2,911 matches
-
de cultura provensală (era de altfel provensal după mamă), a introdus această poetică în viața religioasă, pe care a transformat-o într-o variantă a cavalerismului rătăcitor și căreia i-a imprimat o viziune oarecum panteistă, la un pas de erezie și de o formă de protestantism. Poate că papa Inocențiu al III-lea, care a ordonat cruciada contra Albigensilor, și-a dat seama că, aprobând pe de altă parte ordinul franciscan, menaja un fel de derivație sau variantă inofensivă și
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
o formă de protestantism. Poate că papa Inocențiu al III-lea, care a ordonat cruciada contra Albigensilor, și-a dat seama că, aprobând pe de altă parte ordinul franciscan, menaja un fel de derivație sau variantă inofensivă și controlată a ereziei cathare. Au mai fost și alte „poetici” medievale dar n-are rost (și îmi se pare de altminteri jenant) să mai amintesc lucruri atât de știute (la un nivel mediu de instrucție). Ceea ce aș dori să discut este impresia (răspândită
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
călugări, prin tortură, mărturisiri conforme părerilor sale, fără să-l convingă totuși pe Baskerville de justețea raționamentului său. Într-adevăr, anchetatorul ajunge În ce-l privește la o concluzie diferită. El crede că aceste crime nu sunt direct legate de erezie și că monahii au murit pentru că au Încercat să citească o carte misterioasă, ascunsă cu gelozie În bibliotecă. Și izbutește Încetul cu Încetul să-și facă o idee asupra conținutului cărții și a motivelor pentru care cel ce interzice accesul
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
2002), „Războiul nevăzut? Moartea albă - Sectele. Factorii dăunători sănătății care ne înconjoară în fiecare zi”, în Renașterea, nr. 2, aprilie-iunie, pp. 21-22. Vernette, J. (1996), Sectele, Editura Meridiane, București. Vlachos, H. (1998), Psihoterapia ortodoxă, Editura Învierea, Timișoara. Vlăduțescu, Gh. (1974), Ereziile Evului Mediu creștin, Editura Enciclopedică Română, București. Vlăduțescu, Gh. (1978), Ateismul în Antichitate, Editura Enciclopedică Română, București. Vlăsceanu, M. (2003), Organizații și comportament organizațional, Editura Polirom, Iași. Wilson, B. (1970), Les sectes religieuses, Hachette, Paris. Zub, Al. (1998), „Teologie și
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
Rubens, Pictor și diplomat (Scrisori), București, 1970; Federico García Lorca, Doña Rosita, București, 1971; Antonio Buero Vallejo, Somnul rațiunii, București, 1971; Lillian Gish, Filmele, domnul Griffith și eu, București, 1973 (în colaborare cu Paul B. Marian); Neri Pozza, Proces pentru erezie, București, 1973; Katherine Anne Porter, Corabia nebunilor, București, 1975; George Eliot, Middlemarch, I-IV, pref. trad., București, 1977; Kenneth Allsop, Chicago sub teroare, București, 1978; Jerome K. Jerome, Vacanță cu copiii mei, București, 1981; Trei secole de paradox, pref. Silvian
MARIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288019_a_289348]
-
de expansiune motivată spiritual au oferit și popoarele încă păgâne din Europa răsăriteană și chiar lumea „schismatică“, adepții bisericii răsăritene. În cele din urmă, războiul în numele crucii s-a abătut și înăuntrul spațiului dominat spiritual de Roma, asupra centrelor de erezie care trebuiau anihilate pentru a restaura unitatea de credință a „creștinătății“, astfel cum se autodefinea biserica romană 2. • Pentru vasta literatură referitoare la cruciate, v. A. S. Atiya, The Crusade. Historiography and Bibliography, Bloomington, 1962; bibliografia ulterioară e prezentată și discutată
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
evoca trecutul armenilor din Roman. Pentru episcopul cărturar propaganda greacă a stat la temelia nedreptăților la care au fost supuși armenii de-a lungul vremii. Grecii, prin scrierile lor, răspândiseră în întreg spațiul ortodox povestiri defăimătoare la adresa armenilor, acuzându-le erezia și chiar păgânismul, invocând necurățenia lor spirituală și fizică. Povestea adorării câinelui Harțiburie a fost, poate, cea mai cunoscută devenind un exemplu de erezie armenească. Referiri la această plăsmuire se regăsesc în cuprinsul Pravilei de la Govora, unde armenii sunt numiți
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
vremii. Grecii, prin scrierile lor, răspândiseră în întreg spațiul ortodox povestiri defăimătoare la adresa armenilor, acuzându-le erezia și chiar păgânismul, invocând necurățenia lor spirituală și fizică. Povestea adorării câinelui Harțiburie a fost, poate, cea mai cunoscută devenind un exemplu de erezie armenească. Referiri la această plăsmuire se regăsesc în cuprinsul Pravilei de la Govora, unde armenii sunt numiți „de trei ori procleți spurcatu postu ce postescu, de trei ori blăstemați arțivurii proceți“26. Grămăticul Stoica de la Biserica domnească din Târgoviște a dat
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
negustori cu mai multă inițiativă. Noii comercianți sosiți din răsărit se vor statornici în țările române, dar și în orașele galițiene recunoscute până atunci ca focare ale vieții armene 29. Înlocuirea actorilor negoțului a fost însoțită de răspândirea acuzațiilor de erezie venite din partea grecilor dar și de reacția armenilor amenințați să-și piardă poziția privilegiată dobândită anterior. În ciuda acestor tensiuni, ele nu vor degenera într-o reeditare a persecuțiilor religioase făptuite la mijlocul veacului XVI, episodul petrecut în timpul domniei lui Ștefan Rareș
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
scria în limba latină (din păcate, din opera sa s-au păstrat doar câteva fragmente, identificate în textul lui Marius Mercator) și că era un participant frecvent la disputele teologice din epocă, ca polemist înzestrat, ce s-a exersat combătând ereziile lui Nestorie și Eutihie. Împotriva acelorași concepții monofizite redactează o epistolă în latinește alt episcop al Tomisului, Teotim al II-lea (aflat în rang în anul 458), răspunzând unei „circulare” prin care împăratul Leon I (457-474) îi consulta pe episcopii
LITERATURA STRAROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287830_a_289159]
-
Pecican: Asupra acestui aspect aș vrea, În acest moment al discuției, să insist Încurajat de luarea de poziție a Sandei asupra faptului că, Într-o istorie a locurilor memoriei, Bulă este coleg cu Mihai Viteazul. Asta va suna ca o erezie enormă. Dar În același timp vă atrag atenția că pe tărâmul narațiunilor pe care le furnizăm deopotrivă, literați și istorici, această Întâlnire sau Învecinare sunt necesare. În unele cazuri proeminente, vor figura și personaje literare sau autori, chiar Eminescu, mai
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
blăni de samur din partea țarilor și încurajările patriarhului Ioachim. Pentru a nu rămâne dator prietenilor, tălmăcește, din limba greacă în limba rusă, lucrări de interes teologic, ca Istoria bisericească și Vedenia tainică a patriarhului Gherman al Constantinopolului (în 1690), Împotriva ereziilor de Simion, arhiepiscopul Tesalonicului (în 1691) sau Epistolele lui Ignatie Teoforul, arhiepiscopul Antiohiei, pe care le trimite mitropolitului kievean Varlaam Iasinski și patriarhului Ioachim, dovadă că el intervine, cu prestigiul erudiției, în polemica dogmatică ce împărțea la acea dată cercurile
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
filosofiei. Opera a stârnit foarte mari emoții în Africa și în afara ei: deja apar aici elemente ale viitoarei polemici contra pelagienilor, așa că nu e de mirare că Pelagius, care se găsea atunci la Roma și nu era încă cunoscut pentru erezia sa, ci pentru viața lui ascetică, a fost scandalizat de o frază emblematică din Confesiuni (X, 29, 40: „Dă-mi ceea ce poruncești și poruncește ceea ce vrei”), care e aproape o renunțare deschisă la ideea de liber arbitru. Bibliografie. Aceasta este
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
consacrat polemicii cu adepții arianismului care, deși fusese condamnat de conciliul de la Constantinopol și de cel din Aquilea din 381, era încă viu în Occident și chiar la Cartagina, așa cum vom vedea imediat. Primele patru cărți sunt consacrate așadar combaterii ereziilor și în special confutațiunii celei mai importante dintre ele, arianismul, în privința căruia Augustin reia multe din considerațiile avansate de teologia orientală, mai cu seamă de scriitorii din Capadocia, cunoscuți de el probabil doar în traducere latină. Fundamentală este apoi insistența
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
donatiștii care o exercitaseră întotdeauna și chiar obținuseră sprijinul unui dușman al creștinismului cum era Iulian Apostatul. Persecuția al cărei obiect ar fi fost donatiștii nu este îndreptată împotriva creștinului, ci împotriva răului care există în sufletul său, adică împotriva ereziei; a nu o lua în seamă ar fi o neglijență de neiertat. Lupta lui Augustin a fost dusă până la capăt cu succes, dar victoria n-a fost definitivă: convertirile forțate realizate prin mijloace polițienești nu au dus la încetarea ostilității
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
trecuse de șaizeci de ani, a dus-o la bun sfârșit cu aceeași energie și hotărâre cu care îi învinsese pe manihei și pe donatiști, obținând până la urmă condamnarea oficială a pelagianismului. Oricum, această condamnare nu a marcat și stingerea ereziei și el a trebuit să continue să polemizeze cu pelagienii până la sfârșitul vieții sale: moartea a întrerupt scrierea ultimei sale opere care era îndreptată tocmai împotriva lor; înainte de 430, în fiecare an, se poate spune, Augustin a publicat o scriere
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
la puțină vreme de o a treia în care Augustin se oprește asupra problemei originii sufletului după ce a avut posibilitatea să citească un Comentariu la Epistola către Romani al lui Pelagius în care el îl identifică pe adevăratul cap al ereziei. De aceea, Augustin reia și sintetizează motivele din cele două cărți precedente referitoare la necesitatea botezului care servește la ștergerea unicului păcat comis de copii, adică cel originar, și la presupusa posibilitate de a nu păcătui, negată și de Scriptură
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
asupra examinării raportului dintre credință și fapte pentru că iertarea de păcate e obținută de creștin prin credință care lucrează prin intermediul iubirii. În 414 a ajuns în preajma lui Augustin tânărul Orosius care fugise din Spania devastată de vizigoți și agitată de erezia priscilienilor; acesta i-a adus, în vederea unei analize, un Memoriu privitor la eroarea priscilienilor și a origeniștilor (Commonitorium de errore Priscillianistarum et Origenistarum), căruia Augustin îi dă răspuns prin micul tratat adresat Presbiterului Orosius contra priscilienilor și a origeniștilor, în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Cristo e il peccato originale..., introd. și note de A. Trapè, trad. de I. Volpi). 13. Criza pelagiană: a doua fază Astfel, în circa trei-patru ani, mai multe opere ce s-au succedat în ritm rapid păreau să fi potolit erezia. Dar nu s-a întâmplat așa, pentru că Pelagius, după ce se refugiase în Palestina, obținuse un succes notabil disociindu-se de poziția extremistă a lui Celestius. De aceea, a fost reabilitat de un conciliu ținut la Diospoli la sfârșitul lui 415
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și note de A. Trapé, trad. de M. Palmieri). În sfârșit, mai amintim, nu pentru că s-ar distinge prin particulare elemente de inteligență critică (de altfel, nici nu-și propunea o aprofundare științifică a problemei), un catalog de tip tradițional, Ereziile (De haeresibus), care, din cauza utilității sale și a autorității autorului său, a avut o răspândire notabilă în secolele următoare. A fost scris în jurul anului 428 la cererea lui Quodvultdeus, pe atunci, diacon de Cartagina (despre el cf. mai jos, p.
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și a autorității autorului său, a avut o răspândire notabilă în secolele următoare. A fost scris în jurul anului 428 la cererea lui Quodvultdeus, pe atunci, diacon de Cartagina (despre el cf. mai jos, p. ??? și sq.), iar primele 57 de erezii au fost luate din rezumatul anonim (Anacephaleosis) al Panarion-ului lui Epifanie, iar numerele 58-80 probabil din opera analoagă a lui Filastriu din Brescia, la care se adaugă, în sfârșit, informații despre ereziile din spațiul latin. O funcție practică similară are
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
jos, p. ??? și sq.), iar primele 57 de erezii au fost luate din rezumatul anonim (Anacephaleosis) al Panarion-ului lui Epifanie, iar numerele 58-80 probabil din opera analoagă a lui Filastriu din Brescia, la care se adaugă, în sfârșit, informații despre ereziile din spațiul latin. O funcție practică similară are Oglinda (Speculum), o compilație de precepte luate din Vechiul și din Noul Testament, care trebuia să servească drept reper pentru poporul credincios. Culegerea e alcătuită în esență din citate extrase din Scripturi, de la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
citate extrase din Scripturi, de la Exod până la Apocalipsă. La origine, aceste citate fuseseră preluate dintr-o versiune biblică anterioară celei datorate lui Ieronim, ulterior însă, în Evul Mediu, au fost corectate în conformitate cu Vulgata. Opera datează din 427. Bibliografie. Ediții: pentru Erezii: Patristic Studies 90, The Catholic University of America, Washington 1956 (G.L. Müller); pentru Oglinda: CSEL 12, 1887 (Fr. Weihrich). În 430, când catastrofa ineluctabilă care dezagrega vechea civilizație greco-romană din Occident atinsese apogeul, Augustin moare. Africa fusese deja invadată de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
nr. 193), în care se spune că acesta compusese un studiu în care combătea pelagianismul și îl supusese atenției lui Augustin; totodată, într-o altă carte, bogată în dovezi culese din Scripturi, îi propusese dezbaterea unor chestiuni referitoare la acea erezie. După unii, această a doua carte ar putea fi identificată cu Memoriul contra adepților lui Pelagius și Celestius (Hypomnesticon contra Pelagianos et Caelestianos), păstrat printre operele lui Augustin. Oricum, în epistola lui, Augustin i se adresează lui Mercator cu multă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
papei Celestinus I (422-432); în acest fel a reușit să obțină expulzarea din Constantinopol, unde se refugiaseră, Celestius și Iulian din Eclano, ca și reconfirmarea condamnării pelagianismului la conciliul din Efes din 431. Ceva mai târziu (430-431), redactează Memoriul contra ereziei lui Pelagius și Celestius și împotriva scrierilor lui Iulian (Commonitorium adversum haeresim Pelagii et Caelestii vel etiam scripta Iuliani), în care, sprijinindu-se pe lucrarea lui Augustin Despre pedepsirea și iertarea păcatelor, combate mai ales negarea păcatului originar, susținută de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]