și morale a
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
este considerată de către J. Stuart Mill, precum și de către H. Spencer, ca fiind expresia unei evoluții sufletești și morale a persoanei umane, dobândite În decursul vieții sale. Având În vedere cele de mai sus, trebuie, În consecință, să admitem faptul că egoismul nu este, În mod exclusiv, un viciu moral sau o atitudine egofilă. El reprezintă unul dintre mobilurile interioare care pun În acțiune Eul, contribuind prin aceasta la stabilitatea sa. Se poate remarca de altfel faptul că, de multe ori, forța
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
exclusiv, un viciu moral sau o atitudine egofilă. El reprezintă unul dintre mobilurile interioare care pun În acțiune Eul, contribuind prin aceasta la stabilitatea sa. Se poate remarca de altfel faptul că, de multe ori, forța Eului depinde și de egoismul persoanei respective, de felul În care aceasta se prezintă În lume, În relațiile sale cu ceilalți, de modul În care luptă pentru drepturile sale, de atitudinea pe care o adoptă În fața pericolelor În situațiile-limită ale vieții și de modul În
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
modul În care luptă pentru drepturile sale, de atitudinea pe care o adoptă În fața pericolelor În situațiile-limită ale vieții și de modul În care, În general, Își organizează și desfășoară viața. În sensul acesta putem spune, fără să greșim, că egoismul este unul dintre factorii care contribuie la configurarea unui anumit stil personal de a fi al persoanei respective. b. Altruismul Altruismul este, ca și egoismul, o anumită dispoziție sau virtualitate a Eului, dar desemnează atitudinea sufletească și morală care se
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
general, Își organizează și desfășoară viața. În sensul acesta putem spune, fără să greșim, că egoismul este unul dintre factorii care contribuie la configurarea unui anumit stil personal de a fi al persoanei respective. b. Altruismul Altruismul este, ca și egoismul, o anumită dispoziție sau virtualitate a Eului, dar desemnează atitudinea sufletească și morală care se opune egoismului unei persoane. Valoarea sa, În sfera Psihologiei Morale, constă În aceea că explică, prin raporturile sale cu egoismul, echilibrul interior sufletesc și moral
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
unul dintre factorii care contribuie la configurarea unui anumit stil personal de a fi al persoanei respective. b. Altruismul Altruismul este, ca și egoismul, o anumită dispoziție sau virtualitate a Eului, dar desemnează atitudinea sufletească și morală care se opune egoismului unei persoane. Valoarea sa, În sfera Psihologiei Morale, constă În aceea că explică, prin raporturile sale cu egoismul, echilibrul interior sufletesc și moral al unei persoane. În raport cu egoismul, altruismul are o semnificație mult mai precisă, mai determinată sau mai circumscrisă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Altruismul Altruismul este, ca și egoismul, o anumită dispoziție sau virtualitate a Eului, dar desemnează atitudinea sufletească și morală care se opune egoismului unei persoane. Valoarea sa, În sfera Psihologiei Morale, constă În aceea că explică, prin raporturile sale cu egoismul, echilibrul interior sufletesc și moral al unei persoane. În raport cu egoismul, altruismul are o semnificație mult mai precisă, mai determinată sau mai circumscrisă. El desemnează acea dispoziție sufletească și, În același timp, morală a unei persoane de a se orienta către
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
virtualitate a Eului, dar desemnează atitudinea sufletească și morală care se opune egoismului unei persoane. Valoarea sa, În sfera Psihologiei Morale, constă În aceea că explică, prin raporturile sale cu egoismul, echilibrul interior sufletesc și moral al unei persoane. În raport cu egoismul, altruismul are o semnificație mult mai precisă, mai determinată sau mai circumscrisă. El desemnează acea dispoziție sufletească și, În același timp, morală a unei persoane de a se orienta către ceilalți, cu deschidere și devotament sufletesc total și desprins de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ci, dimpotrivă, el răspunde concomitent și nevoii mele de ceilalți, de „a-fi-Împreună” cu aceștia. Persoana umană nu poate fi singură, ea trebuie să fie Împreună cu ceilalți. Această relație interpersonală este atât deschidere, atracție, cât și nevoia mea de ceilalți. Dacă egoismul mă conservă, altruismul mă dezvoltă, mă Îmbogățește. Altruismul este comunicare În plan formal-extern, ajutor, iar În plan sufletesc-interior este Întâlnire și comuniune. Prin aceste aspecte, altruismul contribuie la completarea mea cu celălalt și la completarea celuilalt prin mine. Este o
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și comuniune. Prin aceste aspecte, altruismul contribuie la completarea mea cu celălalt și la completarea celuilalt prin mine. Este o completare Între ceea ce ofer eu și ceea ce mi se oferă mie. În felul acesta, altruismul reprezintă o dăruire sufletească reciprocă. Egoismul mă conservă și mă dezvoltă interior, pe când altruismul mă afirmă și mă dezvoltă În exterior, prin relațiile mele sufletești și morale cu ceilalți. Singurătatea egoistă, care ar reprezenta pericolul de a mă Închide În mine, este compensată, sau chiar anulată
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
exterior, prin relațiile mele sufletești și morale cu ceilalți. Singurătatea egoistă, care ar reprezenta pericolul de a mă Închide În mine, este compensată, sau chiar anulată, de comunicarea altruistă, care are valoarea de a mă deschide către ceilalți. c. Transcendența Egoismul și altruismul sunt dispoziții ale Eului meu. Ele privesc persoana mea și raporturile mele cu persoana celuilalt sau a celorlalți. Dar persoana umană nu trăiește exclusiv În realitatea obiectivă a lumii. Ea este și subiect. Ca subiect, persoana, Eul meu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
totală a Eului meu personal. Este transformarea Eului empiric În Eu transcendent, proces prin care Eul devine „o nouă” sau „o altă” prezență, spune E. Husserl. Astfel pusă problema, atitudinea și aspirația Eului către transcendent vine ca o completare a egoismului și altruismului. Cele trei virtualități ale Eului unei persoane se completează, aflându-se Într-un raport de reciprocitate. Departe de a fi contradictorii, ele construiesc și mențin structura și dinamica Eului sufletesc și moral al unui individ. Formele de afirmare
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
la baza formelor de afirmare ale Eului unei persoane? Aceștia sunt, În primul rând, factorii existențiali, Înscriși În natura Eului și care Își au rădăcinile În dispozițiile sau virtualitățile acestuia. Acestea sunt următoarele: - A-fi-pentru-sine reprezintă tendința care are la bază egoismul individului. Orice persoană este, În primul rând, pentru sine. Această tendință exprimă instinctul de conservare, dar și dorința persoanei de a fi unică, de a se afirma, de a se pune În valoare, de a fi remarcată ca prezență. Ea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
originea, În primul rând, În dispozițiile Eului moral al persoanei, dispoziții care trebuie considerate ca niște potențialități funciare, structurale ale acestuia. Deși le-am prezentat mai Înainte, vom reveni pentru a le explica originea. Aceste potențialități ale Eului sunt următoarele: egoismul, altruismul și transcendența sau transsubiectivitatea. Egoismul, sau mai exact spus egotismul, este echivalentul nevoii sau al instinctului de conservare al individului. Acesta Îi asigură stabilitate, echilibru și concomitent capacitatea de „a-fi-el-Însuși”. Este atitudinea egocentristă, orientată către sine Însăși. Altruismul sau
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Eului moral al persoanei, dispoziții care trebuie considerate ca niște potențialități funciare, structurale ale acestuia. Deși le-am prezentat mai Înainte, vom reveni pentru a le explica originea. Aceste potențialități ale Eului sunt următoarele: egoismul, altruismul și transcendența sau transsubiectivitatea. Egoismul, sau mai exact spus egotismul, este echivalentul nevoii sau al instinctului de conservare al individului. Acesta Îi asigură stabilitate, echilibru și concomitent capacitatea de „a-fi-el-Însuși”. Este atitudinea egocentristă, orientată către sine Însăși. Altruismul sau alterocentrismul este atitudinea de deschidere, de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
nu trebuie făcută o separație absolută Între egocentrism și alterocentrism. Ele sunt atitudini morale ale Eului care vizează fie propria mea persoană, fie persoana celuilalt sau a celorlalți. Din aceste motive, vom prefera termenii de egocentrism și alterocentrism celor de egoism și altruism, a căror semnificație, așa cum se poate vedea din cele de mai sus, este destul de diferită. Dar mai există o atitudine a Eului moral care nu este orientată nici către sine, nici către celălalt sau către ceilalți, o atitudine
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
descurajarea, defetismul, absurdul, depresia melancoliformă și, ca ultimă și extremă formă de manifestare, suicidul. Egocentrismul, alterocentrismul și egodepășirea sunt atitudini psiho-morale existente ca virtualități ale persoanei umane. Ele se manifestă În act, prin intermediul sentimentelor morale. În felul acesta, egocentrismul generează egoismul sau filautia, izolarea sau megalomania, Închiderea În sine, avariția. Alterocentrismul generează filantropia, deschiderea, dăruirea, comuniunea cu ceilalți, generozitatea, putând merge până la sacrificiu, căldura, simpatia, iubirea. Egodepășirea are un caracter mult mai subtil, mai diferențiat. Ea urmărește realizarea unor idealuri, sacrificiul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
aberante din punct de vedere psiho-moral (K. Schneider, A. Petrilowitschă. Stările de aberație morală afectează În mod predominant sentimentele morale, fără a interesa sfera intelectuală a individului. Aberația morală constă În pervertirea sentimentelor altruiste, insensibilitatea față de binele sau nenorocirea semenului, egoism, cruzime etc. Nebunia sau aberațiile morale care decurg din aceasta se pot manifesta sub două forme: aă pasivă sau apatică, reprezentată prin insensibilitate pură, temperament rece, inactivitate; bă activă sau impulsivă, reprezentată prin violență, apetențe de neînfrânat, cruzime, răceală, perversitate
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
le continuă. Aspirațiile morale Nici o persoană nu dorește să fie ceea ce este sau să-și mențină permanent același statut. Fiecare individ tinde să se depășească, În virtutea pulsiunilor acelui Inconștient spiritual care-i deschide perspectiva transcendenței. Sentimentele morale se raportează la egoismul sau altruismul persoanei, iar aspirațiile morale la deschiderea și depășirea de sine prin transindividualitate. În sensul acesta considerată problema, se poate vedea că sentimentele morale sunt conexe cu aspirațiile morale ale individului. Aparent, totul se desfășoară sub semnul libertății. Dar
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
pervertită, se abate de la legea morală. Binele se realizează numai prin mijloace oneste. Mijloacele imorale la care se apelează În realizarea unei acțiuni nu duc niciodată la rezultate oneste. Chiar atunci când Binele este realizat, el va fi un „bine al egoismului”, al meu, pentru mine, În folosul meu, dar cu prejudicierea celorlalți. Ideea morală impune onestitatea mijloacelor ei de realizare. Binele nu poate fi făcut decât sincer, deschis, dincolo de orice fel de interese personale, ca o datorie. Acest fapt demonstrează că
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
situații-limită. Ca și situațiile-limită, situațiile Închise ale vieții au un caracter limitativ. Ele Închid persoana În planul trăirii sale interioare, fiind astfel legate de sentimentele personale, de natură egoistă. Sentimentele personale, cu un caracter strict individual, Își au originea În egoismul individului. Ele pot fi comunicate de către individul respectiv celorlalte persoane, sau pot fi deduse de către aceștia din manifestările și trăirile persoanei respective. Sentimentele personale nu pot fi Însă nici simțite și nici Înțelese de ceilalți. Aceste sentimente, centrate pe individul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sunt În raport cu sentimentele personale, de factură egoistă, ale individului. Acestea Îl Închid, limitându-l la propria sa persoană. În cazul situațiilor deschise ale vieții, intră În joc o altă categorie de sentimentele sufletești și morale, diferite de cele generate de egoism, și anume sentimentele sociale. Acestea din urmă au la bază altruismul și sentimentele impersonale sau ideale, a căror origine se află În valorile morale ale Supra-Eului. Sentimentele sociale sunt sentimente altruiste și ele desemnează atitudinea sau dispozițiile afective ale individului
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]