1,494 matches
-
la nordul altarului, iar între cele două turle vechi a fost construită o a treia, din lemn. Aceste din urmă adaosuri au fost înlăturate cu prilejul lucrărilor de restaurare a bisericii, care au urmat puternicului incendiu din 1921. Tot în timpul egumenului Isaia s-au construit și actualele chilii de pe latura sudică și estică, lărgindu-se totodată și vechea trapeză din 1765. Prin poziția ei retrasă, Mănăstirii Râșca i s-a dat și destinația de a fi închisoare pentru călugării vagabonzi și
Comuna Râșca, Suceava () [Corola-website/Science/301991_a_303320]
-
data de 1 octombrie, în Parohia Ortodoxă Morlaca a fost numit preotul Ioan Călătan.” Parohia numără în prezent 260 de familii. Pe teritoriul localității Morlaca este amintită și o mănăstire, greco-catolica care, în anul 1731, avea în fruntea ei pe egumenul Victor. Tot atunci primește de la mai mulți boieri un "Triod" tipărit la 1725. În anul 1774, în mănăstire nu mai viețuia niciun călugăr. Într-un protocol de inspecție canonica a episcopului unit de la Blaj, Grigore Maior, se afirma că o
Morlaca, Cluj () [Corola-website/Science/300342_a_301671]
-
Baza pelerinajului de la Nicula" era aceea că "cercetările istorice dovedesc că la Nicula e numai o pseudo-icoană", iar originalul s-ar afla la Biserică Piariștilor din Cluj. Călugării greco-catolici au fost arestați de autoritățile comuniste în anul 1948 (ultimul stareț, egumenul bazilian - Ordinul Sfanțul Vasile cel Mare - dr. Leon Manu a murit ulterior în închisoarea de la Gherla), în locul lor au fost instalați călugări ortodocși aduși de pește Carpați, la 18 decembrie 1948, primul stareț ortodox fiind în persoana ieromonahului Varahiil Jitaru
Nicula, Cluj () [Corola-website/Science/300344_a_301673]
-
aprox.80% Români aprox.18% Rromi aprox. 2% Altele Majoritatea locuitorilor sunt creștin-ortodocși. Aproximativ 1% sunt de alte confesiuni creștine, în special locuitorii de etnie rromă. Biserică ortodoxă are hramul „Sfântă Treime” și datează din anul 1876, fiind ctitorita de Egumenul Meletie. Limbi studiate de elevi: Română(Limba natală) Engleză Franceză Latină Rusă(pe timpul Comunismului). Limbi vorbite: Română(toți locuitorii vorbesc limba română); Engleză(majoritatea vorbitorilor de limbă engleză au vârste cuprinse între 10 și 20/25 de ani); Franceză; Persana
Tântava, Giurgiu () [Corola-website/Science/300446_a_301775]
-
primit cinul îngeresc, și unde mult m-am trudit cu sufletul”, reiese că înaltul prelat moldovean s-a format ca preot sub supravegherea monahilor din partea locului. O înviorare deosebită a vieții monahale pe diverse planuri a cunoscut mănăstirea Voroneț pe timpul egumenului Macarie(1756-1782), cînd s-au construit noi chilii, a fost reparată biserica, au fost reparate cu insistență proprietățile mănăstirești, efectuîndu-se în acest scop și întocmirea în 1775 a unei Condici de averi de tot felul ce a fost tălmăcit și
Mănăstirea Voroneț () [Corola-website/Science/298619_a_299948]
-
în N-V Moldovei (Bucovina) de către Imperiul Habsburgic, are loc o diminuare traptată a privilegiilor și drepturilor de care se bucurau odinioară bisericile și mănăstirile ortodoxe, lucru ce a dus la o serie de nemulțumiri, astfel pe 13 noiembrie 1782, egumenii de la șapte mănăstiri, printre care și Inochentie al Voronețului se întrunesc pentru a alege doi delegați ce urmau să prezinte cererile lor împăratului Iosif al II-lea, pentru recunoașterea vechilor privilegii, aceleași cerințe fiind înaintate și episcopiei ortodoxe din Cernăuți
Mănăstirea Voroneț () [Corola-website/Science/298619_a_299948]
-
Vaslui - d. 18 decembrie 1846, mănăstirea Slatina, județul Suceava) a fost un cărturar și traducător român, mitropolit în Moldova. Se trăgea dintr-o veche familie boierească. S-a călugărit în 1784, ajunge ieromonah la Catedrala Mitropolitană de la Iași în 1788, egumen la Sfântul Spiridon din Iași în 1789, episcop de Huși (26/27 iunie 1792), apoi de Roman în iunie 1796, și Mitropolit al Moldovei la 13 martie 1803. Din informațiile care se găsesc în testamentul său și din notița autobiografică
Veniamin Costache () [Corola-website/Science/299718_a_301047]
-
la Mănăstirea Neamț, că s-a călugărit la 15 ani, la dorința tatălui său care era bolnav. Protectorul său a fost Iacob Stamate, episcopul Hușilor, care-l recomandă Mitropolitului Leon (1786-1788), și astfel ajunge la vârsta de 21 de ani egumen la Mănăstirea Sfântul Spiridon din Iași. Cum protectorul său Iacob ajunge in funcția de mitropolit, Veniamin este ales episcop de Huși la vârsta de 24 de ani. În această funcție se ocupă de îmbunătățirea școlilor și bisericilor(de ex.actuala
Veniamin Costache () [Corola-website/Science/299718_a_301047]
-
malul Mureșului. Teritoriul de la Criș până la hotarul Transilvaniei și până la Vidin și Severin se numea (în jurul anului 1000) Morisena. A construit în Morisena, cu binecuvântarea episcopilor de riț grecesc, o mănăstire închinata Sfanțului Ioan Botezătorul și a pus aici un egumen cu călugări. A doua mănăstire bizantina a lui , numită și Ahtunmonostur a fost ridicată la finele veacului al X-lea, ori în primii ani ai secolului al XI-lea. Ruinele se văd la 10 km sud-vest de Pecica, Arad Prin
Ahtum () [Corola-website/Science/299770_a_301099]
-
250 kg cu inscripția "S-a turnat acest clopot în numele lui Dumnezeu și al Sfântului Nicolae 6965 (1456-1457)", adică în timpul domniei lui Vlad Țepeș însă primul document care să ateste mănăstirea este un hrisov datat 27 septembrie 1485 în care egumenul de atunci, Iosif Govoreanul, cumpăra câteva loturi de teren în oraș (la Râmnic probabil) de la "Hijul". În lipsa altor dovezi sau izvoare scrise, presupunerile în ceea ce privește momentul întemeierii locașului de cult duc la concluzia că acesta s-ar fi întâmplat pe undeva
Mănăstirea Govora () [Corola-website/Science/299065_a_300394]
-
lumina tiparului "lucrări importante ale culturii medievale românești" precum "Psaltirea slavonească" la 1637-1638 și mai ales la 1640 prima lucrare tipărită în limba română "Pravila bisericească" cunoscută sub denumirea de "Pravila de la Govora", în traducerea călugărului Mihail Moxa. De altfel egumenul Meletie Macedoneanul, cel care a supravegheat și încurajat activitatea de tipărire, este unul dintre cei mai importanți stareți ai mănăstirii, în cei 4 ani cât a condus lăcașul (1636-1640) l-a făcut cel mai renumit și mai bogat așezământ monahal
Mănăstirea Govora () [Corola-website/Science/299065_a_300394]
-
mănăstirii, sunt făcute de către starețul Ștefan Mănăstireanu (1762 - 1774; 1778 - 1782), lucrările fiind continuate de Mihail Tetoianu (1775 - 1778), iar ieromonahul Anatolie (1782 - 1787) reface ușa cea mare a clopotniței stricată de "Florea hoțul" și pictează bisericuța cea mică a "egumenului Ilarion" (lucrare executată de zugravul Dimitrie). După acestă perioadă de înflorire urmează decăderea, culminând cu perioada de stăreție a arhimandritului Constandie (1805) care "[...] lipsit de minți [...]" (Aurelian Sacerdoțeanu, „Pomelnicul Mănăstirii Govora” în „Mitropolia Olteniei”, nr.10-12/1961, p. 821) a
Mănăstirea Govora () [Corola-website/Science/299065_a_300394]
-
perioada de stăreție a arhimandritului Constandie (1805) care "[...] lipsit de minți [...]" (Aurelian Sacerdoțeanu, „Pomelnicul Mănăstirii Govora” în „Mitropolia Olteniei”, nr.10-12/1961, p. 821) a arendat păgubos parte din moșiile mănăstirii pe mai mulți ani, băgând mănăstirea la grele datorii. Egumenii ce i-au succedat, greci după naștere, au sporit starea de decădere judecându-se cu creditorii, pentru ca în 1814 toate averile mănăstirii să fie trecute în posesia "Epitropiei spitalului străinilor", iar mănăstirea nu a mai înregistrat nici un stareț până în 1842
Mănăstirea Govora () [Corola-website/Science/299065_a_300394]
-
a doua domnii, el spunea: „Atunci am văzut că nu voi putea să le stau împotrivă [oștilor sultanului Soliman] și, lăsând oștile mele, am fugit și am ajuns la Mănăstirea Bistrița sfintelor icoane și mult am plâns, la fel și egumenul și tot soborul plângea împreună cu mine, cu fierbinți lacrimi, și am dat făgăduință... că de mă voi întoarce iarăși la scaunul meu cu bine și biruitor, atunci din temelie voi înnoi sfânta mănăstire..., iar părinții încă au înmulțit ruga către
Petru Rareș () [Corola-website/Science/299144_a_300473]
-
fost adus de Constantin Brâncoveanu în Țara Românească. Aici a învățat limbile română și slavonă, precum și meșteșugul tiparului. În 1691 i s-a încredințat conducerea tipografiei domnești din București, în care a imprimat 4 cărți. După 1696 a fost numit egumen la Mănăstirea Snagov, unde a mutat tipografia, imprimând 15 cărți (7 grecești, 5 românești, una slavonă, una slavo-română, una greco-arabă), între care se pot menționa: Între 1701 și 1705 și-a reluat activitatea la București, unde a tipărit alte 15
Antim Ivireanul () [Corola-website/Science/299157_a_300486]
-
de carte” În 1650, Popa Lupu din Moisei avizează Bistrița că din cauza omătului mare nu a putut să meargă cu oile la muntele lor. În 1672, boierii din Maramureș poftesc călugării din Putna la sfințirea Mănăstirii Moisei, afiliată Putnei, iar egumenul Sava din Putna cere Bistriței pașaport pentru doi călugări, care fiind trimiși să asiste la sfințirea Mănăstirii Moisei, nu pot să se reîntoarcă pe drumul pe care au mers din cauza omătului. Totuși, bisericile maramureșene, ba chiar și Mănăstirea Moisei, cumpărau
Moisei, Maramureș () [Corola-website/Science/299764_a_301093]
-
afirmă că Mihai Viteazul a dăruit moșia Rușii de Vede călărașilor săi de acolo. Au fost emise acte de închinare la 2 iunie 1768 și 15 ianuarie 1769. În urma acestei măsuri abuzive va începe o lungă luptă a roșiorenilor contra egumenilor mănăstirii care va dura până în 1864. Este ocupat definitiv și incendiat de turci. Ca urmare a crescut rolul orașelor porturi. Pentru curmarea epidemiilor s-au inființat carantine pe Dunare în județul Teleorman la Zimnicea. Aici se practicau 20 de meserii
Roșiorii de Vede () [Corola-website/Science/299953_a_301282]
-
al unirii Moldovei cu Valahia. Caimacamul a murit în mod neașteptat la 17 februarie/1 martie 1857. El a fost înmormântat cu mare pompă la Iași, Visteria Moldovei cheltuind cu acest prilej o sumă de 138.056 lei. Arhimandriții și egumenii greci care au oficiat ceremonia funebră au refuzat să primească vreo plată.
Teodor Balș () [Corola-website/Science/299324_a_300653]
-
revistei „Bucovina literară” din Cernăuți, redactor șef al publicației „Deșteptarea” din Cernăuți, director al editurii „Bucovina literară” din Cernăuți, președintele Cercului „Bucovina literară” din Cernăuți. A fost funcționar la "Mitropolia Bucovinei" și la "Fundațiile culturale române", director al Căminului cultural "Egumenul Artemon" din Horecea-Mănăstirii, director al "Editurii " din Cernăuți, profesor la diverse școli din Cernăuți, profesor la "Școala profesională de ucenici" din Brezoi, jud. Vâlcea, funcționar la "Federala Cooperativelor Agricole „Centru”" din Timișoara, secretar casier la "Conservatorul de Muzică" din Timișoara
George Drumur () [Corola-website/Science/299329_a_300658]
-
1938 - 1941, personalitate marcantă a României primei jumătăți a secolului XX. s-a născut pe 2/15 februarie, 1868, în comuna Butoiești, județul Mehedinți, fiul lui Radu Poppescu și al Juditei Butoi. Tatăl său, născut în 1837, a fost fiul egumenului mânăstirii Gura Motrului, Eufrosin Poteca. Descendența este sugerată direct de Constantin Rădulescu-Motru însuși în "Revizuiri și adăugiri ...", indirect de schimbarea numelui său de familie și confirmată fară echivoc de fiica filozofului, Margareta, în 1993. Mama, Judita Butoi, s-a născut
Constantin Rădulescu-Motru () [Corola-website/Science/299448_a_300777]
-
Mănăstirea Secu în care a început să funcționeze și o școală. Tânărul Vasile Moțoc a intrat în obștea noii mănăstiri, unde a fost călugărit cu numele de "Varlaam". Fiind bun povățuitor, ajunge pe treptele ecleziastice cele mai înalte, fiind numit egumen al mănăstirii. Varlaam s-a ocupat în continuare cu studiul cărților, îndeosebi cele religioase, traducând "Scara (Leastvita) Sfântului Ioan Scararul" (1618). Mai târziu, pentru strădaniile și virtuțile sale el a fost cinstit cu rangul de arhimandrit. În 1628, ca urmare
Varlaam Moțoc () [Corola-website/Science/298829_a_300158]
-
schitișoarelor de acolo[...]“, se pare că era destul de impunătoare având și rolul de a supraveghea și închega activitatea monahală intensă la acele timpuri. Târnosirea bisericii are loc în anul 1648, iar în toamna aceluiași an călugării, în frute cu „[...]Calivit egumenul cil bătrân și schimnic[...]“ și cu Dragomir, iuzbașa din Sărata (unul din ctitori), au primul proces cu călugării de la mănăstirea Găvani pentru dreptul de folosință al unei poiene (D.R.H., B, vol.XXXII, p. 264-265). Într-un act din 24 ianuarie
Mănăstirea Pinul () [Corola-website/Science/298842_a_300171]
-
Pinu cu hramul "Nașterea Maicii Domnului (8 septembrie), iar după această dată complexul mănăstiresc începe să decadă, intrând în ruină, ultima oară fiind menționat ca funcțional în 1860 când era condus de un preot care nu mai avea funcția de egumen. La 1874, fiind părăsit, a mai rămas în picioare din falnica ctitorie a lui Matei Basarab, numai „[...]un părete dinspre miazăzi[...]“, pisania și obiectele de cult deja fiind mutate la Episcopia Buzăului.
Mănăstirea Pinul () [Corola-website/Science/298842_a_300171]
-
din actele vremii (Voineasa, Titeasa, Șopârlige și Moceasca). La sfârșitul domniei lui Matei Basarab lucrările la finisaje, precum și pictura bisericii, nu erau gata în ciuda eforturilor celor doi ispravnici Mogoș, iuzbașa din Păulești și Antonie postelnicul din Negoiești, iar ca prim egumen este atestat din pisanie chir Vasilie monahul, probabil același care la 1646 va fi menționat ca egumen la Mănăstirea Plătărești. Domnul Antonie din Popești recondiționează turnul incintei înzestrându-l cu un clopot, astăzi dispărut. Conflictul iscat de deposedările forțate s-
Mănăstirea Brebu () [Corola-website/Science/298849_a_300178]
-
precum și pictura bisericii, nu erau gata în ciuda eforturilor celor doi ispravnici Mogoș, iuzbașa din Păulești și Antonie postelnicul din Negoiești, iar ca prim egumen este atestat din pisanie chir Vasilie monahul, probabil același care la 1646 va fi menționat ca egumen la Mănăstirea Plătărești. Domnul Antonie din Popești recondiționează turnul incintei înzestrându-l cu un clopot, astăzi dispărut. Conflictul iscat de deposedările forțate s-a acutizat după moartea lui Matei Basarab, conducând în mod firesc la un dezinteres al localnicilor față de
Mănăstirea Brebu () [Corola-website/Science/298849_a_300178]