1,723 matches
-
atunci când energia este integrală și suficient de pură și de puternică, poate fi transformată în jing-qi sau „energie esențială”. Acest proces are loc în centrul energetic din câmpul elixirului inferior situat sub ombilic, prin folosirea respirației ca un muget pentru evaporarea esenței și sublimarea energiei sale în cazanul abdomenului și prin utilizarea minții pentru a controla procesul și a ridica energia recoltată prin Canalul Conducător spre cap; alimentarea energiei: acest stadiu presupune intensificarea vitalității generale a unei persoane prin rafinarea continuă
[Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
sub numele de „ioni negativi”, aceste particule vibrante încărcate cu sarcină electromagnetică sunt produse în mod natural în aer prin acțiunea razelor de unde scurte radiate în atmosferă de Soare și de alte corpuri astrale; deasupra oceanelor, lacurilor și râurilor prin evaporarea și agitarea apei; prin mișcarea vântului deasupra spațiilor întinse deschise, cum sunt munții și deșerturile. Cunoscut sub numele de „ionizare”, acest proces sparge moleculele de aer în fragmente și încarcă cu energie particulele rezultante, sub forma unei sarcini negative. Ionii
[Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
divizat la cald. La tratarea cu alcool a soluției rezultate prin dizolvarea oxidului, hidroxidului sau a carbonatului bazic de cupru divalent in soluție de acid fluorhidric, se formează dihidratul difluorurii de cupru CuF2·2H2 O, albastru și greu solubil. Prin evaporarea pe H2SO4 concentrat a unei soluții rezultate prin dizolvarea carbonatului bazic de cupru în exces de acid fluorhidric concentrate se separă cristale albastre de CuF2·5HF·6H2O. Combinația CuF2 se prezintă în microcristale albe,care se topesc la 927°C
Abordarea ?tiin?ific? ?i metodic? a temei "Cuprul-propriet??i ?i combina?ii by Irina Ecsner () [Corola-publishinghouse/Science/83657_a_84982]
-
cupru divalent. Difluorura de cupru cu fluorurile metalelor alcaline,cu fluorura de amoniu sau cu alte fluoruri metalice formează fluorosăruri cu formulele generale. Combinația (NH4)2[CuF4]·2H2O se prepară sub formă de cristale albastre, greu solubile în apă prin evaporarea unei soluții concentrate de NH4Cl saturate cu Cu(OH)2 proaspăt preparat. Fluorurile bazice(oxifluorurile) ale cuprului divalent. Combinația CuF2·CuO neagră rezultă prin acțiunea fluorului asupra CuO sau asupra CuSO4 încălzit la roșu. Combinația CuF2·Cu(OH)2 rezultă
Abordarea ?tiin?ific? ?i metodic? a temei "Cuprul-propriet??i ?i combina?ii by Irina Ecsner () [Corola-publishinghouse/Science/83657_a_84982]
-
albastre ale diclorurii de cupru se adaugă clorură de potasiu apare culoarea verde. Diclorura de cupru cu clorurile metalelor alcaline, cu clorura de amoniu, diclorura de mercur, diclorura de plumb etc. formează clorosăruri. Combinația Li[CuCl3]·2H2O se prepară prin evaporarea unei soluții concentrate formate din soluție de diclorură de cupru cu clorură de litiu și se prezintă sub formă de prisme de culoarea granatului, care se topesc la 130°C. Combinația K[CuCl3] se prepară sub formă de cristale aciculare
Abordarea ?tiin?ific? ?i metodic? a temei "Cuprul-propriet??i ?i combina?ii by Irina Ecsner () [Corola-publishinghouse/Science/83657_a_84982]
-
cristale aciculare roșii din soluțiile clorhidrice ale soluției de diclorură de cupru cu KCl. Combinația NH4[CuCl3]·2H2O se prepară sub formă de cristale albastre,la adăugare de NH4Cl unei soluții de HCl saturate cu carbonat bazic de cupru. La evaporarea soluției rezultate prin acțiunea amoniacului gazos asupra unei soluții calde si saturate de diclorură de cupru se separă cristale octaedrice de culoare albastru închis de [Cu(NH3)4]Cl2·2H2O. Fosforul, mercurul, argintul, diclorura de staniu și glucoza se comportă
Abordarea ?tiin?ific? ?i metodic? a temei "Cuprul-propriet??i ?i combina?ii by Irina Ecsner () [Corola-publishinghouse/Science/83657_a_84982]
-
cuprului metalic în prezența apei sau prin neutralizarea acidului bromhidric cu monoxid,hidroxid sau carbonat bazic de cupru bivalent. Prin concentrarea soluției apoase de dibromură de cupru la 20°C se separă tetrahidratul dibromurii de cupru CuBr2·4H2O și prin evaporarea aceleiași soluții în vid pe H2SO4 concentrat se separă cristale de CuBr2. Cristalele clinorombice negre de cu structură în lanț, se topesc la 327°C și se dizolvă în apă sau alcool cu formare de soluție brună, în acetonă cu
Abordarea ?tiin?ific? ?i metodic? a temei "Cuprul-propriet??i ?i combina?ii by Irina Ecsner () [Corola-publishinghouse/Science/83657_a_84982]
-
metalelor alcaline rezultă monoiodură de cupru cu separare de iod elementar. Prin acțiunea unei soluții de iodură de potasiu asupra hidroxidului de cupru divalent se formează diferite săruri bazice verzi. Cloratul cuprului divalent Cu(ClO3)2·6H2O se prepară prin evaporarea în vid a soluției rezultate prin dizolvarea Cu(OH)2 în acid cloric sau prin acțiunea Ba(ClO3)2 asupra soluției de sulfat de cupru: se prezintă sub formă de cristale octaedrice albastre, delicvescente,care se topesc la 65°C
Abordarea ?tiin?ific? ?i metodic? a temei "Cuprul-propriet??i ?i combina?ii by Irina Ecsner () [Corola-publishinghouse/Science/83657_a_84982]
-
a ortoperiodatului de sodiu asupra unui exces de sulfat de cupru divalent. Ortoperiodatul Cu5(IO6)2·nH2O(unde n=3,4,7) se prezintă ca pulbere verde. Diperiodatul de cupru Cu2I2O9·6H2O se separă sub formă de cristale verzi, prin evaporarea soluției rezultate prin dizolvarea hidroxidului de cupru divalent într-o soluție apoasă de acid ortoperiodic. Metaperiodatul de cupru Cu(IO4)2 se obține sub formă de precipitat albastru la fierberea unei soluții de acetat de cupru divalent cu acid ortoperiodic
Abordarea ?tiin?ific? ?i metodic? a temei "Cuprul-propriet??i ?i combina?ii by Irina Ecsner () [Corola-publishinghouse/Science/83657_a_84982]
-
într-un curent de hidrogen seleniat. Combinația CuSe se prezintă sub formă de cristale aciculare negre, care sunt greu solubile în apă și se descompun prin încălzire la roșu după ecuația. Seleniatul cuprului divalent CuSeO 4 ∙ 5H2O se separă prin evaporarea la 40-50 °C a soluției rezultate prin dizolvarea oxidului sau a hidroxidului de cupru divalent în acid selenic. Combinația CuSeO 4 ∙ 5H2O se prezintă în cristale albastre, foarte stabile, care au densitatea 2,6 g/cm3, sunt solubile în apă
Abordarea ?tiin?ific? ?i metodic? a temei "Cuprul-propriet??i ?i combina?ii by Irina Ecsner () [Corola-publishinghouse/Science/83657_a_84982]
-
sulfurilor alcaline. Se cunoaste, de asemenea, pirofosfatul bazic al cuprului divalent Cu2P2O7 ∙ 2Cu(OH)2 ∙ 3H2O. Prin încalzirea CuO cu acid fosforic de densitate 1,68 - 1,67 g/cm3 sau prin încalzirea la 316°C a produsului rezultat prin evaporarea la sec a soluției diluate de acid fosforic și azotat neutru de cupru divalent rezultă metafosfat de cupru divalent Cu(PO3)2 sub formă de pulbere albastră, care are solubilitate redusă în hidroxizii alcalini și în majoritatea acizilor. Arseniții și
Abordarea ?tiin?ific? ?i metodic? a temei "Cuprul-propriet??i ?i combina?ii by Irina Ecsner () [Corola-publishinghouse/Science/83657_a_84982]
-
completă a setei ca răspuns la hipovolemie, ceea ce dovedește că baroreceptorii din cord și vase sunt, de asemenea, implicați. Echilibrul hidric este dependent, în esență, de excreția urinară și ingestia de apă, având în vedere că pierderea de lichide prin evaporare și materii fecale este mai puțin reglabilă. Marile deficite hidroelectrolitice sunt numai parțial restabilite pe cale renală, ingestia de apă cauzată de sete intervenind ca ultim mecanism compensator. Senzația de sete dispare în leziunile diencefalice, dar și în stări de alterare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Paralel cu creșterea temperaturii, reacțiile fizice de deperdiție calorică sunt mai puțin eficiente. Acestea devin dominante când termogeneza exagerată amenință echilibrul termic. II.9.2.2. Termoliza: Spre deosebire de termogeneză, termoliza se realizează prin procese fizice de conducție, convecție, iradiere și evaporare. Între procesele termogenetice chimice și cele termolitice fizice există un permanent echilibru dinamic, care întreține temperatura corporală în limite constante (fig. 154). Ca și termogeneza, termoliza depinde în mare măsură de intensitatea reacțiilor biologice. Iradierea, de exemplu, ca principală modalitate
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
apă rece. Prin aerul expirat pe căile respiratorii se pierde, de asemenea, o mică parte din căldura corporală. Această modalitate deține un rol important la animalele lipsite de glande sudorale. Convecția este supleată la astfel de animale de către polipneea termică. Evaporarea apei este una din modalitățile cele mai eficace de pierdere a căldurii la om în condiții de temperaturi crescute ale mediului ambiant. În stare de repaus, ea asigură aproximativ 25% din pierderile calorice ale organismului (13% prin piele, 12% prin
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
pierdere a căldurii la om în condiții de temperaturi crescute ale mediului ambiant. În stare de repaus, ea asigură aproximativ 25% din pierderile calorice ale organismului (13% prin piele, 12% prin epiteliul pulmonar). Când temperatura mediului înconjurător depășește 35°C, evaporarea devine principalul mecanism termolitic. Pierderile de căldură prin evaporare de apă au loc atât la nivelul pielii, prevăzută la om cu aproximativ 2,5 - 3 milioane de glande sudoripare, cât și prin mucoasele căilor respiratorii și buco-faringiene, care saturează aerul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
crescute ale mediului ambiant. În stare de repaus, ea asigură aproximativ 25% din pierderile calorice ale organismului (13% prin piele, 12% prin epiteliul pulmonar). Când temperatura mediului înconjurător depășește 35°C, evaporarea devine principalul mecanism termolitic. Pierderile de căldură prin evaporare de apă au loc atât la nivelul pielii, prevăzută la om cu aproximativ 2,5 - 3 milioane de glande sudoripare, cât și prin mucoasele căilor respiratorii și buco-faringiene, care saturează aerul expirat cu vapori de apă. În condiții bazale de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
glandele sebacee aspectul normal al pielii. În afara secreției sudorale, mici cantități de apă (300 - 400 ml) se pierd prin piele sub formă de perspirație insensibilă. Aceasta crește în condițiile aerului cald sau ale temperaturii corporale peste valorile normale (fig. 155). Evaporarea este cu atât mai intensă, cu cât temperatura mediului înconjurător este mai ridicată. Creșterea temperaturii corporale, efortul fizic, emoțiile și stările de încordare neuro-psihică, în general, intensifică, de asemenea, secreția sudorală și pierderile de căldură prin evaporarea de apă. În timpul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
normale (fig. 155). Evaporarea este cu atât mai intensă, cu cât temperatura mediului înconjurător este mai ridicată. Creșterea temperaturii corporale, efortul fizic, emoțiile și stările de încordare neuro-psihică, în general, intensifică, de asemenea, secreția sudorală și pierderile de căldură prin evaporarea de apă. În timpul eforturilor fizice intense efectuate la temperaturi înalte de către oțelari, furnaliști, cazangii, turnători etc., se pot pierde cantități mari de apă sub formă de transpirație și, odată cu aceasta, mari cantități de căldură, întrucât, odată cu evaporarea a 1 ml
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de căldură prin evaporarea de apă. În timpul eforturilor fizice intense efectuate la temperaturi înalte de către oțelari, furnaliști, cazangii, turnători etc., se pot pierde cantități mari de apă sub formă de transpirație și, odată cu aceasta, mari cantități de căldură, întrucât, odată cu evaporarea a 1 ml de apă, se pierd 0,58 - 0,60 calorii. Valoarea termolitică a secreției sudorale depinde atât de temperatura mediului înconjurător, cât și de gradul său de saturare cu vapori de apă; în mediul cald și saturat cu
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
apă; în mediul cald și saturat cu vapori de apă, vaporizarea nu se mai produce, iar pierderea de căldură pe această cale încetează. De aceea, căldura umedă este mai greu suportată decât cea uscată. Mișcarea aerului întregește condițiile favorabile de evaporare ale climatului cald și uscat; în afara factorilor biologici și climatici menționați, termoliza este influențată de intensitatea irigației cutanate, care poate crește de la 5% până la 30%, îndeplinind rolul unui adevărat radiator reglabil. La rândul său, intensitatea circulației în capilarele tegumentare depinde
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
balanței termice și menținerii sale în limite constante normale. Dintre factorii climatici care solicită procesele reflexe termoreglatoare, mai importanți sunt: temperatura, umiditatea și mișcarea aerului, precum și temperatura corpurilor solide sau lichide înconjurătoare. În timp ce umiditatea crescută limitează deperdiția de căldură prin evaporare, vântul rece o intensifică. Ca orice act reflex, reacțiile termogenetice sau termolitice compensatoare au la bază arcuri reflexe complexe, formate din termoreceptori periferici și centrali, căi nervoase aferente, centri termoreglatori și căi eferente somato-vegetativo-endocrine. În esență, este vorba de stimularea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
doua manifestare somatică care contribuie la activarea proceselor termogenetice generatoare de căldură. Componenta vegetativă simpatico-parasimpatică realizează adaptarea circulației pielii și secreției sudorale la necesitățile locale și generale ale termoreglării. Pierderea de căldură prin procesele fizice de conducție, convecție, iradiere și evaporare este direct proporțională cu fluxul sanguin cutanat. De intensitatea reacțiilor vasomotorii de la nivelul pielii depind atât aportul de căldură la suprafața corpului, cât și secreția sudorală. Fenomenele de predominanță simpatică provocate de frig, ca urmare a stimulării reflexe a termoreceptorilor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
detectorii și efectorii circuitelor neuroefectoare a fost descris (fig. 157). La rândul lor, reacțiile parasimpatice induse de excitarea centrilor termolitici din hipotalamusul anterior determină vasodilatație și secreție sudorală, în vederea intensificării proceselor fizice de deperdiție a căldurii prin iradiere și, respectiv, evaporare. Debitul sanguin cutanat poate crește de la 12-15 ml/min până la 50 ml/min/100 g piele. Rolul hipotalamusului ca reglator al temperaturii corporale se exercită nu numai pe cale nervoasă, ci și cu participare endocrină. Veriga endocrină participă mai ales la
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și control a producerii și pierderii de căldură depinde de gradul de participare a organelor efectoare implicate în realizarea reacțiilor termoreglatoare periferice. Prin variațiile fluxului sanguin de la nivelul suprafeței corporale, acestea predomină în timpul reacțiilor termolitice realizate prin iradiere, convecție și evaporare. Ca principală modalitate de termoliză, iradierea este cu atât mai intensă cu cât suprafața radiantă și gradientul termic dintre masa corporală și obiectele din jur sunt mai mari. La rândul său, pierderea de căldură prin evaporare asigură până la 25% din
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
prin iradiere, convecție și evaporare. Ca principală modalitate de termoliză, iradierea este cu atât mai intensă cu cât suprafața radiantă și gradientul termic dintre masa corporală și obiectele din jur sunt mai mari. La rândul său, pierderea de căldură prin evaporare asigură până la 25% din căldura eliminată prin hipersudația produsă în condiții de temperaturi crescute ale mediului înconjurător. Evaporarea este cu atât mai intensă cu cât temperatura mediului ambiant este mai ridicată. Tendința la scădere a temperaturii corporale determinată de frig
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]