1,648 matches
-
ei fiind reglați mai mult pe vodcă. Personal, percep de aici din exteriorul Europei acest vot ca pe un semn de zgârcenie și egoism, de repliere a Bătrânei Doamne în ea însăși. Iar tonul este dat de națiunea cea mai "epuizată" de istorie din interiorul ei, națiunea franceză. Scriu iarăși că un Cioran de mâna a șaptea, o știu, dar... Îmi aduc aminte că eram prezent la Paris acum câteva săptămâni în cursul campaniei anti-Europa. Pe cheiul canalului Saint-Martin am fost
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
că acest cartier va fi ultima "redută" în care se vor refugia veritabilii genevezi în fața invaziei străinilor ca mine și ca alții. Acum pare o glumă, dar e o realitate plauzibilă peste două-trei generații când lumea aceasta frumoasă va sfârși epuizată. Ajung în vârful pantei, punctul de belvedere al cartierului, marcat de altfel așa cum se cuvine de primăria comunei: rada portului Geneva plină de iahturi de lux, munții Jura și munții Alpi de o parte și de alta a lacului, pădurea
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
prezenta imensă și goală. Pentru cei trei copii, mama și bunica, nu există, pentru iarnă, nici hrană și nici îmbrăcăminte. Mama a făcut minuni ca să supravetuim. În februarie 1945 tata s-a întors rănit: era o gură în plus. Mama, epuizata fizic și de griji, s-a îmbolnăvit și după o saptămână am inmormantat-o. Comandamentul rus din sat a inpus primar un “muncitor”. Acesta a dispus să se treiere la arie, de unde se luau cote. Cotele au fost mărite an
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93330]
-
începutul secolului al XX-lea poporanismul, curent literar și social, al cărui strălucit exponent, G. Ibrăileanu, a declanșat discuția despre specificul național, având alături ideologi, teoreticieni și critici, care, timp de aproape trei decenii au dezbătut această problemă nici astăzi epuizată. Dacă ni se cere în ce măsură putem cita personalități ilustrative, invocăm de obicei câteva nume de referință. Dar între ele, numai Eminescu putem spune că „a ieșit de-a dreptul din ape, ca și Luceafărul”, potrivit norocoasei formule a lui G.
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
ar fi fost niște adăugiri stranii la brațele ei care refuzau să mai facă mișcări sigure. O mână îi tremura. Cu mișcări nesigure, ca ale boxerilor care au ascultat numărătoarea și se chinuie să-și recapete forțele, Carlina se simțea epuizată fizic dar și psihic. Tot ce fusese frumos și bun între ei dispăruse. Floarea pe care o culesese nu mai mirosea. Era aproape strivită și fără petale. Trebuia să dărâme tot și să construiască tot. Dar cu ce preț? Omul
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
că își dorește o familie, că vrea să fie o soție bună, să fie iubită așa cum mama ei nu reușise să o facă. Biata sa mamă murind de timpuriu, la 31 de ani iar în urma ei rămase patru vlăstare mici. Epuizată emoțional, se întinse în pat fără a se mai dezbrăca, acoperindu-și ochii cu brațele încolotăcite, încercând să retrăiască acele clipe dragi. Apoi, învăluită într-o stare de bine ca un dar de la Dumnezeu, adormi. B. Bucuria iubirii Când se
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
felicitări și câte un număr identic prins la mână. Copilul primi nota maximă la naștere. Se născuse în ultima zi de vară a anului ’76, ora 10 dimineața, cu o greutate de 3.4 kg și 55 cm lungime. Gâfâind epuizată, trecuse prin momente grele. gemea de durere și era aproape de pierderea cunoștinței. Inima îi zvâcnea încet, aproape fără puls. În ciuda a ceea ce se petrecea în interior, afară era o zi din cele mai frumoase. Era însorită, așa încât trebuia să îți
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
măritate ori divorțate, amăgindu-mă de fiecare dată că am găsit iubirea visată! Numai că... Eah!... Ce rost mai are să mă zbucium?! M-am aprins întotdeauna de la prima scînteie și am ars în întregime, trezindu-mă, în final, singur și epuizat, dar abia așteptînd o nouă scînteie, care să mă renască din urmele cenușii împrăștiate de vîntul stîrnit la plecarea celei iubite. Pot trage oare o linie și să fac totalul? Da... Voi obține o sumă de amintiri frumoase... Dar dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
exclamă Brîndușa. N-a trebuit să-i spun de două ori. L-ați prins pe picior greșit, de aceea. În alte condiții, Ștefănescu v-ar fi sictirit de nu v-ați fi văzut. Astăzi însă era bolnav, istovit, cu nervii epuizați. Mîine s-ar putea să se refacă, să-și recapete poziția dreaptă, să vină și să dea cu dumneavoastră de pămînt. Zăăău?! Între el și mine sînt două trepte ierarhice. De la dumneavoastră la el e cale lungă pe scara valorilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
adaug ultima carte în vârful unei piramide aflate în echilibru precar. Trebuie să o pun exact la fix, nici un milimetru mai încolo. — Ce-i zice să facem nunta în... Oxshott? — Oxshott. Perfect. Luke închide ochii și se lasă pe banchetă, epuizat. Sunt mută de uimire. Totul s-a aranjat cum nu se poate mai bine. Miracolul e complet. În timp ce mașina străbate Fifth Avenue, mă uit pe geam și observ, pentru prima oară după foarte mult timp, lumea de afară. Pentru prima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Elinor, mult timp n-a mai zis nimic. Nu a avut nici o izbucnire emoțională; nu a făcut nici o scenă teatrală. Într-un fel, s-ar putea spune că a revenit pur și simplu la normal. Dar era încă fragil și epuizat. Încă nu era în stare să se întoarcă la slujbă. În următoarele două săptămâni n-a făcut altceva decât să doarmă, paisprezece-cincisprezece ore pe zi. A fost ca și cum cei zece ani în care a tras tare, fără o clipă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
hieratică, așa cum apare în câteva din cadrele lui Haneke din Banda albă desprinse parcă din tradiția răs- tignirilor unui Matthias Grünewald. Discursul lacrimogen al amicului este însoțit de rumegatul placid al unei vaci. Imaginea care-i adună pe principalii actori epuizați ai unei dramolete obscure, într-o tristețe mahmură, are ceva din eteroclitul unei stultifera navis, minus exuberanța care-i animă pe nebunii medievali. Comentariul din off al regizo- rului care dă indicațiile ne reamintește convenția care construiește o viziune deschisă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
altădată, de 50-100000 de hectare sunt în paragină. Zona avea să revină la o perioadă de prosperitate și glorie în 1945, când s-au descoperit zăcăminte de petrol și gaze. La data vizitei noastre, zăcămintele de petrol erau ca și epuizate, rămânând în exploatare doar cele de gaze. Am ajuns la Punta Arenas la mijlocul lui decembrie, perioada zilelor de 20 de ore și a "nopților albe". Orașul strălucea sub soarele mereu prezent pe un cer albastru, limpede și proaspăt. La sediul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
scurt timp după încheierea (cu succes) a vizitei la Rio a primului-ministru Nicolae Văcăroiu. O acțiune de "gradul O" ca aceasta necesită pentru pregătire efort, concentrare, program non-stop și la terminarea ei te simți ca după o naștere fericit, dar epuizat. Așa că aveam nevoie de Angra dos Reis ca de o poțiune magică menită a te pune din nou "pe picioare". "Costa verde", zonă de munți, vegetație tropicală, plaje și ocean verde-smarald, întinsă pe 270 de kilometri pe șoseaua BR 101
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
reunind actori americani și francezi, finanțat de guvernul francez și de Ministerul Culturii de la Paris, m-a bucurat În mod deosebit. După cinci ani de investigații În căutarea sunetului tragediei grecești (Începute cu Brook și continuate cu Trilogia), mă simțeam epuizat și prins Într-un cul de sac din care nu mai știam cum să ies. Încercasem de câteva ori să Încep proiecte În limba engleză, citeam cu trupa „La Mamei“ diverse piese de Shakespeare și Brecht, dar parcă totul pălea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
din literatura română, la care am ținut cel mai mult. Peste noapte mi-a fost foarte rău, cum mi se întâmpla întotdeauna când întreceam măsura, și abia a doua zi, spre prânz, mi-am revenit; mai zăceam încă în pat, epuizat, în cameră, pe lângă mama, se mai afla și domnișoara Marioara, vecina noastră de la etaj, o femeie în vârstă, micuță cât un copil, venită să dea și ea un sfat, să mă ajute cumva și pe care, în lumina euforiei aceleia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
venit ursuz omul de-afară Și i-a băgat pe toți șapte în sac. Alergând după el prin troiene, Gâfâia prin omătul-ndesat... Și mult după-aceea, multă vreme, Oglinda apei a tot tremurat. I. Olteanu (1988) Bolnavă trupește și sufletește, epuizată fizic și năucă de durere, cățeaua se întoarce, cu ultimele puteri, spre ograda fiorosului ei stăpân, unde o aștepta culcușul pustiu, când: Deasupra casei i-apăru pe zare, În locul lunii, unul din căței. Lesnea Luna sus, deasupra izbei, I se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mărturisesc că, cu toată admirația pentru colosala lui faptă culturală care e traducerea Filocaliei, aveam anumite rezerve față de puțin eleganta polemică pe care o avusese cu Blaga. E adevărat că pozițiile declarate ale lui Blaga față de creștinism ca fenomen istoricește epuizat, precum și panteismul lui, nu puteau fi trecute cu vederea de părintele Stăniloae (pe de altă parte, nici Blaga nu era un polemist prea inspirat). Am fost dezamăgit și mult mai târziu, când părintele Stăniloae a acceptat ca recepția sa la
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
sau ștergându-i lacrimile și dăruindu-i colecțiile mele cu Pif? Nu puteam să implic pe nimeni în greutățile mele personale, mai ales la „ora lupului”, în plină obscuritate. 1 martie Începutul primăverii și sfârșitul lucrărilor în apartamentele noastre. Sunt epuizată de efortul de a dormi pe canapea. A fost un coșmar să-i văd în fiecare zi pe cei care au lucrat aici. Acum, s-a sfârșit calvarul. Am observat de mult prezența unei fantome în apartamentul nostru. Când trăia
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
viața nu se oprește la viață. Totul se petrece în simțurile mele atât de concret, încât aproape că nu-mi doresc asemenea vise fericite, pentru că după aceea sufăr îngrozitor, fiecare întâlnire cu iubitul meu presupune despărțirea brutală prin trezire. Sunt epuizată de intensitatea trăirii din vis. Țările occidentale s-au pus de acord să sancționeze Irakul. De fapt, războiul a început în formele lui cele mai îngrozitor de subtile. Oamenii suferă de foame și de neputința de a se salva. Ce rost
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
înhămase cei doi măgari pe care îi avea în dotare a oprit lângă mine, iar nenea Ghiță Sandu din Hoița m-a invitat să iau loc pe banca din față, lângă dumnealui. Când am ajuns în sat era târziu, eram epuizată și supărată. M am urcat în mașina poștei care tocmai trecea spre oraș, hotărâtă să plec și să nu mă mai întorc vreodată la comună. Cu fiecare zi care trecea mă simțeam mai lipsită de libertate și de intimitate. A
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de 50-100.000 de hectare, sunt în paragină. Zona avea să revină la o perioadă de prosperitate și glorie în 1945, când s-au descoperit zăcăminte de petrol și gaze. La data vizitei noastre, zăcămintele de petrol erau ca și epuizate, rămânând în exploatare doar cele de gaze. Am ajuns la Punta Arenas la mijlocul lui decembrie, perioada zilelor de 20 de ore și a "nopților albe". Orașul strălucea sub soarele mereu prezent pe un cer albastru, limpede și proaspăt. La sediul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Adi” - prescurtare de la titlurile pe care și le arogase: academician, doctor, inginer). Inclusiv cei care aveau misiunea de a-l apăra erau convinși că șeful era paranoic. Plutea în aer revolta, toți simțind că „epoca de aur” e un bluf epuizat. Odată am întâlnit pe stradă o colegă foarte inteligentă pe care n-o mai văzusem de multă vreme. Dânsa m-a întrebat ce fac. Iam răspuns spontan: „Aștept”. Ea a izbucnit în hohote. Ce spunea informatorul meu părea însă o
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Paolo Manna, misionar al PIME și director al Revistei Clero e missione. I-a cerut misionarului să accepte conducerea Centrului ecumenic de la Maguzano. Părintele Manna, la solicitările lui don Calabria, deși a răspuns cu părere de rău, fiind bolnav și epuizat, a încurajat continuarea acestei opere ecumenice și, în același timp, misionare. În realitate, munca de evanghelizare printre păgâni a fost puternic încetinită și împiedicată din cauza diviziunilor dintre diferitele confesiuni creștine care lucrau în țările de misiune. Prezența mitropolitului la Maguzzano
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
că ar fi ruinat Opera din cauza păcatelor sale. Numai rugăciunea îi aducea alinare. Chinuirea dura zi și noapte. Și cerea ajutor și căuta mângâiere în rugăciune, în iaculatorii (rugăciuni scurte), în invocațiile către Maica Preasfântă. Noi care îl asistam eram epuizați. Dar el voia să se roage continuu. În ultimele zile ale bolii sale, îl ajutam să facă rugăciunea de mulțumire după sfânta Împărtășanie. Era unicul moment de liniște în această luptă a spiritului, care s-a terminat cu o oră
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]