1,905 matches
-
din periodice sau colecții tipărite ale Mioriței, din care 21 de texte ale baladei și 20 de texte ale colinde. La acestea adaugă și variantele lui V.Alecsandri și G.Dem Teodorescu Miorița este raportată în primul rând la răspândirea elegiei Ciobănaș de la miori. În ambele cântece, Densusianu deslușește aceeași concepție și atitudine la erou și anume : Stăpânirea de sine a eroului " și faptul că trecerea de la viață la moarte este privită cu gândul liniștit, fără sentimentul de groază în fața ei
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
tutte le citazioni). 32 C. della Colletta, L'Oriente tra ripetizione e differenza nelle Città invisibili di Italo Calvino, "Studi novecenteschi", XXIV (1997), pp. 411-31: 413. 33 "Confessa cosa contrabbandi", rinfaccia Kublai a Marco, "stați d'animo, stați di grazia, elegie!" (p. 442). 34 Cfr. ad esempio M. Zancan, Le città invisibili di Italo Calvino, în Letteratura italiană, Le Opere, IV, Îl Novecento, ÎI, La ricerca letteraria, Einaudi, Torino, 1996, pp. 875-929. 35 Calvino, Presentazione, cît., p. VIII. 36 Ho trattato
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
mai bună carte a autorului, impresionează prin tonul grav (fără a deveni însă patetic), prin pedala pusă exuberantelor confesiuni de altădată, prin infiltrarea insidioasă în universul liric a semnului morții, existent în ființe, în lucruri, în gânduri și în vise. Elegie universală și Plâns universal, piese de rezistență, sunt doar două dintre numeroasele poezii citabile în acest sens. SCRIERI: Țara bătrânului fotograf, București, 1970; Lupoaica albă, București, 1976; Jurământ pe apa vie, Iași, 1977; În hainele scumpe-ale mierlei, Iași, 1982; Puterea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288327_a_289656]
-
revistei „Sigma”, iar în noiembrie 1990 întemeiază, împreună cu un grup de scriitori, Editura Tudor Arghezi. Debutează în „România literară” (1973) la rubrica „Vă propunem un nou poet”, girată de Geo Dumitrescu. În 1974 a obținut Premiul Editurii Eminescu pentru placheta Elegie pentru puterea orașului, în 1981 Premiul Comitetului Central al UTC pentru cartea Mașina de scris și în 1985 Premiul revistei „Luceafărul” pentru volumul Viața în infraroșu. Mai colaborează la „Convorbiri literare”, „Argeș”, „Orizont”, „Ramuri”, „Luceafărul”, „Viața românească”, „Tribuna”, „Steaua”, „Transilvania
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289462_a_290791]
-
Orizont”, „Ramuri”, „Luceafărul”, „Viața românească”, „Tribuna”, „Steaua”, „Transilvania”, „Svetova literatura” (Praga), „Literarni mesianic” (Varșovia), „Inostrannaia literatura” (Moscova), „Rumänische Rundschau” (București) ș.a. E prezent în mai multe antologii, apărute în țară și în străinătate. În prima fază a evoluției sale lirice - Elegie pentru puterea orașului și Luminile orașului (1975) - Ș. apare fascinat de peisajul citadin, contemplat firesc, într-o frazare echlibrată, ușor melancolic-elegiacă, imprimând versului un ritm lent. Începând cu Melancolia (1977) se infiltrează note expresioniste și accente retorice, poetul se lasă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289462_a_290791]
-
Doamne Dumnezeule! / Acum în clipa aceasta când poemele se nasc, / Iar ochii mei sunt o rană deschisă”. În ansamblu, poezia lui Ș. se distinge prin modernismul viziunii și prin calitatea expresivă a versului, contribuind la înnoirea liricii generației șaptezeciste. SCRIERI: Elegie pentru puterea orașului, București, 1974; Luminile orașului, București, 1975; Melancolia, București, 1977; Flacăra de magneziu, București, 1980; Mașina de scris, București, 1981; Trupuri pe ecranul de radar, București, 1982; Viața în infraroșu, București, 1985; Orașele suprapuse, București, 1986; Pași pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289462_a_290791]
-
1993; Rugă pentru cei blânzi, București, 1999; O fiară desăvârșită, București, 2001; Miere neagră, București, 2002; Îngerul pe gheața subțire, București, 2003. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Cărțile tinerilor, RL, 1974, 34; Ioan Adam, Geografii imaginare, SPM, 1974, 197; Horia Bădescu, „Elegie pentru puterea orașului”, ST, 1974, 9; Barbu, O ist., 446; Piru, Poezia, II, 520-521;Ulici, Prima verba, I, 25-27; Regman, Colocvial, 38-39; Adrian Popescu, „Melancolia”, ST, 1977, 12; Lucian Raicu, „Melancolia”, RL, 1977, 52; Iorgulescu, Scriitori, 150-151; Stănescu, Jurnal, I
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289462_a_290791]
-
Tot ce pot face pentru ea/ e s-o notez aici, să-i prind în vârful/ creionului, în negrul de cărbune,/ puținul aur:/ poate c-o s-o fac să cadă mai încet” (Moment). Mai mult, odată cu Amânarea generală (1990) și Elegii în ofensivă (2003), textul își recapătă dimensiunea referențială: dinamizat prin teatralizare și subminat de o ironie corozivă, dusă uneori până la cinism și sarcasm, poemul face loc acum parabolei morale („Când s-au trezit cu un pumn în gură,/ mulți dintre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei, București, 1993; Recapitulări, București, 1995; Pagini transparente. Lecturi din poezia română contemporană, Cluj-Napoca, 1997; Gellu Naum. Poezia contra literaturii, Cluj-Napoca, 2001; Viață și texte, Cluj-Napoca, 2001; Descoperirea ochiului, pref. Gheorghe Grigurcu, București, 2002; Elegii în ofensivă, București, 2003. Ediții: Ilarie Voronca, Act de prezență, introd. edit., Cluj, 1972, Scrieri, I-II, introd. edit., București, 1992-1993; Ștefan Roll, Ospățul de aur, introd. edit., București, 1986; Gherasim Luca, Inventatorul iubiriiși alte scrieri, pref. edit., Cluj-Napoca, 2003
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
și, nu în ultimul rând, membru al Academiei Finlandeze. Koskenniemi este considerat drept o personalitate influentă a literaturii și culturii finlandeze. Opera acestuia este una vastă, cuprinzând sute de titluri. A scris volume de poezii în note elegiace și meditative (Elegii, 1917, Urme pe zăpadă, 1938), patriotice (Tânărul Anssi, 1918), mitologice și eroice (Orașele albe, 1908, Jarul, 1912). Liricii i se adaugă proza memorialistică (Seară de vară în cartierul Latin, 1912), eseuri, aforisme, studii, monografii literare dedicate lui Kivi, Musset, Goethe
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
P., În valea foametei, în "Astra", nr. 2, 1918, p. 36. Leino, Eino, Când peste pădure răsărit-au zorii, Cîntarea fericirii, Imn folcului, Liniște, Despărțire, traducere de Maria Magdalena Peltola, în "Columna", nr. 14, dec. 2000, pp. 22-28. Leino, Eino, Elegie, traducere de Maria Magdalena Peltola, în "Columna", nr. 17, mai 2003, p. 26. Lilius, Charlotte, Dat înainte lui Tarino Virtanen, traducere de Aurel George Stino, în "Timpul", an VIII, nr. 2420, 5 feb. p. 2 și nr. 2421, 6 feb.
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
un tărâm făcut din „pământ și cer, holdă și zare”, „codrii Orheiului” și „freamătul de plopi gemând în aer”, Nistrul și „doina basarabeană”, livezile încărcate de rod, zvonurile îndepărtate și enigmatice ale stepei. Aparent pasteluri, aceste poeme sunt în realitate elegii, în care amintirea și reveria filtrează peisajul și îl încețoșează, convertindu-i datele într-o confesiune șoptită și tremurată. Departe și de retorica ostentării eului, și de tentațiile lirismului militant resuscitat de contextul istoric, textele se remarcă prin discreție și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289499_a_290828]
-
mai mult decât teatrul sau romanul, versurile sunt expresia naturală a acestor suflete nu prea complicate, bogate în sentimente și senzații, făcute esențialmente pentru confidență și funciar dedicate lirismului. Românii sunt, înainte de toate, un popor liric, născut pentru muzică și elegie, pe care o numesc doină. Ei nu cunosc poezia impersonală, cum a fost a noastră în secolul al XVII-lea, făcută din rațiune, armonie și frumusețe pură. Nu au această răceală maiestuoasă. Ei simt puternic, profund și își strigă sufletul
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Scânteie, Th. Șerbănescu, emoționant și armonios, I.M. Soricu, transilvănean, bun poet; Th. D. Sperantia, care, cu umor, versifică povești populare; Al. Rh. Stamatiad, născut în 1885, autorul frumosului volum Din Trâmbițe de aur, 1910; A. Stavri, care cântă trist tânguitoarea elegie; D. Teleor; A. Toma, bun și umanitar; Topârceanu, autorul unor amuzante cronici rimate în stilul lui Loret; G. Tutoveanu, născut în 1872, liric înflăcărat și patriot (Balade, 1910); V. Vlad; Adrian Verea, a cărui muză este blând fraternă, pur românească
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
a adunat mici eseuri, articole, evocări, cronici, convorbiri, alături de texte referitoare la opera lui, semnate de scriitori ori critici (Mircea Cavadia, Teodor Vârgolici, Laurențiu Ulici, Andrei Grigor ș.a.). SCRIERI: Sarea neagră a nopților, Cluj-Napoca, 1979; Clopote de magneziu, București, 1981; Elegii nocturne, Cluj-Napoca, 1988; Poeme de dragoste, Galați, 1990; Sonete pascale, Brăila, 1999; Axiome sacre, Brăila, 1999; Arhivele cerului, Brăila, 2001; Povestea unui suflet, Brăila, 2002. Repere bibliografice: Paul Dugneanu, Cântări și împliniri, LCF, 1979, 49; Laurențiu Ulici, Implicarea poetică, RL
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285956_a_287285]
-
versificator ocazional, uneori îndemânatic, cel mai adesea convențional și festiv (în 1855 alcătuiește culegerea Buchetul poetic, dedicată domnitorului Grigore Al. Ghica „la onomastica sa din 25 ianuarie”). Banalitatea și monotonia domnesc peste stihuri, fie că e vorba de poezii erotice, elegii sau sonete, imnuri și balade, fie de versificări în formă populară. Înclinația spre filosofare nu face mai profundă această poezie. O temă importantă este cea patriotică. G., care nu rezistă tentației de a da lecții în critică, dar și prin intermediul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287390_a_288719]
-
compoziționale. Cu La porțile nopții, volum de versuri apărut postum (1970), ce reia titlul unui roman anterior, T. se înfățișează și ca un poet al dialogului grav și dramatic cu destinul, cu fatalitatea morții. În descendență romantic-simbolistă, poeziile sunt pătrunzătoare elegii pe tema neputinței de a înfrânge timpul și de a fixa în clipă veșnicia. Tot postum a apărut volumul de poeme Cina cea de taină (1996). Motivele predilecte sunt chemările nostalgice, adresate unei iubiri târzii și discrete, tristețile și zbuciumul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290136_a_291465]
-
în satul natal, apoi e trimis la rude, în capitală. Învață la școala de la Colțea și la Colegiul „Sf. Sava”. Orfan, rămas în grija rudelor, intră ca funcționar în administrație; în 1842 era copist la Secretariatul Statului. Debutează în 1842; elegia O fată tânără pe patul morții, publicată în „Curier de ambe sexe”, cunoaște un succes imediat. Este membru al Asociației literare și al „Frăției”. Între 1846 și 1848, cu o bursă oferită de Asociația literară, studiază la Paris, la Collège
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
infinit, misterios, clocotind de energie în aparența lui inertă, precum în Mi Cephei, Orionul, Palidul Selene, Nebuloasa din Andromeda, ori a unui fascinant „Nord letargic”, iluminat de fastuoase aurore boreale. Ulterior, D. a încercat să-și diversifice inspirația, în câteva elegii erotice și meditații, îndeobște discursive, diluate. Notabile mai sunt câteva sonete (Lui Ludovic II al Bavariei, Învinsul, Semper idem...) și poemul Statuia, deseori antologat. Traducerea sonetelor shakespeariene este și ea meritorie, în ciuda câtorva deficiențe, ca o etapă intermediară spre desăvârșita
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286830_a_288159]
-
literar”, la „Vatra”, „Literatură și artă română”, la „Revista Societății «Tinerimea română»” (unde e redactor-șef), „Apărarea națională” ori la „Secolul”, aici susținând cronica literară și rubrica „Note și reflexiuni”. Mai semna Davus, Pavo, Simplex și Zorilă. Versurile lui - patriotice, elegii, satire, ode (Odă la rezbel, 1877), alegorii, balade - sunt ale unui manierist care știe să fructifice lecturi și tehnici. Spirit reflexiv cam uscat, construind după scheme apăsat romantice, ca mai târziu Panait Cerna, autorul este un calofil, preocupat de eufonia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288725_a_290054]
-
pe chip sau pe file - stare divină surpând omeneasca mea stare:/ un fel de scriere era/ pe mine numindu-mă/ pe mine scriindu-mă”), dă nota specifică a primelor sale plachete de versuri. Semeț solitară, atemporală, vocea lirică rostește o elegie austeră, încifrată inițiatic, despre suferința în lume, nenoroc, căutare de sine sau eros arzând sub semnul tragic al lui Orfeu: „sub mâna care te mângâie/ți se deschide carnea/ca sub cuțit un drum/dintr-un tărâm/în celălalt tărâm
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286755_a_288084]
-
Baumgarten sau Georg Friedrich Meier 76 și mai apoi la Thomas Stearns Eliot sau Martin Heidegger), Kant înțelege prin această o versificație elaborată "cu spirit și gust"77. Așadar nu simplă formă ce îndeplinește normele tehnice ale vreunei specii (imn, elegie, sonet, madrigal etc.), nu versul că structura, care este, de fapt, "instrumentul", cum spunea o importanță figură a literelor spaniole din secolul al XVIII-lea, de care arta cuvântului se servește "că pictură de pensule sau de culori și că
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
sau Contimporanul îi vor tipări poemele acestei dintâi vârste lirice, reluate în volumul Restriști din 1923. O simplă cercetare a sumarului cărții e de natură să indice registrul tematic și atitudinea lirică dominantă: Tristeți, Neliniști, Sfârșiri, Preumblări bolnave, Primăvară tristă, Elegie, Amurguri, Restriști, Desfrunziri, Toamnă târzie, Parcuri vechi, Despărțiri, Încă o toamnă etc. Dacă poemul de debut (nereluat în volum) putea trimite la tablourile de puternică plasticitate din provincia stagnantă a lui B. Fundoianu („Ferestrele cernite și streșinile roase / prin care
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Cistelecan, Cluj-Napoca, 1995; Mandala, Kastellaun, 1996; Două anotimpuri, toamna, Timișoara, 1997; Poeme - Gedichte, ed. bilingvă, Oradea, 1997; Vorbe sugrumate-n aer. Exegeza înființării, tr. Andrei Zanca, îngr. Ion Țepelea, Oradea, 1999; Poeme vechi și noi, postfață Dumitru Micu, Botoșani, 2000; Elegii coliconeze, postfață Valeriu Stancu, Iași, 2000; Dincolo de noi, Lugoj, 2003. Ediții: Mihai Eminescu, Gedichte, Kastellaun, 2000 (în colaborare cu Simone Reicherts-Schenk). Traduceri: Cele mai frumoase balade germane, București, 1969; Dorin Popa, Elf lyrische Miniaturen, Kastellaun, 1994, Niemand versteht niemand - Personne
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289550_a_290879]
-
2002; George Bacovia, Gedichte, Kastellaun, 2003. Repere bibliografice: M. N. Rusu, Din nou despre poetul Christian W. Schenk, ALA, 1991, 71; Dan Brudașcu, „Limba română, limba formării mele poetice” (interviu cu Christian W. Schenk), TR, 1992, 15; M. N. Rusu, Elegii din Vest, ALA, 1992, 106; Eugen Simion, Limba maternă și limba poeziei. Cazul Christian W. Schenk, PSS, 1993, 2; Emil Manu, O carte despre „răstignirea” cuvintelor, VR, 1993, 2-3; Lucian Chișu, Călătorie spre centrul cuvântului, L, 1993, 48; Constantin Cubleșan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289550_a_290879]