1,400 matches
-
vrea s-o elimine, își află expresia cea mai complexă în cea de-a doua mare ideologie care domină secolul XX, freudismul. Ceea ce îl caracterizează pe acesta de fapt este, pe de o parte, afirmația hotărâtoare potrivit căreia fondul psihismului eludează obiectivitatea și este ireductibil la aceasta, adică recunoașterea cel puțin pe planul faptic a imanenței radicale a subiectivității absolute în eterogenitatea sa ontologică față de lumea reprezentării și față de tot ceea ce se pro-pune în în afara unei exteriorități oarecare. Este, pe de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de motivațiile ideologice de care se prevalează și care sunt ele însele duble, politice și profesionale. Din punct de vedere politic și în numele idealurilor egalitare ale democrației, este contestat dreptul unei instituții și al celor care o slujesc de a eluda regula comună, de a constitui, tocmai, un câmp separat, cu norme și legi proprii, care sunt astfel denunțate ca fiind tot atâtea privilegii nejustificate. Dacă se pune problema timpului de lucru, care este în principiu același pentru toți, cum poate
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
una supranaturală, și tocmai faptul că narațiunea rămânea nedecisă până la final Întreținea mai mult decât orice altceva suspansul. Câțiva Îi scriseseră implorând să fie iertați de chin printr-o explicație auctorială asupra naturii „reale“ a cazului, cereri pe care le eludase În mod politicos. Anticipa alte asemenea pledoarii odată cu publicarea În volum, luna viitoare, Împreună cu altă povestire amplă, Covering End, pentru completarea și rotunjirea cărții. Era reciclarea piesei intitulate Summersoft, pe care Ellen Terry o ținea de trei ani, fără a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și de un viguros reformator economico-administrativ. Putem trata cu reticență entuziasmul unor istorici moderni ca Wilcken, pentru care Alexandru este un „economist distins”, sau Cohen și Kaerst, care nu ezită să-l considere un „mare economist”, dar este dificil să eludăm acțiunile sale de urbanizare a teritoriilor cucerite, de deschidere a unor noi rute comerciale, de creare de capacități de producție agricolă superioare sau de impunere a economiei monetare În detrimentul economiei naturale. Probabil că Plutarh a exagerat atribuindu-i regelui macedonean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mai bun prieten! În fața lui Dumnezeu, e același lucru! - Cinstite rabi, răspunde tânărul, te contrazic: eu am făcut și una, și alta, dar nu e deloc același lucru... - Am Înțeles aluzia, Însă... Suntem oameni, nu ne putem dedubla, nu putem eluda, În exercițiile noastre intelectuale, propriile trăiri și sentimente, experiența de viață, perioadele traversate și Încercările prin care am trecut. Sau care au trecut prin noi. Eu, unul, sunt Înclinat să-i dau dreptate acelui polonez, să știți. Obiectivitate, ataraxie - frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ar fi putut sucomba Într-o lume ca a noastră? O lume pe care o numim modernă și despre care obișnuim să spunem că trăiește În epoca ciberneticii și a globalizării (acum câteva decenii i se zicea era cuceririi cosmosului...), eludând că o statistică rece ne livrează un tablou cutremurător: jumătate din populația pământului este subnutrită, șaptezeci la sută analfabetă, doar opt la sută dintre oameni o duc bine, În timp ce optzeci la sută o duc prost și doar unul singur dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a intervenit Încă o dată Eva, am revenit la dilema credibilității experimentului. Credeam că e o fază depășită; constat că m-am Înșelat. Și mai constat că, În loc să ne apropiem, ne Îndepărtăm de fondul problemei. Pierdem vremea cu disertații savante și eludăm miezul fierbinte al afacerii. Foarte fierbinte... - Atunci, să n-o mai pierdem. Nu țin neapărat să-mi etalez perspicacitatea, așa că vă ascult cu toată atenția și interesul. Ce este cu acest domn Zoran? Ce ascunde În creierul lui tenebros și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
română rătăcit printre Însemnările lui Noel Corbu? Dar textul Întreg, nu jumătate din el... - Cuvânt cu cuvânt: „Războiul schimbă ordinea lumii! Cheia este Alexandru cel Mare”... - Întocmai. Fii atentă. Tu te-ai concentrat exclusiv pe a doua propoziție și ai eludat-o total pe prima, e adevărat? Nu te Întreb de ce, nu mai contează. Părerea mea este că ai greșit flagrant. Și prima este importantă, tot atât de importantă ca și cealaltă, altfel n-avea ce să caute acolo. Ambele sunt În românește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
în primul rând, pentru că de aflat, ceea ce se numește a afla, întotdeauna se află câte ceva, chiar atunci când nu servește la nimic, în al doilea rând, pentru că era evident că acela care întreba profita de autoritatea inerentă funcției pentru a-și eluda obligația, aceea de a începe el, în glas și în persoană, schimbul de informații. Dacă n-am uitat încă de acel oftat și de pornirea impertinentă pe care, într-un anumit moment al conversației, ni s-a părut c-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și găunos : acela al „omului nou”, stăpîn și el pe propriul corp. Impus pentru a masca o penurie, și nu pentru a controla o abundență, acesta nu a con dus însă decît la forme ingenioase sau disperate de a-l eluda și a rămas în amintirea oamenilor doar ca o pagină de tristă amintire. Cu totul altfel stau lucrurile în prezent, cînd, păstrînd proporțiile, am trecut și noi de la o stare de penurie la una de relativă abundență. Mitul corpului, cu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
care semnalizarea este ultima dintre probleme. Dar acolo există altfel de „reguli”, un soi de drept cutumiar al circulației, bezmetic pentru necunoscători, dar suficient pentru inițiați. La noi, semnalizarea este regula acceptată și practicată în două cazuri din trei - dar eludată într-o treime din cazuri. De ce ? Ce ne spune povestea asta ? Mai întîi de toate ne spune că nu poți avea încredere în regulă (lege), pentru că ea poate fi respectată sau nu, în mod relativ aleatoriu. Deci trebuie să fii
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
preia ca atare din trecut în prezent, ci se construiește dinspre prezent spre trecut, ca și „tradițiile”. „Țara lui Caragiale” este astfel și ea o construcție a imaginarului recent, dincolo de și în ciuda autorului Caragiale. Iar această viziune este una selectivă, eludînd, tot precum tradițiile, ceea ce nu convine imaginii dorite - în acest caz, una autopersiflant negativă. Este eludat astfel din imaginea publică Caragiale ruralistul, cel din 1907 din primăvară pînă’n toamnă, precum și cel din Năpasta sau O făclie de Paște. Este
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
tradițiile”. „Țara lui Caragiale” este astfel și ea o construcție a imaginarului recent, dincolo de și în ciuda autorului Caragiale. Iar această viziune este una selectivă, eludînd, tot precum tradițiile, ceea ce nu convine imaginii dorite - în acest caz, una autopersiflant negativă. Este eludat astfel din imaginea publică Caragiale ruralistul, cel din 1907 din primăvară pînă’n toamnă, precum și cel din Năpasta sau O făclie de Paște. Este omis - sau reinterpretat - Caragiale omul, refugiat (nepatriotic...) la Berlin. Iar Mitică este citit în cheia unui
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
departe de orice privire. La extrema cealaltă, cumplita moarte a necunoscutului este anulată și ea de gestul medicului legist de a nu-i recunoaște dramatismul, Thanatos pierzîndu-și astfel la rîndul său statura cutremurătoare.) Derizoriul este, de fapt, opus esențialului și eludează întreaga normativitate derivată din cultul esențelor : „tout est pris à la légère”, spunea, revoltat, Poincaré. Fără a fi fatalist, el se ghidează doar după deviza vom trăi și vom vedea. Și trăiește, și trăiește... Să cînte deci muzica, viața nu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și iubitor necondiționat al satului românesc, Mihai Pop nu a ezitat însă o secundă să constate, cu luciditate, „dezagregarea satului” și să o ia în considerare ca pe un „fapt”, ca pe realitatea însăși pe care este naiv să o eludezi sau să o cosmetizezi : A crede că poți să stăvilești procesul de dezagregare a vechii structuri sătești sau să rezolvi marea problemă a satului românesc prin crearea de sate model sau prin încercările de ridicare culturală a satelor, atunci cînd
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
artă - acest mare surmenat al lumii. Pe scriitorii consacrați îi iau la frăgezit criticii juniori. Artiștii - acești sublimi aruncători de punți. E foarte greu să găsești esențialul. D - apoi să - l și îmbraci în cuvinte. Cioran vorbea despre gălbeaza Mioriței, eludând inefabilul fiecărui tablou al baladei. Poeții se nasc, cititorii se formează. Artistul trebuie fotografiat în halatul timpului. Ca și iubirea, arta este o gimnastică a sufletului. În demascarea forței s - au aflat întotdeauna și diviziile artei. Prestigiul cultural al unui
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
se mai lamenteze, spun politicieni! Nici Homer nu primea, probabil, bani de la Fondul literar. Și dacă rebelul are totuși dreptate? Concurența îi da capitalismului identitate. În fața ei, mila si indulgența devin incomode și inutile. Marea voluptate a formelor e să eludeze fondul. Alerg continuu. Dacă eram mașină, trebuia de mult să fiu trimis la casare. Eseul poate fi un succes in nuce. Sarea și piperul jurnalului e cancanul. Luciditatea cenzurează nebunia care este atât de necesară marilor proiecte. Sunt viu. Deși
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
care, filmând Șatra, la Cernăuți, a făcut ca orașul să poată întruchipa, pentru un timp, Viena. Asumându-și, așadar, două destine (pe parcursul destinelor mele - sovietic / și moldo-român), Leo Butnaru creează o poezie infuzată de autobiografismul pe care nu-l poate eluda, marcat, cu deosebire de amprenta antinomică lăsată asupra personalității sale, în perioada formării îndeosebi, pe de o parte de dictatura comunistă, iar pe de altă parte, de cultura rusă de care se simte legat, găsindu-și afinități cu mulți dintre
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
visurilor, proiecție a purității, acces la proximitatea Infinitului sau la iluzia lui, singura ființă care știe că, pentru el, adevărul stă n vis / realitatea în irealitatea-i adâncă. Motivul zborului este, de asemenea prezent în volum, poetul neputând să-l eludeze, de vreme ce acesta este visul omenirii dintotdeauna, iar iubirea îi facilitează accesul la el: Zburam? / eram aproape de marginea Infinitului, fiindcă zburând ne zidim ca într-o cathedrală de aer. În felul acesta, eul creator își asumă statutul de posesor al unei
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
orientări - fiind sugerată chiar prin cuvintele autorului din însemnările În loc de prefață, în care afirmă că Nici un poet nu iubește și nu aplaudă canoanele, fie ele și postmoderniste. În spațiul cultural românesc actual, postmodernismul este o provocare, impactul său neputând fi eludat, în special când e vorba de poezie, nici de creatori, nici de public, fiindcă, în timp ce unii scriitori se proclamă, cu entuziasm, reprezentanți ai lui, supraestimându-l, alții, ostentativ, își declară absența oricărei legături cu acesta, hulindu-l, demonizându-l chiar. Mai
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
oarecare măsură, a fi temerar, fără ca rezultatul să fie, de cele mai multe ori, spectaculos pe noul tărâm, direcția inversă - dinspre critică spre literatură - pare (cel puțin) mai lejeră, îndeosebi când cunoștințele teoretice întâlnesc talentul creator. Oricum, criticul scriitor, posedând „armele” teoriei, eludează / arde, adesea, etapa stângăciilor inițiale, inerente evoluției majorității celorlalți creatori. În ceea ce-l privește pe poetul Gheorghe Grigurcu, așa cum reiese din antologia de față, acesta este autorul unei opere unitare care, la nivelul conținutului, mărturisește discret că este creată tânjind
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
80. De aceea, într-o operă vastă cum e cea de față, se pot regăsi, fără îndoială, aspecte definitorii ale celor două etape din vecinătatea celei amintite, așadar metafore subtile, un limbaj nu de puține ori ambiguu, o prozodie care eludează canoanele clasice, tendința spre reflexivitate, un imaginar frecvent insolit care îmbină, în unele cazuri, cotidianul cu oniricul etc. Apelând la termenii lui Wilhelm Scherrer, în poezia lui Gh. Grigurcu se poate identifica prezența tuturor celor trei tipuri de lirică pe
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
au să sune, fiindcă această specie a poeziei cu formă fixă, pretinzând respectarea obligatorie a unor canoane, presupune atingerea unei culmi a rafinamentului, a măiestriei și a maturității artistice, provocare pe care un poet autentic nu o poate, de obicei, eluda. Un temerar, în acest sens, este poetul Emilian Marcu, unul dintre cei mai talentați sonetiști contemporani, care, prin volumul Zăpada timpurie. Ultimele sonete de dragoste din mileniul II - Editura PIM, Iași, 2010 - „recidivează” în această direcție, cartea fiind scrisă în
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
de când e lumea (Năluci de fum, lucire de secundă...), în sonete, poetul face din substantivele clipă și secundă laitmotive: lucire de secundă, tăcerea clipei, buza clipei etc., prin care sentimentul acut și, totodată, dureros, al trecerii timpului nu poate fi eludat: Din viața noastră, muza mea de-o zi, / Rămân doar cu un fulg ce se așază / Pe trunchi uscat ce nu va mai rodi... Mai mult, timpul e un sculptor care Cioplește-n piele dungă lângă dungă, iar certitudinea acțiunii
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
profund, inalienabil, uman, mai exact slăbiciunea, fragilitatea, încât se poate spune că poeta încearcă o tămăduire a sufletului prin frumos, fiindcă gingășia, delicatețea etc. sunt calități pe care lumea nu și le-a pierdut, dar le-a uitat sau le eludează cu bună știință, iar ea caută să i le amintească. Metodele „profilactice” pe care le oferă Ștefania Oproescu sunt eficiente, cu atât mai mult cu cât sunt la îndemână, însă poeta nu caută să le impună neapărat, ci le aplică
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]