4,693 matches
-
Universitari din România, în 3 iunie 1921, Cluj. Ștefănescu-Goangă, Florian, 1924-1925, „Istoricul și activitatea Extensiunii Universității”, în Anuarul „Extensiunii Universitare” din Cluj. Ștefănescu-Goangă, Florian, 1933, „Discurs inaugural”, în Anuarul Universității (1932/1933), Cluj. Ștefănescu-Goangă, Florian, 2001, Cetatea universitară. Texte și evocări, antologie de texte îngrijită de Mircea Popa și Viorica Sâncrăian, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca. Ștefănescu-Goangă, Florian, 2002a, Cetatea universitară. Texte și evocări. Teză de doctorat, antologie de texte îngrijită de Mircea Popa și Viorica Sâncrăian, ediția a II-a
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
Florian, 1933, „Discurs inaugural”, în Anuarul Universității (1932/1933), Cluj. Ștefănescu-Goangă, Florian, 2001, Cetatea universitară. Texte și evocări, antologie de texte îngrijită de Mircea Popa și Viorica Sâncrăian, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca. Ștefănescu-Goangă, Florian, 2002a, Cetatea universitară. Texte și evocări. Teză de doctorat, antologie de texte îngrijită de Mircea Popa și Viorica Sâncrăian, ediția a II-a, revăzută și adăugită, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca. Ștefănescu-Goangă, Florian, 2002b, Cetatea universitară. Corespondență, volum editat de Mircea Popa și Viorica Sâncrăian, Editura
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
aș zice: Fugi, domnule, de-aici! Dar dacă Încerc să-nțeleg ce-a reușit să sesizeze Heidegger citindu-l pe Hölderlin atunci accept procedura asta. Despre simbioză, chiasm și himen Corin Braga: Când am ajuns la analiza, mă rog, la evocarea celor 11 Elegii stănesciene mă gândeam că vei construi un discurs de tip simbiotic. În curând Însă a devenit evident că această simbioză nu presupune o empatie penetrantă, pasivă, În sensul În care tu ai intra În gândirea lui Nichita
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
au trăit și utilizat trecutul În moduri diferite 2. Or, această gestionare plurală și complementară ori concurențială a memoriei comunitare are consecințe importante. Una dintre ele este aceea că, adoptând un model utilizat În sociologie, diversele versiuni și tendințe de evocare a trecutului În virtutea unor intersubiectivități specifice participă la delimitarea unui câmp de forțe ce pot fi figurate și analizate ca atare, constatându-li-se forța simbolică. Un astfel de câmp ar fi unul prin excelență agonal, În care confruntarea dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
cu versiunea elaborată și acceptată de majoritatea membrilor acelei comunități (sau a celor mai influenți dintre ei), recomandându-se, prin urmare, În cele din urmă, tot ca o memorie trăită, interiorizată. De fapt, memoria colectivă este, probabil, ajustarea continuă, prin evocarea propriei versiuni și raportarea la versiunile celorlalți, a experiențelor comune din trecut și, odată cu aceste conținuturi - date de referentul comun - și contopirea „coloraturii afective” a diverselor discursuri despre trecuturile invocate. S-a spus că memoria colectivă e cea a comunităților
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
și al unei institutoare, D. a absolvit liceul la Brăila și Facultatea de Drept la București, unde a fost avocat și consilier juridic. A debutat cu epigrame în „Foaia tinerimii” (1924) și a continuat cu reportaje, proză scurtă, pamflete, articole, evocări în „Bilete de papagal” (unde a semnat și Nidim), „Mișcarea”, „Vremea”, „Secolul”, „Gazeta tribunalelor”, iar după 1966, în „Argeș” și „România literară”. Editorial, a debutat în 1970 cu volumul Patru cravate. A frecventat cafeneaua literară bucureșteană, lăsând câteva mărturii despre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286778_a_288107]
-
care a făcut-o pentru ca tu să profiți de ea. Banchetul începe printr-o purificare. Fizică, firește, din motive de curățenie, dar și simbolică: nu te apropii de o masă impur, pentru că orice ospăț este efectuat într-o formă de evocare a Cinei cea de taină. în cursul acestor agape, comesenii degustă din simbol, așa ca la slujbele religioase, dar nu atât pâinea pentru drojdia Bisericii sau vinul în amintirea sângelui lui Hristos cât produse ale grădinii. Or, acestea sunt și
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
a lui B. se resimte stăruitor și în opera prozatorului, influențând particularitățile stilului, alegerea și interpretarea temelor, structura intimă a personajelor. Elementul autobiografic este intercalat în expunerea epică, de unde, tonalitatea lirică a scrierilor, ezitările în efortul de obiectivare. Privilegiată rămâne evocarea, în majoritatea cazurilor personajele stabilindu-și identitatea prin intervenția memoriei autorului sau a unui interpus. Prozatorul utilizează procedeul povestirii „în ramă” (Fântâna iadului), maniera jurnalului literar (Un student de altădată, 1987) sau, în unele cazuri, reconstituirea istorică (Cândva de demult
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285602_a_286931]
-
Perfectul simplu este un timp al trecutului, însă servește mai puțin înscrierii temporale a evenimentelor și mai mult inserării lor într-un univers textual autonom, într-un ritual narativ. Desigur, există o legătură naturală între narațiunea la perfect simplu și evocarea unor evenimente trecute, însă aceasta este o convenție internă narațiunii, și nu o adevărată ancorare temporală, ca în "discursul direct": se presupune că întâmplarea ar fi doar încheiată pentru ca "povestirea" să aibă loc. "Prin perfectul său simplu, verbul face parte
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de femeie și zgomot de pahare sparte. Dar nu s-a terminat prea rău pentru cei din Sault fiindcă dădeau toți în Tony. Băiatul lui Marguerite și-a scrântit mâna pentru că pumnul i s-a oprit în marmura tejghelei 108. Evocarea unei bătăi între săteni și un cântăreț mediocru, Tony, se bazează pe alternanța dintre perfectul compus și perfectul simplu, care nu corespunde întru totul unei schimbări de plan enunțiativ. Caracterul "vorbit" al textului se menține de la un capăt la altul
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
pentru descrierile lumii exterioare, cât și pentru gândurile personajelor: fac parte oarecum din aceeași sferă. Or, să ne aducem aminte că, într-o narațiune, imperfectul își asumă o dimensiune non-dinamică. Deoarece imperfectul și non-persoana sunt folosite în discursul raportat, în evocarea întâmplărilor obișnuite și în descrierea lumii, acest fapt induce o viziune deosebită asupra lumii potrivit căreia conștiința se fixează de lucruri și timpul se topește în descriere sau repetare. De altfel, în discursul indirect liber trecut, prezentul și viitorul se
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
care au aceeași funcție de a modifica substantivul: o iarbă de smarald, o piele de abanos... Când Flaubert scrie în Educația sentimentală (II, IV) "apusul întindea la înălțimea unui om o lumină roșiatică", grupul nominal nu denotă doar un obiect, ci evocarea unei emoții estetice provocate de spectacolul apusului de soare peste Arcul de Triumf. Aceste diferite tipuri de grupuri nominale, interpretate drept non-clasificatoare (o albeață de crin, o zăpadă imaculată...) întrețin un raport privilegiat cu discursul literar. Ceea ce nu înseamnă că
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
timp: caracterizează un anumit obiect (în cazul de față, zâmbetul anumitor persoane într-un anumit loc), prezentându-l ca pe un exemplar dintr-o clasă pe care o reconstituie. Empatia ia forma înțelegerii culturale, a împărtășirii unui univers de stereotipuri. evocarea unei experiențe personale: aici, centrul deictic este un personaj bine identificat; alegerea demonstrativului provoacă o puternică empatie, cititorul având impresia că poate ajunge la referenți prin conștiința personajului: Înainte s-adoarmă, s-a gândit la singurătatea lui, la vremea aceea
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
articulați pe genurile de discurs.) ARABYAN M., 1994 Le paragraphe narratif, L'Harmattan, Paris. (Un amplu studiu despre rolul paragrafului în narațiunea literară.) CHAROLLES M., 1978 "Introduction aux problèmes de la cohérence des textes", Langue française, nr. 38, pp. 7-41. (O evocare a principalelor fenomene privind coerența.) 1988 "Les études sur la cohérence, la cohésion et la connexité textuelles depuis la fin des années 1960", în Modèles linguistiques, X, 2, Presses universitaires de Lille, pp. 45-66. (Un bun rezumat al evoluției gramaticii
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
serii de tușe discrete. În acest extras, decalajul este produs în special de adăugarea după ce odinioară îl iubiseră vecinele, de contradicția din Părintele, om mai în vârstă, era un foarte bun preot și argumentele invocate pentru a apăra această contradicție. Evocarea vecinelor suprimă caracterul fix al expresiei pe care vecinii îl iubeau, afectând retroactiv o valoare erotică lui iubeau, valoare incompatibilă cu statutul ecleziastic. În privința argumentului referitor la sobrietatea Părintelui, el se află, la rândul lui, în contradicție cu purtarea la
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
asupra câtorva dintre acestea: echipele de lucru, cercurile de calitate, managementul calității totale, procedeul celor 5 S, si comitetele de consultanță. Autorul propune un model sintetic al participării organizaționale cu următoarele acțiuni implicate de procesualitatea acesteia: necesitatea de a participa, evocarea și actualizarea formelor participaționale, decizia de participare, angajarea în activitatea participațională și monitorizarea efectelor participării. Sunt prezentate de asemenea o serie de cercetări cu privire la efectele participării membrilor organizației la luarea deciziilor. Această problematică a s-a bucurat de atenție din partea
[Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
1981; Suomi, terra magica. Pe urmele eroilor „Kalevalei”, București, 1984; Funia de nisip, București, 1987; Aniversarea, Cluj-Napoca, 1990; Finlanda, la noi acasă, București, 1993; Ave, Maria, București, 2000. Repere bibliografice: Al. Tănase, Criteriile progresului cultural, RL, 1981, 34; Dem. Niculescu, Evocarea tradițiilor rurale, CNT, 1987, 16; Mihai Ungheanu, „Funia de nisip”, LCF, 1987, 18; Laurențiu Ulici, „Funia de nisip”, RL, 1987, 27; I.P. Haneș, „Aniversarea” - un roman vizionar, „Evenimentul”, 1990, 23; Victor Bârlădeanu, O premieră în biblioteca românească: „Ave, Maria” de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289096_a_290425]
-
aceeași manieră alegorică trebuie privită și acțiunea Circei de a-i transforma pe bărbați în animale, pasiunea degradându-l pe om, deposedându-l de rațiune, de ceea ce este caracteristic firii umane. Lauda adusă studiului literelor nu putea lipsi, de aceea evocarea poetesei romane Cornificia îi prilejuiește autorului șansa de a le lăuda pe femeile care se dedică cunoașterii marilor poeți. Femeile care nu au încredere în forțele proprii ar trebui să se simtă rușinate, naratorul mergând mai departe și afirmând că
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
mai diferite maniere, pentru a-l convinge pe Kronprinz de necesitatea cunoașterii cât mai profunde a vecinei Franța și a spiritului ei, pentru a avea cât mai multe argumente necesare promovării unei apropieri între cele două națiuni, spre binele reciproc. Evocarea repetată a faptelor lui Napoleon, îndeosebi în raport cu lumea germanică, a fost pentru prințesă o idee-forță a pledoariei sale. O perspectivă similară poate fi utilă și atunci când discutăm despre Anglia și raporturile anglo-germane, deoarece și aspecte ale acestui domeniu de studiu
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
societății, oglindind diferitele ei manifestări. „Albina”, bunăoară, scria în 1875: „Înainte, junime română, spre cultură și știință, înainte întru deșteptarea conștiinței și mândriei naționale, înainte cu întreprinderi cât mai dese de atari conveniri folositoare”. Un punct de maxim interes era evocarea, în fiecare an, a zilei de 3/15 mai 1848. Cu acest prilej, în cuvântările rostite erau reînviate faptele și personalitățile revoluționare de pe Câmpia Libertății din Blaj. Din inițiativa societății se strâng fonduri pentru crearea unei școli de fete la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289750_a_291079]
-
blecherian experimentează ,,ieșirea din grotă" de care vorbea Guénon, în sensul în care odată cu această ieșire pătrunde într-un univers paralel, halucinant și vizionar care funcționează după o logică proprie. Despre ,,o logică a ilogicului" vorbea și Camil Baltazar în Evocări și dialoguri literare 151: Încordarea, stăruința aceasta de a-și depăși mormântul fiziologic, râvna continuă de a fi un om normal și sănătos ca și ceilalți, duce la o exacerbare a simțurilor; insul dobândește antene noi, cu care e în
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
și Pedagogică, 1995. Ailenei, Sergiu, Conexiuni provizorii. Categorii specifice ale imaginarului în literatura română, Iași, Editura Timpul, 2001. Ailenei, Sergiu, Stiluri în proza interbelică, Iași, Editura Timpul, 2000. Balotă, Nicolae, De la Ion la Ioanide, București, Editura Eminescu, 1974. Baltazar, Camil, Evocări și dialoguri literare, București, Editura Minerva, 1974. Băicuș, Iulian, Dublul Narcis, București, Editura Universității, 2004. Călinescu, Matei, Fragmentarium, Cluj, Editura Dacia, 1973. Cărtărescu, Mircea, Postmodernismul românesc, București, Editura Humanitas, 1999. Constantinescu, Pompiliu, Romanul românesc interbelic, București, Editura Minerva, 1977. Constantinescu
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
neîndoielnic, București, Editura Didactică și Pedagogică R. A., 1995. 147 Max Blecher, Întâmplări în irealitatea imediată, ed. cit., p. 24. 148 René Guénon, ,,Grota și labirintul" în op. cit., p. 199. 149 Ibidem, p. 200. 150 Ibidem. p. 205. 151 Camil Baltazar, Evocări și dialoguri literare, București, Editura Minerva, 1974. 152 Camil Baltazar, ,,Un scriitor unic", în op. cit., p. 176. 153 Pompiliu Constantinescu, Romanul românesc interbelic, Antologie, postfață și bibliografie de G. Gheorghiță, București, Editura Minerva, 1977. 154 Pompiliu Constantinescu, ,,M. Blecher: Inimi
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Boleslaw Prus, Maxim Gorki ș.a. Se acordă, de asemenea, atenție descrierilor și notelor de călătorie; sunt de remarcat cele intitulate Din Maroc, în care sunt folosite și chiar reproduse fragmente din O călătorie în Africa de V. Alecsandri, ca și evocarea Sankt Petersburgului, făcută de Silvestru Moldovan la aniversarea a două secole de la întemeierea orașului de către Petru cel Mare. Caracterul de magazin al acestei publicații este accentuat de prezența povestirilor umoristice, a anecdotelor și aforismelor. L.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286981_a_288310]
-
1956 este membru al Asociației Scriitorilor din Iași, dar debutează editorial abia în 1981, cu volumul de publicistică Intersecții spirituale. În volumul de versuri Pe o rază de soare (1983) există un exces de cromatism, prilejuit de o prea insistentă evocare a anotimpurilor, iar avântul imaginativ este frânat de stângăcii evidente. Sunete și culori (1984), mixaj de sorescianism, stănescianism și suprarealism, este cea mai bine realizată dintre cărțile de poezie ale lui F. Punând în valoare sinestezii de tip modern, eul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287090_a_288419]