1,246 matches
-
comportamentul nostru la fel cum se reflect] în cel al altor primate. Prin urmare, ceea ce este recunoscut că virtute într-o societate sau tradiție religioas] este foarte probabil s] fie recunoscut că o virtute în celelalte; desigur, seturile de virtuți elogiate într-o tradiție major] nu alc]tuiesc niciodat] o parte substanțial] a seturilor viciilor unei alte tradiții majore. (Excepțiile tind s] fie de scurt] durat], fiind vorba despre anumite societ]ți aflate în declin sau autodistrugere.) Mai mult, în interiorul fiec
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
aici, în țară, și cunoaște forme din ce în ce mai monstruoase, în ultimii ani de dictatură. A doua modalitate defulatoare, cea mai dezonorantă și mai respingătoare pentru ochi, este înhămarea la hidosul car alegoric al național-comunismului dîmbovițean și producerea, pe bandă, a surogatelor elogiind impostura unui regim impus prin tancurile rusești și dăinuind prin sloganele unui neaoșism găunos. Contingentele imnografilor de serviciu se întrec în campanii din ce în ce mai grotesc onomastice și se-nfig, prin rotație, la bucate. Printre protagoniști, și inși dotați, dar autoanulîndu-se prin
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
către care ne îndeamnă momentul actual al "crizei ideologiilor", dar nu direct, ci prin filosofia actuală. Dar vom ști să tăcem, după ce o lungă perioadă a culturii (și istoriei) noastre ne-am găsit rostul în a ne vorbi fără încetare, elogiind "partea" noastră, și a făptui după o gândire ce și-a proiectat faptele doar după comandamentele dictaturii judicativului? Consecința directă a dominației judicativului constitutiv în planul cunoașterii de sine a omului este diferențierea acestuia față de celelalte ființări prin câteva trăsături
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
orice Încercare de aprofundare a diferitelor aspecte ori semnificații ale momentului 1866. Cât despre momentul 1881, subțietatea rezolvărilor lui istoriografice, cel puțin până În prezent, este de-a dreptul frapantă. „Panegriștii” lui Carol I s-au exersat de regulă În a elogia acel moment, fără a-l supune unor abordări sistematice. Poate că implicațiile externe ale constituirii Regatului, În etapa istorică numită a „diplomației secrete”, să fi fost o explicație pentru survolarea la români rapidă, de istoricii de până la 1914, a „Împrejurării
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
de verdeață (?), la prânz la ora 12 se dă supă, mâncare de verdeață și uneori vreo 20 fripturi ("uneori la ora 12"). Totuși, în mai multe fraze, Boțan, prevalându-se și de faptul că medicul semna, stereotip, aprobarea meniului, îl elogia pe Onicescu. Se subliniază, de asemenea, cu multă insistență că bolnavii fac baie deseori și că lenjeria este curată. Aici este cazul să subliniem o remarcă pe care Boțan o face cu totul în fugă: "desființarea carcerei". "Bașcele, în care
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
de prin ulițe". Scopul era, evident, de asistență socială. (Știm că, în acea epocă, numărul dezmoșteniților sorții era îngrijorător și avem informații despre problema permanentă a vagabonzilor infirmi care agitau viața Iașului epocii.) Conform obiceiului, înființarea acestui așezământ a fost elogiat, bombastic, de presa timpului. Astfel, "Gazeta de Moldavia", nr. 5/9 iulie 1853, publică traducerea poeziei (original în franceză) a lui P. Maire, "A.S.A.S. Le Prince Grégoire Ghyca à l'occasion de la fondation de l'Hospice à Galatha". P. Maire
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
de 1 martie 1917 la Cimitirul Eternitatea. Lumea intelectuală a Iașilor a fost adânc mișcată de moartea eminentului medic. Ziarele care apăreau în acele zile când toată țara era prinsă de încleștarea disperată a războiului, i-au publicat necrologuri care elogiau însemnătatea personalității sale. În anul 1926, sora defunctului, Aglaia Popovici, împreună cu fiii ei, Alexandru și Ion Popovici, i-a adus osemintele și le-a reînhumat în cimitirul satului Frumușelu de lângă Podu Turcului, în mormântul familiei sale. Pe mormântul său figurează
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
a lui Ion Biberi din 1945 dovedește că și-au însușit deja clișeele lingvistice agreate de noua putere și acceptă să se pună în slujba unei pedagogii a remodelării. Retorica lor e impregnată de cuvinte ce evocă aderarea, angajamentul; ei elogiază deja munca și practica, singurele modalități de a se valorifica pentru individul nou este munca entuziastă în fabrici și uzine. Un intelectual ca Petre Comarnescu găsește deja noua formulă: un „humanism socializant” care promite o altă formă de democrație. Vocea
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
format prin îndoparea cu mituri și teze partinice: mitul învățătoarei sau al părintelui-educator politic, teza patriotismului socialist, teza umanității învățământului comunist, mitul eroului popular educat în spiritul noii epoci. Un idilism care sensibilizează pentru marile valori socialiste, un discurs care elogiază eroismul continuu și dislocă convingerile și deprinderile nepărtinice. O pedagogie pretins civică ce convertește totul în strategii ideologice de îndoctrinare, în propagandă și dogmă. Totul îmbrăcat într-un festivism care îi „înnobilează” pe beneficiari și le conferă legitimitate istorică, care
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
din vremea sa; a întemeiat o religie universală și puternică, cu adepți în toate țările lumii; a pus bazele unei înțelepciuni perene; și-a pus amprenta asupra gândirii a numeroși filosofi, nu doar orientali ci și din Occident; a fost elogiat prin creații nemuritoare. Pentru toate acestea, putem admite ca adevărată afirmația unui teolog catolic: „Dacă excludem faptul unic prin care adorăm urma, prezența însăși a lui Dumnezeu, buddhismul e, poate, cel mai important fenomen al istoriei”.
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
la guvernare, nu-și ascundea teama față de comunizarea accentuată, inclusiv față de tendința PCR de a distruge/scinda PSD-ul); Lothar Rădăceanu, membru PSD (lozincard, falsificînd brutal reliatățile); Jumanca și Brătfăleanu, socialiști (se situau pe linia democratică; sugestiv, Jumanca l-a elogiat pe Maniu cu mult bun-simț, chiar dacă ei erau În partide diferite); Iordăchescu, Romulus Dan, Leopold Filderman, Dimitriu-Pop, membri ai PSD (fără orizont, dogmatici chiar); Basile Stoica, secretar general În Ministerul de Externe (obiectiv, aprecia că PNȚ era În mod real
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
nici în Franța și nici în Britania nu a existat o înțelegere a consecințelor utilizării vehiculelor blindate, care pot avansa cu o sută cincizeci de kilometri pe zi și sunt capabile să reziste tirului artileriei [6, p. 187]. Churchill îl elogiază pe De Gaulle (care a publicat o carte edificatoare în acest sens), dar care nu a fost ascultat, ci chiar combătut de generalii bătrâni, inclusiv de Pétain, care rămăseseră cu concepțiile militare la nivelul primului război mondial. Churchill relevă faptul
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
susținând, prin comparație cu Germania și URSS, că, în România, unde vocația activă a elitelor are încă mult de înfăptuit, e prematur a invoca o atare condiție-limită, lăsându-ne „copleșiți de complicații străine”; în Reabilitarea spiritualității (6-7/1935), Mircea Eliade elogiază tinerețea de spirit a profesorului C. Rădulescu-Motru - al cărui articol cu același titlu din „Revista Fundațiilor Regale” îl comentează, pentru că, tratând tema, se dovedește sensibil la tropismele actualității; Eliade observă că întoarcerea noilor generații către spiritualitate e o reacție la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286515_a_287844]
-
se postase în dreptul fotoliului de catifea din care, în noiembrie 1920, introdusese spre ratificare Tratatul de pace de la Trianon. Trebuie să fi simțit acum un imens sentiment de satisfacție. În același timp, era și afectat de hotărâre: chiar dacă ulterior a elogiat în Parlament rapiditatea de acțiune a "marilor puteri prietene", trenul special cu care se întorcea de la Viena a trebuit să oprească la Komárom (Komarno) pentru a i se cumpăra prim-ministrului medicamente. Pe 1 septembrie Teleki a înaintat lui Horthy
[Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
curs invitației la nunta directorului de liceu, pe care-l cununa în aceeași zi Nicu Filipescu. Dilema se rezolvă prin "diplomația" profesorului care, "ca românul, imparțial", reușește să onoreze ambele obligații, compunând pentru ambii socrii câte un toast în care elogiază respectivii nași, calomniindu-le principalii adversari, într-o simetrie perfectă. În mod evident, textele erau identice, cu excepția numelui celui ponegrit: Take Ionescu, în discursul adresat lui Nicu Filipescu, și invers. Hipotextul caragialian pentru acest tip de joc textual prin redactare
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ani ai săi..." etc.27 Prin același ochean întors descoperă superficialitatea "amicului" Petru Creția: 337. De fapt mă tem că Petru Creția nu are judecăți proprii. Acum câțiva ani am mers la Palat cu Adela și Remus Niculescu ne-a elogiat pe Corneliu Baba, "cel mai remarcabil pictor al nostru în viață". Ieșind de la Palat ne întâlnim cu P.C., vine vorba despre pictură și... zice despre Baba ce zisese și Niculescu. [...] 339. Credința lui că Thomas Mann e scriitor mare are
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în dicționarele epocii. O largă circulație are termenul de literatură cu sensul de „a avea cunoștințe, a fi cultivat”. Literatura semnifică întreg domeniul cultural al literelor. A cultiva literele face parte din programul iluminist. „Cultura literelor” este frecvent menționată și elogiată de J.J. Rousseau, Diderot și alții. Sensul general, larg, de dezvoltare, formare, „educare în sensul umanizării și moralizării” îl regăsim și în spațiul german. În secolul al XVIII-lea are loc o schimbare și sub aspectul scientizării culturii, ceea ce introduce
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
filmul Iancu Jianu. Publică în „Premiera ilustrată” (1928-1929) o serie de articole (despre Stanislavski, Hermann Sudermann, Georg Kaiser, Franz Wedekind, Karl Sternheim, August Strindberg, despre estetica dramei expresioniste etc.), în care își afirmă adeziunea la curentul expresionist, pe care îl elogiază și îl explică teoretic. Mai colaborează la „Adevărul”, „Azi”, „Ecoul”, „Rampa”, „Revista Fundațiilor Regale” ș.a., folosind și pseudonimele Ion Negrea, Ion Noapte, I. Nopteanu, Vladimir Spătaru și Ric-Rac (în colaborare cu N. Stroe și N. Vlădoianu). Din 1929 lucrează ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289077_a_290406]
-
prinși în șuvoiul patimei”, cât și prin recursul la sugestiile psihanalizei. Ca document, aduce o imagine sugestivă a lumii tineretului „occidentalizat” al Bucureștilor anilor ’30, tineret noctambul, care practică amorul liber și se bucură cu voluptate de confortul modern, „exotic”. Elogiat de G. Călinescu și de Perpessicius, Mâl a fost judecat cu asprime de E. Lovinescu („...viața de culise, de zonă inferioară, e zugrăvită în scene filmate, inexperimentate, deși cu intenții moderniste și de pigmentare sexuală”). Alt roman, Paradis uitat (1937
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289077_a_290406]
-
fier, ca pe un ceas. Marsilia un altul, și cum femeia-și cheamă Și-aleargă-n port, pe plajă, și flutură-o năframă, Neobservând că intră în mare pas cu pas143. În volumul Florile Răului (Les Fleurs du mal, 1857) Charles Baudelaire elogiază "Vinul" mai ales în poemul intitulat Vinul peticarilor (Le vin des chiffonniers): În mahalaua veche, un labirint de glod, Unde-ncolțesc grăunții răscoalei în norod, Sub roșia lumină a unui felinar Smucit de vânt, răsare, ades, un peticar Mișcând din
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
obiceiurilor alimentare și comerțului, dreptului și medicinei, contribuind, de-a lungul anilor, la modelarea unui anumit tip de societate: civilizația vinului. În acest sens, trebuie să îl menționăm pe zeul Bachus sau pe "fratele său mai mare" Dionisos reprezentat și elogiat de nenumărați artiști, printre care Michelangelo, sau basoreliefurile din mastabalele egiptene, sau mobilierul funerar etrusc și frescele din Pompei care reiau aceste teme ale vinului civilizator. Să nu uităm nici de ruinele cabaretelor din Antichitatea romană, de antrepozitele de vin
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
promovarea autorilor ce se opuneau credinței era scandalos, deoarece îi determina pe mulți, mai ales tineri, să facă aceleași greșeli; 4) era un semn de slăbiciune a propriei credințe și trebuia evitată, urmând exemplul reprezentanților Bisericii, care nu i-au elogiat pe cei ce au atacat credința 79. Nu puteau să fie lăudate instituțiile, societățile sau congresele care erau inițiate și organizate de către "inamicii religiei" sau care aveau statute și programe ce se opuneau în totalitate sau parțial, vreunei legi divine
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
corespunde menirii sale. E de dorit ca această revistă să fie abonată de cât mai mulți, sprijinind astfel de fapt cauza noastră și contribuind la onoarea Bisericii catolice din țară (...)"363. Într-o lucrare biografică dedicată arhiepiscopului Netzhammer, s-a elogiat contribuția acestuia la fondarea, susținerea și dezvoltarea revistei 364 și însemnătatea avută de aceasta, precum și scopul fondării ei: "Netzhammer a înființat în 1912 o revistă trimestrială care apărea în limba română, Revista Catolică. Caietele ei cuprindeau 160 de pagini și
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Frații Școlilor Creștine. La 6 februarie 1924, cu prilejul serbării a 25 de ani de la preluarea "Școlilor arhiepiscopale" de către Frații Școlilor Creștine, Anton Durcovici(fost elev al acestor școli), a ținut la Sala Tomis o prelegere în care l-a elogiat pe directorul Matthaus Seikel, fondatorul revistei Jugenfreund 467. Particularitatea acestei publicații a fost aceea că ea se adresa în special tinerilor. Printre cei mai dedicați suținători ai dezvoltării presei catolice în arhidieceza de București au fost: Matthaus Seikel, Raymund Netzhammer
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Cronica externă". Se poate afirma așadar că Hildebrand Frollo a avut un rol important in dezvoltarea presei catolice. Vestea morții sale a fost anunțată la 29 ianuarie 1923 în revista Jugendfreund, care îi dedica următoarele rânduri în care i se elogiau viața și activitatea: El a fost tot timpul carierei sale îndrumător de caractere, luminător de suflete, pedagog desăvârșit, suflet distins și nobil, intelectual select, ucenic umil și credincios al lui Iisus Cristos și al Bisericii"558. Preotul Felix Wiercinski. S-
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]