1,801 matches
-
chiar în primul capitol al Întâmplărilor, în descrierea unei "crize" trăite de naratorul-copil pe malul unui râu, lângă o movilă de coji de semințe de floarea soarelui deversate în apă de o mică fabrică. Eroul este proiectat în starea de exaltare a percepției pe care o numește criză prin detectarea simultană, din movila de coji de semințe, a două mirosuri distincte, fiecare având o "personalitate" și niște conotații opuse celuilalt: un miros este comod și familiar, celălalt este straniu și repulsiv
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
I'll join with black despair against my soul / And to myself become an enemy." (Richard III)... O singură perspectivă, se pare, s-a schimbat radical între operele din tinerețea românească și cele ale adultului parizian: adeziunea ideologică. Mai exact, exaltările și furiile juneții, speculațiile iraționale și nebunia grandorii mișcărilor de extremă dreaptă din acele vremuri (evocate îndeosebi în Schimbarea la față a României), sunt privite de vîrstnicul Cioran cu un amestec de rușine, incredulitate și voință de detașare totală (îndeosebi
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
viața cotidiană, "condiția globală în care trăim"; 2) transformarea postmodernismului "într-o categorie interpretativă, într-un instrument hermeneutic", pe care îl vedem "la lucru" în studiul de caz consacrat lui Baudrillard. Dincolo de dispute, controverse interioare sau venind din exterior -, de exaltări encomiastice sau atacuri devastatoare, autoarea este interesată într-adevăr de capacitatea caracteristică postmodernismului de a funcționa ca un filtru cu ajutorul căruia se interpretează istoria, realitatea, condiția umană, alteritatea, filosofia, discursul etc. Declarând că "încă" nu poate da un răspuns pe
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de semne care ascultă nu atât de conținutul său semnificat, cât de însăși natura semnificantului; [...] scriitura se desfășoară precum un joc care își încalcă infailibil propriile reguli, ieșind astfel în afară. În scris nu este vorba despre manifestarea sau de exaltarea gestului de a scrie; nu este vorba despre prinderea unui subiect într-un limbaj; ci de deschiderea unui spațiu în care subiectul care scrie nu încetează să dispară"294. Astfel, Foucault va problematiza concepte precum subiectul, opera, omul, autorul, pe
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
relativ fix în care câteva generații succesive își duceau existența). În societatea modernă, consumul precede producția și, după cum susține Baudrillard, obiectele se constituie într-un sistem care impune un ritm de cele mai multe ori constrângător asupra vieții cotidiene a omului modern. "Exaltarea noutății" va deveni un element de presiune pentru consumator, care, în pofida idealului de "comunitate" și de comunicare care i se vinde o dată cu marfa, devine din ce în ce mai izolat și atomizat. Consumatorii sunt prezentați mai degrabă ca fiind "inconștienți și dezorganizați" decât alcătuind
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
suspansului și dorința irezistibilă de a ne satisface curiozitatea, odată ce aceasta a fost trezită, explică nerăbdarea noastră de a parcurge până la capăt o aventură, deși simțim o durere reală pe parcurs" (Sandner 2004: 32) Ea conchide într-o notă de exaltare preromantică: "Cooperând, pasiunea și fantezia înalță sufletul până la cele mai înalte culmi și durerea terorii se pierde în uimire". (Sandner: 2004: 32). Inspirată, într-o măsură considerabilă, de eseul lui Burke, prozatoarea britanică Ann Radcliffe 9 este, probabil, prima care
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
cu un sfredel. Însă, vidat de orice simț al proporțiilor, psihicul hangiului intră în colaps: "Unealta, învârtindu-se mereu, creștea la infinit [...]. Ceea ce se petrecea în acel creier ieșea din sfera gândirii umane: viața se ridicase la o treaptă de exaltare din care toate se vedeau, se auzeau, se pipăiau enorme, de proporții haotice". Este, aici, aceeași voce narativă din Grand Hotel "Victoria Română", operând însă un transfer calitativ de la comic la dramatic. Sfredelul nu este, în imaginația lui Zibal, doar
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
rezultate în America, Australia, Africa și mai puține în Asia, unde islamismul a repurtat succese mai importante. În același secol al XVI-lea, stilul baroc (de la portughezul barroco, perlă neregulată, neșlefuită, resemnificat prin "extravagant, bizar, absurd", estetic echivalent cu fantezie, exaltare, gust pentru fantastic, pitoresc, decorativ) s-a exprimat în edificii religioase cu ornamentații greoaie și multe linii curbe. Spiritual, misticismul a atins apogeul. Între 1550-1650 s-a vorbit de "secolul sfinților", iar în Franța s-a afirmat o adevărată "școală
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
tristețe era mult mai profundă și mai dramatică decât melancolia romantică, căreia îi constituie extrema agravare. Ca și "spleenul" lui Baudelaire el are o bază fizică și fiziologică"377. Oricum, melancolia va funcționa în doi timpi, alternând paradoxal stările de exaltare cu stările de prostrație, scandate de nevroza care o acompaniază mai ales în literatură, de la nevrozele lui Baudelaire și Rollinat, la cele ale lui Bacovia. Melancolia figurează în registrul sensibilității decadente și ca o formă laicizată de damnare, de consacrare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nu aparține unei coterii artistice, fapt subliniat cu insistență, și nici nu intenționează ilustrarea unei direcții anume. În contextul diferitelor curente și căutări estetice în epocă, curente ai căror reprezentanți se aflau în mijlocul unor dezbateri teoretice cu contestări, sau, dimpotrivă, exaltări conduse de critici profesioniști sau de literați deveniți redutabili critici de artă Baudelaire, Huysmans, Péladan, Lemmonier, Apollinaire etc. în lipsa unei tradiții configurate la nivelul receptării estetice, a unor repere sigure, poate cu excepția lui Nicolae Grigorescu, figură emblematică pentru desprinderea de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
diviziune, a avut loc pentru o vreme o dedublare antagonistă a papilor (Marea Schismă a Occidentului, 1378-1418). Pe parcursul Evului Mediu, se accentuează o altă diviziune între Occident și Răsărit: aceasta pune față în față Vestul maritim, unde după perioada de exaltare a Cruciadelor încep să aibă loc primele schimburi comerciale, și Estul continental, unde civilizația slavo-bizantină (Kiev) avea să îndure, practic chiar din momentul apariției sale, invazia mongolă (secolul al XIII-lea). În același timp, diferența economică și culturală dintre nordul
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
înrădăcinată într-o Glie-Mamă, se nutrește dintr-o Istorie foarte bogată în Încercări și Biruințe, care provoacă suferințe și bucurii mimetice ce întăresc identificarea cu Patria. În același timp, amenințarea istorică a Dușmanului joacă un rol decisiv în cristalizarea și exaltarea identității naționale; ea leagă existența Națiunii de cea a cetățeanului în chestiuni de viață, de moarte, de libertate, de înrobire. Astfel, așa cum observa Arnold Toynbee 11, Națiunea a devenit Religie transferînd asupră-și devotamentul față de Creștinătate și, am adăuga noi
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
fapt devine și mai clar dacă avem în vedere ideea lui Joseph Anthony Wittreich, Jr., potrivit căreia acțiunile unui profet nu sunt aleatorii, ci fac parte dintr-o retorica elaborată, gândită cu scopul de a elevă publicul: "Dedicat instruirii intelectului, exaltării și purificării tuturor facultăților sale, profetul utilizează o serie de strategii menite să deschidă ușile percepției, învățându-i pe oameni sa vada nu cu (subl. în text, n.m.), ci prin (subl. în text, n.m.) ochi" (1979, p. 26). Poezia lui
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
care intervine în mod obișnuit între intenție și materializare. (b) Compunerea este involuntara și automată; apare și dispare după bunul plac, independent de voință poetului. (c) Pe parcursul elaborării, poetul simte o emoție intensă, descrisă, de obicei, ca o stare de exaltare și de beatitudine, dar evocata ocazional drept chinuitoare și dureroasă în fazele sale inițiale, desi urmată de un sentiment de eliberare fericită și de liniștire. (d) Opera încheiată îi este atat de nefamiliară și de surprinzătoare poetului, încât îi pare
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
obediență pasivă, menținută prin caracterul definitiv al jurămintelor pronunțate, marea masă a conspiratorilor apare doar ca un imens mecanism, cu angrenajul foarte strîns, în care personalitatea se dizolvă, identitatea omului se pierde. Cît de puternici sîntem [strigă cu o surprinzătoare exaltare unul dintre înalții ierarhi iezuiți, urcați pe scenă de Eugène Sue]! într-adevăr, mă stăpînește o admirație care aproape mă înspăimîntă atunci cînd realizez că înainte de a fi al nostru, omul gîndește, vede, crede, acționează cum vrea el..., iar atunci
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
exasperat al acestor valori se definește personajul lui Claudel din Cap de aur. În viața unei cetăți aparent liniștite, apariția sa brutală este în același timp patetică și tragică. El însuși stăpînit de visul de a atinge limitele extreme ale exaltării voinței sale, forțele la care face apel sînt ruptura, aventura și mișcarea. Se adresează răzvrătiților, marginalizaților, celor care nu respectă nici pacea, nici ordinea, nici cursul normal al lucrurilor sau al timpului. Celor care "s-au săturat de această viață
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
cu referire la un mediu mai restrîns, în cultul eroului, așa cum îl răspîndesc intelectualii de la începutul secolului nostru, cult marcat de influențele convergente ale nietzscheismului și bergsonismului, distingem cu ușurință un mod specific de a gîndi și de a simți: exaltarea energiilor vieții, sensul regăsit al tragicului, invitația la acțiune. "Stimulator al energiei", cum spune Barrès, eroul este pentru D'Annunzio cel în jurul căruia "toate sufletele dobîndesc o maximă strălucire, luminînd fulgerător cerul spiritului". La mormîntul ridicat în memoria tînârului devenit
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
e vorba de un refuz al confortului și al toropelii din această casă. Se cuvine totuși să amintim că într-o astfel de împrejurare a pierde înseamnă a da, că a da înseamnă, în cele din urmă, a te regăsi. Exaltarea unui fel de dublu glorificat atestă, într-adevăr, căutarea unei identități, precum și demersul instinctiv de redobîndire a sinelui, factori constitutivi ai pulsiunii originare. Paradoxul stă în faptul că această redobîndire se manifestă aparent în aservirea, în supunerea la o autoritate
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
la o parte, se împing, se resping și se confundă unii cu alții"58. De asemenea, se pare că nu există chemare sau expresie ideologică a întoarcerii la părnînt, a păstrării sale, care să nu fie în același timp și exaltare a valorilor comunitare, o recunoaștere atentă a unei forme privilegiate de sociabilitate. Se considera că sub acoperămîntul colibelor și la temelia catedralelor trebuie să domnească o armonie colectivă deosebită. Astfel, în romanul lui Sebastien Mercier publicat în preajma Revoluției franceze, Melise
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
nu și-a pierdut nici valoarea demonstrativă, nici exigența deosebită. Luîndu-le ca model instituțiile, prin imaginea lor oamenii de azi vor putea, probabil, să-și regăsească drumul spre Fericire și spre Virtute tocmai prin uitarea și depășirea "grijilor individuale", prin exaltarea colectivă pusă în serviciul Binelui public, prin contopirea regăsită a spiritelor și a inimilor. Urmărită pînă la limitele logicului, această obsesie a unei comuniuni totale, realizată într-o transparență totală, îl conduce pe Rousseau spre un alt vis, aparent deconcertant
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
-i unește întru frăție. Salvat de izolare prin starea privilegiată a entuziasmului colectiv, individul se va vedea reintegrat în marea aventură a omului, altfel spus va redobîndi ceea ce este esențial în propria sa umanitate. Dar făcînd abstracție de o anume exaltare lirică nu e lipsit de importanță faptul că și la Auguste Comte, și cam în aceeași epocă, regăsim un același mod de a analiza și de a repune lucrurile în cauză. Și pentru el noile condiții de muncă la care
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
mobilul eseist se va fi speriat întrucâtva de implicația vdit a ambițioasei sale întreprinderi, formulând rezerva mai curând diplomatic faț de orice globalism hermeneutic și optând mai mult din oportunitate pentru un oarecare spirit de descentralizare. În realitate, ca și exaltarea sistemului și desconsiderarea lui trebuie, în definitiv, interpretat tot ca o prejudecat. Cci nimeni nu poate pretinde viziunii sistematice s integreze și s lichideze astfel infinita și mereu productiva diversitate a lumii, ori fie și a unui singur domeniu al
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
vreo parte mai vulnerabilă a firii noastre, fără capcanele superbe ale picturii sau muzicii, și totuși pură într-un mod sublim și capabilă a atinge o serioasă perfecțiune, așa cum doar marea artă o poate întruchipa. Adevăratul spirit de încântare, de exaltare, sentimentul de a fi mai mult decât Omul, care este piatra de încercare a celei mai mari excelențe, se regăsesc în matematică la fel de sigur ca și în poezie. Bertrand Russell, Studiul matematicii 2 Există o povestire despre doi prieteni, foști
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
reînnoiește"130, scriitorul slujindu-se de diagnosticarea nietzscheană a nihilismului pentru a-și focaliza propria reprezentare asupra crizei. Dar, preocupat fiind să readucă la lumină valorile călcate în picioare ale tradiției umaniste, a ajuns inevitabil să considere nihilismul nietzschean cu exaltarea sa romantică a răului și cu a sa distrugere a moralei, drept o primejdioasă fantasmagorie. În raport cu forțele demonice evocate de Nietzsche, în raport cu lupta pe care a dezlănțuit-o dintre instinct și rațiune, Thomas Mann afirmă: Cine îl ia "în serios
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
nu se epuizează în faptul de a fi o simplă funcție a vieții, ci trebuie să ajungă să răscumpere viața cristalizând-o în forme statice. De aici și apelul său la o "metafizică statică" a ființei, care o distanțează de exaltarea nietzscheană a devenirii. Este vorba despre un experiment estetico-metafizic ce ar vrea să se proiecteze dincolo de nihilism. Fapt este că, dincolo de aceste aspirații postnihiliste ale sale, Benn rămâne alături de Jünger, Heidegger și Carl Schmitt printre cei care au experimentat în
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]