2,928 matches
-
documentele privitoare la pelagianism pentru a deschide calea unei judecări noi, complete. Ca urmare a poruncii papale, s-a ținut pe 1 mai, 418, în prezența a 200 de episcopi, faimosul Consiliu din Cartagina, care iarăși a etichetat pelagianismul ca erezie în opt canoane. Între timp, îndemnată de africani, puterea laică s-a amestecat și ea în dispută, împăratul Honorius, printr-o ordonanță din 30 aprilie 418, din Ravenna, alungând toți pelagienii din orașele Italiei. Papa Zosim a decedat pe 26
Papa Zosim () [Corola-website/Science/305400_a_306729]
-
fi distinse câteva secole înainte de Era Creștină. Gnosticismul a fost interzis încă din primul secol, astfel l-a precedat pe Iisus Hristos. Alături de Gnosticismul Mediteranean și Orientului Mijlociu înainte și după secolele al doilea și al treilea, Gnosticismul devenea o erezie dualistică credinței Iudaice (vezi Nazarinenii), Creștinismului și filozofiei elene în zonele controlate de Imperiul Roman, goții arianiști (vezi Huneric), și Imperiul Persan. Conversia la Islam și Cruciada Albigensiană (1209-1229) a redus drastic numărul gnosticilor din toată perioada Evului Mediu, deși
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
în Transilvania o lege a libertății și a toleranței în religie, potrivit căreia oricine are dreptul de a urma credința corespunzătoare convingerii sale. Mulțumită acestei decizii, Transilvania a devenit tărâmul libertății confesiunilor, oferind adăpost acelor refugiați, care erau acuzați de erezie în statele mai puțin tolerante. De atunci propagarea și exercitarea toleranței joacă un rol semnificativ în viața unitarienilor. Acest lucru, din punct de vedere al istoriei bisericii, înseamnă că trecutul nu ne este pătat de violență, sânge sau opresiunea altor
Biserica Unitariană din Transilvania () [Corola-website/Science/326870_a_328199]
-
1207, 1228-1229, 1270, 1418 și 1446-1447. Fuga de pe moșii, refuzul de plată al obligațiilor feudale, revoltele locale și alte forme de protest antifeudal au fost fenomene obișnuite în Republica Novgorodulu. Novgorodul este considerat ca fiind locul de naștere a primelor erezii din Rusia. Republica Novgorodului a luptat împotriva agresiunilor suedezilor și germanilor. Începând din secolul al XII-lea, suedezii au cucerit teritoriile finlandeze, unde o parte a populației plătise până atunci tribut Novgorodului. Germanii începuseră atacurile pentru cucerirea regiunii Baltice la
Republica Novgorodului () [Corola-website/Science/302211_a_303540]
-
exercite control asupra acestui nou mod de comunicare și au incercat să cenzureze publicațiile. În 1501, papa Alexandru al VI-lea a emis un aviz care obliga tipografiile să prezinte autorităților bisericești copii ale publicațiilor înainte de publicare pentru a preveni erezia, amenințând pe cei care se eschivau cu amenzi sau chiar excomunicarea. Introdusă in Anglia de William Caxton în 1533, presa cu litere mobile a permis pentru prima dată reproducerea la scara largă a cărților. Henric al VIII-lea a interzis
Libertatea presei () [Corola-website/Science/318899_a_320228]
-
huni și a întreținut strânse legături de prietenie cu episcopul de Tomis, Theotim I. În perioada 385-397, în care Sfanțul Ioan Gură de Aur a rostit circa 700 de predici, a avut de înfruntat tulburările pricinuite de apariția unor noi erezii, însă a trebuit să remedieze și un conflict politic ivit între Antiohia, capitala a provinciilor Imperiului Bizantin din Orientul Apropiat, și autoritatea imperiala din Constantinopol.Conflictul a culminat în anul 397 cu revoltă înfrânta a antiohienilor, cărora Ioan și episcopul
Lucrarea filantropică a Sfântului Ioan Gură de Aur () [Corola-website/Science/329606_a_330935]
-
și deci nu poate fi modificat decât de către alt Conciliu comun al întregii Creștinătăți. În acest sens, Biserica Romano-Catolică ar deveni schismatică (cea care ar provoca divizarea creștinilor). Ortodoxismul consideră adaosul Filioque la Crez(Crezul Sfintei Trinități) ca pe o erezie antitrinitară, întrucât afectează sau dezechilibrează relațiile dintre persoanele Sfintei Treimi. Suportul evanghelic invocat este Evanghelia după Ioan, capitolul 14, versetul 16, unde Iisus Hristos spune Apostolilor (după ce, în versetul anterior, îi indeamnă să păzească poruncile Lui): ""Și Eu voi ruga
Filioque () [Corola-website/Science/302557_a_303886]
-
lui Maxim Mărturisitorul, "dia tou Hyiou" ("per Filium") este prescurtată și afirmată ca atare: "Filioque". Se voia astfel evitarea considerării Fiului ca un simplu "canal" de trecere al Sfântului Duh. În aceeași perioadă, Biserica Orientală lupta împotriva "pneumatomahilor", care profesau erezia opusă arianismului, spunând că numai Fiul este Dumnezeu iar Duhul Sfânt este o simplă creație a Fiului, primindu-și divinitatea de la El. În acest context, în orient s-a simțit nevoia accentuării ideii că Duhul Sfânt provine numai de la Tatăl
Filioque () [Corola-website/Science/302557_a_303886]
-
nu mai există putință de tăgadă că Fiul este de-o ființă cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, în perfectă comuniune și împărtășire a Dumnezeirii, a ființei eterne. "Filioque" este, astfel, o întărire a poziției "homoousiene" și o lovitură dată ereziei ariene. Retroversiuena corectă a latinescului "processio" în limba greacă a sinoadelor ecumenice și a Sfinților Părinți ar fi "το προιεναι". Dovada istorică a bunelor intenții și a ortodoxiei Bisericii Romane este chiar refuzul acesteia de a opera modificări în însuși
Filioque () [Corola-website/Science/302557_a_303886]
-
naturală la presiunea și depresia în care trăiesc palestinienii. Nu găsesc altă alternativă decât să se arunce în aer, în fața unui dușman care folosește toate armele, fără milă. Un număr mare de musulmani din Egipt consideră toate celelalte religii drept erezii. Persecuțiile împotriva creștinilor, în timpul Papei Shenouda al III-lea au fost conduse in general de organizații și persoane private, în special de Mișcarea Salafistă, iar statul a continuat să pună în aplicare politici discriminatorii. În mod particular, în Egiptul de
Shenouda al III-lea () [Corola-website/Science/313941_a_315270]
-
în casele, în cârciumile și în bisericile din Germania și de aiurea. Se năștea religia protestantă. Luther ataca ostentația și risipa Bisericii de la Roma, comercializarea intrărilor în Rai, mincinoasa burlăcie a preoților... Nu doar prin cuvinte s-au răspândit aceste erezii. Ci și prin imagini, care ajungeau la mai multe persoane, pentru că puțini știau să citească, dar toți puteau să vadă. Gravurile care au ajutat la răspândirea protestelor lui Luther, operele lui Lucas Cranach, Hans Holbein și ale altor artiști, nu
31 OCTOMBRIE. BUNICII CARICATURILOR POLITICE (FRAGMENT DIN „FIII ZILELOR” DE EDUARDO GALEANO) () [Corola-website/Science/296043_a_297372]
-
că fuseseră folosiți ca sclavi tocmai prin intermediul religiei, aceștia sunt deciși să treacă Imperiul prin foc și sabie. Între timp, fostul împărat Kasser, descoperă pe Vechea Terra rămășițele unei organizații milenare care luptase împotriva Abației, pe care o considera sursa ereziei în univers. Kasser se întâlnește cu Radoslav, iar cei doi își împărtășesc tainele aflate de partea Imperiului și, respectiv, a Abației, într-o încercare disperată de a salva omenirea de la dezastru. Rim înțelege în cele din urmă necesitatea sacrificării lui
Abația (roman de Dan Doboș) () [Corola-website/Science/326067_a_327396]
-
Creștinii sunt „purtători de Dumnezeu”, „purtători de Hristos și de cele sfinte”21 și „alergători ai lui Dumnezeu” (în sensul că merg pe calea lui Dumnezeu)22. Ei „participă la Dumnezeu” 23, „sunt întregi (în sensul de necorupți de nici o erezie, genuini - n.n.) cu Dumnezeu”24, „sunt plini de Dumnezeu”25 și „îl au pe Dumnezeu în ei”26. Totuși, aceste expresii nu implică decât că subiecții lor sunt creștini autentici, supuși voinței lui Dumnezeu, exprimată prin episcop. Ele poartă adevăratul
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
epicopul de Poznań, Jan Latalski. Începând cu anul 1547, este secretarul regelui Zygmunt I Stary, iar din anul 1553 devine primarul Wolbórz-ului. Având puternice înclinații spre sferele reformatoare (în special, cele calviniste), devine în pericol de a fi acuzat de erezie și îi sunt luate titlurile ecleziastice. Însă, luând în considerare meritele și cunoștințele sale excepționale, în anul 1555 regele îi ridică răsplata anuală la 200 de zloți. Un an mai târziu, pe 6 decembrie 1556, devine membru al Seimului, primind
Andrzej Frycz Modrzewski () [Corola-website/Science/328112_a_329441]
-
A fost exilat de două ori, si a trait un timp în Madrid, în Maroc, între anii 1360 și 1362, iar apoi în Ceuta, Tlemcen și Fes, între anii 1372 și 1374. În 1374 a fost încarcerat și acuzat de erezie și ateism, fapte pentru care a fost condamnat la moarte prin sufocare. Unii istorici moderni consideră că a fost executat datorită unor dispute politice din Granada. Trupul său a fost ars, apoi îngropat la Bab Mahruq, în Fes. Motivul acestui
Ibn al-Khatib () [Corola-website/Science/330925_a_332254]
-
Dumnezeu a fost răstignit", pentru că ei cred că omul Iisus Hristos a suferit. Mai mult, ei resping termenul Theotokos (Născătoare de Dumnezeu) dat fecioarei Maria, utilizând, în schimb, termenul Christotokos (Născătoare de Hristos) sau Anthropotokos (Născătoare de om). Este considerat erezie. Ideile nestoriene au apărut pentru prima dată în scrierile lui Diodor din Tars împotriva ereziei lui Apolinarie. Pentru a respinge apolinarianismul, Diodor a scris că, la începutul Întrupării și după Întrupare, naturile divină si umană ale lui Iisus Hristos au
Nestorianism () [Corola-website/Science/307658_a_308987]
-
ei resping termenul Theotokos (Născătoare de Dumnezeu) dat fecioarei Maria, utilizând, în schimb, termenul Christotokos (Născătoare de Hristos) sau Anthropotokos (Născătoare de om). Este considerat erezie. Ideile nestoriene au apărut pentru prima dată în scrierile lui Diodor din Tars împotriva ereziei lui Apolinarie. Pentru a respinge apolinarianismul, Diodor a scris că, la începutul Întrupării și după Întrupare, naturile divină si umană ale lui Iisus Hristos au fost separate în așa fel încât au rămas complet independente, fără să se unească în
Nestorianism () [Corola-website/Science/307658_a_308987]
-
prin care a răspândit într-o formă extremă învățăturile lui Teodor din Mopsuestia, printre care utilizarea apelativului de Christotokos în loc de Theootokos pentru Maica Domnului. Teologii din Constantinopol s-au ridicat împotriva scrierilor lui Nestorie și l-au acuzat că propovăduia erezia lui Paul de Samosata. În anul 429, Nestorie a întrunit la Constantinopol un sinod în cadrul căruia i-a condamnat pe cei care nu erau de acord cu el. Doctrina nestorianismului, susținută de Nestorie, l-a adus într-un conflict cu
Nestorianism () [Corola-website/Science/307658_a_308987]
-
În anul 431, Nestorie i-a cerut împăratului să convoace un nou sinod, în care, spera el că nestorianismul își va dovedi ortodoxia. Conciliul a fost ținut la Efes, în Asia Mică, iar decizia conciliului a fost anatemizarea nestorianismului, considerat erezie. Nestorie s-a retras într-o mănăstire, unde și-a petrecut ultimii ani ai vieți, iar bisericile ce îi susțineau doctrina s-au separat de Biserica Imperială, formând Biserica Nestoriană sau Biserica Răsăritului. Creștinismul pătrunse în Persia încă din primele
Nestorianism () [Corola-website/Science/307658_a_308987]
-
Cu toate acestea, alți șahi au continuat să-i persecute pe creștini, până în anul 424, când Biserica Persană s-a separat oficial de Biserica Imperială pentru a îndepărta toate acuzațiile aduse. După Conciliul de la Efes, nestorienii au fost persecutați pentru erezia lor. Aceștia au fugit din Imperiul Roman în Persia integrându-se în comunitățile creștine persane. Curând, Biserica Persană a adoptat nestorianismul drept doctrină teologică, multe personalități ale sale cum ar fi Barsaûma, arhiepiscopul de Nisibis sau însuși Mar Babai I
Nestorianism () [Corola-website/Science/307658_a_308987]
-
comentarii la "De consolatione philosophiae" și la tratatele teologice ale lui Boethius. Titlurile cele mai importante păstrate de la el sunt: Tratatul "Despre diviziunea naturii" va fi condamnat, la rândul lui, în secolul al XIII-lea, pe motivul că ar conține erezii, cum ar fi părerea că toate lucrurile sunt Dumnezeu, apoi teza că „Ideile” sau „cauzele primordiale” creează și sunt create iar apoi, în al treilea rând, pentru afirmația că la sfârșitul lumii va avea loc o anulare a diferențierii oamenilor
Ioan Scotus Eriugena () [Corola-website/Science/305664_a_306993]
-
de autoritățile locale. Într-o societate dependentă de comerț, libertatea și toleranța erau considerate esențiale. Cu toate acestea, Carol V, iar mai târziu Filip II, au simțit că este de datoria lor să lupte împotriva protestantismului, pe care îl considerau erezie. Măsurile aspre luate de ei au dus la rupturi crescânde în Țările de Jos, unde guvernele locale s-au angajat pe direcția unei coexistențe pașnice. În a doua jumătate a secolului, situația a escaladat: Filip a trimis trupe pentru a
Războiul de Optzeci de Ani () [Corola-website/Science/305920_a_307249]
-
directă împotriva lui rău-famatului Pierre Lizet, fost președinte al Parlamentului din Paris și principalul originator al "camerei de foc" ("chambre ardente"), care, fiind în acea vreme (1551) abate la St. Victor, lângă Paris, dorea să dobândească faimă ca învingător al ereziei prin publicarea unui număr de scrieri polemice. Mai serioase au fost alte două controverse în care a fost implicat Beza la acea vreme. Prima se leagă de doctrina predestinării și controversa lui Calvin cu Jerome Hermes Bolsec. A doua se
Theodorus Beza () [Corola-website/Science/303677_a_305006]
-
Abélard trebuind din nou să plece. Începe să-și scrie autobiografia, Historia calamitatum. Peste câțiva ani începe o altă polemică majoră, dusă până la conflict, cu Bernard de Clairvaux. Acesta îl acuză pe Abélard, la Conciliul de la Sens, în 1141, de erezie. Motivele acestei acuzații sunt mai multe, cel mai important, se pare, constând în considerarea Trinității ca simplu atribut divin (ca teolog, Abélard a fost adept al dialecticii, fapt ce l-a condus mereu la formularea unor enunțuri bizare despre adevărurile
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
Până și Trinitatea divină este comparată, la un moment dat, cu un silogism. Toate acestea nu înseamnă că Abélard ar fi voit să pună în criză importanța credinței sau că nu a fost conștient și atent la pericolul căderii în erezie. Dimpotrivă, ar fi spus el, dacă dialectica ar însemna îndepărtarea de Sf. Pavel și de Hristos, ar renunța la ele, chiar dacă l-ar chema Aristotel, nu Abélard. Ceea ce și-a propus este de fapt apărarea credinței cu ajutorul unui instrument mai
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]