5,061 matches
-
geamăt de plăcere și m-a strâns și mai mult în îmbrățișarea ei... Îi simțeam dorința de a se abandona iubirii, de a sta cât mai mult lipită de trupul meu. Se lăsa cu voluptate îmbrățișată și strânsă la piept, emanând un parfum discret folosit la duș și un flux ciudat al corpului, care mă amețeau. O simțeam răscolită de mâna mea, care i se insinuase între picioare, palpându-i pisicuța și fesele, trăgându-i chiloțelul cu mișcări abia simțite în
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374718_a_376047]
-
unduie în ritmul plecării noaptea lăsând-o să cadă în amurguri la ceasul acela se trezesc călătorii și pleacă pe drumuri venind de departe și urcă în gânduri și trec peste patimi bătaia de aripi ce vânturi străbate ce cântec emană aripa aceea ce vânturi desparte zborul ei fără patimi ce note ascult reinventând nemișcarea ce dungi nevăzute poate avea așteptarea de AZED Anghel Zamfir Dan Referință Bibliografică: aripă în vânt / Anghel Zamfir Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1571
ARIPĂ ÎN VÂNT de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374855_a_376184]
-
cel mai înălțător dar al omenirii. Este iubirea care se revarsă către noi pentru a aduce armonie. “ din preaplinul sufletului meu/ dau câte un vers la fiecare/ tot așa cum bunul Dumnezeu/ își împarte dragostea Lui mare.” ( Generozitate ) O rugăciune care emană profunzime și iubire nesfârșită se aprinde în versurile lui Ioan Vasiu. Aici iubirea divină glăsuiește mirific într-un cântec al seninătății.“ iubita mea cu nume de fecioară/ curând plecarea mea o să te doară/ când Dumnezeu pe-un curcubeu coboară/ cântând
IOAN VASIU ŞI METAFORELE IUBIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375039_a_376368]
-
De ce pretindea s-aibă acces în local? Și-n halul acela? Și purtând pușcă? Și cu ogarul total de izbeliște? Bietul animal era liber de lesă, fără botniță, urmărind obedient gestica tulburată a stăpânului... În totală contradicție cu ținuta acestuia, emana prin luciul blănii sale rasa, pedigree-ul. Vânătorul se trânti pe un scaun aproape de grupul prietenilor, spulberând dintr-o mișcare violentă cu pușca aranjamentul floral care tronase inofensiv până atunci în mijlocul mesei. Cu o fanfaronadă grobiană, ceru tunător friptură de
LA... „CONCORDIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373801_a_375130]
-
pierzi, te înfiori, de vrei un Crin și pentru tine. Ce mult ai vrea ca să dureze și gingășie și culoare și prospețimea să-și păstreze când dogorește mândrul soare. Iar Crinul crezi că are-o vină doar că există și emană esența de parfum divină, iubire-n suflet de codană ?! El radiază-n jur lumină umplând adâncuri de-mplinire. Și totuși pare prea puțină în timpul scurt de prețuire. Iar vântul sorții care-și bate în timp rafalele răzlețe, venind din nu știu ce
CRINUL de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374068_a_375397]
-
cunosc, nici eu nu-i mai știu, recunosc vreo doi, totuși, mult îmbătrâniți, cu bărbi cărunte, cu guri știrbe, mă privesc și ei mai lung, neștiind de unde să mă ia, ezitând să mă salute sau nu. Un aer de vetustate emană și o seamă case, cu zugrăveala scorojită, cu bălăriile urcând până în dreptul ferestrelor, dincolo de care nu distingi nimic, de parcă ar fi găvanele unor cranii lipsite de strălucirea ochilor. Cele mai multe sunt împrejmuite cu garduri metalice, prin vopseaua cărora a străpuns ca
MÂHNIREA CASELOR PĂRĂSITE (PARTEA I) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374032_a_375361]
-
Cu nimeni n-o să mai simți, vreodată, ce simți cu mine! Ești dependentă de mine, pentru totdeauna! Acum, Lucian, șocat, percepe faptul că femeia se află în cu totul alte reverii decât în valul de pasiune cu care o internase. Emană chiar un soi de lumină bleu străveziu când, pentru afacerea lor, ar fi fost nevoie de roșu-vinețiu. Ce-nseamnă asta?! Și cum s-a ajuns până aici?! Gândurile lui Lucian aleargă de colo colo... Identifică, de altfel, destul de repede, faptul
POLUL VRĂJITOARELOR de LIA BEJAN în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374117_a_375446]
-
și modestă, Dorul ei și-l manifestă, Neștiutoare de multă carte, De greutăți a avut destulă parte. Cu obraji îmbujorați de-al iernii frig, Se uită-ndelung la al lumânării pâlpâit, Își are privirea fixată, Căldura de sufletu-i e emanată. Cu ochii ei albaștri-azur, Nu are nevoie de abajur, Regăsindu-și pacea interioară, Văzându-și toată ... Citește mai mult E frig. E ger. E iarnă.Ea amintirile și le răstoarnă, În odaia ei rece, întunecoasăO cuprinde o profundă angoasă.Ea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
și modestă,Dorul ei și-l manifestă,Neștiutoare de multă carte,De greutăți a avut destulă parte.Cu obraji îmbujorați de-al iernii frig,Se uită-ndelung la al lumânării pâlpâit,Își are privirea fixată,Căldura de sufletu-i e emanată.Cu ochii ei albaștri-azur,Nu are nevoie de abajur,Regăsindu-și pacea interioară,Văzându-și toată ... XXIV. PUȚIN DIN TOATE, de Irina Bbota, publicat în Ediția nr. 1461 din 31 decembrie 2014. Puțină realitate, puțină himeră, La masa tăcerii stau
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
peste muribunde șoapte ? Cine îi va scoate iar la lumina Învierii Ce distruge orice fiară și infernuri cu mizerii ? Cine va răspunde morții rebegindu-și viața amară, Stând pribeag în fața sorții, călător uitat prin gară ? Cine va învinge răul ce emană din latrine Și va pune iarăși frâul celui ce din iad revine ? Așa gândeam singur aseară, pribegit în vagi coșmaruri, Călător la porți de ceară, preacurvit doar în năravuri. Mi-aș dori să fiu cel care va supune mortăciunea - Sunt
NOAPTEA DE SÂNZIENE (SAU NONŞALANŢA NEGATIVULUI ALFA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2036 din 28 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371120_a_372449]
-
lui Dreiser și prin faptul, cum scria H.L.Mencken, că promova gustul de compasiune, nota de venerație,profundul sentiment de fascinație. În romanele acestui mare prozator descoperim o anumită inocență a spiritului,o curiozitate permanentă și profundă,de multe ori emanată de uimire,privind motivul și comportamentul personajelor sale.Există o fascinație permanentă față de interferențele neașteptate și ciudate ale realității, un contrapunct dintre masa realității concrete, crudă și cumpănirea filozofică.O apreciere destul de măgulitoare o făcea Alfred Kazin care spunea că
REALISMUL OPEREI LUI THEODORE DREISER de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371132_a_372461]
-
reprezintă, să fie campion în culori și far' de cost. Este momentul când ziua și noaptea -și-mpart în egală măsură orele din zi, iar din ,,punctul autumnal'' egalitatea, abia-n primăvara viitoare, va fi ca azi. Toamna astronomică aduce echilibrul, emană energii, vinovată de meditație; ziua tot scade și este doar, începutul, unui nou anotimp în strânsă corelație. 20 Septembrie 2016 - MIT Referință Bibliografică: TOAMNA ASTRONOMICĂ / Maria Ileana Tănase : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2092, Anul VI, 22 septembrie 2016
TOAMNA ASTRONOMICĂ de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2092 din 22 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344833_a_346162]
-
Luați-vă în saci ceva din, ca să duceți un dar omului aceluia, și anume: puțin leac alinător, și puțină miere, mirodenii, smirnă, fisticuri și migdale.” Geneza 43:11 Fisticul este cules în timpul nopții, deoarece în timpul zilei smoala și uleiul eteric emanat de fistic provoacă dureri mari de cap. Înțelegeți acum de ce este așa de scump?! Fisticul este de ajutor pentru diminuarea nivelului colesterolului. Doar 28 de grame de fistic îți oferă 16% din DZR (doza zilnică recomandată) pentru vitamina B1. Vitamina
FISTICUL de VITALIE BURIAN în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344846_a_346175]
-
din zbor pentru a le pune „pamblici”, dându-le apoi drumul sub forma unor emanații mustind de subiectivitate ca un burete de apă. Ajuns în „culoarea mediului o dată cu care se mișcă” gânditorul-filozof, favorit al auto-intitulatei elite intelectuale a României contemporane, emană aere occidentale, respinge superior atmosfera autohtonă și, șocat de umanitatea anormală a țării sale, împroașcă semnele mitocăniei mascate sub o blânda ipocrizie surâzătoare, pe care o ridică la rang de educație socială. Mă văd obligat conjunctural, să îi adresez propria
DESPRE UMANITATEA ANORMALA de ION MĂLDĂRESCU în ediţia nr. 70 din 11 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344852_a_346181]
-
Vodă printr-o lovitură de palat,, filozoful căutării timpului pierdut a purces să prindă muștele din zbor pentru a le pune „pamblici”, dându-le apoi drumul sub forma unor emanații. Ajuns îngânditorul-filozof, favorit al auto-intitulatei elite intelectuale a României contemporane, emană aere, respinge superior atmosfera autohtonă și, șocat dea țării sale, împroașcă semnele mitocăniei mascate sub o blânda ipocrizie surâzătoare, pe care o ridică la rang de educație socială. Mă văd obligat conjunctural, să îi adresez propria-i replică: Liberul arbitru
DESPRE UMANITATEA ANORMALA de ION MĂLDĂRESCU în ediţia nr. 70 din 11 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344852_a_346181]
-
și un aer viabil, să capteze atenția partenerului de dialog, motivația rămânând, în mod cert, în memoria afectivă a cititorului. Formele condensate de intervievare, aparent antagonice ca gândire, dar potențate de tehnica psihologiei proprii, se îmbină armonios cu atmosfera dialogului, emanând, în egală măsură, diversitate și unitate. Coerența percepției se manifestă prin excelentul echilibru întrebare-răspuns, lăsând libertatea intervievatului să brodeze pe „osatura” de ea creată. Tendința parcimonioasă, uneori austeră, alteori, cu o indicibilă notă de diafan, direcționează formularea întrebărilor spre o
DIALOGURI PRIVILEGIATE VOL. III, O OAZA DE CONFORT SPIRITUAL de ION MĂLDĂRESCU în ediţia nr. 72 din 13 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344861_a_346190]
-
din zbor pentru a le pune „pamblici”, dându-le apoi drumul sub forma unor emanații mustind de subiectivitate că un burete de apă. Ajuns în „culoarea mediului o dată cu care se mișcă” gânditorul-filozof, favorit al auto-intitulatei elite intelectuale a României contemporane, emană aere occidentale, respinge superior atmosferă autohtonă și, șocat de umanitatea anormală a țării sale, împroașcă semnele mitocăniei mașcate sub o blândă ipocrizie surâzătoare, pe care o ridică la rang de educație socială. Mă văd obligat conjunctural, să îi adresez propria
ION MĂLDĂRESCU [Corola-blog/BlogPost/344863_a_346192]
-
din zbor pentru a le pune „pamblici”, dându-le apoi drumul sub forma unor emanații mustind de subiectivitate că un burete de apă. Ajuns în „culoarea mediului o dată cu care se mișcă” gânditorul-filozof, favorit al auto-intitulatei elite intelectuale a României contemporane, emană aere occidentale, respinge superior atmosferă autohtonă și, șocat de umanitatea anormală a țării sale, împroașcă semnele mitocăniei mașcate sub o blândă ipocrizie surâzătoare, pe care o ridică la rang de educație socială. Mă văd obligat conjunctural, să îi adresez propria
ION MĂLDĂRESCU [Corola-blog/BlogPost/344863_a_346192]
-
să descrie mâinile copilului Isus, ținând o pensulă, sau un instrument de scris, încercând să caligrafieze literele alfabetului. Apoi mâinile dulgherului tânăr, mâini aspre, noduroase, cu unghii crăpate și cicatrici lăsate de ciocan și fierăstrău. Apoi mâinile lui Isus, vindecătorul. Emana din ele sensibilitate și compasiune, în așa fel încât oamenii pe care-i atingea puteau să simtă curgând prin ele putere divină. Mâinile Lui l-au atins pe orb, pe neputincios, pe nevoiaș. “Apoi”, continuă dr. Brand, “îmi pot închipui
MÂINILE LUI de GELU ARCADIE MURARIU în ediţia nr. 8 din 08 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344881_a_346210]
-
sensibil și generos, dar și în „Scripta Manent”, cu scrieri de proză scurtă. De remarcat că ultimele două titluri sunt publicate de Editura ANAMAROL în anii 2012 și 2013, sub îngrijirea atentă a doamnei Rodica Elena Lupu, ambele având coperte emanate din inspirația mereu surprinzătoare și bogată a domnului George Roca. Ei bine, vorbind mai întâi despre poezie, îmi aduc aminte că apreciam, cândva, că în primul său volum de versuri ne întâmpină un suflet-orchestră de o gingășie aparte. Un suflet-orchestră
O NOUĂ STEA ÎN UNIVERSUL LITERATURII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345747_a_347076]
-
și sunt mai puțin privilegiați pentru că nu prea mai au ce reciclă. Sunt alți ”profesioniști” care se trezesc mai de dimineață și trec, pe rând prin același procedeu. Sunt înarmați cu câte un sac imens, cât un dirijabil, murdar și emanând a condiționare. Au și un cârlig de care se folosesc și am început să-i cunosc. Vin la ore diferite, caută ”democratic” tot ce se poate folosi, și tot timpul se mai găsește câte ceva. Există și categorii de reciclatori. Adică
VIEŢI RECICLATE de DALELINA JOHN în ediţia nr. 831 din 10 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345801_a_347130]
-
a stat pe gânduri atunci când ea venise să se angajeze la el. Dar cine era bărbatul acela puternic, prieten cu Henrich, care o privea într-un fel anume, așa cum nu mai făcuse nimeni niciodată? Wolf, om în toată firea, care emana masculinitate, forță, dârzenie și o privire albastră de gheață, o atrăgea în mreje, o seducea, o făcea să-și piardă cumpătul și să amețească de plăcere. - Wolf, tu ești busola mea în viață, ești floarea din fereastră, ești izvorul inimii
OMUL DIN UMBRĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 851 din 30 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345997_a_347326]
-
Cerul este senin, de un albastru aproape mediteranean, pe care se zăresc câteva firișoare de nori albi, ce se deplasează spre nord, spre Polonia. Câțiva salcâmi stau împovărați de măreția și frumusețea florilor albe, ca niște ciorchini de lumină, ce emană mireasma lor fină, specifică, aleasă care se împletește cu cea a fânului de curând cosit, răspândind un aer dumnezeiesc în toată grădina. Respirăm adânc, însetați de purificarea cu aerul înmiresmat, și o senzație de infinită fericire ne străbate pentru câteva
IPOTEŞTII MITICI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346022_a_347351]
-
frunze late-narmați, Iar cele cu aripi scurte, Amatoare de dulci turte, Ades plecau amețite, Din narcise-ngălbenite. Cele cu roș` papion Zburau ca un avion, Ca s-ajungă, fără greș, La flori din vârf de cireș Prinse-n mănunchiuri firave, Emanând miresme suave. Seara căutau polen, Albinuțe cu joben, Prin zambilele albastre Și-n mușcatele din glastre. Iar cele cu roz mănuși Adormeau prin corcoduși. Referință Bibliografică: Forfota albinelor / Teodora Noje : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1209, Anul IV, 23
FORFOTA ALBINELOR de TEODORA NOJE în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347886_a_349215]
-
freamătul din sufletul meu care vibrează în acorduri melodioase cu fiecare rând pe care-l vei parcurge. Așa vei înțelege cu adevarat noima mesajului meu de prietenie, de tandrețe și de iubire! Dar numai dacă-ți va fi lesne să emani zâmbete de tristețe, și lacrimi de fericire, să iubești și să dăruiești fără gaj, si sa adulmeci inocent miresmele și culorile anotimpurilor din sufletul meu fără de vârstă, doar așa mă vei putea înțelege pe de-antregul. Știu că vei tâlmaci substratul
SINGURATATEA! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347885_a_349214]