7,152 matches
-
mă interesa figura lui Horia. Am citit și o lucrare de-a ta, Mădălin, despre diavoli, nepublicată pe atunci, foarte utilă mie. Pentru Cu ou și cu oțet mi-am citit colegii romancieri și am încercat să dau alt suflu epic unor idei din cărțile lor și, de ce nu, să amuz cititorii ce-i vor fi citit, cu pastișe stilistice și intertext. Pentru Cărțile vieții, romanul abia scos pe piață, am studiat cronicarii munteni, mai ales pe Stolnicul Canatacuzino. Dar nu
Dan Perșa: „Singurul limbaj universal e omul.“ by Mădălina Roșioru () [Corola-journal/Journalistic/7390_a_8715]
-
caraghios în iluzoriul faptei, deoarece el poartă o săbiuță cât un bold, fandează și împunge, fără a răni. "Pedepsește" prin imagini și gânduri apocaliptice. Criticii au observat că stilistic produci mari schimbări de la un roman la altul, ai alte strategii epice, alte mize tematice. Unii critici apreciază că asta e de bine, deoarece fantezia în continuă mișcare nu permite cititorului să lâncezească. Alți critici consideră, dimpotrivă, că e de rău, pentru că nu s-ar coagula un stil. Mobilitatea stilistică e unul
Dan Perșa: „Singurul limbaj universal e omul.“ by Mădălina Roșioru () [Corola-journal/Journalistic/7390_a_8715]
-
într-o singură mână, precum un pistolar care își așeza revolverul în buzunar". Și cotidianul L'Equipe a remarcat meritele SIMONEI HALEP în cronica meciului. "Ca și în 2012, Maria Șarapova s-a impus la Roland Garros, după o finală epică! În fața unei SIMONA HALEP excelentă, experiența și forța rusoaicei au fost decisive pentru a o depăși pe româncă". "Maria Șarapova a tremurat. Dar a reușit să o «îmblânzească» pe Simona Halep la finalul unui meci palpitant și a obținut al
Roland Garros 2014: Simona Halep, lăudată și respectată de presa internațională by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/74045_a_75370]
-
microscopul naratorului le amplifică într-atât încât le transferă o interpretare clinică. Descrierea seamănă cel mai adesea cu un diagnostic. (Întărit și de stranietatea celorlalți locatari ai conacului cu aspect de ghetou). Numai că, de fapt, mai toate aceste fire epice conduc către o imensă butaforie. De la o scenă ea însăși absurdă (un rege iberic fugărit și linșat inexplicabil de supuși) se ajunge la o adevărată apocalipsă socială. Ieri monarhiști, azi republicani, toți vor să învețe, în noile condiții, suedeza. De
Romanul nimănui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6883_a_8208]
-
și ceea ce verifică definitiv talentul de mare romancier al d-lui Geome Mihail Zamfirescu este faptul că Maidanul cu dragoste, deși începe ca un roman autobiografic, scris la persoana I, curând se amplifică și ajunge roman social, proza devine perfect epică, majoră și aceasta face ca cititorul să observe trecerea. „în analiza articolelor și cronicilor lui Mircea Eliade, Mircea Handoca nu se limitează însă la rezumarea lor strict informativă, ci, în consens cu G. Călinescu, care sublinia că măiestria criticului literar
Comentarii despre Mircea Eliade by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/6757_a_8082]
-
să cuprindă în aceeași demonstrație și teoria cuantelor și pe aceea a relativității. Pe de o parte, Victor Ieronim Stoichiță și-a propus descifrarea imaginii prin recursul la surse narative directe sau indirecte, iar, pe de altă parte, coagularea sugestiilor epice, uneori eliptice sau ambigue, în forma axiomatică a imaginii. O detectivistică sclipitoare prin inteligența asociațiilor, inepuizabilă prin lăcomia analitică, profundă prin mesajuil spiritual și mereu interesantă prin prospețimea curiozității, a determinat în aceeași conștiință culturală identități dfiverse; complementare și convergente
Privirea prin fereastra tabloului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6766_a_8091]
-
Întâi, originalitatea și insolitul universului ficțional, în al doilea rând profesionalismul autorului contează pentru succesul de piață al cărții. Ele stau în balanță cu valoarea artistică. Romanul de față mi se pare construit intenționat pe o ambivalență de structură: suprafața epică atrage publicul larg, prin exotismul lumii, prin tragediile războiului și ale iubirii, adâncimea este lăsată unui public subtil, incitându-l la reflecții despre singurătatea umană în marea zarvă a lumii, despre destin și jocurile sale crude.
Orientul înca necunoscut by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6768_a_8093]
-
calitate. A avut mână bună !) Mă despart în schimb de cei câțiva comentatori care i-au prezis lui Stoian G. Bogdan o carieră prozastică. Nu cred că e indicat să dăm poemul din mână pentru romanul de pe gard. Ce e epic aici, e în sensul unor constrângeri de versificație și, în mod implicit, de gen. Se povestește doar atât cât permite metafora să se povestească. Nu e cazul să explic diferența dintre un poet de succes și un prozator de succes
O poezie de succes by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6776_a_8101]
-
de Căpitanul Ahab. În plus, să nu uităm, prozatorul însuși a lucrat mulți ani ca navigator (inclusiv, transoceanic!). A fost marinar, între altele, și pe o balenieră. Neașteptat cu adevărat este că scriitorul extrage din aceste aventuri fabuloase foarte puțin epic „de acțiune" așa-zicînd, arătîndu-se preocupat mai curînd de o tematică pe cît de nouă, pe atît de puțin atractivă pentru publicul american al veacului al XlX-lea. Monstrul acvatic „Moby Dick" devine, pentru Melville, o metaforă extrem de complicată și aproape
Balena albă - o experiență mesmerică by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6791_a_8116]
-
e (re)descoperit de noua critică. Trebuie, desigur, admis că Moby Dick nu propune deloc o lectură „normală", nicidecum una „ușoară". „Subiectul" romanului poate fi „reconstituit" numai din fragmentele expunerii principale, suficient de prolixe, a naratorului, fragmente „introduse" într-un epic secundar, cum ar veni, al simbolismului copios și al construcției parabolice. Ishmael (vocea narativă) pare, pe de altă parte, destul de suspect (ca individ) el însuși, pentru a prezenta o credibilitate totală în excursul lui „anamnetic". Nu este marinar profesionist (a
Balena albă - o experiență mesmerică by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6791_a_8116]
-
care destinul tragic se leagă întotdeauna de ideea unei captivități psihologice. Viziunea „subiectivată" a lui Ishmael rămîne dominantă în primele douăzeci și cinci capitole ale romanului, asistîndu-se ulterior la o ciudată interferență a vocii naratorului cu „omnisciența" autorului. Probabil că „micul truc" epic a fost necesar pentru susținerea textului de fond (unde cetologia se combină, dificil, cu teologia și mitologia și unde impresia - cel puțin - a unui „discurs autorizat" era mai mult decît necesară). Totuși, Ishmael își joacă rolul de narator pînă la
Balena albă - o experiență mesmerică by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6791_a_8116]
-
la un nivel superior: fără cărți absolut excepționale, ieșite din rând, care să "rupă" desfășurătorul predictibil, și fără (s)căderi compromițătoare. Autorul plecat în Israel în 1988 nu deține una-două-trei opere în sensul plenar al termenului, dar are o operă epică în înțelesul amplu și rotund al sintagmei; ca și un culoar pe care performează, în proza autohtonă, prin periodice apariții de prim ordin. După A trăi în păcat (1996), Viață cu efect întârziat (1999), Șase femei (2002), Despărțirea de Ierusalim
Nu mai suntem tineri by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7888_a_9213]
-
ale parcursului său cotidian, diurn, asociațiile declanșate de o figură sau o replică și actualizările unor episoade adânc îngropate în memorie îl izbesc cu o forță de impact destabilizatoare emoțional. Iar nopțile, somnul lui e de obicei agitat, cu un "epic oniric" în care vechile obsesii și crizele recente se determină reciproc. Să nu se înțeleagă de aici că inadaptarea personajului central, una de profunzime, este și circulară. Fără a avea o poziție socială înaltă în lumea de adopție, Glasberg e
Nu mai suntem tineri by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7888_a_9213]
-
care astăzi poate părea excesiv de diluată, ar putea deveni mâine canonică. De aceea, un astfel de roman merită să fie citit, fie și ca experiment. Chiar dacă, luat în ansamblu, romanul O pasăre pe sârmă suferă de un soi de anorexie epică, unele dintre fragmentele care îl compun sunt memorabile. Excelentă mi se pare scena demonstrației cu vasele firmei Deptel (care, între noi fie vorba, seamănă izbitor cu strategia de vânzări a firmei Zepter) și mai ales stânjeneala spectatorilor invitați, după ce au
Manual de supraviețuire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7890_a_9215]
-
părintelui Boilă, asemenea unor parabole extrase din viața reală, adevărate manifestări ale lucrării cristice printre oameni". Clasa dramei rămasă pe treapta laică, de "anatomie a suferinței și a bestialității", apare ilustrată prin confesiunile lui Radu Ciuceanu, de-o neagră energie epică, din care ne îngăduim a desprinde un "decalog al ocnașului", pe care un mai vechi deținut îl împărtășește autorului abia intrat în bolgiile gulagului băștinaș: "În pușcărie să nu faci azi ce poți face mîine. Tăcerea e cel mai mare
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
urmărite, în sensul acesta, argumentele lingvistice cu care etimologiile savante ale lui Noica sunt retezate până la a deveni acceptabile. Sau bunul simț prin care sunt corijate calculele alchimice aplicate de Edgar Papu în ecuația romantismului.) Cum rămâne însă cu sinteza epică ? Trebuie spus că aici s-au arătat deficitari cei mai mulți dintre istoricii literaturii române. Manolescu însuși i-o impută indirect, alături de alte culpe accesorii, lui Negoițescu: Când, pe apucate, în Analizele și sintezele din 1976, sau în Istoria literaturii române din
Câteva fire epice (IV) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7423_a_8748]
-
estetică, un factor de filiație istorică. A-l fi ignorat însemna, pentru Istorie, un gest de impardonabil izolaționism textual. Așa, trecerea de la Marii scriitori dintre Războaie la Contemporanii de după instaurarea comunismului e făcută. Ca și în cazul științei inefabile, sinteza epică respectă doar în parte imperativul călinescian. Interesant e că această mecanică istorică utilizată de Manolescu privilegiază, în lipsa unei memorii spontane, lectura pe sărite. Fiindcă nu întotdeauna înrudirea (ținând de stil sau de atitudine) sare în ochi ca în situația de
Câteva fire epice (IV) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7423_a_8748]
-
dacă autorul ne-ar fi dat sentimentul că o controlează și o modulează creator. Dar confuzia planurilor și amestecul lumilor sunt mai degrabă mijloace de ieșire din câte un impas narativ. Când logica alternării secvențelor și cursivitatea desfășurării unui fir epic întâmpină obstacole sau prezintă simptome de epuizare, prozatorul intervine - în nouă cazuri din zece - în exces, depanând mașinăria greoaie a romanului prin complicarea complicațiilor. Frecvente sunt dialogurile dintre personaje, fără vreo funcție caracterizantă, dezlânate și incoerente într-un mod "oportun
Cod roșu (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7427_a_8752]
-
roșu sub care sunt plasate scenele și dialogurile dilatate ale romanului poate fi invocat și pentru această proză, care e abundentă și complicată când ar putea fi simplă și profundă, și devine facil-reportericească exact atunci când s-ar impune o distilare epică. Nu e probabil întâmplător că fragmentele mai puternice din Întoarcerea tatălui risipitor, înecate în incontinență, sunt cele care scapă cu totul regiei previzibile a autorului, rămânând însă în scenariul său. Un scenariu fantastic, arhetipal, cu actualizări de o deosebită pregnanță
Cod roșu (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7427_a_8752]
-
Ioan Holban Cît ar cîntări un înger (Editura Cartea Românească, 2008) este al doilea roman din ciclul epic început de Eugen Uricaru, în 2006, cu Supunerea, conturînd deja un vast proiect narativ unde se cuprind secolul, personajul principal al textelor, timpul și vremea celei de-a doua jumătăți a unui veac în cel mai înalt grad problematic; timpul-epocă
Strînsoarea de oțel a fricii by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7451_a_8776]
-
ales, fără personalitate (chiar și meseria de fotograf ambulant a lui Basarab Zapa e periculoasă pentru că poate trezi persoanele din turma cenușie, fără chip, fără istorie și cu viitorul programat în birourile Instituției). Cu totul remarcabilă, în romanele acestei serii epice, ca și în ciclul anterior, din anii '80, al Vladiei (Așteptîndu-i pe învingători, Vladia, Memoria, Stăpînirea de sine) este știința identificării epocii prin profilul interior al personajului. Totul într-o lume militarizată - pușcăria, lagărul, deportarea și execuțiile -, în Germania fascistă
Strînsoarea de oțel a fricii by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7451_a_8776]
-
numele lui Karl Marx și al "marelui Stalin", de Iovan Milici, notarul "titoist", de Viorel Tănăsie, milițian și șef de post în satul Sîntimbru: lumii noi îi trebuie forme noi și acestea sînt șapca și bascul, oamenii-șapcă și oamenii-basc. Forța epică dovedită de Eugen Uricaru în toată proza sa nu stă doar în știința construcției narative, a explorării timpului-epocă și a analizei raporturilor tensionale, toate cu miez, între individ și istorie, victimă și călău, omul fără suflet și sufletul însuși (Neculai
Strînsoarea de oțel a fricii by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7451_a_8776]
-
traumelor reale. Din manualele de istorie ale epocii, rezulta până la saturație că țara noastră a scurtat cu un consistent număr de zile al doilea război mondial, prin ieșirea României de sub jugul fascist. Din romanele și povestirile perioadei, apăreau nenumărate secvențe epice ale copilăriei, tinereții și bătrâneții mutilate de război. Proza lui D.R. Popescu, a lui Marin Preda, a lui Eugen Barbu și a altor autori reținuți în manuale se înscria în aceste coordonate date, necontrazicând viziunea oficială asupra evenimentelor, ci adăugând
Cod roșu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7452_a_8777]
-
serie nesfârșită a abjecților rurali și urbani. Cimitirul Buna-Vestire e un roman cu care Întoarcerea tatălui risipitor emulează, opera lui D.R. Popescu având un coeficient mai ridicat de romanesc, dar unul mai redus de artă. Cele două planuri, al logicii epice și al frazei care poate evolua - ca la Arghezi - în deplină autonomie artistică, sunt făcute aici să comunice, să câștige sau să piardă împreună. Ambele îmi par afectate, în romanul de față, de tendința manifestă a autorului de a impune
Cod roșu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7452_a_8777]
-
de vodcă în melancolii eseniene, viața oamenilor este guvernată de reguli ancestrale, iar obiectele au nume cu sonorități seducătoare și semnificații misterioase, imposibil de descifrat în absența unor dicționare. În mod paradoxal, deși este încărcată de pitoresc și conține dezvoltări epice, poezia Cătălinei Cadinoiu pare mai degrabă una de factură intimistă. Poeta nu își propune nicio secundă să facă o monografie lirică a Deltei și a oamenilor care o populează. Ea își descrie tribulațiile propriului suflet și, implicit, modul în care
Arheologia Eu-lui by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7454_a_8779]