1,345 matches
-
maior a vrut să o împuște./ Ah, a spus el, aproape că am și uitat lucrurile astea./ E foarte drăguț din partea ta că le-ai uitat - eu însă nu le pot uita.“ - Heinrich Böll, Opiniile unui clovn Ceea ce ne desparte - Epistolarul de la Hanu lui Manuc Lecții de literatură pe plajă Vasile Ernu Dragă Bogdane, Stau cu fundul în nisip și-l citesc pe unul dintre ultimii mei preferați, Philip Roth. Naiba m-a pus să-mi iau pe plajă povestea lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
a culturii (Cartea Românească, 1981); Jurnalul de la Păltiniș. Un model paideic în cultura umanistă (Cartea Românească, 1983; Humanitas, 1991); Apel către lichele (Humanitas, 1992); Cearta cu filozofia (Humanitas, 1992). Traduceri din Platon, comentatori aristotelici și filozofi germani (Heidegger, Schelling). EDITĂRI - Epistolar (Cartea Românească, 1987), C.Noica, Jurnal de idei (Humanitas, 1990) ș.a. GABRIEL LIICEANU Despre limită HUMANITAS Coperta IOANA DRAGOMIRESCU MARDARE (c) Humanitas, 1994 ISBN 973-28-0540-4 CUVÎNT ÎNAINTE Această carte s-ar fi putut intitula la fel de bine Despre libertate. Mi s-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
12 urcăm în cămăruța lui Noica. Ne trece în revistă corespondența primită, în primul rând scrisoarea lui E.C. din 30 ianuarie 1979, care pune capăt unei bosumflări de câteva luni și amenințării de a întrerupe suita celor mai strălucite pagini epistolare, poate, din cultura noastră. Aici e vorba de câteva considerații în marginea Maladiilor. ("C'est un excellent ouvrage qui, à mon sens, reflète mieux ta forme d'esprit que le précédent" - i.e. Sentimentul romînesc.) Noica își preia apoi funcția de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
toate acestea, redus la extragerea câtorva mii de fișe și la o inteligență speculativă și combinatorie? Am preferat să scriu scrisori lungi către cei de acasă în marginea Jurnalului păltinișean care tocmai apăruse (din corespondența aceea s-a născut apoi Epistolarul), să citesc cărțile interzise în țară despre istoria sumbră a veacului și să mă gândesc la altfel de a scrie cartea despre limită, care nu-mi dădea pace, ca o promisiune neîmplinită. Mai târziu, când a apărut, purta în ea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
vulnerabil. Mi-am amintit cum vibram amândoi sub ecourile Jurnalului de la Păltiniș, proaspăt apărut, și cum combăteam de zor, fiecare pe frontul său, și cum la capătul acestei Aus-einadersetzung, al acestei corespondențe dezlănțuite cu cei din țară, a luat naștere Epistolarul... M-am revăzut stând la masa de lucru din camera mea și citind prima scrisoare care sosise după apariția cărții, cea pe care o așteptam cel mai mult și care urma să mă mântuie sau, dimpotrivă, să mă rostogolească, fulgerat
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
scrisorii care mă realizează ca subiect". Pe scurt, Friedgard vrea scrisori. În concordanță cu un traseu al gândirii alienării care merge de la Hegel la Școala de la Frankfurt, Friedgard refuză atingerea cioraniană care o "obiectualizează" (verdinglicht) și se revendică, prin scrisul epistolar, ca subiect al propriei sale libertăți, ca eu liber. Ce blestem pentru Cioran să se pomenească, în plină detentă erotică, castrat cu armele înseși ale filozofiei! Neplecând, nu-i rămâne decât să ofteze mai departe îndrăgostit ― deja pe 24 mai
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
umpleam cu "meditații negre" carnețele pierdute apoi fără urmă), să mă reântâlnesc în scris cu mine. Niciodată, de atunci, nu mai avusesem curajul s-o fac. Tot ce am scris de-a lungul vieții, cu excepția unor pagini din Jurnal și Epistolar, nu a reprezentat decât strategia bine pusă la punct (eram antrenat pentru asta!) a unui camuflaj cultural: o diversiune, executată cu mijloace pseudo-filozofice, pe teritoriul gândirii. Desigur, de fiecare dată când mă ciocneam de mine, mă consideram cel mai pasionant
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
să mai trebuiască să-l deschid, Însă, chiar și așa, am făcut-o, ca să mă tăvălesc mai abitir prin noroi. Scrisoarea era succintă, două paragrafe din proza aceea concepută undeva Între proclamația Înflăcărată și aria de operetă, ce caracterizează stilul epistolar militar. Eram anunțat că, În termen de două luni, eu, Daniel Sempere Martín, urma să am onoarea și mîndria de a lua parte la Îndatorirea cea mai sfîntă și mai Înălțătoare pe care viața i-o poate oferi bărbatului celtiberic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
libere 4. după tehnica folosită: a) compoziții cu început dat b) compoziții cu sfârșit dat c) compoziții bazate pe cuvinte de sprijin d) compoziții cu propoziții de sprijin 5. După destinație: a) compoziții cu destinație specială b) compoziții cu caracter epistolar c) compoziții cu caracter oratoric d) compoziții cu caracter publicistic e) compoziții gramaticale C. Tematica compozițiilor școlare Tematica compozițiilor școlare trebuie să fie bogată și variată. Ideea acreditată de către vechii metodiști, precum că elevilor mai mici le este mai ușor
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ortografie. 4. Depistați erori în construcția propozițiilor, lipsa de acord între subiect și predicat. 5. Încercați să reformulați corect măcar două fraze și observați în ce constau greșelile domnișoarei Coca. 16.2 FELICITAREA Felicitarea este tot o compoziție cu caracter epistolar. Ca și în cazul scrisorii, tehnica elaborării unei astfel de compoziții se însușește de către elevi începând din clasa a IV-a. Felicitarea se transmite cu ocazia unor evenimente deosebite din viața omului, în special aniversări. Acest tip de lecție începe
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de lângăƒ el devenise obscură, aparținea de mult trecutului, unui alt sistem, cel de care începuse să se despartă. Se simțea destul de nesigur pe terenul asta, dar începuse să scrie la noul lui român: Scrisori către domnișoaraa L. Preferase stilul epistolar, concepându-și române sub formă de scrisori pentru a putea deosebi mai usor eul real de cel ficțional; și, deși încerca să scrie la persoana a III a, se trezea brusc încătușat în propriul eu, scriind mereu la persoana I.
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
epocii. * Proiectul reunește un grup independent de artiști și teoreticieni din teatru, dans și arte vizuale (între care Andreea Dumitru, Manuel Pelmuș, Lia Perjovschi, Sebastian Big, Ștefan Tiron), fiind coordonat de Asociația ECUMEST, cu susținerea Fundației ERSTE. Ceea ce ne desparte Epistolarul de la Hanu lui Manuc Starea de creatură Bogdan-Alexandru Stănescu „Orice-i mai bun în om e-nfiorarea. Oricât l-ar face lumea să plătească scump sentimentul, Mișcat, el simte adânc prezența colosalului.“ Goethe, Faust, Partea a doua Dragă Vasile, mă văd
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
de a se fi născut“. Romanele lui Osamu Dazai sunt majoritatea scrise la persoana întâi și profund autobiografice, scriitorul reușind să creeze un anumit stil (watakushi shosetsu), care va deveni o marcă inconfundabilă a scrierilor sale, foarte apropiate de genul epistolar sau de jurnalul intim. Dazai atinge apogeul carierei sale în perioada de după cel de-al doilea război mondial, odată cu publicarea, în anul 1947, a romanului Amurg, care descrie declinul aristocrației japoneze și criza unei societăți trecute prin ororile războiului. Personajele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
gândire, își pune în valoare vocația metafizică pentru a ajunge la ultima consecință, la credința în Dumnezeu, după o eventuală purificare de toată zgura raționalismului filosofic. Avem date ale zbaterii sale sufletești atât în poezie, cât și în unele confesiuni epistolare, ce mărturisesc o aspirație și o neputință. Poemul Dumnezeu și om, cu o primă variantă scrisă la 19 ani, surprinde momentul în care gândirea ucide credința. Tânărul scriitor însuși trăiește această dramă. La maturitatea creatoare, spre vârsta de 30 ani
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Poet „de ocazie” (cum însuși se considera), jurnalist pasionat până la limita excesului naționalist și xenofob, impresionant prin energia creatoare cheltuită pe fiecare pagină ori numai un banal erou de melodramă (văzut astfel de aceia rămași cu lectura la nivelul „romanului” epistolar încropit de Octav Minar), romanticul român este și original, și eclectic, și epigon, și precursor, mai mult, un om al veacului său, cum deja s-a spus. Controversele alimentate de accidentul biografic, rezervele generate de ideologia literară și politică, revizuirile
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
nu-i așa? - național!), simțindu-se, în fine, liber să depună mărturie. Nu în fața istoriei (care poet realist-socialist o fi clamat această infatuată nerozie?), ci mai curând în fața propriei conștiințe. Și o face fie la modul „mascat”, ca în microromanul epistolar intitulat Dublă cetățenie, fie la modul confesiunii „totale”, ca în volumul Capăt de linie. Citind paginile „cu cheie” de sub primul titlu, parcă regret un pic că generațiile tinere nu vor ghici în Victor Mitrea pe simpaticul personaj din vechea boemă
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
gândire, își pune în valoare vocația metafizică pentru a ajunge la ultima consecință, la credința în Dumnezeu, după o eventuală purificare de toată zgura raționalismului filosofic. Avem date ale zbaterii sale sufletești atât în poezie, cât și în unele confesiuni epistolare, ce mărturisesc o aspirație și o neputință. Poemul Dumnezeu și om, cu o primă variantă scrisă la 19 ani, surprinde momentul în care gândirea ucide credința. Tânărul scriitor însuși trăiește această dramă. La maturitatea creatoare, spre vârsta de 30 ani
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Poet „de ocazie” (cum însuși se considera), jurnalist pasionat până la limita excesului naționalist și xenofob, impresionant prin energia creatoare cheltuită pe fiecare pagină ori numai un banal erou de melodramă (văzut astfel de aceia rămași cu lectura la nivelul „romanului” epistolar încropit de Octav Minar), romanticul român este și original, și eclectic, și epigon, și precursor, mai mult, un om al veacului său, cum deja s-a spus. Controversele alimentate de accidentul biografic, rezervele generate de ideologia literară și politică, revizuirile
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
nu-i așa? - național!), simțindu-se, în fine, liber să depună mărturie. Nu în fața istoriei (care poet realist-socialist o fi clamat această infatuată nerozie?), ci mai curând în fața propriei conștiințe. Și o face fie la modul „mascat”, ca în microromanul epistolar intitulat Dublă cetățenie, fie la modul confesiunii „totale”, ca în volumul Capăt de linie. Citind paginile „cu cheie” de sub primul titlu, parcă regret un pic că generațiile tinere nu vor ghici în Victor Mitrea pe simpaticul personaj din vechea boemă
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
pe acest corp cosmic numit Terra nu este de fapt urgent - iată principiul meu. Invenția telefonului mobil, a mesageriei electronice, precum și a altor sisteme de interconexiune rapidă a dus de fapt la distrugerea unui gen literar extrem de drag mie - genul epistolar. Cîteva secole de operă epistolară au fost măturate astfel cu brutalitate din educația tinerilor și a contemporanilor noștri. Ori, eu mă opun acestei crime. Iată din ce motiv prefer să scriu scrisori de tip tradițional și nu răspund decît dacă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
acest lucru ? Camus... Prin ce revelație ? Prin cea furnizată de noi... Vă las acum. Mă aflu tot în cafeneaua Hawelka, dar mîine plec la Praga. Vă urez inspirație dacă scrieți în acest moment. GC P.s. Pînă la următorul nostru schimb epistolar vă invit să reflectați la aceste patru fraze. „Sunt un om invizibil.” „Pe domnul K îl calomniase pesemne cineva pentru că într-o bună zi se trezi arestat.” „A fost în viața mea o lungă perioadă cînd m-am dus la
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
noastre". Textul se țese iscusit dintr-un mănunchi de fire atent împletite pe urzeala discursului sacru. Stăpână pe conceptele vehiculate, înainte de a se aventura pe spinosul teritoriul autohton, Liliana Naclad rememorează succint parcursul istoric și tipologiile discursului religios fondator, apostolic, epistolar, patristic. Abia apoi își îngăduie să evoce supraviețuirea, în condiții de persecuție demne de timpul catacombelor, a discursului religios românesc dintre 1944 și prăbușirea comunismului. Și, sub inspiratul titlu Un Patriarh, o Biserică, două perioade istorice, comentând sinusoidele trudnicei tranziții
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
România tranziției?" (2004; eseu social-politic); "Podul" (2004, teatru); "Tinerețe fără bătrânețe și sentimentul tragic al timpului" (eseu, 2004); "Părintele Iustin Pârvu și morala unei vieți câștigate" (2005); "Poezii alese" (2006); "O dramă la vânătoare. Antologie de poezie" (2008); "Frig", roman epistolar, în colaborare cu Aurel Dumitrașcu (2008; ediția a II-a în 2013); "Iadul etic, iadul estetic" (2008, conferințe, studii, eseuri); "Paznicul ploii" (poezie, 2010); "Contribuții la estetica umbrei" (2012; eseuri, dialoguri, conferințe); "Părintele Iustin Pârvu: o misiune creștină și românească
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
exilului. Dialog cu Leon Volovici și Vorbind pietrei, un poem, „un fel de monolog adresat tatălui meu“. Despre Se face tot mai târziu, Antonio Tabucchi a spus că, deși romanul cuprinde 17 scrisori, nu ar zice că este un roman epistolar, ci unul de dragoste. „Și poate că nu e vorba de dragoste, pentru că este multă ură, răzbunare... Este vorba despre 17 bărbați care scriu scrisori și care acuză femeia că a ucis dragostea dintre ei. „Patria, în inima scriitorului“ Întâlnirea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
ceea ce pare, ci ceea ce devine... Devenire, desigur, În ambele sensuri: al ascensiunii sau, dimpotrivă, al drumului la vale, lin și pe nesimțite, de-a dura ori În cataracte. Și totuși, tema cecității personale nu m-a intimidat de tot. În Epistolar, schimb feminin de scrisori Între inițialele onomastice E și A, partea a doua din volumul de poeme Grația Dizgrația, am pus În gura a două domnișoare, una insolentă și altitudinară, alta iscoditoare și receptivă, speculații asupra personajului Ruba, care „e
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]