5,276 matches
-
Renunțarea lui Carol al II-lea la calitatea de prinț moștenitor, ce are loc în ultima zi a anului 1925, transformă, pe de altă parte, anul 1926 într-un calvar pentru regină, iar textul consemnează acest calvar în note foarte expresive (în ciuda stângăciilor traducerii). Regina Maria simte și că această ruptură gravă în viața dinastiei sună începutul sfârșitului pentru puterea și influența ei. Acuzată a fi ținut partea lui Barbu Știrbey, împotriva lui Carol (și a fi determinat, astfel, renunțarea acestuia
„Criza dinastică“, în jurnalul Reginei Maria by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5485_a_6810]
-
în fine franc, dincolo de precauții alienante și dincolo de volubile alibiuri. Pe Insula Pinguinilor, Anatole France găsise în travestiul aviar ocazia unui substitut năzdrăvan, adecvat traseelor oblice ale ironiei. Dar eu sînt gata să le bănuiesc, unor atare trimiteri, șanse altcum expresive, cînd ating resurse de simplitate gravă, la adăpost de răsucirile sarcastic dibace, care pot neferici orice demiurgie. Numai cu acest preț, un talent de importanța lui Flaubert își depășește obstinațiile care-i macerau creativitatea, înverșunarea de a întreprinde vivisecția micului
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
care nu a ezitat a o purta și acum, la piept, cu prilejul apariției sale pe scena Atheneului. Recunoști în actul său artistic marea tradiție a culturii orchestrale ruse, cea care valorifică zona spirituală aflată în imediata vecinătate a celei expresive a muzicii; este un aspect grefat temeinic pe o viziune amplă asupra construcției de ansamblu pe care o stăpânește în mod suveran; sunt luminate cu abilă diferențiere detaliile planurilor sonore; iar aceasta urmărind claritatea evoluțiilor tematice, a liniilor complementare ale
Relațiile muzicale româno-ruse: o promisiune, o speranță by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5509_a_6834]
-
detaliile planurilor sonore; iar aceasta urmărind claritatea evoluțiilor tematice, a liniilor complementare ale muzicii. Plastica imaginii muzicale pe care o dezvoltă Simonov este determinată de o plastică eficientă a gestului. Indiscutabil, melosul slav îi este apropiat și cunoaște o cuprindere expresivă de o profunzime ce atinge limitele greu imaginabile ale paroxismului; ...de asemenea, în ce privește ardoarea comunicării, extensia dinamică a sonorităților devine covârșitoare. Este ceea ce poți observa audiind sub conducerea sa Simfonia a 9-a, în mi minor, de Antonin Dvorak. Sentimentul
Relațiile muzicale româno-ruse: o promisiune, o speranță by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5509_a_6834]
-
în ce privește ardoarea comunicării, extensia dinamică a sonorităților devine covârșitoare. Este ceea ce poți observa audiind sub conducerea sa Simfonia a 9-a, în mi minor, de Antonin Dvorak. Sentimentul romantic, atât de pregnant exprimat, evită sentimentalismul; se situează în zona consistenței expresive autentice. Pe o direcție apropiată se situează și realizarea celebrului diptic „Preludiu” și „Moartea Isoldei” de Richard Wagner; retorismul expresiei nu este atins de grandilocvență ci câștigă în măreția sentimentului nespus, a sentimentului cântat al iubirii, al dragostei ce trece
Relațiile muzicale româno-ruse: o promisiune, o speranță by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5509_a_6834]
-
mă acaparează firul coincidențelor genuine sau elaborate, degajând un sens al apariției până în cele mai fragile întruchipări ale literarului. În locul obsesiei nostalgice teoretizate de Harold Bloom în clasica The Anxiety of Influence și trăite de victimele vreunui «sindrom succesoral», prefer expresivele ezitări ale memoriei care întrețin tensiunea lanțului de sonuri reverberate și ondulări de umbre faimoase reactivate aproape topologic”. În același timp, pentru Constantin M. Popa actul lecturii reprezintă „nu o aproximare a cunoscutului din scriitorii cercetați, ci un asalt în
Obsesia identității by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3288_a_4613]
-
traducerea lui Alexandru Al. Șahighian) se găsește și în Vânt potrivit până la tare sub titlul Desfășurarea în trecut a sinuciderii într-o familie (în traducerea lui Ioan Mușlea). Diferențele de transpunere sunt firești (iar româna lui Șahighian e mult mai expresivă). Ce nu mi-e clar e de ce versiunea de azi (având la bază un volum din 2009) are nouă versuri în plus: „M-am pomenit dintr-odată fără cuvinte/ giuvaiere din lumea ce-a fost copilăria mea/ degeaba am scotocit
Grupuri și grupaje by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3291_a_4616]
-
pe fugă, însă nu se dau în lături să zăbovească, la o cafea, pe terase, o dată cu primele raze de soare. Concluzia la care a ajuns Kanako, după ce a observat poezia gesturilor banale ale noilor ei concetățeni, este ca parizienii sunt expresivi, chiar și când nu sunt fericiți. Numai buni de prins în poza.
Cum să fii parizian () [Corola-journal/Journalistic/3310_a_4635]
-
detecta valorile estetice ale operei literare. Impresionează prin dăruire, pasiune, lectură neîntreruptă și, mai ales, prin conexiunile pe care le stabilește între unele imagini, motive și teme existente în literatura națională și cea universală. Posedând o viziune clară asupra valorilor expresive ale poeziei și prozei românești, Mircea Iorgulescu subliniază, în eseurile sale, inventivitatea autorului, noutatea operei și locul ce i se cuvine în ierarhia literară. Cărțile sale de istorie și critică literară, atâtea câte sunt până acum, surprind prin acuitatea verbului
Contribuții noi la biografia lui Mircea Iorgulescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Journalistic/3321_a_4646]
-
un mod analogic și animist, care permite insolite conexiuni, modificări ale statutului, raporturilor și ierarhizărilor. În viață și în operă, RAMÓN este atașat de obiectele lumii reale și preferă dimensiunile reduse, „fleacul și bagatela”, ca și genurile literare și formele expresive scurte, concise. Ramonismul mai presupune umor și ironie, nu fără o duioasă îngăduință, insolitul imaginilor și ingeniozitatea verbală obținute prin recursul la metaforă, joc de cuvinte, paradox, invenții lexicale. Este un avangardism distinct, moderat și modelat în funcție de specificul spaniol și
„Un avangardist surâzător“ – Ramón Gómez de la Serna by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3329_a_4654]
-
din care făceau parte. Cu modestele mele cunoștințe de limbă germană, mi-am dat seama că traducătorul a încercat să prezerve acel sunet original al poeziilor lui Benn, într-o limbă românească capabilă de multe ori de a primi foarte expresiv sunetul autentic din alte limbi. În anumite versuri, în traducere avem un sunet eminescian („sub mâini va reveni / al nopții tragic cânt” - amintind de va geme de patimi/ al mării aspru cânt), iar unii termeni nu sunt traduși în românește
Gottfried Benn – melancolie și distrugere by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3450_a_4775]
-
întreabă dacă nu cumva asistăm la o integrare europeană răsturnată, în care Vestul se lasă contaminat de năravurile Estului. Subeducația generează subeducație sporită Tot în revista DILEMA VECHE, dar în numărul 491 (11-17 iulie), Vintilă Mihăilescu scrie un articol intitulat expresiv Țara mea cu șapte clase. Plecând de la datele demografice recente, dar și de la statisticile europene, autorul comunică sec un adevăr fundamentat pe cifre: „...suntem una dintre cele mai subdezvoltate țări din Europa din punct de vedere al nivelului de instruire
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3453_a_4778]
-
începînd cu cei „mari” ai interbelicului (Arghezi, Bacovia, Ion Barbu, Blaga, Fundoianu), lista însăși sugerînd o selecție pozitivă. Dar ceea ce ne-a reținut atenția a fost mai cu seamă capacitatea d-sale de-a se adapta, în majoritatea cazurilor, modalităților expresive ale poeților vizați, glăsuind în numele artei lor, într-o cheie în care liniile caricate nu exclud o aderență sensibilă. Alta de fiecare dată, probînd o latență creatoare proprie. De unde balansul între haz și seriozitate, id est între vidul ironiei și
Un parodist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3457_a_4782]
-
aceștia se elimină de bunăvoie între ei. Deși câmpul cultural e vast, ei n-au loc unii de alții. Invidia și ura, probabil, că nu sunt mai mari decât la alte categorii sociale, dar sentimentele sunt mai direct și mai expresiv ambalate. Nu e nevoie, așadar, de un impuls din afara lumii proprii pentru ca intelectualii să dorească moartea celor din aceeași familie cu ei. Că politicienii le dau o mână de ajutor, speculând orgoliile nemăsurate, setea de glorie și chiar prostia, e
Alungarea intelectualului din propria casă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3666_a_4991]
-
Bernard Shaw calificați negativ. De data aceasta, fascinația e de ordin negativ, de fapt uimirea înaintea lipsei totale de discernămînt a unui scriitor de faimă universală. Peste patru zile, Mircea Eliade revine asupra aceluiași subiect, precizîndu-și epitetul, prin cel mai expresiv echivalent: "Je continue, fasciné, stupéfait, la biographie de Joyce. Le cas le plus extraordinaire d'auto-publicité que je connaisse".5) În fine, la 12 martie, ultima notă despre același autor: "Au fond Joyce avait raison d'écrire comme il a
Miorița și Mircea Eliade by Șerban Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/6911_a_8236]
-
scenă de Răzvan Mazilu, la Teatrul Național din București. Sub bagheta aceluiași regizor-coregraf, am revăzut-o în 2012, de astă dată la Teatrul Odeon, interpretând rolul titular din piesa lui Martin Sherman, Când Isadora dansa. Din nou, mișcarea ei firesc expresivă părea un vocabular paralel celui grăit și cât se poate de potrivit personajului întruchipat. Singurul regret exprimat atunci față de această montare a fost acela că artistei nu i s-a dat posibilitatea de a spune mai multe despre Isadora Duncan
Teatrul și dansul din nou împreună by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/3717_a_5042]
-
nu o dată anarhia senzorială, Lucia Negoiță nu părăsește liniamentele unei existențe ce conservă o anume disciplină a mărturisirii. Exploziilor ce se țin lanț, de pildă la Angela Marinescu, le corespund aici tensiuni care se contrag în propriul contur, mixînd cutezanța expresivă cu umilitatea proprie unui dramatism organic: „nu obsesia hranei destulă acum/ nici mila ți se citește pe față/ un rictus senzual împarte părul în două// cifrul e-n adormire nu știi butoanele toate (...) desenul stîngaci al sudorii/ peste sprîncenele castităț
Un culoar propriu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3733_a_5058]
-
în Arhiva de Istorie Orală. A povesti aici detaliile fiecărui caz ar fi oțios și de altfel imposibil. În totul, cele 190 de interviuri sunt o galerie de mărturii ce alcătuiesc o veritabilă literatură penitenciară, precară sub unghi estetic, dar expresivă sub unghi omenesc. Nici urmă de beletristică în rîndurile ei, numai că depoziția victimelor bate în intensitate ficțiunea. În fond avem sub ochi o serie de biografii înfățișate în manieră orală, și cum lexicul expunerii e sec, frust și pe
Biografii neromanțate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3737_a_5062]
-
o uiți. În schimb, mărturia lui Calciu din Casimca Jilavei o uiți cu greu. Lărgind discuția, Dostoievski sau Soljenițîn nu ar fi ajuns să scrie cum au scris dacă nu treceau ei înșiși prin ordalițiul de ordin temnicer, forța lor expresivă fiind dată de gradul de spirit pe care l-au atins în cursul ororilor. Nu ororile contează, ci spiritul pe care l-au dobîndit în urma lor, tocmai de aceea un prozator contemporan, chiar dacă evocă cu talent aerul penitenciar, e în
Biografii neromanțate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3737_a_5062]
-
rolul „bufnițelor” în economia narativă a cărții să fie ceva mai bine reliefat, mai proeminent, în așa fel încît cele două planuri narative paralele, care se și împletesc adesea, să poată ridica romanul pe un alt nivel, superior. Așa însă, expresivele și misterioasele refugii păduratice și alpestre ale celor doi protagoniști principali - bătrînul și copilul - în natura montană sălbatică, pe urmele impozantelor păsări nocturne pe care le cheamă „pe limba lor” rămîn mai mult niște elemente de coloratură, ce justifică doar
Pe înălțimi by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3738_a_5063]
-
exersau exemplar arta incitării. Numai bune de îndelungi taifasuri, în și cu limba română, cele despre gând, îndoială, supărare, dacă, uitare, poartă, despărțire, noroc și trudă etc., etc. În 2002, autorul semna Echilibru și dezagregare. Antinomia eminesciană spunând, strâns și expresiv, lucruri memorabile despre Eminescu, cel căruia i s-au dedicat biblioteci întregi de exegeză. Tudor Cătineanu e un „filosof visător” (cum ar spune Gaston Bachelard), însă nu pronunță divorțul intelectului și al imaginației pentru „a visa la limba maternă în
Între geometric și ludic by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3488_a_4813]
-
ai Întâlnit pe noi, mia spus cu un amestec de compătimire și Încurajare În glas. Costache, șoferul, a zâmbit larg, aprobator, de parcă ar fi fost bucuros că este și el părtaș la această Întâmplare. Mă uitam pe furiș la doamna expresivă și delicată, care emana În jur un miros de parfum scump. Aveam certitudinea că o mai văzusem, dar Îmi era jenă să o Întreb. — Ce te uiți așa cu coada ochiului la mine, băiete? mi-a spus cu un surâs
Cum am cunoscut-o pe Maria Tănase. In: Editura Destine Literare by Herman Victorov () [Corola-journal/Journalistic/99_a_399]
-
În afară de prima strofă din poezia lui Coșbuc, nu am mai putut spune nimic altceva. Doar ascultam și o priveam, când aveam impresia că nu mă vede. Era, atunci, o femeie trecută de patruzeci și cinci de ani, cu ochi mari expresivi, inteligenți și vioi, dar uneori, ca În acele momente În care privea cerul Înstelat, plini de melancolie și chiar de o anumită tristețe. — Trebuie să-ți aranjăm undeva să stai peste noapte, mi-a spus, vrând să plece. — Vă mulțumesc
Cum am cunoscut-o pe Maria Tănase. In: Editura Destine Literare by Herman Victorov () [Corola-journal/Journalistic/99_a_399]
-
directă în mișcarea de scenă a artistei. Întregul experiment a alternat momente live cu altele filmate de Andrei Gâțu, desfășurate pe o bancă într-un parc sau între sinele unei căi ferate. O siluetă cu forme prelungi și mișcări natural expresive, în vesminte negre, pornea întotdeauna mișcarea de la ritmurile călcâielor, care treptat își transmiteau vibrațiile întregului corp, care le prelua că o cutie de rezonanță, partial ele trecând și în ambient, în podeaua sălii sau în șină de tren. Atât în
Festivalul E-moțional Corpuri și orașe în mișcare by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/3584_a_4909]
-
voie sau fără voie, pentru omul dezorientat de astăzi. Toate formele corporale ale dansatoarei Özlem Alkiș, brațele, picioarele, întreaga silueta, aveau o linie lungă și elegantă, inclusiv degetele, și ele prelungi, care au construit ele singure o compoziție delicată și expresiva, într-o imagine video filmată de Andrei Gâțu pe o idee de Vlaicu Golcea. Un alt experiment complex din punct de vedere al asamblării imaginilor pe viu cu altele filmate, prin suprapunerea în timp real a evoluției performerilor cu imaginile
Festivalul E-moțional Corpuri și orașe în mișcare by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/3584_a_4909]