2,389 matches
-
în slujbe. Nu îi putea fi trecută cu vederea nici mândria cu care își afirma obârșia nobilă, tradiția cărturărească a familiei și propriile merite ori titluri. Între intelectuali însă avea faima unui om cu preocupări enciclopedice, poliglot (cunoștea douăsprezece limbi), erudit în istoria românilor, deținător al unei biblioteci de mare valoare. Cunoscut și în țară, este chemat să intre, în 1866, în Societatea Literară Română. Dar oficialitățile ruse îl împiedică să vină la București. Se vede obligat să renunțe la calitatea
HAJDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287398_a_288727]
-
lirism discret și captivant în tot ce a scris, proză realistă sau științifico-fantastică, istorie literară, studii de știință popularizată etc., H. este, în fond, un eseist modern, cumpătat în polemica de idei, preocupat de exactitatea informațiilor și de claritatea stilului, erudit până aproape de pedanterie, dar urmărind mereu să instruiască și să educe. Primele sale scrieri se adresau cu precădere școlarilor fie în sensul tradițional educativ („balada eroică” Horea, 1974), fie oferindu-le un model al formării și maturizării în vârtejul evenimentelor
HOBANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287436_a_288765]
-
culturii române și anume îndepărtarea ei de origini, de sursa de frumusețe și valori a latinității, importantă pentru afirmarea specificității naționale într-o zonă preponderent slavă. Interesat cu precădere de valorile actuale ale clasicismului, de ecourile acestuia în conștiințele moderne, eruditul sesizează în chip firesc legăturile dintre autorii latini și cei de mai târziu, evidențiind în studii comparatiste sursele antice ale unor scriitori români (Miron Costin, I. Budai-Deleanu, I. Heliade-Rădulescu, V. Alecsandri, M. Eminescu) sau străini (Goethe, Carducci, Francis Jammes). Unul
HERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287429_a_288758]
-
respectabil profesor universitar, pe deasupra și fost deținut politic, a cărui origine și traiectorie nu seamănă prin nimic cu cele ale naționaliștilor de serviciu. Ideologi de partid, ziariști și critici literări, chiar sociologi au făcut parte dintre adepții și suporterii acestui erudit profesor, Edgar Papu, care s-a trezit În poziția de profet mai mult fără voie (Mihăilescu, 2002). De atunci, aceste polemici, care polarizaseră spațiul intelectual și literar românesc la sfârșitul anilor ’70 și la Începutul anilor ’80, au făcut obiectul
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
de evocări literare ale poetului antic în spațiul românesc intitulată Lui Ovidiu (1977), mergând de la piese folclorice până la creațiile unor autori consacrați, ca Gh. Asachi, V. Alecsandri, Ștefan Aug. Doinaș, Cezar Baltag ș.a. Prin lucrarea Clasicii antici în România (1974) eruditul oferă un instrument de lucru indispensabil specialiștilor: după ce trece în revistă diferitele căi de pătrundere a literaturilor clasice în cultura română, de la învățământ la inițiativele Academiei Române, el alcătuiește un repertoriu bibliografic aproape exhaustiv al traducerilor - integrale sau fragmentare, publicate în
LASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287750_a_289079]
-
Massim Dicționarul limbei române (I-II, 1871-1876) și un Glosariu (1871). După contestarea lucrării de către mulți cărturari, pentru același latinism extrem, se retrage din activitatea publică. L. a avut puține preocupări legate în vreun fel de literatură. A ținut expuneri erudite despre literatura dramatică la greci, pe care le-a publicat, împreună cu alte câteva articole despre literatura latină, în „Instrucțiunea publică” (Essagiu asupra lui Omer, Esiod și Erodot, Literatura latină, Ovidiu, Scepticismul la greci, Poezia dramatică la greci, Poezia lirică la
LAURIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287756_a_289085]
-
urmărește „a desface ideile și sentimentele ce stăpânesc o carte, a le pune în legătură cu acelea care rezultă din activitatea omenească, neliterară, a scriitorului” și a încadra personalitățile literare în contextul ideologic și politic al epocii. Asumându-și o asemenea sarcină, eruditul o și îndeplinește. Caracterizările și aserțiunile sale se întemeiază pe o documentație vastă, pe o colosală cantitate de informație. Formulările, nu rareori pline de relief, învederează un puternic talent literar, un mare dar al expresiei. Virtuți literare caracterizează de altfel
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
însușiri ca și-n defecte, a fost mare-n cele slabe și slab în cele mari, a scânteiat și a fost amorf, a scris unele opere care-l situează pe primul plan și a scris altele care-l descalifică, ca erudit a uimit cu puterea lui de-a aduna sau cu ușurătatea de-a confunda. Poligraf de neobosită activitate, a voit să fie specialist în cele mai variate domenii, când n-a intenționat chiar să creeze în domenii în care materia
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
va trăi mai ales la modul eroilor din istorii și în măsura în care va fi evocat. Istoricului i se aduc învinuiri din ce în ce mai vehemente, în fond de puțină importanță. Este foarte adevărat că N. Iorga citează uneori din memorie (așa făceau și vechii erudiți), că uneori se obstinează a nu corecta greșeli evidente, că adoptă părerea cea mai puțin probabilă, pentru a o evita pe cea justă. În istoria literaturii citează articole care nu cuprind nimic altceva decât recenzări de opere știute, își face
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
alte periodice la care colabora, articole predominant politice, lăsând realizarea planurilor sale literare pentru vremuri mai liniștite. Câteva note mai dezvoltate dedicate etnografiei și poeziei populare îl anunță pe viitorul cercetător al folclorului, iar maniera de a scrie, cu referiri erudite, cu aluzii și perifraze, dar și cu fulgerări de ironie, pe viitorul savant și scriitor satiric. R.Z.
ROMANIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289342_a_290671]
-
marele scriitor intra în eternitate. În numărul din aprilie 1951 apar semnături noi: Nicoară Beldiceanu cu un material intitulat Basarabia - pământ românesc, Virgil Micu cu un portret Constantin Stere sau Theodor Cazaban cu un scurt eseu, Democrația persoanei. Un studiu erudit, intitulat Climatul spiritual al cuceririi otomane, cu numeroase trimiteri spre actualitatea imediată, începe în numărul din mai-iunie 1951 Nicoară Beldiceanu. În același număr Anton Zigmund Cerbu recenzează Mitrea Cocor de Mihail Sadoveanu (Cartea unui blajin îndoctrinat), N. Morcovescu relatează detaliat
ROMANIA VIITOARE-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289339_a_290668]
-
inițiatorul, încă din 1914, al acestei instituții. Mai bine de un deceniu, începând din 1927, va fi și vicepreședinte al Crucii Roșii Române. Un număr impresionant de studii de istorie militară, publicate în română, franceză sau engleză îl consacră ca erudit al domeniului. La mare distanță de articolele debutului - O preumblare la Bugeac (1906), Încă o excursie în Gorj (1906), Femeia și războiul (1908) -, tipărește câteva lucrări de maturitate: Partea luată de armata română în războiul din 1877-1878 (1926), Essais sur
ROSETTI-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289379_a_290708]
-
și de efortul de a asimila valorile universale, urmată de aceea cuprinsă între 1840 și 1867, în care sunt puse în lumină valorile locale, și cea de a treia între 1867 și 1893, definită de sinteza între universal și local. Eruditul exeget al fenomenului romantic i-a evidențiat efectele în plan cultural - apariția unor reviste cu un orizont tematic tot mai larg și din ce în ce mai bine scrise, fundarea unor biblioteci publice, dezvoltarea teatrului (și implicit a dramaturgiei naționale). D. Popovici semnala și
ROMANTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289353_a_290682]
-
venind după studiile de tip monografic ale Eufrosinei Dvoicenco și ale lui George Munteanu și Mihai Drăgan, detaliază și aduce completări substanțiale la cercetarea activității jurnalistului, structurând rezultatele pe un criteriu cronologic și tematic: revistele unioniste, cele umoristice, „vizionare” și „erudite”, totul urmat de o bogată bibliografie. Este o onestă cercetare de istorie literară pozitivistă, a cărei valoare rămâne preponderent documentară. Capitolul final, rezervat sintezei, este mai degrabă o schiță de profil a scriitorului, privit în ansamblul preocupărilor sale, decât un
SANDU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289466_a_290795]
-
literar. Totodată ocolește perspectiva evoluționistă, pentru a dezvolta comparații interesante cu Antim Ivireanul, Titu Maiorescu, Cezar Bolliac, Nicolae Bălcescu, Ion Heliade-Rădulescu, Vasile Pârvan, N. Iorga, Tudor Arghezi, stabilind un model polemic eminescian înrudit cu cel maiorescian, prin armătura logică și erudită. Volumul Apărarea și ilustrarea criticii (1996) reunește studii și comentarii în virtutea unor afinități „selective”. Preocupată îndeosebi de discursul critic la ora postmodernismului, eseista adună aici și cronici despre scriitori români (incluzând diaspora) și străini. În Interpretarea fără frontiere comentează metode
SPIRIDON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289831_a_291160]
-
de aceea de care dăduse dovadă Ambrozie, de exemplu; interesul său pentru teologie fusese pregătit de speculația lui Ilarie și a scriitorilor orientali; în sfîrșit, exegeza biblică a fost pentru Augustin la fel de importantă ca și pentru Ieronim, chiar dacă mai puțin erudită. Toate aceste caracterizări fac din Augustin o figură care se potrivește bine și cu aceea a „literatului” din secolul al IV-lea, în cursul căruia se desăvîrșește întreaga sa formație culturală, după cum, tocmai în preajma figurii lui Ambrozie, se dezvoltă formația
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
muzică (De musica): cele două opere trebuiau să facă parte dintr-o tratare mai amplă a celor șapte arte liberale, cu titlul Discipline diverse (Disciplinarum libri); acest tratat urma să trimită și prin titlul său la analoaga operă enciclopedică a eruditului roman Varron. Bibliografie esențială (acest criteriu - efectuarea unei selecții, chiar dacă restrînse - va fi respectat întotdeauna cînd vom examina diversele probleme referitoare la Augustin). Ediții. Amintim întîi de toate marea ediție îngrijită de călugării benedictini ai congregației S. Mauro din Paris
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în două redactări: prima, mai accesibilă, și destinată să fie înțeleasă imediat, iar cea de-a doua reelaborată și mai corectă din punct de vedere gramatical și literar. Bibliografie. Regula Sfîntului Benedict a constituit obiectul unei intense activități filologice și erudite. îl trimitem pe cititorul interesat la indicațiile bibliografice din marile ediții comentate și amintim aici valoroasa ediție comentată, în șase volume, elaborată de A. de Vogüé în colaborare cu J. Neufville, în SChr 181-186, 1971-1972, și pe cea a lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
săi, Atalaric, Teodatus și Vitiges; stilul acestor epistole este deosebit de îngrijit și conform cu demnitatea socială a destinatarului; se trece de la stilul de cancelarie la stilul căutat, cu multe artificii retorice; lui Cassiodor îi place să insereze în text și digresiuni erudite referitoare la politică sau la morală, la științe sau arte, conformîndu-se astfel idealului enciclopedic ce se afirma în secolul al VI-lea. Variae sînt un document de primă importanță pentru cunoașterea epocii lui Teodoric, chiar dacă au fost supuse unei revizuiri
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
creștine. în primul rînd, reia doctrina celor patru imperii (babilonieni, mezi, perși, greci) care apare în Cartea lui Daniel, adăugînd, cam mecanic, Imperiul romanilor. Pe de altă parte, Iordanes nu povestește aceste perioade istorice dintr-un autentic impuls „științific” sau erudit, ci pentru ca acela care citește, văzînd nenorocirile din trecut (și altele care amenință epoca prezentă), să se „convertească”. Vremurile creștine, acelea în care s-a răspîndit noua religie, nu sînt vremuri fericite, așa cum în mod simplist lăsase să se înțeleagă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
s-a pierdut. A mai alcătuit o Culegere a decretelor pontifilor Romei (Collectio decretorum pontificum Romanorum: așa-zisele Decretale), începînd cu cele ale papei Siricius (384-399) pînă la Anastasius al II-lea (496-498). A scris, prin anii 525-526, cîteva cărți erudite despre Paști și despre data acestei sărbători (Liber de Paschate, Argumenta Paschalia, Epistulae duae de ratione Paschae). Bibliografie. Ediție: PL 67. 11. Grigorie cel Mare Ultimii ani ai vieții lui Cassiodor, retras în mănăstirea sa, situată la o extremitate a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
evenimentele din Spania, dar povestitorul rămîne întotdeauna loial dinastiei conducătoare. Amintim și Istoria scurtă (Historiola) scrisă de Maxim, episcop de Saragoza între 599 și 614. O mare parte din informațiile privitoare la acești autori minori ne sînt furnizate de studiile erudite ale lui Isidor de Sevilia, mai precis de opera sa despre Bărbații vestiți. Bibliografie. Ediția: MGH, Auct. Antiquiss. 11, 1: Chronica Minora 2, 1, 1893 (Th. Mommsen). 5. Isidor de Sevilia Fără îndoială, dintre toți scriitorii regatului vizigot, cel mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
catolicism..., o societate pămîntească din care fuseseră eliminați, pe cît era posibil, dușmanii cetății cerești către care această societate, prin vocație, trebuie să-i conducă pe membrii ei”. a) Activitatea literară Așa cum am spus, Isidor a fost mai ales un erudit, însă erudiția sa nu are doar ținte gramaticale și științifice, ci și religioase, fiindcă el este un slujitor neobosit al Bisericii și al propriei țări. Chiar în acest sumar examen al producției sale, trebuie să evităm distincția între opere sacre
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
metoda, aproape întotdeauna arbitrară, a anticilor: în cultura latină, cel mai mare învățat, vestit pentru folosirea metodei etimologice, fusese Varro, iar Isidor face legătura cu el, reprezentînd ultima verigă dintr-o tradiție care numără mulți intermediari între scriitorul păgîn și eruditul din Sevilia. însă, lăsînd la o parte metoda, pentru că nu-i putem cere în mod anacronic lui Isidor să folosească o metodă diferită de cea utilizată în lumea antică, această operă e prețioasă și în zilele noastre pentru marea masă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și școlii sale, s-a ajuns la o evaluare, chiar dacă parțială deocamdată, a figurii lui Isidor cu ceea ce are aceasta specific, pentru că trebuie să descoperim ce se află dincolo de lista operelor episcopului de Sevilia și cum interpretează el imensul material erudit pe care ni l-a transmis. De aceea, erudiția lui Isidor nu trebuie înțeleasă ca un simplu conglomerat de informații, ci trebuie văzută în raport cu viața și personalitatea autorului care, catolic de origine, asistă în vremea sa la convertirea unui întreg
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]