1,942 matches
-
ar fi condamnat să se piardă într-o tehnică rituală, care în măsura în care credința magică se diminuează prin excese și abuzuri nu ar mai fi nici măcar subiectiv motivantă, dacă această credință animistă nu ar fi explicat lumea prin intermediul principiului vieții, al esențialului pe care îl are tot omul în el și a principiului misterios al animării. Iată de ce explicația cea mai primitivă conține totuși principiul originar al unui adevăr analogic, metaforic, care va deveni punctul de plecare îl simbolizării mitice. Pentru a
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
a politeismului, care anunță monoteismul, culpabilitatea începe să se individualizeze. O dată cu inversarea raportului dintre societate și om se inversează și relația omului cu divinitatea. OMUL NU SE MAI SIMTE TOTAL DEPENDENT DE INTENȚIILE BUNE SAU RELE ALE DIVINITĂȚILOR FAȚĂ DE EL; ESENȚIALUL ESTE CĂ PROPRIILE LUI INTENȚII RELE SE TRANSFORMĂ ÎN INTENȚII BUNE FAȚĂ DE DIVINITĂȚI. Transformarea aceasta sublimă cu forță eliberatoare depinde de propria voință a omului, de propria lui deliberare intimă. Culpabilitatea individualizată se referă la motivațiile intime ale omului. Proiecția
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
a suferinței sale exaltate (impunîndu-se studiului prin apectul ei psihopatie), viața însăși va obliga știința să facă acest pas, deoarece doar el va putea duce la găsirea remediului disperării tot mai mari, sentimentului de a fi pierdut sensul vieții, esența, esențialul. Evoluția mitică a constat în separarea din ce în ce mai distinctă a necunoscutului misterios de viața manifestă: a "divinului" de pămîntesc, a esenței de aparență. Epoca științifică nu va putea continua evoluția aceasta pe un plan mai elevat. Pentru ea, misterul întregii vieți
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
manifestă, este esența "Esenței-Tată". Această reunire în esență datorată împlinirii sensului imanent al vieții nu dezvăluie însă din misterul-Dimnezeu decît aspectul simbolic al legislatorului moral. Aspectul "Creatorului" rămîne misterios, rămîne mister. Numai omul puificat are atîta încredere și dragoste față de esențial, în cunoașterea sa intim trăită a misterului-legislator, încît aspectul rămas misterios, misterul creației pentru totdeauna inexplicabil, nu-l mai înspăimîntă și nu-l mai neliniștește. Poate spune că-l cunoaște pe Tată, că este una cu el, deoarece întreaga lui
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
confuziei, este important să nu fie confundați termenii psihologici "a excita" și "a percepe" cu termenul metafizic și simbolic "a apărea"; lumea excită psihicul, iar psihicul percepe lumea. Dar lumea și psihicul i se dezvăluie Esenței-suflet. Dat fiind acest fapt, esențialul este restabilirea în viața temporală a uniunii dintre cele doua apariții complmentare. Unirea sub formă temporală este armonia. Cerința de armonizare se referă la multiformitatea modalităților existente și a modificărilor lor, armonia fiind unitate în multiplicitate. Dar multi-formitatea fenomenelor aparente
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
exprimă tocmai cuvîntul "mister", întreaga viață a omului, tot ce a trăit el pe plan psihic sub formă de gînduri, sentimente, acte de voință, toată intenționalitatea sa motivantă. toate acestea nu constituie decît un episod al unei "existențe" misterios temporale. Esențialul vieții sale aparente este animarea misterioasă, elanul animant. Victoriile și înfrîngerile elanului esențial rămîn în relație cu Esența vieții, cu misterul numit simbolic "Dumnezeu". Emoția aceasta religios profundă implicită în simbolurile metafizice face din ele un îndemn la acceptarea efemerității
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ducerea la ruină a propriului elan. Intensitatea individuală a elanului una dintre caracteristicile speciei umane nu se află deloc în contradicție cu justiția imanentă. Un elan mai intens necesită un efort de realizare mai mare, o mai mare concentrare asupra esențialului și implică o culpabilitate mai profundă în caz de dispersie. Adevărul este că nimeni nu-și cunoaște intensitatea elanului înainte a și-l fi etalat. Dar desfășurarea elanului nu se produce niciodată în timpul vieții, în momentul morții doar meritele esențiale
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
justiția imanentă nu numai în raport cu viața popoarelor, ci și cu cea a individului, este deja clar exprimată în Psalmii din Vechiul Testament). Noul Testament completează adevărul etern al Vechiului Testament, care se ocupa aproape exclusiv de soarta popoarelor. Individul și destinul lui esențial în timpul vieții este tema centrală și dobîndește în evanghelii întreaga sa importanță mitică și istorică. Trăind în decadență, evreii au fost înrobiți de romani. Vechile profeții s-au împlinit. Puterea romană ar fi invadat Palestina chiar dacă poporul nu ar fi
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
și s-a întîmplat foarte frecvent de-a lungul istoriei ca popoare temporar învinse să-și fi învins în esență învingătorii și să fi dat culturilor acestora un nou elan, reîntinerindu-le. Cruzimea face parte din temporal, iar justiția din esențial. Aceasta pînă în punctul în care nenorocrile temporalului cauze frecvente de prăbușire pot deveni cauza esențială a redresării. Totul depinde de forța de rezistență vitală, de forța elanului. Acestea sînt adevăruri foarte vechi: adevăruri eterne. E ușor să le spui
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
moartea sa constituie verificarea și dovada supremă a celui mai vechi adevăr: imanența justiției. Conform sensului lor cel mai profund, evangheliile sînt ilustrarea justiției imanente în cel mai înalt grad de manifestare a ei. Sensul mesajului de bucurie este că esențialul nu este ceea ce i se întîmplă omului, ci ceea ce face el la nivelul deliberării sale valorificatoare și motivante: gradul de eliberare pe care este el în stare să-l atingă. El poate foarte bine să se prăbușească în fața celor mai
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
se dezvăluie prin fapte aparente, chiar și prin cele mai frecvente. După ce apariția devine translucidă, atît suferințele cît și bucuriile întîmplătoare își pierd importanța predominantă. Bucuria contrară spaimei (sub formele ei primitive sau patologice) devine certitudine, în certitudinea aceasta a esențialului, toate accidentele posibile ale vieții temporale acceptate dintr-o dată sînt reunite într-o viziune armonioasă care include viața și moartea. Energia eliberată de angoasă atinge cel mai înalt grad de concentrare în elanul său animant și în combativitatea sa sublimantă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
satisfăcută de o revelație transcendentală sau de o intuiție primă. Ea este fructul unor îndelungi tatonări, trecînd prin așteptări neliniștite și anchete răbdătoare, în cursul cărora filosofia cercetează realul, străduindu-se să elimine tot ce e efemer, pentru a atinge esențialul. Or, această cercetare filosofică se derulează cel mai adesea asupra eșantionului de umanitate pe care filosoful îl are la dispoziție: el însuși. De aici acest aspect invariabil personal, adeseori intimist, deci introspectiv, în operele cu dominantă filosofică. Și chiar dacă filosofii
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
sociologia și filosofia politică pe cea a maximizării valorii persoanelor și, distinct, pe cea a maximizării valorii colectivității. Raportul dintre aceste diferite planuri rămîne, însă obscur. Nu putem aduce aici clarificări suficiente, căci astfel s-ar spune că am rezolvat esențialul problemelor științelor socia-le și ale democrației. Pe bună dreptate, Louis Dumont apreciază în chip aparte trei gînditori ai modernității Hobbes, Rousseau și Hegel care au adus contribuții importante la clarificarea raporturilor între subiecții individuali și ceea ce s-a numit "subiect
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
sau nonimplicarea observatorului: observația pasivă, observația participativă; e) durata observării: continuă sau discontinuă; f) obiectivele urmărite: integrală sau selectivă. 3.Calitatea observației depinde de o serie de particularități psihoindividuale ale observatorului: capacitatea de a-și concentra atenția, de a sesiza esențialul, de gradul său de sugestionabilitate precum și de anumite caracteristici ale percepției umane: selectivitatea ei, categorizarea spontană și structurantă a câmpului de observație sau pur și simplu factorii sociali ai percepției care o modelează și o deformează. 4. Condițiile unei bune
Metode de cunoaștere a individalității elevilor utilizate în obținerea informației by Lenuța Barbu / Florentina Chitic () [Corola-publishinghouse/Science/1662_a_3064]
-
iar prudentul "pot să ne facă să credem" este un indiciu al însușirii regulilor scrierii pentru articole științifice. 19 Era vorba însă de un începător în arta dezermetizării comportamentale. Un alt informant este cu mult mai nuanțat când, mergând la esențial ("gradul de periculozitate"), scria en guise de conclusion 20, pentru a consuna cu mediul francofon următoarele: Datele de până acum nu permit să se afirme că ar desfășura o activitate dușmănoasă concretă (pare mai curând doritor de izolare și neangajare
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
oferă nici explicații, nici argumente, nici exemple care să ajute la clarificarea a ceea ce afirmă. Acest mod de a scrie venea, evident, în întâmpinarea înclinațiilor artistice ale lui Wittgenstein. Și deprinderea cititorului de filozofie de a căuta într-un text esențialul poate fi un important obstacol în calea înțelegerii acestei opere de o concizie unică. Este cu totul iluzoriu că cel care se va concentra doar asupra propozițiilor numerotate cu cifre întregi, de la 1 la 7, va căpăta o înțelegere cât
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
timpului tiranic și a artei care să confere sens unei lumi a aparenței, dimensiunea sacră a ontosului, logosul și veșnicia sunt doar câteva dintre temele de recurență ale liricii acestui poet. Ștefan Amariței refuză, fără nicio îndoială, derizoriul în profitul esențialului: specificitatea imaginarului său provine, de altfel, tocmai din accesul constant la simbolistica și retorica vârstei de aur a poeziei, cea care se hrănea din vocația demiurgică, intenționând să refacă legătura directă, nemediată a omului cu divinul. Din această perspectivă, volumul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
origine teza de doctorat a Irinei Andone, își pot dovedi utilitatea și în relevarea resorturilor de adâncime ale creației sale poetice. "Creatorul descris până aici, conchide exegeta lui Eminescu, este un creator care, negăsind un sprijin în realul desprins de esențial pentru a-și figura neliniștile, caută un sprijin în esențial pentru a mântui realul. El găsește acel punct de rezistență în ceea ce este mai puternic în personalitatea sa: înclinația de a figura lucrurile și întâmplările lumii sub specia unei contradicții
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
utilitatea și în relevarea resorturilor de adâncime ale creației sale poetice. "Creatorul descris până aici, conchide exegeta lui Eminescu, este un creator care, negăsind un sprijin în realul desprins de esențial pentru a-și figura neliniștile, caută un sprijin în esențial pentru a mântui realul. El găsește acel punct de rezistență în ceea ce este mai puternic în personalitatea sa: înclinația de a figura lucrurile și întâmplările lumii sub specia unei contradicții reconciliate" (subl. mea, E.I.). Un "farmec dureros" are și opera
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a figura lucrurile și întâmplările lumii sub specia unei contradicții reconciliate" (subl. mea, E.I.). Un "farmec dureros" are și opera lirică a Irinei Andone, în care se figurează aceleași neliniști, aceleași tensiuni ale inadecvării la un real desprins din matca esențialului. La fel ca în cazul marelui său model, poetica acestui suav-întunecat Mângâios (Iași, Editura Institutul European, 1996) este apoi datoare unei porniri (controlate) de conjugare a contrariilor. Textele din carte se refuză din acest motiv interpretării univoce, apelând adesea la
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
bine știute, acordurile mai calde și tonice, sau, dimpotrivă, pastele groase de culoare întunecat expresionistă funcționează, și în cazul de față, ca mijloace auxiliare celor lingvistice, urmărind, împreună, să ofere imaginea unei personalități agresate de ordinea vizibilului, dar preocupate de esențial. A se urmări, spre exemplu, complicatele raporturi dintre artist și universul obiectual și uman care îl înconjoară, așa cum apar ele în pânzele reproduse în Veșnica împotrivire, Poema mâinilor înroșite de hohot, Solitudine sau Galeriile amare, titluri edificatoare din această perspectivă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
care Doru Maximovici apelează cu aceeași frecvență. Forme și maniere în fond indistincte de tratare simbolică, prin care se materializează grafic tema de adâncime a creației sale: obsesia destinului torturat al artistului, convins de faptul că propria operă este adjuvantul esențial, dacă nu cumva chiar singurul echilibru ce îi rămâne accesibil într-o lume a încălcării oricăror rigori sau a agresiunii generalizate. Referințe critice (selectiv): Cezar Ivănescu, în Veșnica împotrivire, 2004; Stelian Baboi, în "Cronica", nr. 4, aprilie 2004; Valentin Ciucă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
păreau să întemeieze politici pentru fabricarea paradisului terestru, Wilhelm Ropke scria în The Social Crisis of Our Time: "Un mare număr de oameni au învățat să privească această lume dintr-un punct de vedere care lasă incidentalul să ia locul esențialului, variabilele să ia locul constantelor, efemerul să se substituie permanentului, fluctuantul să ia locul durabilului, momentul pasager să țină locul veacului, iar propria noastră personalitate neimportantă să ia locul responsabilității pe care ar trebui să o avem față de societate, față de
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
revendicînd superioritatea asupra altor civilizații, apuse sau prezente, dar așa-zis "primitive", cînd de fapt -, în privința marilor teme, a marilor probleme ale vieții și morții, ale naturii umane, nu cred că cineva își poate aroga un astfel de ascendent, cunoașterea Esențialului fiind accesibilă, în moduri sau pe căi diferite, desigur, întotdeauna și pretutindeni. Astfel, pentru a face față "dezordinilor" multiple de pe mapamond, Washingtonul a impus o nouă repartiție a sarcinilor, care poate fi rezumată astfel: "Noi combatem militar, O.N.U
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
Despre toleranță și violență Filtre teoretico- filosofice pentru o analiză a toleranței În lumea contemporană ne, ne stimulăm, intrăm În competiție, creăm; altfel spus, trăim mult mai intens, trăim autentic. În sfârșit, este necesar să subliniem că interculturalitatea bună, fundamentată esențial pe spirit tolerant, este pe deplin compatibilă cu afirmarea identității naționale. Popoarele mari, recunoscute ca atare În istorie și care au făcut Într-adevăr istorie, sunt popoare multiculturale. Poate tocmai de aceea au fost sau sunt cu adevărat „mari”: pentru că
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]