7,503 matches
-
declarația dată sub jurământ pe care o semnaseră sau, și nu erau puține cazurile, veniți și din plăcerea morbidă de a denunța. Codul genetic a ceea ce, fără să ne gândim mult, ne-am mulțumi să numim natura umană, nu se epuizează cu elicea organică a acidului dezoxiribonucleic sau adn, este mult mai complex și are mult mai multe să ne povestească, dar aceasta, ca s-o spunem într-un mod figurat, este spirala complementară pe care încă n-am reușit s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
care au crezut că puteau să lupte contra absenței cumpărătorilor presărându-și paginile cu trupuri dezbrăcate în noi grădini ale deliciilor, fie feminine, fie masculine, amestecate sau singure, izolate sau în societate, liniștite sau în acțiune, dar cititorii, cu răbdarea epuizată de un fotomaton în care variantele de culoare și de aspect, pe lângă minime și cu un efect stimulator redus, încă în cea mai îndepărtată antichitate erau deja considerate ca banale trivialități ale exploatării libidoului, au continuat, din cauza detașării, din cauza indiferenței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
se poate demonstra cu ușurință, pe aceasta pe care ne aflăm, datorită unui drapel care din când în când, ca și cum ar lua pulsul, se ițește pe deasupra abundentului râu de capete. Nimeni nu s-a dus la serviciu. Ziarele s-au epuizat la chioșcuri, toate aveau pe prima pagina perorația președintelui, pe lângă o fotografie făcută în timpul citirii acesteia, probabil, judecând după expresia îndurerată a chipului, în momentul în care spusese că vorbea cu inima deschisă. Puțini erau cei care pierdeau timpul citind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
șir, dimineața și seara, îl petrecea așezat lângă telefon, așteptând, și chiar când dormea, auzul veghea. Avea certitudinea că ministrul de interne avea să sfârșească prin a telefona, altfel n-ar fi fost de înțeles de ce ar fi vrut să epuizeze, până la ultimele minute sau, cu o expresie și mai potrivită, până la ultima picătură de drojdie, cele cinci zile ale termenului pe care-l stabilise pentru investigație. Cel mai firesc era să-i dea ordin de întoarcere la serviciu, pentru ca imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
această temă și într-adevăr eu sunt întru totul ignorant în materie de pictură. Din fericire nu e nevoie să risc pornind într-o asemenea aventură deoarece prietenul meu, dl Edward Leggatt, scriitor foarte capabil și totodată pictor admirabil, a epuizat pur și simplu subiectul operei lui Charles Strickland discutându-l într-o cărticică - un exemplu fermecător de stil, de fapt al unui stil care este cultivat în chip mai fericit în Franța decât în Anglia. În articolul său celebru, Maurice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
nu vor să se însoare cu femei cumsecade. N-am fost în stare să găsesc nici o replică potrivită, așa că am întrebat-o dacă dna Strickland are copii. — Da, are un băiat și o fată. Sunt amândoi la școală. Subiectul fiind epuizat, am început să vorbim de alte lucruri. V În cursul, verii am întâlnit-o destul de des pe dna Strickland. Mă duceam din când în când la dejunuri agreabile în apartamentul ei, precum și la ceaiuri mult mai impresionante. Am început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și i-am făgăduit că o să fac tot ce-o să pot ca să-l aduc îndărăt. Am convenit să plec la Paris peste două zile și să stau acolo până când rezolv ceva. Pe urmă, întrucât se făcuse târziu și eram amândoi epuizați de atâtea emoții, mi-am luat rămas-bun de la ea. XI În timpul călătoriei îmi priveam cu destulă îndoială misiunea. Acum că eram eliberat de spectacolul chinurilor dnei Strickland, puteam să evaluez mai calm toată chestiunea. Eram nedumerit de contradicțiile pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
erau scrise În cartea memoriei, la adăpost de toată lumea. Mesajul era și el la locul său, ascuns printre versurile din cântul al șaselea. Starea de rău sporea, În timp ce simțea cum Îl lasă puterile. Ferecă scrierea În cufăr și se aruncă epuizat pe pat, lunecând În sfârșit În somn. 2 7 august, dimineața târziu Îl trezi o lumină tăioasă, care Îi bătea În ochi. Soarele urcase deja sus pe cer, Însă nici măcar clopotul de ora a treia nu reușise să Învingă oboseala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Învață că nu tot ce a fost creat durează În timp. Arrigo terminase de băut și Își șterse buzele cu dosul mâinii. - Așadar și domnia ta, messer Durante, ești de acord cu teza celor care afirmă că Facerea nu s-a epuizat În primele zile, ci că Dumnezeu s-a ocupat de ea și În epocile următoare, și cu scopuri diferite? - Este ceea ce se povestește În scripturi: Dumnezeu a adăugat lucruri pe lume. Dar dumneata, Bernardo, ce părere ai? insistă Dante. Istoricul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mâini. Fixa nisipul care reîncepuse să curgă. - Aceasta nu e decât o iluzie, așa cum timpul nu e decât o iluzie a simțurilor noastre, adăugă el dezolat. Uită-te la grăuncioarele acelea de nisip. Ca și ele, grăunțele timpului nostru se epuizează Într-un număr de ore și zile. Și ce știm noi, pierduți cum suntem În această pulbere? - Ești pe cale să-ți pierzi credința, priorule? - Nu... Însă niciodată ca În aceste ore nu mi s-a mai părut că mă Învârt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Moartea lichidă te-a respins, Guido! Știința dumitale era confuză, oarbă precum spiritul dumitale! Îi strigă din urmă; celălalt, Însă, nu părea să-l fi auzit. În jurul său, coroana de foc Își pierdea din vigoare pe măsură ce amestecul de fosfor Își epuiza forța. Mai rămăsese doar o umbră palidă a jerbei de lumină ce aprinsese de strălucire Baptisteriul. Dante ridică de pe jos arma Încă plină de sânge și de fărâme de carne. Mecanismul lui al-Jazari se oprea cu un ultim zumzet. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ca și cum somnul profund în care ea rătăcea acum alungase îngrijorările, temerile, suferințele zilei. Da, era frumoasă. Nu am văzut-o niciodată urâtă, bătrână, ridată, obosită. Trăiesc de atâția ani cu o femeie care nu a-mbătrânit. Eu mă cocoșez, scuip, sunt epuizat, am riduri, dar ea, ea rămâne la fel, fără nici o brăzdătură și fără să-și piardă farmecul. Moartea mi-a lăsat măcar atât și nimic nu îmi mai poate răpi asta, chiar dacă timpul mi-a furat chipul ei, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
nu-i așa? — Era lumina asfințitului, a zis el, dus pe gânduri. Nu-mi dădeam seama că-mi rostesc gândurile cu voce tare. Dar te iubesc... sau te ador... sau te venerez... — Poftim... nu-ți trebuie decât cinci secunde ca să epuizezi catalogul emoțiilor. El a zâmbit, involuntar. Nu mă transforma Într-un ins atât de nesemnificativ, Clara! Uneori mă deprimi cu adevărat. — Nu ești nesemnificativ. Numai asta nu se poate spune despre tine, a zis ea pătimaș, luându-l de braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
o vadă doar pe ea, dansând, murind încet. Mișu se retrase, cu inima cât un purice. Mariana scoase un oftat de durere, simți un junghi îngrozitor în abdomen, acolo unde copilul lui Mișu nu va crește niciodată, și se prăbuși epuizată la pământ, dintr-o singură mișcare grațioasă, cu bucile perfecte îndreptate spre publicul în extaz. Mișu simți un fior. Sorinel aștepta, strâmb. Cei doi aproape că se luară de mână în tensiunea înceată cu care Mariana muri... nu muri... slobozi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
devine insuportabilă - ajunge să semene adeseori cu durerea. Ca să‑i țină isonul, Hans se tânguie și el. De parcă ar urla doi lupi. E ceva animalic și nu‑l înnobilează cu nimic pe om. Cred că acum au terminat, Hans e epuizat, așa că o să înceteze și‑o să schimbe în sfârșit placa. Rainer se holbează nemișcat în oglindă și la fel de nemișcat se holbează același Rainer din oglindă, numai că inversat. Rainer se află de partea corectă, adică de partea lui însuși. Nu reprezintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
la cele puternice, sau, dacă doriți, de la orgasmele de șoricel până la cele de balenă albastră. Orgasme care mă străbăteau din vintre până În creieri, altele slabe care Îmi făceau să tremure doar clitorisul. Dar nu am avut niciodată impresia că am epuizat toate posibilitățile. Iată ce am Înțeles uitându-mă la tipul care asculta Santana, această muzică care exprima melancolia Europei: la Început credeam că o să izbucnesc În plâns minunându-mă cât de jalnică eram, dar nu, m-a pufnit râsul atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
a trăi. Nu conta cum arătau femeile respective, cu cât mai multe, cu atât mai bine. Ce inspirație puteau să-i ofere acest gen de relații? Posibilitatea de a lua naștere o poveste deosebită era aproape nulă, și asta Îi epuiza energia vitală, secătuindu-l de puteri. Era obosit. Când a Întâlnit-o pe Mie, sufletul său deja tânjea după fantezii. Cuvântul acesta, fantezie, este foarte practic, Îl poți folosi pentru orice-ți trece prin cap. Totuși, fanteziile nu sunt niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
psihice, ci mai ales fizice. De altfel, trupul este cel afectat Întotdeauna, nu numai În cazul drogurilor. Imaginați-vă o stare de excitare care te ține cu pupilele dilatate timp de treizeci de ore! N-ai cum să nu fii epuizat, amorțit. Musca-țețe... bărbatul Îi găsise numele acesta. Zicea că Îi sugera bâzâitul aripilor acestei insecte. Eu, firește, nu am văzut niciodată o muscă-țețe. Mie și-a lăsat fetița la părinții ei și a venit la Tokio. Imediat ce s-au Întâlnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
că nu v-aș irosi timpul și banii. Am dat din cap cu resemnare: — Vă mulțumim că sunteți atât de sincer, Herr Vogelmann. — Cel puțin puteți spune că am încercat, Herr Steininger, zise Vogelmann. Nu exagerez când spun că am epuizat toate metodele obișnuite de cercetare. Se opri să-și dreagă vocea și, cerându-și scuze, își tamponă gura cu o batistă. — Ezit să vă sugerez asta, Herr și Frau Steininger, și vă rog să nu mă credeți un glumeț, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
particulare de investigație și apoi pur și simplu să facem publicitate în ziare. Suntem cu toții de părere că părțile interesate vor contacta tocmai acest detectiv particular care, după un interval de timp rezonabil astfel încât în mod aparent să-și fi epuizat cercetările, va aduce el însuși în discuție participarea noastră în această problemă, prin orice mijloace se va găsi de cuviință. În principal, astfel de oameni sunt motivați numai de bani și prin urmare, cu condiția ca agentul nostru să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
întrerupse Corodan. Cum stăm cu sateliții naturali? Se mai învârt? — Nu toți, răspunse robotul Felix S 23, cunoscut în UNIVAX pentru marea experiență (fusese printre cei care puseseră pe picioare primele cosmohozuri model). Unii s-au oprit și stau așa epuizați pe orbită. Am fost la fața locului, am discutat, am luat măsuri - nimic! În plus de asta, cu satelitul „Veac Nou” se întâmplă lucruri ciudate. — Ce lucruri? spuse Corodan contrariat, simțind vechea durere. — Să spun așa, direct, în plen? șovăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
studiu concentrat. Și iată, atingem culpa originară a poeziei Arghezi, principiul de osândă pe care îl închide. E o poezie castrată. Atributul clar al ideei i-a fost smuls. Vagi funcții feminine o turbură și atunci se întoarce sau se epuizează în spume de injurii. Cel mai adesea împletește, palidă ă...î, plesne și cozi la versuri. Plasticitatea masei ei verbale merge până a se turna în grele mașini teologice, parodii de sfinte mistere. Dar viața tremurătoare a artei, marea linie
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
descindea dintr-o familie de meșteri curelari saxoni, stabiliți în jurul orașului Freiberg. Cea dintâi abatere, de la dreapta linie a unui aspru destin meșteșugăresc, o găsim în străbunicul său, Christian David, care era bărbier. Enciclopedist, ca toți membrii acestei bresle, după ce epuizează posibilitățile de bărbier și mamoș, Christian David se alătură, în calitate de chirurg, armatelor lui Frederic cel Mare, iar după încheierea păcii se fixează la Königsberg, unde dă naștere unei descendențe de doctori și juriști. Otto Hilbert, tatăl marelui David, a fost
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și cercetările lui Abel asupra rezolubilității prin radicali a ecuațiilor care-i poartă numele, au fost punctele de plecare, pentru Galois, în constituirea teoriei sale. Să adăugăm că metoda de rezolvare din Disquisitiones (aceea a perioadelor lui Gauss) nu este epuizată de teoria lui Galois, a rezolvării ecuațiilor prin radicali. Într-adevăr, gândită în cadrul corpurilor de caracteristică nenulă, ea reprezintă primul exemplu de reducere a rezolvării unei ecuații la un șir de rezolvente normale de grup simplu, care nu sunt obligatoriu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
e introdus de Gauss). E nedrept să se spună, așa cum a afirmat Jacobi, că articolul nu aduce nimic nou, peste Lagrange. Ceea ce la Lagrange e artificiu de calcul, la Gauss e necesitat. Se vede clar că toate reprezentările conforme sunt epuizate de cercetare. În sfârșit, Gauss tratează cazul unei suprafețe generale, nu al sferei. În 1827 apar Disquisitiones generales circa superficies curvas, carte de o desăvârșită originalitate, ieșită, ca și Premiul de la Copenhaga, din practica geodeziei. Disquisitiones arithmeticae și Disquisitiones generales
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]