2,239 matches
-
bineînțeles, lui Paul Goma, "primul care reușește să dea expresie unei rezistențe în numele moralei laice, în numele libertății conștiinței". Nevoia de eroi fondatori, ca "genitori ai legii și ordinii", e cu atât mai imperioasă acum, după atâția ani de reașezare a eroismului diversiunii, dar și de întețire a profanării imaginii charismatice a Eroului. Pe de o parte vâna edulcorată a grupurilor intelectuale care au avut acces la autoritate în anii '60 și '70, pe de alta discursul "antieroic", cultura alternativă a anilor
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
XX, Profesorul Balaci era "atipic", pro-occidental prin profesie și disident, în înțelesul bun al cuvântului, prin comportamentul său cu totul "nepartinic" față de studenți, cărora tot timpul li s-a adresat cu domnule, și cărora le-a transmis, înainte de toate, propriul eroism, de făclier al valorilor culturale perene, primite, la rândul sau, de la pleiada de intelectuali și profesori români și străini, în perioada de apogeu spiritual al Romaniei, id est cea a anilor 1930 - 1945. Suntem tentați să credem ca mass-media, Universitatea
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
confruntare, Ștefan Gheorghidiu este un învins. "Izvoarele" prozei lui Camil Petrescu pornesc din Stendhal și din Marcel Proust. De la Stendhal a împrumutat tehnica auto-observării lucide în dragoste și în gelozie și modalitatea de a înfățișa războiul fără nici un fel de eroism. Cunoscând și drama din viața lui conjugală și drama războiului, Ștefan Gheorghidiu a înțeles că dramele personale sunt ca și inexistente, lumea intră în convulsii absurde. Numai în fața morții protagonistul are momente de luciditate și dramele se consumă în infernul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
pure aspirând la dragostea absolută, obosit, iar mai apoi trăiește drama unui război tragic și absurd, cu fapte pe care le-a consemnat într-un jurnal de front. Camarazii lui simt și ei panica, lașitatea, frica și nu au sentimentul eroismului și al vitejiei. Experiența dramatică a războiului a împins în conul de umbră drama iubirii: "Jurnalul de campanie al lui Gheorghidiu e mărturia unui combatant și inovația unui artist care își confesează propria mutilare morală" (Pompiliu Constantinescu). Ela Gheorghidiu Ela
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
asfințește soarele". În sufletele celorlalți provoca spaimă și admirație. El este un personaj clasic (acționează sub imperiul datoriei față de popor, în relația rațiune-pasiune, învinge rațiunea), dar este și un personaj romantic, având trăsături excepționale, aură mitică, legendară, vitejie fabuloasă, patriotism, eroism excepțional, calități de suveran luminat și autoritar. Dinamic, multidimensional, arhetipal, Ștefan cel Mare este un personaj-sinteză. Deși se insistă mai mult asupra figurii de conducător, cu aura lui legendară, sunt momente când personajul este "umanizat". Măreția eroului este evidențiată de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
este marcat de melancolie și tristețe, cuprins de disperare, când hatmanul Niculăeș Albu o răpește pe Marușca și o duce în Lehia. Frații Jderi și frații Călimani reușesc s-o readucă în țară, trecând prin momente tensionate, dramatice, pline de eroism, iar Ștefan cel Mare îi recomandă lui Simion, stăpânire de sine, "să lepezi aici în clipă arșița și nebunia". Eroul este monumentalizat prin vitejie, stăpânirea unor taine, cunoașterea unor rânduieli, sacrificiu în lupta de la Vaslui, unde moare alături de tatăl său
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cunoscătoare, căci științele nu sunt decât ochii muncii." Trebuie să recunoaștem aici nu doar ipostaze de personalități în diverse epoci, dar și o evoluție, o deplasare de accent de la însușirile cavalerești de altădată, admirabile și necesare în egală măsură, spre eroismul muncii anonime, al cunoașterii, element pe care se sprijină în genere lumea modernă. E oarecum o deplasare de la individ la comunitate, căci știința însăși e un factor tot mai acuzat colectiv. Modelele umane ce s-au impus de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de a înțelege mai adânc specificitatea aportului fiecărei comunități, oricât de mică aceasta, la patrimoniul universal. Istoriile "colective" și "globale" din secolul nostru au ca substrat aceeași tendință democratizantă. La antipodul vechii istorii dinastice, atât de atentă la "eveniment", bătălie, eroism individual, abilitare diplomatică etc., se situează istoria celor (aparent) fără istorie, acea "istorie prin cei mici" de care vorbea Nicolae Iorga, exponent el însuși al unui popor certat cu istoria, supus unor frustrări ce i-au alterat perspectiva asupra devenirii
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
problema morții și a absurdului existenței. Pentru Nietzsche, absurdul este spațiul libertății: moartea divinității ne lasă într-un spațiu liber, unde să ne manifestăm voința noastră liberă, ne face supraoameni, capabili să ne inventăm sensuri. Pentru Cioran, un astfel de eroism are la bază o puternică amăgire, o iluzie romantică. Supraomul și Mitul Eternei Întoarceri sunt niște iluzii necesare vieții. Viața, pentru Cioran, are numai o valoare relativă și limitată, se justifică numai în umbră și în așteptarea morții. Viață este
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ultima sa carte dedicată unor 33 de barbati iluștri văzuți de aproape și altfel 59: "Cea mai mare parte a exegeților operei mele se opresc, într-adevăr, la oroare și nu iau în seamă micile, dar foarte importante acte de eroism și speranța, uneori sub formele cele mai modeste, din sufletul servitoarei Hortensia Paz, al analfabetului Carluccho, vânzător de ziare de chioșc, ca și al altora. A fi observat și valorificat acest lucru în studiile dumitale mă emoționează profund...". Pentru Santiago
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
dovadă de ușurătate infama că în acest timp să scrii despre ființe dintr-un alt colț al lumii?"11 Șovăitor, timid, iată-l dezicându-se de propria-i promisiune: "Să scrii pentru a eterniza ceva: o dragoste, un act de eroism precum cel al lui Marcelo, un extaz. Să fii de acord cu absolutul... căci numai ce e necesitate spirituală are valoare, ceea ce răspunde cerințelor noastre celor mai profunde și mai pătimașe"12. Numai lecturile care ne rânesc, spune Sábato, numai
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
la investigarea cutremurătoare a psihologiei abisale, fără a renunța la jocul inteligenței, ci, dimpotrivă, acordând primul loc trăirii grave, intense, a dramei omului amenințat de oroarea apocalipsului, dar și însuflețit de posibila lui salvare printr-un catharsis care include puritatea, eroismul, meditația și creația artistică: "Artă și literatura trec dincolo de eu, intrând în profunzimea lui. Prin această dialectica existențiala, atingem universalul prin intermediul individualului: când eu simt și îmi exprim sentimentele cele mai profunde, fiecare din cititori va simți că eu, de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
perioada 1927-1933) maschează, în realitate, o reînnoire aproape totală (5.000 de noi aderenți după 1930). O modificare progresivă își face loc în această formațiune, ilustrînd orientarea spre clasele mai bine integrate în societatea modernă și spre tineri. Dar oricît eroism ar genera politica clasă contra clasă într-o situație de clandestinitate, cîntărește pînă la urmă prea puțin în stabilitatea statului fascist. Neputința acestei opoziții agravează contradicțiile în sînul conducerii. Ea pune de asemenea în lumină falimentul liniei IC: în 1931
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
activă împotriva represiunii, solidaritatea față de victime, educația patriotică și lupta împotriva colaboraționismului, pregătirea revoltei naționale, grevele și sabotajele și, prin mișcările lor armate, lichidarea colaboratorilor, sabotajele de anvergură și, în sfîrșit, înfruntările cu ocupantul. Militanții comuniști își vor asuma cu eroism și abnegație aceste multiple sarcini, provocînd admirația colegilor lor de luptă, trezind fără încetare noi vocații, mărindu-și rîndurile cu recruți entuziaști aduși de o adeziune din ce în ce mai hotărîtă a populației, și aceasta în ciuda represiunii neîncetate. Căci aceste arestări, execuții și
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
se reintegreze partidului. Cultul personalității este pus în discuție, dar este considerat drept unic responsabil Uribe, pentru a o proteja mai bine pe intangibila Dolorès Ibarruri, la passionaria. Aceasta trebuie să servească, în ochii partidului, drept simbol al unității, al eroismului și a istoriei partidului. Un congres anticipator? Așa cum am văzut, comuniștii belgieni cunoscuseră un declin rapid după alegerile din 1946. În 1954, ei obțin 3,6% din voturi. Acest rezultat pare să declanșeze o adevărată frondă în sînul comitetului central
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
spre Serbia și Sofia. În urma unor puternice încleștări, în ianuarie 1878, Vidinul era încercuit. Semnarea armistițiului a găsit aici armata română. Participând la războiul din 1877-1878 România și-a consfințit independența pe câmpurile de bătălie. Spiritul de sacrificiu, curajul și eroismul soldaților și ofițerilor români au fost larg apreciate de către opinia publică internațională, de cercurile militare și politice. Numeroase articole de presă în ziare de peste hotare. Subliniind caracterul național și popular al războiului pentru cucerirea independenței, autorul arăta că independența a
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
avut loc la Smârdan, localitate care cădea în ianuarie 1878. Încercuite complet, Vidinul și Belogradicikul capitulau la 11/23 februarie 1878. Lua astfel sfârșit și războiul pentru independența României. Ordinul de zi pe armată din 15/27 februarie 1878 evidenția eroismul ultimilor înfruntări ale războiului independenței: ” Voi ați executat cu iuțeală și sprintenie marșurile cele mai grele pe viforoasele vremi și pe asprele geruri ale unei strașnice ierni, dar totodată ați dovedit că în ostașul român de astăzi, ca la strămoși
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
odihnește acum zborul pe fecioralnicile ziduri ale Vidinului”. În adevăr, războiul dovedise din plin înaltele virtuți morale ale poporului român. Erau reînviate, prin luptele din Balcani, pagini nepieritoare de glorie seculară. Presa română și străină au subliniat, de nenumărate ori, eroismul, bravura și rolul oștirii române în câștigarea victoriei în război. Ziarul englez Daily News consemna: ” Una din surprizele acestui război a fost neașteptata valoare și vitejie arătată de trupele române, eficacitatea și soliditatea armatei române. .. Românii s-au bătut cu
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
primă și cea mai importantă căci din ea derivă celelalte. Octavian Goga este de părere că ar trebui să se scrie cu slove biblice „La început a fost..., Kogălniceanu”. Poporul român are un trecut amar, dar cinstit și plin de eroism. Prima etapă din viața noastră, în care ne afirmăm în fața lumii ca popor liber și independent este 18771878, când mici la număr dar mari la suflet am ridicat 60.000 de luptători și am înfrânt dușmanul de veacuri, am ieșit
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
romanului. Pe cât se pare, atacul continuă ironic în capitolul Într-o după-amiază de august. O notă de ironie cu inflexiuni de sarcasm este vizibilă chiar din primele fraze ale romanului Ultima noapte... Tema consacrată de literatura de până atunci a eroismului armatei române este demitizată. Tranșeele de pe Valea Prahovei, mândria Parlamentului și a Statului major general, erau, în realitate, doar gropi superficiale, pe care niște porci țigănești le-ar fi scurmat în câteva zile. Ulterior, în toiul luptelor, întregul batalion al
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
repugnă războiul, fără a refuza lupta. Cavalerul concepe erosul în sensul filozofiei eline, ca dragoste pentru un anume tip de creație sau ideal (ce nu exclude eternul feminin), intrând astfel în contradicție cu rigiditatea și antiintelectualismul cazon. Nu-și sacrifică eroismul și caracterul combativ pe altarul zeului Marte, ci pentru salvgardarea propriilor idei. Pe o asemenea poziție se situează Ștefan Gheorghidiu, când comentează caustic strategia comandamentului armatei române sau când constată cu superioritate, că noțiunile sale de tactică și strategie militară
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
anodine, cu atât sunt mai devastatoare. Să ne reamintim că Ladima este de-a dreptul obsedat de un vers al lui Rimbaud: "Des serpents géants dévorés par des punaises." Prin conduita probă, eroii celor două romane nuanțează o tragică axiomă: eroismul e credul. Ultima reprezentare arhetipală comună este ceea ce același Unamuno numește "desfătarea în înfrângere". De câte ori Ladima și don Quijote se simt înfrânți și umiliți, încep să declame versuri din varii autori, fie poezii întregi din propria creație: "Și cum zăcea
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
252, dar operant și în Luceafărul mitul lui Pygmalion. Cellino recunoaște în rivalul său o natură superioară și acceptă fără rezerve să îi devină discipol, este dispus să își schimbe condiția umilă, de curtezan, pentru a se converti la valorile eroismului, moralității și iubirii courtoise întruchipate de acest autentic cavaler, care este Pietro Gralla. Exact ca în Luceafărul, și păstrând proporțiile, Cellino constată o profundă transfigurare a Altei în urma căsătoriei cu Gralla. Personalitatea copleșitoare a acestuia înfrumusețează prin iubire și lumină
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
în plan imaginar condensează un adevărat portret de familie al scriitorului. Câmpul arhetipal Don Quijote are ca enunț emergent secvența "În craniul meu se mișcă spezele unei mori de vânt". Reprezentările arhetipale consecutive acestui câmp sunt moartea ca panaceu al nebuniei, eroismul ca formă a credulității, târfa angelică și banalitatea fatală. Ladima, am conchis noi, este dublul arhetipal al celebrului Hidalgo, un cavaler utopic din Bucureștiul interbelic. Următorul câmp este cel al lui Hamlet. Enunțul emergent sugerează un vag complex al Ofeliei
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
nici o piedică să poată sta în calea devenirii fiului său. N-am cruțat nici o cheltuială, ca să pot să-ți dau o creștere aleasă și să-ți fac un nume<footnote Ibidem, p. 31. footnote>. Viața ei este o pagină de eroism creștin, iar chipul ei este chipul mamei model care sacrifică totul pentru fiii ei. Rămăsese văduvă la vârsta de 20 de ani, fără sprijin și cu doi copii, cu Ioan și cu o fetiță mai mare. Ea este o mamă
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]