12,743 matches
-
din el, proză curată. Dar această falsă proză scurtă, cu douăzeci și șapte de "povestiri", cum scrie pe pagina de gardă, se organizează sub ochii noștri ca un jurnal romanesc ori un roman de notații diaristice, centrându-se pe experiențele eului, expunându-le privirii cititorului. Sinceritate maximă, patetism asumat, autenticitate fără halou literar, am zice, parcurgând episoadele de spital ale autorului-narator-protagonist, povestaș neobosit al vieții sale. Însă, așa cum nu avem aici proză propriu-zisă, pseudo-referențială, nu descoperim nici un jurnal în accepțiunea curentă
Un testament literar by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8982_a_10307]
-
de la Convorbirile apărute curând după dispariția scriitorului la recentele Calomnii mitologice. Autorul nu s-a ferit, în general, să se distribuie în eseurile sale romanești ca personaj; și inclusiv operele structurate parabolic integrează dubii și dileme personale, tensiunile moral-existențiale ale eului luat sub observație. O caracteristică a literaturii lui Octavian Paler îmi pare tocmai asumarea, pe cont propriu, a unor probleme care îi angajează pe mulți: în cercuri concentrice, intelectualitatea, comunitatea, naționalitatea, umanitatea largă. De multe ori singur, însingurat printr-o
Ultimul Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9003_a_10328]
-
rigoare și menționează în prolog că orice asemănare cu persoane reale este pur întîmplătoare "la fel de întîmplătoare pe cît pare distribuția unor roluri cînd este vorba de libertate, moarte și vinovăție". Story-ul este redus la elementele esențiale încă în prima pagină. Eul narator, el însuși personaj (Carlo Kienitz), își amintește de o veche amică, Sybille Sundermann, etnografă care a trăit mai mulți ani cu un dezertor sîrb de etnie romă, Dejan Ferari, cu care a avut un copil. Povestea nefericitului amor este
Un roman pe o temă fierbinte by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/9016_a_10341]
-
învață ce este studiul, repetiția și întîmplarea, învață să-și asculte cu o ureche ritmul interior, iar cu cealaltă, pe al celuilalt/ceilalți. Tot astfel învață și spectatorii să-și părăsească propriul zbor, limitele și să se însoțească. Cu propriul eu, cu ceilalți. Ce este, la urma urmelor, povestea? Taina însoțirii. Despre asta dădu știre și mărturisire Alexandru Da-bija.
Cucurigu! Boieri mari! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9012_a_10337]
-
mine trifoi cu patruzeci de foi". (scurt pe doi podul de piatră cîteodată se va dărîma/ cîteodată nu se va dărîma). E mai curînd o față a unui umor rece sub care se ascunde un dezacord, o dizarmonie secretă a eului confruntat cu realul (căci la urma urmei orice creație reprezintă, prin însăși condiția imaginarului pe care o întrupează, un mod de-a "înșela" un real resimțit, fie și pe o cale difuză, drept nesatisfăcător). Nu spunea oare Breton că umorul
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
teoretică: "e senzuală și e mișto"... Simona Popescu simte nevoia să-și sublinieze continuu tinerețea spirituală, nonconformismul, atitudinea antielitistă, inclusiv prin asemenea alinieri jenante la limbajul străzii și al gangului - altfel, incriminat în cazul unor tineri poeți de azi. Oscilațiile eului auctorial (cu toate cele trei fațete ale sale, Profy, Scry și Sy, las tres Simonas devoalate cu voluptate exhibiționistă) indică, în fapt, suprapunerea unor deziderate complet opuse ale scriitoarei. Aceasta se vrea totodată, parcă neconștientizând contradicțiile, în centrul canonului și
Pledoarie fără poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9051_a_10376]
-
substanță care înghite tot ce nu e adăpostit în cuvinte". Deși poate că e doar o aparentă aneantizare, o "prăpastie" ce se umple în taină cu trăirile pe care le credem dispărute, capabile, chiar netrase în text, a nutri adîncimile eului, a țîșni cîndva cu spontane intensități din straturile sale insondabile... în mod caracteristic, Ana Blandiana ne încredințează că factorul ce-o atrage mai întîi de toate cu prilejul călătoriilor este timpul. Timpul o ține, precum într-o magie, "încremenită pe
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
pe care i-o conferă regizorul, care realizează crochiuri acolo unde ar trebui să fie scene bine închegate. Gheorghe Preda pare să nu înțeleagă că nu absența sau anularea sau simpla prezență a personajului generează proiecții fantasmale sau ficțiuni ale eului de o mare intensitate, ci felul cum îl utilizezi. Ceea ce minează proiectul ambițios al regizorului de a face un film de artă constă tocmai în falimentul prestației actoricești care nu susține componenta artistă, avangardistă, experimentală, estetă a filmului său. Un
Îngerul gratuit by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9086_a_10411]
-
capul sus, ca un gospodar la casa lui. Se simte estropiată, chinuită, parcă tot apare și dispare, se apleacă spre sine însăși, se analizează. Așa ia naștere cea mai cumplită dintre imperfecțiunile modelului de univers oferit de Doinaș - teama că Eul privește numai în Eu." (pp. 52-53). Cu aceste rare excepții, capitolul întâi, esențial în economia și pentru arhitectura cărții, rulează și demonstrează mai mult decât convingător afirmațiile criticului, ilustrate prin oportune citate. Analiza e strânsă și fără cusur; la fel
Poezia sintezelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9099_a_10424]
-
cultural pentru a potența funcțiile epistemologice proprii actului poetic. O problematică gnoseologică "modelează tot mersul înainte al poeziei lui Doinaș". Creatorul, într-a-devăr, conștientizează, recuperează și înscenează liric o dialectică a gnoseologicului. Iar criticul o explică. Într-o primă sinteză, privirea Eului are o putere fixatoare și unificatoare. "Eternul chip/ al lucrurilor trecătoare" se impregnează în versul tânărului poet, care optează - între Platon al durabilității Ideilor și Heraclit al fluviului veșnic schimbător - pentru un punct de vedere unic în fața universului multidimensional. Sinteza
Poezia sintezelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9099_a_10424]
-
a acestui proces al cunoașterii, dificil și periculos, cu schilodiri și jupuiri verbale comparabile cu cele fizice: "Obiectele realului se strâmbă și se pocesc întâi, iar apoi ajung să se topească într-o unică masă nediferențiată. Fără tracțiunea opusă a Eului, natura alunecă tot mai repede în jos, pradă inerției, spre hăul nediferențierii. Operație care, însă, cum bine observă delicata intuiție a poetului, nu se petrece într-o clipită, nu are loc fără anume etape intermediare, avertismente, momente de stagnare temporară
Poezia sintezelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9099_a_10424]
-
Catedrala, Sîrbu îl situează pe Narator în centrul discursului, nu doar prin faptul că discursurile tuturor celorlalte personaje se raportează direct la spusele sale, ci și prin conținutul monologului său ce transcrie fidel gîndurile scriitorului. E o situare ontologică a eului auctorial în relație cu lumea narată, metodă numită de Serge Doubrovsky "autoficțiune", iar de Gerard Genette "homodiegetică". în felul acesta, caracterul de mărturie patetică al scrierii dobîndește o pondere specială, augmentînd forța persuasivă a textului. Procedeul lui Sîrbu e cu
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9139_a_10464]
-
numeroase reacții în lumea anglofonă. Vă prezentăm fragmente din cronicile de întâmpinare scrise în Anglia și în Statele Unite în vara acestui an. Adam Novy, în The Believer, august 2007: }epeneag tratează personajele ca pe un set de contingențe ale căror euri sunt un flux de creație perpetuă. Omul cu flori apare atât la persoana întâi, cât și la persoana a treia, adesea în același capitol. Este atât temător, cât și agresiv, locvace și conștient de limitele limbajului, în mod pesimist conștient
Succesul unei traduceri by Magda Dragu () [Corola-journal/Journalistic/9263_a_10588]
-
familie, Un om între oameni, Cel mai iubit dintre pămînteni, Pumnul și palma?! Ce prevalează, la urma urmei: epicul sau poematicul? Suntem în fața unui roman propriu-zis, de construcție epică, ori mai degrabă a unei "Diorame", o "vedere din Dumnezeu" a Eului care I se substituie cosmic-autoconfesiv? Are dreptul o hiperfabulație narcisiacă (superbă exfoliere egocentrică de pe Șoseaua Ștefan cel Mare pînă-n străfundurile cosmosului, la universalul Purușa în care se încorporează "Mircișor") să rivalizeze exegetic și axiologic cu construcțiile clasice ale predecesorilor care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9264_a_10589]
-
mai pot să visez/ Că țin în brațe o femeie tînără/ Că zbor că umblu pe apă că țin în palme un bulgăre de jar" (Celălalt rac, p. 43). La antipodul spiritului religios, ultimul ciclu, cel al Didascaliilor, propune ipostaza eului social. Retragerea din scenă a poetului-actor e acum anticipată, numai sufleurul menținând aparențele vieții active (vezi Să dau înapoi, p. 56). Subtil și profund, prin volumul Didascaliile Traian Ștef se dovedește un poet matur.
Poeme în regie proprie by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9330_a_10655]
-
ei, pentru care arta sa este echivalentul sensului existenței, raționalul și iraționalul ei. Este saltul din sine și dincolo de el, este anularea sinelui pentru a-l inventa de o mie de ori altfel, este exercițiul năucitor de a-ți lepăda eul și de a purta mereu altă identitate, altă poveste, cu credință și adevăr, cu emoție, cu carne, cu sînge. Plecarea din eu și revenirea în el nu poate să nu consume, nu poate să nu coste, să nu lase urme
În căutarea actorului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9317_a_10642]
-
sinelui pentru a-l inventa de o mie de ori altfel, este exercițiul năucitor de a-ți lepăda eul și de a purta mereu altă identitate, altă poveste, cu credință și adevăr, cu emoție, cu carne, cu sînge. Plecarea din eu și revenirea în el nu poate să nu consume, nu poate să nu coste, să nu lase urme. Se vorbește mult despre regizorii care îl iubesc sau nu pe actor, care îl folosesc ca pe un instrument care să vizualizeze
În căutarea actorului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9317_a_10642]
-
Lindholm sau Christoph Steger cu Mother (Mama, UK, 2006), unde personajul principal își dedică întreaga viață morților. Filme care țintesc mai aproape de rizibilele pasiunile ideologice și politice sunt Infinite Justice (Justiție infinită, Germania, 2006) al lui Karl Tebe și Colorful EU (UE viu colorată, Ungaria, 2006) de Peter Vadocz. Karl Tebe transformă într-o comedie macabră sportul mediatic al transmisunilor din zonele de conflict, în special Iraq, în timp ce Peter Vadocz transformă subversiv culorile și emblemele statelor din UE, caricînd probabil nu
Anonimul român între Dunăre și Mare (II) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9316_a_10641]
-
găunoase, provocând repulsie, sunt menite să înalțe o butaforie națională, o pseudo-țară de sine stătătoare, amânând unirea cu România la calendele grecești. Aceasta fiind linia oficială, reacția de respingere nu este una politică, nici una civică: ea capătă conturul volatil al eului, apărat printr-o mișcare de retragere interioară. Poetul simte - și declară - o nevoie acută de a se curăța de reziduurile istoriei, retractilitatea lui devenind, dintr-o formă de protecție, o a doua natură. Evadarea din realitate e sinonimă cu evaziunea
Omul deteriorat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9350_a_10675]
-
joc ușoare și aducătoare de ghinion. Miza majoră a literaturii, a fiecărei pagini de literatură autentică, este pentru mine una personală și personalizată, profund și intens individuală, forțând limitele reprezentării până la pragul la care întregul univers se modelează în siajul eului. Poate fi o viziune de poet adevărat transmisibilă, pot practica împreună componenții unei generații poezia? Seamănă oare Eminescu și Macedonski, Arghezi și Ion Barbu, Blaga și Bacovia, Pillat și Vinea, Bogza și Ilarie Voronca, Geo Dumitrescu și Ion Caraion, Doinaș
Milenarism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9376_a_10701]
-
Es. Pop și Teodor Dună, apropierile sunt vizibile - și determinate de angajarea decisă a noilor poeți pe câte un culoar liric pe care care au mai performat, înainte, și alții. Într-o parte (la Mihail Gălățanu și Marius Ianuș): un eu liric exhibat și gesticulant, mușcător și provocator, cabotin și sentimental, sexualizant și mistic. Pe celălalt fir (la Cristian Popescu, Ioan Es. Pop și, respectiv, Teodor Dună): un eu prăbușit, care a făcut implozie în propria memorie, jupuindu-și la nesfârșit
Milenarism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9376_a_10701]
-
și alții. Într-o parte (la Mihail Gălățanu și Marius Ianuș): un eu liric exhibat și gesticulant, mușcător și provocator, cabotin și sentimental, sexualizant și mistic. Pe celălalt fir (la Cristian Popescu, Ioan Es. Pop și, respectiv, Teodor Dună): un eu prăbușit, care a făcut implozie în propria memorie, jupuindu-și la nesfârșit, cu masochism, rănile cărnii și ale spiritului, întrerupând voit fluxurile vitale și trăin-du-și moartea. Diferența specifică e dată de îmbătrânirea accelerată, prematură, teribilă a poetului tânăr. Cei mai
Milenarism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9376_a_10701]
-
și că dincoace și dincolo de ele există chiar mai multă realitate decît le atribuie el. Pe alș poți să-l descoși din articolele lui despre filme, tot mai multe, atît de multe în ultimii ani încît par să-i consume eul scriitoricesc, dar ar fi păcat. Alș e într-adevăr un scriitor excepțional, în pielea căruia s-au disimulat însă cîteva constrîngeri - culturale - care-l fac să apară așa cum vrea el, dar și să ni se întrezărească așa cum e, fără să
Ce ești și ce vrei să fii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/9397_a_10722]
-
un articol polemic la adresa liricii lui Ion Caraion, în momentul respectiv redactor la Scânteia tineretului. Cultul lui Nichita, vălurind până la grădinițele de copii, a marcat, odată mai mult, primitivismul cultural al unei societăți însetată de celebrități, pe cât de vulnerată în eul profund că nici un român n-a luat până acum premiul Nobel. Cum însă se pare că, de la o vreme, fotbalul românesc se împuternicește, existând posibilități ca echipe de-ale noastre să ajungă chiar în turul al doilea, partida s-a
Barbu Cioculescu:"Dacă este cazul să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației." by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9382_a_10707]
-
uitat că, dincolo de cuvânt, El este Cuvântul, El este starea de a fi. Iisus este o stare, un sentiment. Iar sentimentele, spune Nichita, nu trebuie înțelese. Ele trebuie să fie trăite. 9 septembrie 1984 Treapta a XVI-a Haiku Ah, eul, piatră, de gâtul sufletului atârnată, spre pieirea lui! Treapta a XVII-a Catren Totul curge fără capăt, Totul curge fără dor, Încă zilele mă dor Și viața n-o mai capăt. Treapta a XVIII-a Catren Iar raza atinsă atunci
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]