1,916 matches
-
poate naște suspendată în timp, fără a se raporta, într-un fel sau altul, la rădăcini. De asemenea, La Fontaine sugerează, într-o manieră subtilă, că doar spiritele superficiale se tem de tradiție, pe când cei stăpâni pe geniul și pe erudiția lor vor transforma marile umbre în călăuze, nu în rivali. Cultura asigură o anumită liniște și dă totodată putere: "Mă iau în derâdere, dar eu, stăpân pe lecturile mele / Merg pretutindeni, predicând arta simplei naturi."77 Versurile conturează atât un
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
vor transforma marile umbre în călăuze, nu în rivali. Cultura asigură o anumită liniște și dă totodată putere: "Mă iau în derâdere, dar eu, stăpân pe lecturile mele / Merg pretutindeni, predicând arta simplei naturi."77 Versurile conturează atât un elogiu erudiției cât și al simplității estetice unul din principiile de bază ale clasicismului. Scris într-un ton viu, familiar, fără a avea asperități dogmatice sau violențe polemice, textul lui La Fontaine redefinește câteva din aspectele doctrinei clasice, mai ales cele privitoare
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
indiferent de domeniul la care se aplică retorică, poetică trei noțiuni care capătă prin repetare valoarea unor laitmotive: sobrietate, simplitate, claritate. Sunt reconsiderate astfel, dintr-o perspectivă subiectivă, dar profund motivată printr-o argumentare subtilă și inteligentă sprijinită de o erudiție pe măsură, fundamentele doctrinei clasice. Diferențierea însă constă în conturarea acestor precepte dintr-o perspectivă flexibilă, datorată eliberării de intenția normativă sau de constrângerile unui model. La Fénelon admirația pentru antici nu mai este dublată de sacralizarea acestora și tocmai
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
să respingă scriitori francezi, dintre care cel mai celebru este fără îndoială Rabelais, despre care afirmă că " În cartea lui ciudată și de neînțeles, [...] a împrăștiat o veselie nemăsurată și o și mai mare neobrăzare; a făcut mare risipă de erudiție, murdărie și plictiseală", catalogându-l în final drept "un filosof bețiv care n-a scris decât la beție"128 Duritatea tonului se combină la Voltaire cu voluptatea vehiculării paradoxurilor, acestea din urmă făcând însă deliciul cititorilor și dând o dimensiune
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
orgoliul unei cunoașteri absolute, renunțarea la ambiții sau mânie, adoptarea sincerității și a unei severități în limitele umanului, capacitatea de a se ridica dincolo de dușmăniile personale, acumularea unor cunoștințe livrești, dar și legate de natura umană, cu alte cuvinte atât erudiție, cât și abilitatea de a descifra ființa. Această însumare a trăsăturilor se face și prin raportarea la câteva nume reprezentative care sunt propuse drept exemple: Aristotel, Horațiu, Petronius, Quintilian, Longinus etc. Prin valoarea sa incontestabilă, poemul lui Pope nu reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
pregătind de fapt înflorirea. III.5. Despre poezia italiană desăvârșită Acesta reprezintă titlul celui mai important tratat de poetică scris în limba italiană la începutul secolului al XVIII-lea. Autorul său este Antonio Ludovico Muratori, personalitate marcantă a epocii prin erudiția de care dădea dovadă, dar și prin eforturile sale de a ridica literatura națională la standardele celei franceze. Desigur, și de data aceasta, reperul fundamental îl reprezintă tot cultura franceză, după cum sugerează însuși Muratori într-una din scrisorile sale prin
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
prisma unei raportări epigonice la clasicismul francez. Ceea ce a făcut el, și toți ceilalți avuți în vedere aici, nu a fost doar să propună imitarea modelului galic, ci să ducă o luptă crâncenă împotriva haosului și a nonvalorii. Cu o erudiție de invidiat, cunoscând limbile clasice, italiana, germana, franceza și având astfel acces la produsele cele mai importante ale acestor culturi, pe care le-a cunoscut și în manieră directă prin numeroasele călătorii întreprinse, Luzán a fost omul cel mai potrivit
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
atât clasicismul cât și romantismul, de exemplu, chiar dacă ultimul are o poziționare superioară din punct de vedere al curgerii timpului. Revenind la articolul lui Eliot, se susține în continuare faptul că un scriitor nu își poate construi valoarea în afara unei erudiții solide. Această idee este, desigur, legată de afirmațiile anterioare prin necesitatea cunoașterii trecutului și transformarea acestor cunoștințe într-o bază fertilă pentru formarea unei noi viziuni creatoare: "poetul are datoria să-și dezvolte sau să dobândească conștiința trecutului [...] el trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
domeniu ce ține mai mult de o dimensiune ontologică. Plăcerea tipizării se manifestă și aici, autorul analizând de fapt multiplele fațete ale tipului clasic ca bază a argumentării sale. Ca urmare, se mai scot în evidență trăsături precum caracterul elitist, erudiția, sociabilitatea, dar o sociabilitate distantă manifestată mai ales prin conversație elevată sau corespondență, relaționarea prin prietenii. În acest sens, se sugerează că începuturile literaturii române moderne e vorba de epoca pașoptistă stau sub semnul mentalității clasice deoarece exista un puternic
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
unei vestite crescătorii de șoimi (păsări râvnite de înalta Poartă Otomană, pe care Domnii Moldovei erau obligați să le dea anual ca tribut turcilor), Mănăstirea Socola a luat ființă printr-un nucleu de maici, supranumite "didascălele", fiind selectate pe criteriul erudiției, a căror primă stareță a fost însăși Soltana, una dintre fiicele domnitorului. Aceste păsări rare, vestite și mult râvnite, distinse ca specie din categoria șoimilor, erau cunoscute sub numele de "socoli", conform etimologiei slavone. Numele este preluat și păstrat până
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
mutate la Mănăstirea Agapia, județul Neamț, în care viețuiseră până atunci părinți călugări, iar aceștia au fost aduși la Mănăstirea Socola, împreună cu starețul lor, Sofronie Arhimandritul. Aici au reorganizat spațiul existent, întemeind astfel vestitul Seminar Teologic "Seminaria Veniamina", recunoscut prin erudiția excepțională a vestiților săi dascăli teologi, care apoi i-au conferit și cunoscutul renume de "Sorbona Moldovei". Între aceștia, au strălucit personalități eminente, precum: Melchisedec, episcopul Romanului și al Hușilor, vestiții frați teologi Filaret și Neofit Scriban, renumitul rector Popa
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
ca știință pozitivă", această viziune este pregnantă. Abilitatea cu care este condusă ideea determinismului istorico-biologic evidențiază capacitatea de mare sinteză și gândirea dialectică, familiară autorului. Lucrarea este o lecție de istorie a psihiatriei, o lecție de interpretare medică-istorică în care erudiția și abundența informațiilor medicale, biologice, filozofice și istorice constituie punctele de reper ale unei construcții logice de istorie a concepțiilor științifice. Concluzia lui Zosin era aceea că "psihiatria pășește în veacul al XX-lea ca știință medicală bine constituită, așezată
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
La sosirea la Iași, în 1912, C. I. Parhon era un savant de prestigiu. În 1909, împreună cu dr. M. Goldstein, publicase cel dintâi tratat despre glandele cu secreție internă, fruct al unor intense cercetări personale și al unei informații de erudiție. Acest tratat a constituit un eveniment științific. În cuprinsul a peste 800 de pagini, autorii prezentau două părți relativ distincte: partea I cuprindea sindroamele clinice în raport sigur sau ipotetic cu alterațiile glandelor endocrine; sunt prezentate sindroamele de origine tiroidiană
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
dar are variante social-profesionale (stiluri funcționale). Din această perspectivă, nivelul de cultură al vorbitorului și, uneori, poziția și audiența lui socială sînt corelate cu gradul în care cunoaște și întrebuințează limba literară, care funcționează de obicei și ca etalon al erudiției. Pe de altă parte, vorbitorul cunoaște și folosește numai ceea ce reprezintă limba la un moment dat, deci o fază sincronică a ei, cum subliniază Ferdinand de Saussure 17, adică ceea ce este starea limbii din vremea sa. Limba nu este însă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
este făcută cu o intenție sau cu un scop, ci decurge numai din condițiile cunoașterii sau din nivelul cunoașterii. De aceea, conținutul unei noțiuni poate fi diferit la comunități umane diferite sau la nivelul culturii populare față de nivelul culturii de erudiție (care cuprinde și știința), dar acest fapt este implicit, iar nu reflexul unei interpretări voite și orientate spre ceva anume. Logica formală specifică faptul că noțiunile "se expri-mă" prin cuvinte și, în acest caz, noțiunea se instituie în conținut pentru
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
vedere logic, și cunoașterea populară are o organizare internă și o segmentare de tip noțional, însă noțiunile cunoașterii și culturii populare nu au de obicei același conținut (și nici aceeași sferă) cu cel al cunoașterii științifice și al culturii de erudiție, chiar și atunci cînd vizează aceeași categorie de realități. De aceea, nici semnificațiile de la nivelul limbii populare nu sînt în mod obișnuit congruente cu cele de la nivelul limbii literare, iar formelor lingvistice li se atribuie conținuturi diferite chiar și atunci
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
dintre reprezentanții de seamă ai Școlii filozofice de la Marburg de orientare neokantiană. Este autor al funcționalismului, un curent de gîndire de tip integralist, și întemeietorul unei logici a funcțiilor. Reflecțiile sale asupra funcțiilor simbolice ale gîndirii sînt susținute de o erudiție neobișnuită, iar, printr-o evidentă deschidere către spiritul științific, Cassirer rămîne în cadrele generale ale criticismului pe care îl caracterizează ca fiind o gîndire ce raportează în mod constant filozofia și știința una la alta137. El a luat act de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
a transmis din perioadele anterioare pentru fiecare dintre ele. Un aspect important al relației dintre limbă și tradiție se relevă atunci cînd prin tradiție se înțelege "moștenire culturală". Deoarece cultura are două aspecte, cultura populară (sau minoră) și cultura de erudiție (sau majoră), există și două tradiții corespunzătoare. În mod obișnuit, tradiția culturii populare se raportează la limba populară, aceasta fiind -de altfelo componentă a acelei tradiții. Dar, atît cultura populară, cît și limba populară sînt intens marcate de trăsăturile etnice
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și permanente, schimbările de la acest nivel sînt de obicei puțin radicale, ele eșalonîndu-se pe perioade de timp îndelungate și, de aceea, sînt greu de determinat în timp, raportarea lor la cronologie vizînd mai multe secole. La rîndul ei, cultura de erudiție are drept component și mijloc de expresie limba literară, corespondentul normat și cultivat al limbii populare. La acest nivel al limbii literare, tradiția se manifestă, în primul rînd, ca o tradiție a scrisului și, prin aceasta, se produce o mai
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
comunităților culturale, deoarece fiecărei comunități lingvistice îi corespunde un anumit nivel și un anumit patrimoniu cultural care, într-o formă sau alta, se reflectă în mod necesar în limbă. Din corespondențele cultură minoră (populară)-limbă populară și cultură majoră (de erudiție)-limbă literară (de cultură) rezultă că dimensiunile limbii în raport cu cultura se manifestă diferit în funcție de tipul de cultură și de aspectul limbii. Caracterizată prin sincretism, cultura pupulară atrage și limba într-o astfel de manifestare, măcar prin unele aspecte ale ei
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
să exprime o filozofie (cea etnică), iar, pe de altă parte, disponibilă valorificării în crearea filozofiei culte. Aceasta, filozofia cultă, nu are însă obligația de a privi spre filozofia etnică, interpretînd-o sau preluîndu-i și dezvoltîn-du-i anumite laturi. Filozofia propriu-zisă (de erudiție sau cultă) are ca mijloc de expresie limba literară, care are o istorie și trăsături diferite în raport cu cea populară, deși formează împreună cu ea același idiom. Fiind alcătuită și funcționînd prin intermediul voinței, limba literară se manifestă, îndeosebi la nivelul mijloacelor de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
lui Enric Theodor Rötsche (Arta reprezentărei dramatice). 331 Vezi, Tudor Vianu, Filosofie și poezie, Casa Școalelor, București, 1943, p. 17. 332 Așa se prezintă lucrurile în cercetarea lui Tudor Vianu, publicată la 1943 cu titlul Filosofie și poezie. Antrenînd multă erudiție și bazîndu-se pe o perspectivă bine determinată, analiza întreprinsă aici este tributară, în mod evident, spiritului hegelian, care presupune o unitate principială, la Hegel în Ideea Absolută, pe care însă Vianu nu o numește ca atare, dar care se poate
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
chestiuni ocupă doar o mică parte din paginile ce urmează, sper că nu m-am înșelat prea mult. Le mulțumesc studentei mele Hélène Guillon, pentru redactarea bibliografiei, și lui Vincent Vilmain, alt doctorand, căruia-i apreciez atât umorul, cât și erudiția, pentru că a stabilit, cu obișnuita-i generozitate, indexul pe care, din pricina lipsei mele cronice de răbdare, aș fi fost incapabilă să-l întocmesc corect. Le mulțumesc și tuturor celorlalți studenți, cărora sper că am reușit să le inculc spiritul critic
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
neaoșe și mai ales fanariote, țările române ațipiseră în lentoarea specific orientală. În răstimp, foarte puține fapte politice și culturale au fost demne să rețină atenția Europei pentru fi consemnate în cronicile vremii. Poate doar bravura lui Mihai Viteazul și erudiția lui Dimitrie Cantemir să se fi remarcat prin impactul lor. În plină Epocă modernă, fiii de boieri au plecat să studieze în Occident de unde s-au întors ca apostoli ai progresului pe care l-au propovăduit în țară. Și nu
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
creștinismul timpuriu la nihilismul modern Elogiu lui Ioan Culianu și Arborelui Gnozei „Dacă nar fi dispărut pe neașteptate dintre noi, Ioan Culianu ne-ar fi dăruit multe alte cărți deschizătoare de drumuri cum este cea de față. O capodoperă de erudiție.” Umberto ECO The Mind is its own place, and in it self Can make a Heav’n of Hell, a Hell of Heav’n. MILTON, Paradise Lost, I. 254-255 CUVÂNT ÎNAINTE În aparență, și numai În aparență, subiectul acestei cărți
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]