42,126 matches
-
lasă noaptea sau ziua/ nici nu mai știi/ sînt voci sînt biciclete sînt baloane/ sînt animale cu aripi și ghiare cu șolzi și cu blănite/ sînt tot felul, și parcă niște prieteni/ adolescenți" (Zinoapte). Dintr-o tentație spre estetizare (id est spre formă, o formă care s-o ghideze pe autoare prin junglă visului pur, intranscriptibil), revine visul meditativ-cultural: "Coșmare inventez acum că-i ziua. Cosmaru-i joc estetic./ O, aș putea acuma să mă uit tot chicotind/ la filmele de groază
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
Occidentului destinul tragic al României în general și al Bisericii greco-catolice în special. Era o datorie înaltă de conștiință. Și ea trebuia mărturisita într-un document, chiar dacă lumea Occidentului nu mai putea, atunci, în 1955, interveni în imperiul țărilor din estul Europei, subjugate sovieticilor, din 1944-1945, cu acordul marilor puteri (SUA, Anglia) occidentale. Ceea ce comunica autorul în însemnările sale din 1954-1955, completate cu acele completări ("remember") din anii nouăzeci este nespus de interesant. Interesant, mai întîi, pentru că ne dezvăluie preocupările unui
Un jurnal tulburător by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17934_a_19259]
-
Dan Croitoru "L'enfer c'est leș autres..." (J.P. Sartre) "Istoria nu e neapărat un joc al autorului cu trecutul, ci, mai degrabă, o selecție realizată prin uitare", pare a spune Dan Horia Mazilu în introducerea ultimei sale cărți Noi despre ceilalți. Fals tratat de imagologie
Repede ochire asupra "celorlalti" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17970_a_19295]
-
galbeni, albaștri, liliachii. Gîtul i se înalță trufaș dintr-o cravată somptuoasa de muselina. O pălărie bicorn îi acoperea capul împodobit cu o perucă mov, iar în mînă albă, îndantelată, scînteind de giuvaiere, răsucea elegant un baston scump... (oh, c'est incoyable, c'est incoyable, mă paole d'honneu^). Cu timpul însă - modă, vai, e atît de efemera! - personajul s-a metamorfozat. Zorzoanele regalității demodîndu-se, el părăsi opoziția monarhista, bicornul, panglicile, fervoarea și trecînd prin școală lui Rastignac, deveni, odată cu rigiditatea
Primul text publicat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17974_a_19299]
-
Gîtul i se înalță trufaș dintr-o cravată somptuoasa de muselina. O pălărie bicorn îi acoperea capul împodobit cu o perucă mov, iar în mînă albă, îndantelată, scînteind de giuvaiere, răsucea elegant un baston scump... (oh, c'est incoyable, c'est incoyable, mă paole d'honneu^). Cu timpul însă - modă, vai, e atît de efemera! - personajul s-a metamorfozat. Zorzoanele regalității demodîndu-se, el părăsi opoziția monarhista, bicornul, panglicile, fervoarea și trecînd prin școală lui Rastignac, deveni, odată cu rigiditatea cilindrului, cu linia
Primul text publicat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17974_a_19299]
-
pînă la bolta cerească, unul, doar, si o sparge cu capul, ordinea universală este turburata, astrele, intimidate, se opresc pe orbitele lor... și iată-l, acum, în sfîrșit, iată-l gravitînd, orbitor, prin spații... Oamenii , jos, au încremenit. Oh! c'est incoyable, mă paole d'honneu', c'est incoyable. (Gazeta literară, 1954)
Primul text publicat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17974_a_19299]
-
o sparge cu capul, ordinea universală este turburata, astrele, intimidate, se opresc pe orbitele lor... și iată-l, acum, în sfîrșit, iată-l gravitînd, orbitor, prin spații... Oamenii , jos, au încremenit. Oh! c'est incoyable, mă paole d'honneu', c'est incoyable. (Gazeta literară, 1954)
Primul text publicat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17974_a_19299]
-
și filologice, adică toate informațiile privitoare la fiecare poezie"). Mărirea numărului de volume (la ediția Perpessicius erau șase cu toatele) se explică prin dezideratul diminuării formatului cărții la unul obișnuit, renuntîndu-se la cel prea mare și nemaniabil al ediției academice (id est Perpessicius). Autorul testamentului acorda o mare prețuire teatrului eminescian, față de care Perpessicius exprimase consistente rezerve. Îndrăznesc a crede că regretatul Petru Creția exagerează. Teatrul eminescian e, în mare măsură, lăsat nefinisat și nu cred că e productivă modalitatea propusă de
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
dezabuzați, lipsiți de idealuri, sterili în formalismul lor care-i ține departe de marele public și profund anticapitaliști. în bună măsură, regăsim aprecieri asemănătoare și cu privire la intelectualii români ai epocii. Nu mă mai îndoiesc că și în celelalte țări din Est lucrurile stau la fel. Capitalismul e atacat, de la dreapta și de la stînga, de majoritatea intelectualilor umaniști. Filosofi, moraliști, politologi, scriitori, aceștia nu par să aibă un dușman mai detestabil decît democrația burgheza. Nae Ionescu și elevii săi români condamnă la
Cine l-a creat pe Murti-Bing by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18019_a_19344]
-
era epoca lui " Noi cu drag muncim!"), cu obligatoriile pauze pentru țigări sau povești din tinerețe, zile în care nu se întâmplă mai nimic. Rutină. Un timp care se scurge egal, fără incidente: "im osten nichts neues", pe frontul de est nimic nou. Tocmai această mentalitate a unui timp anchilozat, înțepenit parcă în tipare absurde de care oamenii încercau, "chacun à să manière", să facă abstracție, o surprinde Horia Pătrașcu în proza să. Gesturile, ticurile verbale, clișeele limbii de lemn, incomprehensibile
În oras se întâmplă ceva... by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18025_a_19350]
-
în faptul că ămacro-stilisticaă e mai puțin o stilistica a ăstiluluiă și mai degrabă una a ăscriituriiă; în eseul Variațiuni pe tema textului am arătat că trebuie distins între cele două concepte: unul este un fapt individual (Le style c^est l^homme même!), iar celălalt o instanță suprapersonala, cultural-institutională, istoricește constituită. Oricât ar manipula-o Eduardo Mendoza în sensul ironiei și meta-ironiei postmoderne, scriitura romanesca rămâne pentru el o referință solidă, care a fost elaborată de veacuri, în cadrul repertoriului cultural
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
doarme undeva, într-o cameră de la parter), pipăind cu grijă pereții, tresărind ori de câte ori i se pare ca scârțâie podeaua, oprindu-se apoi, bătând discret la o ușă și - inima, desigur, să-i spargă pieptul, nu altă - șoptind: ăMadame Bovary! C^est moi!a" Într-un scurt intermezzo - aproape liric - (Tristețea jurnalului), Alexandru Călinescu îl urmărește pe Roland Barthes rătăcind pe străzile Parisului. Prin intermediul paginilor de jurnal cuprinse în volumul Incidents (Seuil, 1987), Al. Călinescu recompune imaginea unui Barthes dezabuzat, apatic, căutând
"Principiul textelor comunicante" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18051_a_19376]
-
dar v-a fost teamă să-ntrebati!"... Un filmuleț de juma^ de oră, cu efecte devastatoare. În fine, pentru că tabloul să fie complet, filmul desemnat de onorabilul juriu elvețian drept "Cel mai bun lung-metraj de ficțiune 1998" a fost F. est un salaud de Marcel Gisler (38 de ani). Un film-bombă. Nu atît subiectul (relația homosexuala dintre un puști de 16 ani și un rocker-Înger al Morții), cît naturalismul descrierii acestei relații duse dincolo de bine și rău (cu scene sado-maso, prostituție
Solothurn 34 - Piper si sulf by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/18057_a_19382]
-
cît naturalismul descrierii acestei relații duse dincolo de bine și rău (cu scene sado-maso, prostituție, droguri și tot tacîmul) a luat piuitul... Inspirat de un român, plasat în permisivii ani ^70 - cu The Doors și Velvet Underground pe coloana sonoră -, F. est un salaud e un film care nu-și pierde din impact, în primul rînd datorită interpretării extraordinare a celor doi tineri actori - doi francezi: Frédéric Andrau și Vincent Branchet. Primul e mereu instabil, adesea melancolic, cerșind înțelegerea; cel de-al
Solothurn 34 - Piper si sulf by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/18057_a_19382]
-
dar pînă la urmă o acceptă cu resemnare: "în următoarele zile, nu ajunge viscolul, mai vine și gerul" (2696); "Astăzi nu ajunge frigul, măi și ploua" (2670); "dacă plouă, scăpăm de viscol" (2684). Tonul pur jurnalistic - catastrofic - e mai rar ("estul și sudul - sub teroarea viscolului"; "nordul terorizat de polei", 2684). Din punct de vedere strict lingvistic, e interesantă comparația care se poate face între sistemul cult, standard de indicare a circumstanței vagi și aleatorii ("temporar", "izolat") - și cel popular: "în
Meteorologice by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/18086_a_19411]
-
călăuza Muzeului Balzac din Sachă, domnișoara Bourdelle. Un loc fermecător pe Valea Loarei, în Turena. Reproduc dedicația în limba franceză, așa cum a asternut-o bună Arlette pe contra-pagina finală a Catalogului Balzac la Sachă, oferit pe gratis la despărțire: C^est avec un immense plaisir que j^ai Monsieur Constantin Toiu qui a eteă un merveilleux public. J^en ai garde un innoubliable souvenire. Arlette Bourdelle Guide a Sache, le 13 Septembre 1971. Hm, innoubliable. Le moț juste! Fără falsă modestie
Arlette by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18107_a_19432]
-
a fost amplificata la noi de contextul politic al celei de-a doua jumătăți a secolului: ăntr-un regim dictatorial, funcțiile umorului (de critică, supapa, autoconsolare) șanț mai importante, măi "vitale" decât ăntr-o societate liberă. an plus, cum fiecare țară din estul Europei a avut tendința de a se izola iar cetățenii ei pe aceea de a-si consideră propria experiență ca unică prin proporțiile râului, rezultatul a fost convingerea orgolioasa a românilor că au avut o rezistență prin umor, preponderent oral
Umorul national by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17428_a_18753]
-
cumplit proces de deznaționalizare, de rusificare forțată. Generația resurecției din Basarabia nu își pune prea multe „probleme moderniste” înainte de 1990, aici problema fundamentală constituind-o lupta pentru salvarea și cultivarea limbii române, pentru păstrarea identității și demnității naționale, pentru supraviețuirea estului românesc dintre Prut și Nistru; în această luptă, în această rezistență antisovietică, dusă de intelectualitatea românească din Basarabia, reperul / idealul, simbolul „arderii totale” pentru cauza națională se înrăzărește prin Eminescu, prin geniul eminescian. De aceea, Grigore Vieru și colegii săi
Simbolul mesianic al Mamei. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_239]
-
Dorin-Liviu Bîtfoi Eram în anul doi de facultate când la cursul de filosofia valorii a fost invitat un cunoscut profesor de la Oxford. Degajat și simpatic, cu aerul de superioritate involuntara de care unii occidentali nu pot scăpa atunci când vin an Est, el a trebuit la un moment dat să răspundă la o ăntrebare despre filosofia lui George Moore. Și a făcut-o, ăn felul său agreabil, ăncercănd totodată să se apropie de studenții din sală prin următoarea istorisire. Pe când era el
Ifos sau metodă? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17425_a_18750]
-
lui Radu Portocala (care a omis să treacă an casetă redacționala adresa ori telefonul revistei), dialogul acesta ar merita să fie preluat de o publicație mai bine difuzată, din țară. Iată una dintre constatările lui Courtois, după vizitarea țărilor din Est: "Ceea ce mă uimește cel mai mult de când am ănceput să călătoresc an Est pentru prezentarea Cărții negre, este faptul că până și an țările unde s-ar putea crede ăntr-o completă eradicare a comunismului, putem constată că lucrurile nu stau
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17437_a_18762]
-
telefonul revistei), dialogul acesta ar merita să fie preluat de o publicație mai bine difuzată, din țară. Iată una dintre constatările lui Courtois, după vizitarea țărilor din Est: "Ceea ce mă uimește cel mai mult de când am ănceput să călătoresc an Est pentru prezentarea Cărții negre, este faptul că până și an țările unde s-ar putea crede ăntr-o completă eradicare a comunismului, putem constată că lucrurile nu stau chiar așa. Unele echipe comuniste au fost ănvinse, dar, adesea, ele au fost
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17437_a_18762]
-
o parte, să mențină an activitate celule de buni comuniști, si, pe de altă parte, au promovat o nouă imagine a sistemului. Dar, ăn special, ei au izbutit să pună deoparte mulți bani - ceea ce, ăn politică, e esențial. Călătorind an Est, am ănteles că au fost constituite rezerve bănești importante cu care comuniștii pot face multe lucruri..." Patriotismul inculturii Dacă e să ne luăm după ceea ce se dezbate mai cu ănfocare an Parlamentul României, patria e an primejdie din cauza unui manual
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17437_a_18762]
-
dreapta, intelectualii nu numai că se situau la stanga, ci erau, în majoritate, deja sovietizați mintal. Cine n-a încercat - așa cum au făcut-o câțiva dintre noi - să 'deschidă ochii' intelectualilor de aici și să-i sensibilizeze la tragedia semenilor din Est, văzându-se respins că fascist de îndată ce se declară anticomunist ('l'anticommuniste est un chien', spunea drăgălaș Jean-Paul Sartre), nu-și poate da seama de climatul în care s-au instalat primii exilați." Înarmata doar cu propria ei energie intelectuală - este
Exercitii de demistificare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17480_a_18805]
-
deja sovietizați mintal. Cine n-a încercat - așa cum au făcut-o câțiva dintre noi - să 'deschidă ochii' intelectualilor de aici și să-i sensibilizeze la tragedia semenilor din Est, văzându-se respins că fascist de îndată ce se declară anticomunist ('l'anticommuniste est un chien', spunea drăgălaș Jean-Paul Sartre), nu-și poate da seama de climatul în care s-au instalat primii exilați." Înarmata doar cu propria ei energie intelectuală - este adevărat, inepuizabila -, Monica Lovinescu declară așadar război comunismului. Este un război pe
Exercitii de demistificare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17480_a_18805]
-
un numar de texte traduse an limba lui Victor Hugo de către Miron Kiropol, magician al verbului propriu, ca și al celui tălmăcit. Reproducem unul din ele: "Dans ce monde je constate/ îl n^y a plus de surprise/ tout m^est long. Et leș mains/ Et leș pieds/ Et leș rêves/ leș attentes. Tout. Tous leș torrents/ șont passés/ quelques-uns parmi mes paroles/ autres/ parmi leș lieux communs/ parmi leș ombrages/ parmi leș corps avec lesquels/ mutuellement/ je m^étais entretenu
Lirism biologic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17497_a_18822]