1,411 matches
-
nici un sens în afara fugii din Egipt. Snob și tipic britanic, ulcerat de conștiința inferiorității sale sociale, Cushing intră în aventura abisiniană cu lipsa de entuziasm a purtătorului de stigmat. Un marginal de o cu totul altă factură este Libertario Miccoli, exilatul antifascist care întrevede în contrabanda cu arme ocazia de a-și purta războiul personal împotriva Italiei lui Mussolini. Toscan cu suflet arzător și energie demoniacă, anarhist impenitent, Miccoli duce mai departe, în secolul XX, urile dintre guelfi și ghibelini. Alături de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
al aventurii și misterului, iar judecata sa nu fusese niciodată întunecată de orbirea puritană a creștinilor din Salem. Simțindu-se mai apropiat de cei ce păcătuiesc, Corto își închipuia că poartă, la rândul său, o literă stacojie - litera stacojie a exilatului căruia îi este imposibil să respire, până la capăt, aerul calm al pământului, preferând întotdeauna largul mărilor și compania sufletelor tulburate de patimi și cariate de taine. În acest colț de Spanie pe care poate avea să nu îl mai abandoneze
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ședere plăcută, împărăția mea este deschisă pentru oricine care vine cu intenții pașnice. Vă felicit pentru interesul vostru față de mediul acvatic, vă doresc cât mai multe descoperiri utile și nu în ultimul rând, vă sunt recunoscătoare pentru eliberarea mea din exilat. -Voi, scafandrii, sunteți pământeni și vă întoarceți la casele voastre, dar voi, piticii, Sid și Sad, Obon și Obona, Miru și Mira, Dumu și Dimi, Pin și Pan sunteți oaspeții mei, iar dacă vă place la noi, puteți chiar locui
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
voia unor zile fără noimă și a unor amintiri sterile, umbre rătăcitoare care n-ar fi putut să capete tărie decât primind să se înrădăcineze în pământul durerii lor. Ei resimțeau astfel suferința adâncă a tuturor prizonierilor și a tuturor exilaților, care înseamnă a trăi cu o memorie care nu le folosește la nimic. Acest trecut chiar, la care ei se gândeau fără încetare, nu avea decât gustul regretului. Ar fi vrut, într-adevăr, să izbutească să-i adauge acestui trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
interesul celor care îi ascultau. Totuși, și acesta este lucrul cel mai important, oricât de dureroase ar fi fost aceste neliniști, oricât de greu de dus ar fi fost această inimă totuși goală, se poate prea bine spune că acești exilați, în prima perioadă a ciumei, au fost niște privilegiați. Într-adevăr, chiar în momentul în care populația începea să-și piardă capul, gândul lor era întors cu totul spre ființa pe care o așteptau. În deznădejdea generală, egoismul dragostei îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
melancolie, către sfârșitul zilei, care le dădea avertismentul, de altfel nu întotdeauna confirmat, că memoria avea să le revină. Acest ceas al serii, care pentru credincioși era cel al examenului de conștiință, acest ceas este greu pentru prizonier sau pentru exilat, care nu are de examinat decât vidul. Îi ținea un moment suspendați, după care recădeau în sfârșeală, se închideau în ciumă. Cititorul a și înțeles, desigur, că asta însemna a renunța la ceea ce aveau ei mai personal. Dacă în primele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
și acești nenorociți și că avea dreptul la aceeași cutremurare de milă pe care o simțea crescând în el când îi părăsea. Cel puțin, acestea erau gândurile care îl frământau pe doctorul Rieux o dată cu cele care priveau starea lui de exilat în timpul acestor interminabile săptămâni. Și acestea erau și gândurile pe care le putea citi și pe fețele prietenilor săi. Dar cel mai primejdios efect al istovirii care îi cuprindea puțin câte puțin pe toți cei care continuau această luptă împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
mici cu poveștile altor popoare, toți vorbeau alte graiuri, aveau, de-ar fi fost nevoie, de apărat alte patrii, chiar dacă ei erau nițel apatrizi. Sau, de ce nu, puteau fi socotiți un fel de cetățeni ai lumii; dislocați dintr-un spațiu, exilați, ocupau, de fapt, teritorii. Puteau să ceară, dacă și-ar fi cunoscut condiția, daune. Cui?! Fuseseră privați de unul dintre părinți, de tată. Capul familiei, de la matriarhat Încoace. Un alt bărbat, străin, impostor, le marca existența; viața lor Începuse cu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
consemnată în paginile Jurnalului intim. Încearcă să scrie un roman, dar rezultă, cum insistent repetă Unamuno, o „carte oglindă“, o oglindă devoratoare și mărturisitoare, plimbată de-a lungul unui șir de ani în care starea de expectativă aproape sterilizantă a exilatului înfometat de știrile din țară era nota caracteristică a existenței marelui basc. Figurile tutelare îi sunt în acest sens Dante și Mazzini (citat fiind, pe lângă ei, și Victor Hugo), mari proscriși pe care-i evocă solidar la tot pasul. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nici filozofie, încă și mai puțin politică“, creștinismul care „se adresează conștiinței celei mai intime“, celor care au o viață interioară, „celor care suspină, celor pe care incompletitudinea lor îi face să sufere“ (Michel del Castillo), cu mențiunea că, pentru exilatul Unamuno, totul este însă, și încă dintotdeauna, politică, politică concretă, cum observa Zubizarreta, adică existență inevitabilă în, cu și împotriva istoriei și sub geana arzătoarei dorințe de nemurire în trup. Istoria apare ca o oglindă, aburită adeseori, a nemuririi, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
indolentă de liniște unde totdeauna se jucau câțiva copii, căci pe-acolo nu circulau tramvaie și arareori automobile, câțiva bătrâni veneau să se însorească în după-amiezile fragile și blânde de toamnă, când frunzele unei duzini de castani sălbatici care creșteau exilați acolo, după ce tremuraseră în vântul de miazănoapte, se rostogoleau pe pavaj sau acopereau șederea băncilor de lemn vopsit totdeauna în verde, în culoarea frunzei proaspete. Acei arbori domesticiți, urbani, în formație corectă, care, când nu ploua, își primeau rația de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mă îngrop. Trec însă la cazul romanului meu. Căci îmi imaginasem, acum câteva luni, să fac un roman în care voiam să-mi pun cea mai intimă experiență a exilului, să mă creez, să mă eternizez sub trăsăturile mele de exilat și de proscris. Și-acum mă gândesc că cel mai bun mod de a face romanul acela e să povestesc cum trebuie să-l fac. Este romanul romanului, creația creației. Sau Dumnezeu din Dumnezeu, Deus de Deo. Ar trebui, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pentru fericire și care s-au pierdut în inerția dorințelor titanice respinse din interior fără a fi putut nici să se reverse în afară, care au minat sufletul cu nădejdi, neliniști, legăminte fără rod... și-apoi nimic.“ Mazzini era un exilat, un exilat al eternității. [Cum a fost, înaintea lui, Dante, marele proscris - și marele orgolios; proscriși și orgolioși au fost și Moise și Sfântul Pavel - și după el Victor Hugo. Și ei toți, Moise, Sfântul Pavel, Dante, Mazzini, Victor Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și care s-au pierdut în inerția dorințelor titanice respinse din interior fără a fi putut nici să se reverse în afară, care au minat sufletul cu nădejdi, neliniști, legăminte fără rod... și-apoi nimic.“ Mazzini era un exilat, un exilat al eternității. [Cum a fost, înaintea lui, Dante, marele proscris - și marele orgolios; proscriși și orgolioși au fost și Moise și Sfântul Pavel - și după el Victor Hugo. Și ei toți, Moise, Sfântul Pavel, Dante, Mazzini, Victor Hugo și atâția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
șahul a venit În Europa să asiste la Expoziția Universală din 1889, Îi propuse lui Djamaledin să se Întoarcă În Persia „În loc să-și petreacă restul vieții În mijlocul necredincioșilor”, dându-i de Înțeles că l-ar numi Într-o funcție Înaltă. Exilatul Îi puse condiții: să fie promulgată o Constituție, să fie organizate alegeri, să fie recunoscută egalitatea tuturor În fața legii, „ca În toate țările civilizate” și, În sfârșit, să fie anulate concesiunile excesive acordate puterilor străine. Trebuie spus că, În această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
la legația americană, În Bulevardul Ambasadorilor. Apoi am mers la discipolul preferat al lui Djamaledin. Mustață fină, tunică lungă, albă, ținută maiestuoasă a capului, o umbră de răceală - Fazel corespundea, În totalitate, imaginii pe care mi-o alcătuise despre el exilatul din Istanbul. Aveam să devenim cei mai buni prieteni din lume. Dar cel dintâi contact fu distant, limbajul său direct mă stânjeni și mă tulbură. Ca atunci când am vorbit despre Mirza Reza. Voi face tot ce-mi stă În putință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
știi, ca și muzica. — Vezi că s-a oprit, întoarce-o pe partea ailaltă. — Eu zic să accepți provocarea. Indiferent dacă e adevărat că Mircea Claudiu ți-a propus... Acceptă, dar nu conta pe mine. Or fi și ei niște exilați, acolo, suflete arse, știi cum e. N-ai ce pierde, în definitiv, n-ai ce pierde. Dacă te distrează, fă-o, orice distracție e bună. Eu nu te pot ajuta. Să fie clar, n-am cum. Încearcă la Gafton, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pe gânduri, apoi se întoarce iar spre Ianuli, decis să schimbe tactica. Ianuli nu clintește, soarbe liniștit din pahar. — Azi se fuge de la un loc la altul. Pentru bani, pentru aventură, pentru libertate. Scos brusc din cadrul firesc și din limbă, exilatul este simplificat, dintr-odată. Redus la cele elementare: hrană, casă, boală, somn, amor. Râvnea altceva, metafizic și iată... hm, da, metafizic. Dar exilul dumneavoastră e alt soi, desigur. „Vine pentru unii o zi să-l spună pe marele Da sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
terasă, sub cerul nopții otrăvite. Privire adâncită în Saturn și în Calea Lactee. Din când în când parvine, iarăși, vocea neobositului Bombonel, logoree și insistență. În tinerețe am bătut și eu voinicește pasul, în tot felul de coloane. M-am simțit exilat, până la urmă. Dreptul de a participa la rău, dar nu și la lupta contra răului, ce ziceți? M-a acaparat meseria. Suferința concretă, democratică. Nu există școală mai adevărată... Sună telefonul. Telefonul! Irina e dintr-un salt, în cameră, grăbită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Plăcințica, aranjându-și o șuviță de păr care i-a căzut pe frunte. Fragilitatea și farmecul ei neobișnuit Într-o lume ca asta, Îl impresionează pe Antoniu. I se pare dintr-odată că monotonia Îngrozitoare cu care-și trăiește condiția de exilat În mizerie, s-a transformat În ceva inexplicabil de frumos.. Ființa asta fragilă are o putere magică asupra lui, Îl face să spere că ziua de mâine va Începe cu un zumzet de cuvinte necunoscut până acum. -Știi, când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
au efectuat peste 3 000 de arestări, unii participanți au fost surghiuniți pe la moșii sau mănăstiri, iar 13 dintre fruntașii mișcării porniți spre Galați, pentru a fi deportați în Imperiul Otoman. În drumul de la Galați spre Brăila, șase dintre cei exilați au izbutit să fugă de sub escortă și să se refugieze în reședința viceconsulului englez din Brăila, St. Vincent Lloyd, care a intervenit pe lângă consulul austriac Huber să le procure pașapoarte pentru Transilvania, de unde aceștia au plecat în Bucovina, continuîndu-și activitatea
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
osebire acum cu întîmplare urmată a boalei holerii - s-au împrăștiat fieștecare pe unde au putut"254. Tot în cursul lunii august, la 10/22, pribeagul revoluționar Gheorghe Sion îi scria din Bucovina lui Ioan Alecsandri că: "noi [grupul de exilați] de două zile nu mai sîntem în Cernăuți; am fost cu toții retrași la Cernauca de boala holerii, căci pe aici seceră până la 80 pe zi, dar acuma a mai trecut furia"255 Atunci au apărut la Cernăuți, sub forma unei
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
ÎNTÂLNIREA Arheologului Dinu Adameșteanu, care, fără să (mă) știe, mia modelat viața din depărtare Motto: Fiecare exilat e un Ulise În drum spre Ithaca... Drumul spre Ithaca este drumul spre Centru. Știam toate acestea de mult. Ceea ce descopăr brusc e că șansa de a fi un Ulise i se oferă oricărui exilat (tocmai pentru că a fost condamnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
viața din depărtare Motto: Fiecare exilat e un Ulise În drum spre Ithaca... Drumul spre Ithaca este drumul spre Centru. Știam toate acestea de mult. Ceea ce descopăr brusc e că șansa de a fi un Ulise i se oferă oricărui exilat (tocmai pentru că a fost condamnat de „zei”, adică de Puterile care hotărăsc destinele istorice, terestre). Dar, ca să-și poată da seama de aceasta, exilatul trebuie să fie În stare să pătrundă sensul ascuns al rătăcirilor lui și să le Înțeleagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mult. Ceea ce descopăr brusc e că șansa de a fi un Ulise i se oferă oricărui exilat (tocmai pentru că a fost condamnat de „zei”, adică de Puterile care hotărăsc destinele istorice, terestre). Dar, ca să-și poată da seama de aceasta, exilatul trebuie să fie În stare să pătrundă sensul ascuns al rătăcirilor lui și să le Înțeleagă ca pe o lungă serie de Încercări inițiatice (voite de „zei”) și ca pe tot atâtea obstacole pe drumul spre casă (spre Centru). Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]