1,387 matches
-
i-a fost cruțată, mai mult chiar, nu a fost condamnat la executarea unei pedepse în Gulag. Acest eveniment extraordinar a fost explicat de istorici prin interesul pe care l-a arătat Stalin față de soarta poetului. Mandelștam a fost "doar" exilat la Cherdîn, în nordul Uralilor. După o încercare eșuată de sinucidere, regimul exilului a fost îndulcit, i-a fost interzis să se mute în orașele mari, dar i s-a permis să-și aleagă reședința. Soția l-a urmat în
Osip Mandelștam () [Corola-website/Science/301331_a_302660]
-
de radio franceze ( Radio France Internațional- RFI, serviciul român) și engleze (BBC, serviciul român), sau neretribuită - la Radio Solidarnosc (un post parizian al rezistenței anticomuniste poloneze, al cărui studio era langa Place du Tertre, în Montmartre, unde se întîlnește cu exilații mai vechi Dinu Zamfirescu, Antonia Constantinescu și Radu Portocala. ”Revoluția” română și prăbușirea statelor socialiste îi dau de lucru în mod neașteptat. Lucrează oficial că traducător pentru o agenție de subtitraje video (Videoadapt), colaborează în perioada "revoluției" din România (decembrie
Dan Culcer () [Corola-website/Science/300140_a_301469]
-
și generali ai Armatei Roșii și directori industriali au fost lichidați în timpul epurărilor staliniste. Epurările din celelalte republici sovietice au ajutat centralizarea controlului societății sovietice. Represiunile staliniste au dus la crearea unui sistem vast de lagăre și așezări obligatorii pentru exilații intern, care depășea cu mult pe cele înființate în timpul țarismului. Numeroși cetățeni au fost pedepsiți draconic pentru crime închipuite de sabotaj sau spionaj, ca și pentru altele precum terorismul, furtul din averea obștească, parazitismul social, etc. Munca prestată de condamnații
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
Vest, unde filmează ultimele două filme sugestive prin titlu: "Sacrificiul" și "Nostalgia". Anunță în 1984, în cadrul unei conferințe de presă de la Milano, că a hotărât, împreună cu soția sa, să nu se mai întoarcă în patrie. La conferință participă și alți exilați ruși care au renunțat la cetățenie din motive politice. Conferința este larg mediatizată de presa europeană și americană, care prezintă lumii „cazul lui Tarkovski”. De atunci, cineastul locuiește împreună cu soția în Italia, Germania și Franța. Din păcate, în timpul montajului la
Andrei Tarkovski () [Corola-website/Science/298576_a_299905]
-
localnici (știa franceză, germană și lituaniană în plus față de limba rusă și poloneza maternă; mai târziu avea să învețe și limba engleză). Oficialitățile locale au hotărât că el nu are dreptul la alocația de 10 ruble primită de majoritatea celorlalți exilați, fiind nobil polonez. În 1892 Piłsudski s-a întors din exil și s-a stabilit în conacul Adomavas de lângă Teneniai (astăzi, în comuna Šilalė). În 1893, a intrat în Partidul Socialist Polonez ("PPS") și a ajutat la organizarea filialei lituaniene
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
da explicații, Richard a anulat documentele legale care l-ar fi lăsat pe Henric să moștenească terenurile lui Gaunt în mod automat - în loc de aceasta, Henric trebuia să ceară aceste terenuri de la Richard. După niște ezitări, Henric s-a întâlnit cu exilatul Thomas Arundel, fostul (și viitorul) Arhiepiscop de Canterbury, care își pierduse această funcție din cauza implicării sale alături de Lorzii Reclamanți, iar Henric și Arundel s-au întors în Anglia în timp ce Richard se afla în campanie militară în Irlanda. Avându-l pe
Henric al IV-lea al Angliei () [Corola-website/Science/299541_a_300870]
-
și destituirea domnilor, prevăzându-se tot în interes moscovit și fixarea domniilor pe o perioadă de 7 ani. În aceste condiții, Constantin ajunge pe tronul Țării Românești. La început, ca om al Rusiei, ia câteva măsuri salutare: îi recheamă pe exilați și achită datoriile țării la Constantinopol, cu scopul de a suprima marile dări. Însă, în curând pune noi dări care apasă țara. Acestea precum și marele incendiu al capitalei, groaznicele inundații din acea vreme, apoi jafurile pazvangiilor din Vidin, care au
Constantin Ipsilanti () [Corola-website/Science/299760_a_301089]
-
plan intern, ci de crize politice externe. După asasinarea acestuia, Johnson a continuat reformele sale pe plan intern, dar a intervenit cu forțe armate în Vietnam. Construcția Zidului Berlinului de către sovietici, respectiv invazia nereușită în Cuba comunistă în 1961 a exilaților cubanezi sprijiniți de forțele americane, au dus la creșterea tensiunilor intre Est și Vest. După descoperirea rachetelor sovietice în Cuba în anul 1962, lumea aștepta îngrozită declanșarea unui război nuclear. După acest incident, Kennedy a încercat să reducă tensiunile dintre
Istoria Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/299867_a_301196]
-
său, Mihail, la doar o săptămână de la eliberare. După un drum de paisprezece zile cu sania trasă de cai, Dostoievski și alți doi deținuți, Jastrzembski și Durov, ajung la 9 ianuarie 1850 în Tobolsk, un important centru de sortare a exilaților din Siberia. Pe Jastrzembski, care nu mai putea îndura chinurile cauzate de frig și oboseală, Dostoievski l-ar fi convins să nu se sinucidă. În Tobolsk scriitorul întâlnește trei "femei decembriste" (Natalia Fonvizina, Praskovia Annenkova și fiica celei din urmă
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
pentru romanele "Portret al artistului în tinerețe" (1916), "Ulise" (1922) și "Veghea lui Finnegan" (1939). A mai scris nuvele ("Oameni din Dublin", 1914), poezii ("Muzică de cameră", 1907, și "Poezii de doi bani fiecare", 1927) și o piesă de teatru ("Exilați", 1918). Criticii îl așează astăzi în fruntea modernismului anglo-saxon, alături de T. S. Eliot, Virginia Woolf și Ezra Pound. Primul copil al lui John Stanislaus Joyce și al lui Mary Jane Murray, Joyce a fost educat în spiritul religiei catolice la
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
complex de împrejurări, devenise în 1917 principalul centru al artei dramatice. Alături de actorul englez Claud Sykes, scriitorul înființează în Zürich o companie de teatru, "The English Players", al cărei scop era promovarea dramaturgiei britanice în Elveția. În mai 1918, piesa "Exilați" este în sfârșit publicată de Grant Richards (în Londra) și de Huebsch (în New York). Va fi pusă în scenă pentru prima dată în München, în 1919, la recomandarea lui Stefan Zweig. În 1918, un litigiu izbucnește între Joyce și Henry
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
documentarist, jurnalist de televiziune, publicist și romancier român, cel mai bine cunoscută ca realizatoare de programe culturale la Televiziunea Română și în special a seriei de restituiri dedicate românilor de valoare expatriați, „Memoria exilului românesc”, în care a interveviat foarte mulți exilați români de valoare ai epocii României comuniste. este cunoscută și pentru apropierea de Familia Regală a României: ea a realizat numeroase documentare și interviuri despre Regele Mihai și ceilalți membri ai Familiei Regale, parțial difuzate în cadrul emisiunii TVR „Ora Regelui
Marilena Rotaru () [Corola-website/Science/298934_a_300263]
-
degrabă, încrezător în propriile capacități, un post în editura jurnalului germanofon de opoziție publicat în exil, anume în Franța. La Koeln îl întâlnește pentru prima dată pe Friedrich Engels, pe care îl va revedea la Paris, în mica comunitate de exilați germani. La Paris, Marx scrie pentru scurt timp pentru "Deutsch-franzoesische Jahrbuecher", și face cunoștință cu poetul german Heinrich Heine, cu socialistul francez Pierre-Joseph Proudhon, ca și cu anarhistul rus Bakunin. În această perioadă, Marx ia, pentru prima oară, contact și
Karl Marx () [Corola-website/Science/297774_a_299103]
-
fiul și succesorul său final, Constanțiu al II-lea, care era creștin arianist. Deși era hotărât să păstreze ceea ce biserica a definit la Niceea, Constantin dorea de asemenea pacificarea situației și a devenit ulterior mai tolerant cu cei condamnați și exilați de conciliu. Mai întâi i-a permis lui Eusebiu de Nicomedia, care era protejatul sorei împăratului și lui Theognis să se întoarcă după ce au semnat mărturisiri de credință ambigue. Cei doi prieteni ai lui Arius, plus alți prieteni ai săi
Constantin cel Mare () [Corola-website/Science/297914_a_299243]
-
totodată decorațiile pereților Teatrului Evreiesc. Totuși, picturile sale nu încap în tiparele esteticii impuse de revoluție. În anul 1922, fără să mai aștepte ca situația să devină disperată, Chagall se hotărăște să emigreze. Prima etapă din viața lui Chagall ca exilat se desfășoară la Berlin, oraș în care și-au găsit deja refugiul mulți emigranți ruși. În anul 1923, la chemarea lui Blaise Cendrars, Chagall părăsește Germania îndreptându-se spre Franța. Are câteva expoziții, printre altele la New York (1926). Ambroise Vollard
Marc Chagall () [Corola-website/Science/298459_a_299788]
-
-i acuză că colaborează cu otomanii). Ca urmare, Botev a fost forțat să părăsească orașul. Inițial a decis să se întoarcă în Rusia, dar din motive financiare, a optat pentru România, la acea vreme, România fiind un azil pentru mulți exilați bulgari. Fiind foarte influențat de revoluționarii bulgari ce trăiau în România, Botev duce o viață tipică pentru un revoluționar. A fost privat în mod constant de drepturi/benificii și chiar de casă. Pentru mult timp a locuit într-o moară
Hristo Botev () [Corola-website/Science/298490_a_299819]
-
grupului de stânga PVVZ, intitulat „Pentru libertate: în o nouă republică cehoslovacă”. În acest document, ÚVOD și-a proclamat credința în idealurile democratice ale fostului președinte Tomáš Masaryk, cerea proclamarea unei republici cu caracteristice socialiste și îi chema pe toți exilații să țină pasul cu progresele socialiste din țară. În plus față de asigurarea comunicațiilor dintre Londra și Praga, ÚVOD era responsabilă pentru transmiterea rapoartelor militare. A îndeplinit această sarcină prin folosirea unei stații secrete de radio, ale cărei emisiuni puteau fi
Rezistența cehă în al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/306996_a_308325]
-
se duce în Havana și lucrează pentru agenția de presă creată de guvernul cubanez "Presă Latină" unde se împrietenește cu Ernesto Guevara. În 1961 se instalează în New York fiind corespondent la "Presă Latină". Decide să se mute în Mexic atunci cand exilați cubanezi nu erau de acord cu reportajele sale, iar CIA îl critica și amenință. În 1967 a publicat cea mai cunoscută opera a sa: "Cien años de soledad" ("]n veac de singurătate"), istorie care povestește trăirile familiei Buendía în imaginarul
Gabriel García Márquez () [Corola-website/Science/308615_a_309944]
-
lui Wallenberg apare pe o listă găsită la unde sunt listați agenții operativi asociați cu predecesoarea CIA din timpul războiului, (OSS), între documente se găsește și o notă din 1954 de la o sursă anonimă a CIA care a identificat un exilat maghiar ce trăia în Stockholm și care, conform autorului: „a asistat...la plasarea lui Roul Wallenberg în Ungaria în timpul celui de al Doilea Război Mondial ca agent al OSS”. Un alt memorandum declasificat scris în 1990 de custodele William Henhoeffer
Raoul Wallenberg () [Corola-website/Science/307560_a_308889]
-
ca o consecință a Revoluției franeze și a Războaielor Napoleonice) au fost erau împotriva activităților revoluționare și suspicioși asupra oricăror întruniri de studenți sau tineri. Unul dintre prietenii lui Schubert, Johann Senn, a fost judecat, închis pentru un an și exilat permanent din Viena. Ceilalți patru, incluzându-l pe Schubert, au fost sever admonestați pentru „proteste vehemente împotriva oficialităților cu limbaj insultător și infam”. În timp ce Schubert nu l-a mai văzut pe Senn niciodată, el a scris muzică pe câteva dintre
Franz Schubert () [Corola-website/Science/307549_a_308878]
-
și poezii" câteva dintre lucrările sale de debut, iar în 1855 scrie romanul "Coliba Măriucăi", inspirat din realitățile vieții comunității roma și romanul "Coliba unchiului Tom" al scriitoarei americane Harriet Beecher Stowe. În timpul studiilor la Paris Urechia frecventează cercurile românilor exilați din ambele principate, Țara Românească și Moldova, unde se împrietenește cu C. A. Rosetti. și devine unul dintre cei trei secretari ai cancelariei de propagandă unionistă sub președinția lui Iosafat Snagoveanul. Începe redactarea gazetei "Opiniunea", alături de C. A. Rosetti, susținând
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]
-
1789 si 1859) (franceză) series , Adamant Medica Corporation, 2005 (unabridged facsimile of the edition of 1846, Henry Colburn,London) (Lexicon al Țării lui Israel) (ebraică) (Istoria Țării Sfinte) (Auxiliarii Armatei din Orient 1798 - 1801-Crearea corpurilor auxiliare egipteane si siriene) (Întoarcerea exilaților - lupta pentru Palestina de la 1869 la 1997) (Istoria Conflictelor arabo - sioniste 1881 - 2001) (Nașterea problemei refugiatilor palestinieni - revizuire) http://www.lifeintheholyland.com/jaffa.htm Dr. Manuel Hassassian - Palestine - Factionalism in the national movement (1919-1939) cpt III, Jerusalem, april 1990
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
și a arabilor. În 708 a invadat Bulgaria, dar a fost învins de către țarul Tervel și constrâns să facă pace. În est, bizantinii au fost învinși de arabi, pierzând orașul Cilicia. În 711, Chersonul s-a revoltat sub conducerea generalului exilat Philippikos Bardanes. Rebeliunea a luat amploare și în Constantinopol, iar armata l-a proclamat pe Bardanes împărat. Iustinian a fost prins și executat în afara orașului în Decembrie 711. Împotriva oponenților săi din Italia (exarhatul de Ravenna), Iustinian a avut mai
Iustinian al II-lea () [Corola-website/Science/306842_a_308171]
-
relațiile cu imperiul bizantin. A fost de fapt ultima vizită a unui papă la Constantinopol (pâna la vizita papei Paul al VI-lea la Istanbul, în 1967). În 711, Chersonul s-a revoltat iarăși împotriva lui Iustinian, sub conducerea generalului exilat Philippikos Bardanes. Rebeliunea a luat amploare și în Constantinopol, profitându-se și de faptul că Iustinian era plecat în Armenia, neputând astfel să se întoarcă și să-și apere capitala. Armata l-a proclamat pe Bardanes împărat, cu numele de
Iustinian al II-lea () [Corola-website/Science/306842_a_308171]
-
Italia împreună cu ducele de Osuna, Quevedo trebuie să se ocupe de organizarea proprietăților viceregatului și să spioneze împotriva republicii Veneția. Drept recompensă primește ordinul militar Santiago în 1618. Căzut în dizgrație ducele de Osuna, Quevedo este de asemenea acuzat și exilat în 1620 la Torre de Juan Abad (aparținând de Ciudad Real), unde mama sa îi lăsase moștenire o moșie. Vecinii săi, însă, nu recunoșteau însă legitimitatea actului de cumpărare, dar tribunalul nu avea să dea o sentință definitivă decât după
Francisco de Quevedo () [Corola-website/Science/307850_a_309179]