25,862 matches
-
varianta finală a romanului, ultimele două capitole sunt Fuga și Tinerețea lui Pius Dabija. Cel mai probabil, Adolescenții, o proză cu o tematică derutantă, ar fi trebuit nu să înlocuiască Tinerețea lui Pius Dabija, ci doar să se integreze ca episod intermediar între cele două nuvele. Însă, chiar și așa, s-ar fi introdus în masa romanului un capitol tensional. După toate aparențele, Adolescenții a fost oprită de cenzură, autorul fiind convins să nu o publice 2. Manuscrisul ei, aflat în
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
acela al acumulării de proze - și se lasă reperat în esența sa debilă de-abia din perspectiva volumului al III-lea. La recitire sau încă de la prima lectură, pentru cititorul avizat cu unele dintre clișeele tematice ale prozei realist-socialiste, destule episoade sau pasaje suscită nedumerire. În Davida avem, prin uciderea lui Vogoride, politician conservator, de către tânărul revoluționar, prima bătaie de gong tendențioasă. În Poziția astrelor la 19 iulie, proprietarul de pământuri Eustațiu Cozianu, stăpân samavolnic, moare ucis de țăranii de pe propria
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
alegerii momentelor temporale nu e stridentă în aceste două prime volume pentru că e abil topită în masa epică, nu e punct de articulare a scenariului și e manevrată pentru a spori imprevizibilul întâmplărilor și excentricitatea caracterelor. În plus, acumularea de episoade care surprind atmosfera din interbelic (mai mult de jumătate din volumul al doilea), așadar blocarea scrierii în acest moment temporal, estompează impactul schemei orientate în chip tendențios. Ceea ce Direcția Presei a simțit și l-a obligat pe scriitor să introducă
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
neașteptate ale monomaniei astrologice a lui Eustațiu pentru a mai fi evident că uciderea personajului - o farsă atroce pe care n-a putut-o anticipa - e realizată de țărani. Însă, în presa vremii, a avut grijă să publice numai aceste episoade. În Bijuterii de familie, episodul răscoalei (în descrierea căreia scriitorul preia sugestii din scrierea omonimă a lui Liviu Rebreanu) e gândit ca timp-limită, ca menghină în care deruta și instinctele tenebroase, care mustesc încă din copilărie în imaginarul celor două
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
lui Eustațiu pentru a mai fi evident că uciderea personajului - o farsă atroce pe care n-a putut-o anticipa - e realizată de țărani. Însă, în presa vremii, a avut grijă să publice numai aceste episoade. În Bijuterii de familie, episodul răscoalei (în descrierea căreia scriitorul preia sugestii din scrierea omonimă a lui Liviu Rebreanu) e gândit ca timp-limită, ca menghină în care deruta și instinctele tenebroase, care mustesc încă din copilărie în imaginarul celor două surori, explodează. În chip ambiguu
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
unui gardist de fier notoriu, pe care îl găsise într-o tandrețe intelectuală cu un marxist, și el notoriu." Face cumva excepție Mihail Sebastian de la regula incompatibilității, cum sugerează frazele de mai sus? Nici pomeneală. Întregul Jurnal, nu doar anumite episoade, ilustrează deplina integrare a scriitorului nostru în lumea care îl îngrozește. De altfel, altă constatare de bun simț, România nu e o excepție, nu doar la "Porțile Orientului" aceasta e situația. Cine a trăit mai multă vreme dincolo de granițele țării
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
de o actriță, crede că "ar putea fi un amor", peste trei zile afirmă "ne iubim, ne-am spus-o", iar peste alte cîteva zile apare gelozia justificată. Se confesează prietenului Camil, care-i spune "Și dumneata ești un Ladima". Episod cu Cella Seni-Serghi, care îi declară: "Ești prea infect ca să nu sfîrșesc prin a te iubi", ceea ce lui i se pare "aproape o definiție a amorului" ("Nu pentru același motiv o iubesc eu pe Leni și o iubesc atît de
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
sfîrșesc prin a te iubi", ceea ce lui i se pare "aproape o definiție a amorului" ("Nu pentru același motiv o iubesc eu pe Leni și o iubesc atît de incurabil?"). De vreme ce acea "o femeie" nu apare, se aliniază în schimb "episoadele", un lung șir de nume: Margot, Lilly, Dorina, Jeni, Thea etc. Nu lipsesc intențiile de sinucidere, nu întîrzie să apară secretul de nemărturisit: "oroare, dezgust, ceva murdar, obscen, trist pînă dincolo de orice limită...", iar ceva mai încolo "Comica, absurda și
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
și pedepse corporale; cafturi de stradă și de interior; partide de box și de poker; pariuri și jocuri măsluite; solidarizări și trădări; numeroase furturi și un viol; iubiri violente, dar și luminoase, nunți de culoare locală și o înmormântare cu episoade grotești (aveam una și în Groapa); "colocvii" muncitorești și crailâcuri de instalator; prăjituri de să-ți lingi degetele și pâinea amară câștigată cu tot mai multă trudă; secvențe de un comic halucinant, la o mănăstire cu călugări pantagruelici, desfrânați, și
Flacăra Roșie (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8512_a_9837]
-
fiul ei, dar și alături de ceilalți orfelini, iar povestea ei poate să înceapă mai ales că farul scos din uz, luminează de această dată pe fereastră. Este de sesizat acest straniu final, în care tristețea s-a dizolvat pentru totdeauna. Episodul mediumic cred că putea să lipsească, - Geraldine Chaplin face un rol excelent -, deși se constituie și el că o verigă a demersului "detectivistic" al Laurei condusă din aproape în aproape către deznodămînt. Că și în Prăbușirea casei Usher a lui
Jocul și umbra by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8520_a_9845]
-
ofertă, ceea ce Llosa nu comentează. Să fi văzut și el în această funcție o simplă sinecură pe care a acceptat-o ca atare - sau o sursă de venit după ce fusese concediat de la bibliotecă? Scriitorul a tratat cu destulă discreție acest episod din viața sa. Citind textul lui Llosa despre umilirea peronistă a lui Borges m-am gîndit că autoritățile de la noi, din anii 50 s-au ferit să-l pună într-o asemenea neplăcută ipostază pe Tudor Arghezi. L-au lăsat
Borges umilitul și Arghezi comersantul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8544_a_9869]
-
-nceput unei asemenea grile de lectură: "Există în toate culturile o zonă de umbră, puțin cunoscută marelui public și chiar specialiștilor, în care se plasează o categorie de documente, de scrieri greu de definit: pentru unii, cheie secretă a unor episoade oculte, încă neelucidate; pentru alții, un fel de rebut al istoriei, texte care nu sunt ce par sau ceea ce au vrut să pară. La prima vedere, ele sunt doar compuneri apocrife, falsuri, Ťmistificăriť. Ar fi deci texte cărora cititorul nu
Les faux monnayeurs by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8529_a_9854]
-
însă de descrierea unor bucureșteni, Nicolae Balotă nu mai face deloc economie la apă tare. G. Călinescu - printre alții - este satirizat cu mare vervă. Se poate vorbi de o adevărată performanță artistică, întrucât G. Călinescu însuși nici nu apare în episodul respectiv. Memorialistul râde întâi de pretinsul bazin cu arteziene al lui Călinescu-Ioanide - "un șanț adânc, cimentat, plin cu apă" -, iar după aceea reconstituie comedia agitației care se produce în casa scriitorului când cineva îi sună la ușă: "lătrăturile furibunde ale
Nicolae Balota, un erou al culturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8518_a_9843]
-
mustața în furculiță și încercările stîngace de a săruta creează un impact emoțional pe care regizorul a știut să-l exploateze aproape tot filmul. E greu de spus ce rol mai joacă holera în toată povestea, regizorul a făcut pierdute episoadele maladiei sau le-a descărcat de orice dramatism astfel că titlul își găsește doar o vagă justificare. Văd în filmul lui Mike Newell o încercare demnă de luat în seamă, o încercare curajoasă de a "lupta" cu un roman atît
Dragoste și puțină holeră by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8542_a_9867]
-
ci două SMS-uri" (InfoPro, 7.03.2008); "suntem douăzeci și una de milioane" (TVR1, 14.03.2008). Evident, sînt și mai numeroase reducerile la forma invariabilă, masculină, la "numele" cifrei ("locuitorii a doisprezece țări", Radio Guerrilla, 7.03.2008; "acum doisprezece episoade, toată lumea vorbea...", OTV, 4.03.2008; "s-a născut la orele doisprezece", B1 TV, 5.03.2008; "până la ora doisprezece se lucrează...", RRA, 7.03.2008, "după douăzeci și unu de zile", Prima TV, 2.03; "treizeci și unu de sutimi", RRA
"O mie și una de lucruri..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8538_a_9863]
-
special prin măștile sale, aparține istoriei, îmbrăcând situații urgente, ce nu suportă amânare. Ideile circulă dezinvolt, spontan, fără a fi însă agresive. Culmile de intensitate nu apar ca recuzită a unui șoc, ci corespund unei tensiuni interioare îndelung alimentată de episoade contemplative, de o simplitate aparentă. Ca în Coloana fără sfârșit unde impetuozitatea aglomerărilor sonore narativ dezvoltătoare, de un colorit amețitor, se naște din rarefierile la fel de entuziaste și de năucitoare ale travaliului de tip meditativ-expozitiv. Tiberiu Olah este năvalnic și atunci când
Tiberiu Olah și cele șapte porunci ale postmodernismului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8541_a_9866]
-
volum prozastic. Mult mai interesant ar fi să deducem tocmai punctele de clivaj sau de inflexiune care conduc la brevetarea unui autentic regim al prozei. La o individualitate greu de tradus, recuperator, în versuri. O atare mostră de proză oferă episodul vagonului înghețat un-deva în munți. Povestită de unul dintre cetățenii acestei lumi bizare, secvența ia proporțiile unei glaciațiuni de buzunar. "Toți călătorii erau înghețați pe băncuțele lor, degerați adică, niște momâi de sticlă, acoperiți cu un strat gros de promoroacă
Alt contingent by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8549_a_9874]
-
dansatorul și coregraful de excepție care a fost Trixy Checais. La celălalt capăt al balanței, se situează programul Amprenta, care pune în valoare personalități contemporane. În cadrul acestui program vor fi invitați, în cursul acestui an, șase dansatori și coregrafi. Primul episod al Amprentei a fost încredințat lui Răzvan Mazilu, care la rândul său a avut o serie de invitați, pe care i-a socotit înrudiți ca spirit. Programul evenimentelor din Amprenta lui Răzvan Mazilu a cuprins instalația Autoportret cu labirint, în
Ce se mai întâmplă la Centrul Național al Dansului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8561_a_9886]
-
o poeticitate aspră și sumbră) percepția unui copil chinuit de lipsuri, brutalizat de conflicte care îl depășesc, forțat de împrejurări să se maturizeze. Persecuția, privațiunile, amenințările vagi sau precise, bolile alcătuiesc atmosfera deportării. Ele capătă o precizie halucinantă de la un episod la altul, de la o povestire la alta: frigul în Puloverul, teama de moarte în scurta narațiune Moartea, foamea în Puteam fi patru și Ceaiul lui Proust sau Povestea porcului. Copilul, a cărui viziune încearcă să o reconstituie prozatorul, se arată
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
Mai puțin de o treime din volumul Octombrie, ora opt (în versiunea sumarului din 1997), partea cea mai impresionantă, e ocupată de experiența deportării și a repatrierii. Biografia generică, îndepărtată de accepția documentară a unei autobiografii, e continuată cu alte episoade, din adolescență și tinerețe, care, dacă nu certifică, indubitabil, o eliberare de trecut, relevă măcar o uitare temporară și o atenuare a traumei. Povestirea Lipova ne arată un protagonist ezitând dramatic să adopte la 13 ani calea maturității evreiești (o
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
culturale sunt, de asemenea, în măsură să stârnească râsul. Ioan Groșan stăpânește toate ambiguitățile limbajului, fapt ce îi permite, spre satisfacția admiratorilor lui, să se joace cu cenzorii și activiștii de partid de-a șoarecele cu pisica. Apariția fiecărui nou episod poate fi marcată ca o victorie împotriva acestora, iar aluziile la regulile absurde care guvernau România anilor '80 și șopârlele politice trebuie să fi produs adevărate șocuri în epocă. Episodul Un dialog în spațiu se încheie cu o cugetare "marxistă
Postmodernismul (anti)comunist by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8555_a_9880]
-
de partid de-a șoarecele cu pisica. Apariția fiecărui nou episod poate fi marcată ca o victorie împotriva acestora, iar aluziile la regulile absurde care guvernau România anilor '80 și șopârlele politice trebuie să fi produs adevărate șocuri în epocă. Episodul Un dialog în spațiu se încheie cu o cugetare "marxistă", ușor modificată - dar cu ce efect politic!!! - pentru, nu-i așa, condiția de scriere science fiction a serialului: "Așa că n-ai de ce să te odihnești: munca l-a transformat pe
Postmodernismul (anti)comunist by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8555_a_9880]
-
folosit în agricultură: "- Și la ce-l aplicăm? Întrebă comandantul Felix S 23. - La agricultură, răspunse vocea. S-a constatat că, deși Teleormanul obținea producții record, la vremea culesului mari cantități de porumb dispăreau din lan" (pp. 198-199). În ultimul episod (Defecțiune tehnică) aluziile politice sunt cât se poate de transparente. În textul său de rămas-bun, autorul sugerează destul de clar că i s-a impus să abandoneze serialul. În stilul ambiguu care caracterizează scrisul lui Groșan se face aluzie la campania
Postmodernismul (anti)comunist by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8555_a_9880]
-
spatele vieții, să se adune din bucăți retrăgîndu-se în fortăreața interioară. Universul lui Proust e unul supus unei reguli stranii: ritmului vieții scade îngrijorător de mult. O încetinire suverană se lasă peste toate întîmplările, alungindu-le intervalul de desfășurare. Fiecare episod capătă o durată ce se întinde precum umbrele lucrurilor la asfințit: dîre prelungi depășind cu mult dimensiunea lor reală. Și astfel, evenimentele se răresc și se amănunțesc de parcă ar fi privite cu lupa, în vreme ce cititorul trăiește cu impresia că vizionează
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]
-
a cărui peliculă se derulează cu încetinitorul. Este exact invers ca în tehnica filmului contemporan, unde acțiunea trepidantă, suspansul și lipsa timpilor morți sînt condițiile succesului. Aici, dimpotrivă: prim-planuri stăruitoare pînă la încremenire descriptivă, viteză de melc în înlănțuirea episoadelor și senzația apăsătoare că volumele sunt stăpînite de durata inertă a unui timp mort. Nimic nu e mai străin de francez decît graba, precipitarea, nerăbdarea și accelerația. Toate aceste trăsături sunt suportabile dintr-un singur motiv: Proust știe să depisteze
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]