9,869 matches
-
chiar în contul altor personaje ale cărții. De altfel, raportul dintre adevăr și ficțiune este una dintre mizele ascunse ale cărții, o cheie de lectură sugerată de mica precizare a autorului din Confiența care deschide romanul, dar și de foarte explicitul citat din Mario Vargas Llosa: Într-adevăr, romanele mint - ele nu pot face altceva -, dar acesta este doar un aspect al problemei. Celălalt este că, mințind, ele transpun un adevăr ciudat care poate fi exprimat doar disimulat și protejat, deghizat
Viața ca un film by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10919_a_12244]
-
un plan-detaliu, pe urmă în contra-plonjeu, un cadraj pe cizmulițele ei de șevrou, după aceea, invers, de pe cizmulițe în sus - genunchii, marginea netivită a fustei, pulpele..." (p. 81). Fragmentul ,din jurnalul scriitorului Ion Pelagic" din finalul romanului readuce în mod explicit în prim-plan tehnica cinematografică de această dată în descrierea unor străzi dintr-un cartier vechi al Tel Aviv-ului. Fragmentul seamănă izbitor cu un altul, din precedentul roman al lui Mirel Brateș, Israel fără horoscop: ,Alese un itinerar mărginaș, spre
Viața ca un film by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10919_a_12244]
-
austro-ungară a făcut ca ideile iluministe europene să se impună energic de la început, chiar cu sprijinul autorităților, fascinate, la rîndul lor, de raționalismul lui Voltaire, Diderot sau Rousseau. Aici, ideile de libertate sînt conceptualizate, iar țintele privind liberalizarea societății devin explicite încă de la început. Potrivit lui Adrian Marino, primul român care exprimă fără echivoc ideea de libertate în Transilvania este Paul Iorgovici, în lucrarea sa, publicată în anul 1799, Observații de limbă românească. Scrie, printre altele, Paul Iorgovici în această lucrare deschizătoare
Istoria ideii de libertate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10939_a_12264]
-
moarte la regimul fascist, în timp ce Croce, după un început timid și circumscris între anumite limite, va susține fără umbre de dubiu o rigidă și intrasigentă opoziție la regim). Pentru Gentile, marxismul este o filosofie în care se poate găsi o explicită și cuprinzătoare filosofiei a istoriei, mai ales ca urmare a recitirii marxiste a filosofiei praxisului, care va deschide la rândul sau stradă pentru eliberarea de resturile obiectivismului ce se regaseau în continuare în filosofiile idealiste, inclusiv cea crociană, si sa
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
propus analizează conceptul de stat în gândirea politică a lui Benedetto Croce pornind de la trei elemente fundamentale care sunt strâns legate: statul că o activitate, statul ca putere și statul etic. În Filosofia della pratica Croce se referă în mod explicit, în contextul mai larg al discuțiilor privind natură legilor, la critică privind distincția, care din punctul său de vedere superflua deoarece este empirica, între legile sociale și cele juridice ale Statului. Legea juridică este expresia unei puteri supreme care conduce
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
a unui anumit mediu social, decurgea că orientarea morală a personalității pe terenul cooperării rezonabile era cu putință în măsura în care se modificau intențional datele mediului respectiv. După cum sesiza Karen Horney, fără să se angajeze totuși în direcția unui proiect de reformă explicit, contradicțiile conflictului nevrotic se regaseau în însăși compunerea societății, în opoziția dintre așteptările stimulative și factorii inhibitori între care evolua psihicul individual 22. Alți autori au fost ceva mai dispuși să valorifice observațiile psihologice în relație cu filosofia socială și
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
postmodernitate nu mai contesta o interpretare sau alta, în sensul disputelor dintre freudieni și jungieni, ci însăși posibilitatea cunoașterii obiective a realității, înlocuită cu pluralitatea "lecturilor" subiective. Se neagă astfel principiul îndreptățirii științifice în sine, iar categoria umanității este golita explicit de conținutul substanțial, care presupune tocmai identificarea generica a eului, dincolo de expresiile sale individualizate. Cultură contemporană oscilează așadar între fundamentarea gnoseologica și relativismul interpretărilor. Perspectivele umanismului, ca viziune cuprinzătoare asupra omului și a posibilităților sale în societate, depind de sensul
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
emițător, știm ce înseamnă. Dar, dacă într-o anume situație, vrem să redăm sensul acesteia unui alt vorbitor de limbă română, și am spune ,,este târziu”, acel receptor a înțeles totul? Adică partenerul nostru de comunicare a înțeles doar informația explicită ,,este târziu’’? Sau a înțeles și intenția noastră implicită ce stă în spatele expresiei ,,este târziu”, de exemplu, este timpul să plecăm acasă (partea intențională, implicită)? Existența unui astfel de conținut implicit a fost demult recunoscută. De această problemă s-a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
în general și, cu precădere, filosoful Paul Grice. Jean Kafka, în studiul său despre natura inteligenței face o propunere și mai puternică, afirmând că ,,nimic din ce este comunicat nu este total codat”4, cu alte cuvinte, nici chiar partea explicită a comunicării nu este total explicită. Un exemplu care să vă convingă de afirmația autorului, ar însemna mult prea mult pentru un articol. Vă las pe voi, cititorii acestui material, să-l găsiți, sugerându-vă doar faptul că autorul a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Paul Grice. Jean Kafka, în studiul său despre natura inteligenței face o propunere și mai puternică, afirmând că ,,nimic din ce este comunicat nu este total codat”4, cu alte cuvinte, nici chiar partea explicită a comunicării nu este total explicită. Un exemplu care să vă convingă de afirmația autorului, ar însemna mult prea mult pentru un articol. Vă las pe voi, cititorii acestui material, să-l găsiți, sugerându-vă doar faptul că autorul a introdus în ecuația comunicațională un al
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
și-o mai apere . Nu știu dacă este consolator că în ediția română scrisorile au fost parțial cenzurate, cele în limba germană fiind redate doar foto-coppy. Redau fugar un citat al lui Stefan Nemecsek( Temne filosofice...”ed. Realitatea Românească, 2007) explicite în context : “Lecturând volumul românesc, putem constata că Cioran a avut o existență inedită ( sic, n) trăind erotic iubirea. în luna februarie 1981, când acesta primea întâia scrisoare de la Thoma, filosoful avea 70 de ani și trăia cu Simone Boue
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
tocmai criza de creație și demonstrează, conform afirmațiilor lui Didier Decoin, secretarul general al venerabilei instituții, că o astfel de criză poate exista ,de facto"). Acordîndu-i Premiul Goncourt lui François Weyergans, membrii juriului au ținut să-și demonstreze ,independența", refuzînd explicit să trateze ,cazul" drept o ,afacere Dreyfus" transformată într-o ,afacere Houellebecq". Autorului Posibilității unei insule i se va acorda, peste doar o săptămînă, după ce a ratat ,Goncourt"-ul, un alt premiu onorific și consolator - ,Interallié". Cu aroganța-i notorie
Premiul Goncourt 2005 - Weyergans-Houellebecq 6 - 4 by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11041_a_12366]
-
prin podurile mănăstirilor (p. 90). Întreaga relatare a călătoriei e dominată de dragostea de patrie a autorului sau, mai exact, și, într-o accepție mai restrictivă, de iubirea de pământul natal. Căci nicăieri în Drumuri basarabene nu se întrevede o explicită conștiință națională românească. Sufletul lui Sadoveanu e legat nu de România, ci de Moldova, acest vechi, frumos și nefericit ținut, vechea, frumoasa și nefericita Moldovă, cum sună primul titlu din carte. Scriitorul se simte legat de patria strămoșilor, descrisă odinioară
Klaus HeItmann - Mihail Sadoveanu călător prin Basarabia by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11036_a_12361]
-
retorici, de explicitările ce țin mai mult ori mai puțin de concesia prozastică a limbajului liric ca de-o confruntare cu maturitatea. Iar pe de altă parte spargerea în țăndări a acestui porțelan acoperit cu desene visătoare, revolta oricărui semnificat explicit prin izbucnirea în trombă a expresivității autonome, magmatice. Subconștientul iese la suprafață ca patos asociativ antirațional. Poezia se izbește de violența zăcînd în propriile-i adîncimi ce nu s-au lăsat domesticite. Expresia o sacrifică în ipostaza sa de mărturie
Cununa de spini a poeziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10827_a_12152]
-
and to dwell upon texts like the oligarchical pamphlet A ready and easy way to establish a free Commonwealth (1660). În șo doing the thinnest weave of connections with Discorsi sopra la prima deca di Tito Livio - apart from the explicit recurrence - can be noticed supporting the evidence already pointed ouț by Orsini and Raab and which is corroborated starting from implicit Machiavellian themes, which may have begun to be present în some of Milton's works only from 155023. However
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
simbolismului incipient) de perioada modernismului interbelic; 1945 anunță proletcultismul. Următoarele două date pe care le invoc nu sunt atât de ferm și nici atât de clar conotate politic: după 1960 urmează neomodernismul, iar aproximativ după 1980 se declanșează (la noi) ofensiva explicită a postmodernismului, prin scriitorii optzeciști. Lucrurile sunt îndeobște cunoscute. Ceea ce vreau să subliniez e că fiecare din aceste epoci își edifică un canon literar propriu, aproape independent de cel din epoca anterioară. De pildă, pur și simplu se creează impresia
Canon după canon by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10885_a_12210]
-
Nu se știe cine pe cine folosește"; însă mult mai frecvente sunt situațiile în care "Isus", manipulat, e redus la caraghioslâcul unei marionete. Nonconformismul autoarei (care ia o turnură jenantă atunci când Elena și Fiul Domnului execută o figură erotică aproape explicită) merită apreciat pentru această inteligentă răsturnare de perspectivă. Protagonistul ce aparține și ordinii celeste și celei lumești este îngrețoșat de minunile care i se tot cer de către muritori, ca atribute ale naturii sale și semne ale puterii lui Dumnezeu. Îl
Fictiuni by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10134_a_11459]
-
voi și sînt destul de vechi; în momentul de față, ele apar mai ales la timpuri ale trecutului (în primul rînd la imperfect, mai rar la mai mult ca perfect). Norma care exclude seria vroiam nu a fost totuși de la început explicită: în unele lucrări din prima jumătate a secolului al XX-lea (H. Tiktin, Gramatica română, I-A. Candrea, Cours complet de grammaire roumaine), forma este înregistrată ca o simplă variantă, fără nici o luare de poziție normativă: "pe lângă a vrea se
"Vroiam..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10159_a_11484]
-
al creștinismului pravoslavnic. Într-o scriere de-a mea de tinerețe afirmam că Raskolnikov însuși se clatină, după ce îndrăznește să calce pe urmele sau în siajul vulturului napoleonian, ne-suportând de fapt noua idee, pe care el însuși o formulează explicit și în numele căreia trece la acțiune. Interesant e faptul că o regăsesc, aceeași idee, în formula ei un pic cam exaltat, cam aventurist formulată și de hipersensibilul și diafanul poet Rainer Maria Rilke, unul din monștrii sacri ai poeziei moderne, într-
Vinovati fara vina by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/10161_a_11486]
-
ductul textului, potențialul narativ al plasticii și expresivitatea vizuală a cuvîntului își redescoperă, cu o bucurie aproape senzuală, rădăcinile și aspirațiile comune, sînt doi artiști inconfundabili prin substanța și prin stilistica lor: Ștefan Agopian și Sorin Ilfoveanu. Proiectele lor comune explicite, așa cum a fost, de pildă, Maculata concepție de acum cîțiva ani, găzduită de Muzeul Literarurii Române, nu sînt atît portretele a doi artiști, oricum definiți riguros prin propria lor istorie, cît configurația unui spațiu și reflexele unui mod inconfundabil de
Carnaval biblic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10184_a_11509]
-
lui Brâncuși, în special Păsările în văzduh, dar și Cocoșul, Peștii și Coloanele, se dematerializează, înving gravitație newtoniană și experimentează, cu toate riscurile pioneratului, relativitatea ensteiniană. Și oricît ar părea de ciudat, pînă și denunțul, uneori cu un sens punitiv explicit, se regăsește în egală măsură în opera lui Caragiale și în aceea a lui Brâncuși. Dacă cel dintîi sancționează mecanica istorică și mimesisul social, abuzul memoriei de grup și destructurarea, pînă la abstracțiune, a existenței individuale, cel de-al doilea
Caragiale și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10208_a_11533]
-
munții din sudul Franței. Acolo o întâlnește pe Mărie, care îi dăruiește un copil, apoi îi abandonează. Rămas cu un copil în brațe și trecând printr-o serie de întâmplări bizare, el încearcă să rămână în picioare. Scene de sex explicite și o naștere naturală filmată i-au adus titulatura de „film-șoc”, criticii francezi comparându-l cu filmele lui Pier Paolo Pasolini. Scenaristul și regizorul Alain Guiraudie (52 de ani) realizat cinci lungmetraje și se află la a patra selecție la
Les Films de Cannes à Bucarest [Corola-blog/BlogPost/96686_a_97978]
-
ideologică, iar supraviețuirea structurilor comunisto-securiste n-a putut fi anihilată. Așa cum a dovedit-o recentul proces (neîncheiat, din păcate) al lui Miloșevici, e extrem de greu să dovedești vinovăția liderilor sistemelor totalitare, pentru că lucrurile grave se produc adeseori nu prin texte explicite, ci prin formule de acțiune implicite. Din acest motiv, e nevoie să avem o descriere oficială a rolurilor și funcțiilor presupuse de fiecare poziție din schema partidului comunist. Încercarea de a-l demoniza pe lider - așa cum s-a întâmplat cu
Sandvișuri cu bolovani by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10776_a_12101]
-
mei, pentru că nu conținea nici un animăluț numai bun de chinuit, în ochii altora, probabil, pentru că era o ilustrare bine concepută a titlului din română. Pentru aceștia din urmă, ghinion, nu care cumva să creadă că vor regăsi ceva din erotismul explicit al fotografiei în film. Dar și eu am avut o surpriză: lungmetrajul era tocmai despre "cei care nu cuvântă". Doar că aceștia erau personajele principale, cît se poate de umane: un el, Tae-suk (Jae Hee) și o ea, Sun-hwa (Lee
A fost odată... by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10770_a_12095]
-
un pas mai departe, înfățișînd-o pe afiș, într-o pastișă a celebrei picturi, pe Salma Hayek într-o rochie de un roșu strident (ca în Carmen de Bizet) ținînd de mînă o altă Salma Hayek îmbrăcată în costum bărbătesc (trimitere explicită la sexualitatea Fridei), fundalul tenebros fiind același din tabloul original. Vitalitatea acestei picturi născute din pasiune și trădare, din voința de a învinge un destin ce i-a fost fundamental potrivnic (a murit la 33 de ani, bolnavă de poliomielită
Being Frida Kahlo by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10798_a_12123]