3,103 matches
-
frenezia erotică a impetuoasei grecoaice. O siluetă feminină de farmec exotic este ciocolatia Evantia, fiica lui Nicola. Și în furoarea amoroasă a Penelopei, și în romantica idilă dintre Evantia și sensibilul locotenent Neagu, se percepe vibrația difuză a irealizabilului, bucuria, extazul fiind săgetate de rele prevestiri. Plătind prețul irecuperabil al candorii, fata cade în brațele experte ale lui Deliu. Un păcat al vinovăției fără vină, marcând începutul degringoladei. Zvonurile, suspiciunile întețindu-se, adevărul despre Nicola Marulis iese dintr-o dată la iveală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
la Sfînta Tereza din Avila trecînd prin toată fenomenologia „dionysiacilor” atingînd sfera șamaniștilor tunguși, al vracilor medicine-men australieni termenul de ekstază „ar desemna niște experiențe și niște tehnici care au În comun o stare de disociație mentală”Culianu, Experiențe ale extazului, Ed.Polirom-. Fata de Împărat intrînd În exstaz(ă) prin intermediarul divin-solaroptic, suferă o disociație mentală severă care va acompania mai tîrziu, prin focalizări repetitive, „de ce nu vii tu vina”, o manie compensatorie, alături de mari crize de sevraj. Axa privire
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
Primăvara, imitându-i cântul, poate face un cuc să se apropie la câțiva pași de el și să intre în transă mimând un fel de paradă nupțială. Idem cu o cucuvea, pe care o aduce într-o asemenea stare de extaz amoros, încât reușește să o captureze câteva nopți la rând. Fascinat de fauna sălbatică, pleacă adeseori în călătorii de descoperire în Africa, unde se apropie, observă, fotografiază, bineînțeles, păsări, dar și bivoli, hipopotami, lei, crocodili, șerpi, elefanți și antilope de
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
pe caldarâmuri, iar pasul meu a devenit mereu un salt peste câte un astfel de trup. Auzul meu este invadat de murmurul și șoaptele de suferință ale unei lumi în care toți au fost egalizați întru boală. Epidemia intră în extazul plenitudinii sale și devine pandemie. Termenul de pandemie este, deasemenea, rezultanta a fuziunii dintre doi termeni grecești pan care înseamnă tot și același demos care semnifică ideea de popor. Astfel, cuvântul pandemie indică cucerirea fără rezerve, fără opreliști, a unei
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
Aici, mărturisind ființei pe care o iubesc și căreia îi privesc chipul adorat te iubesc, eu trebuie să-mi aud nu glasul integrării mele lumești, ci vocea de eros a dragostei ce mă poartă spre delirul unei alte vieți, spre extazul unei existențe întru amor edenic. Așadar, această dragoste, ce plutește numai într-un timp al ei, îmi poruncește imperial clipa deschiderii mele afective întru cuvânt și nu eu impun momentul de apariție al unei astfel de convulsive deschideri. A nu
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
înșela sau poate fi indus în eroare în ceea ce privește manifestarea artistică. Odată ce viziunea își încetează influență benefică și eul empiric face loc celui creator, ultimul este pandit nu numai de pericolul pierderii exuberantei, ci și de pierderea simțului autocritic. Revenirea la extazul inițial poate fi declanșată, aparent, de fleacuri, precum o vizită la Truchsessian Gallery (care, ne amintim, organiza expoziții anuale la începutul secolului al XIX-lea). Episodul este narat într-o epistola trimisă de Blake patronului sau financiar, William Hayley 36
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
de artă duse la bun sfârșit: "Astfel, prin necesitatea naturii sale, activitatea poetica este, în sine, dezinteresata. Eul creator deopotrivă se dezvăluie și se sacrifică, deoarece este dat (subl. în text, n.m.); este extras din sine în acel soi de extaz care este creația, moare intru sine pentru a trăi în opera" (1954, p. 107). Citatul anterior ne ajută să înțelegem de ce Blake concepe, dintru început, un conflict între eu, ca expresie personală superioară, si ego, ca expresie personală inferioară, si
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
the Human Imagination" (E: 223). De aceea întregul univers, în forma sa rafinată, incoruptibila, este localizat înăuntrul, nu în afară, ființei umane; conștientizarea acestui fenomen este scopul ultim al investigației intelectuale. Planurile imanent și transcendent fuzionează într-un moment de extaz metaforic: "[...] when you enter into their Bosoms you walk / În Heavens & Earths; aș în your own Bosom you bear your Heaven / And Earth, & all you behold, tho it appears Without it is Within / În your Imagination of which this World
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Pentru Schleiermacher, ca și pentru Blake, de altfel, inspirația dobândește o importanță specială atât datorită caracterului ei profetic, cât și datorită tradiției christice (1963, I, p. 76). Că teolog protestant, Tillich discuta conceptul de "inspirație" în relație cu cel de "extaz", subliniind faptul că termenii în cauză devin perfect sinonimi dacă se ia în calcul aspectul cognitiv al experienței extatice, mai precis, pură receptivitate a facultății de cunoaștere (1967, I, p. 114). Ca atare, Tillich observa că inspirația nu izbutește să
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
alte timpuri și că se împrietenise cu Homer și Moise; cu Pindar și Vergiliu; cu Dante și Milton. Aceste persoane ilustre, declară el, îi apăreau în viziune și chiar inițiau conversații" (Bentley, Jr., 1975, p. 181). Într-un moment de extaz, Blake primește un dar nesperat din partea lui Milton: acesta "i-a dăruit un intreg poem al său, necunoscut de nimeni până atunci, dar, din păcate, comunicarea s-a făcut oral, iar poezia recitata de Blake pare a-și fi pierdut
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Russell și Winterbottom, 1972, p. 4). Într-un discurs dintre cele mai originale și mai rezistente la convenționalism, eul creator blakean le implora pe "fiicele lui Beulah" să-i posede mâna dreaptă, conectată subtil la creier, lăcașul paradisului și izvorul extazului estetic. Suntem, cu toții, surprinși să descoperim aceste elemente materiale într-un context aparent deposedat de materialitate :"Daughters of Beulah! Muses who inspire the Poets Song / Record the journey of immortal Milton thro' your Realms / Of terror & mild moony lustre, în
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
trebuie să se bucure în egală măsură de actul lecturii sau al contemplării, fiindcă opera blakeană are ca public țintă masele, nu elitele 131. Artă vizionara implică o finalitate soteriologica transparență, funcționând că un generator de serenitate intelectuală și de extaz religios pentru iubitorul de artă132. Acesta dobândește, astfel, acces la spațiul și la timpul privilegiate pe care le deschide viziunea: "If the Spectator could Enter into these Images în his Imagination approaching them on the Fiery Chariot of his Contemplative
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
grație exercițiului unui agent non-antropic sau suprauman, dimensiunea temporală a procesului de creație artistică se reduce la minimum. Hanke remarcă: "Relația dintre momentul viziunii și expresia să poetica este exemplificata chiar de structură poemului Milton. Aflat într-o stare de extaz, Blake are viziunea instantanee a întregului poem pe o poteca din Felpham. Totuși, ceea ce el vede este, simultan, un proces temporal și o clipă eternă, astfel încât conținuturile poemului devin o imagine a eternității în timp, în vreme ce momentul apercepției este o
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
dublă: percepție "prin" ochi, nu "cu" ochiul, funcționând pe baza unei substituții fenomenologice; perspectiva antropica asupra fenomenelor, ce transcende decriptarea vizuală elementară. 3. viziunea triplă: codificarea și decodificarea artistică, bazată pe exercițiul imaginației și/sau al inspirației. 4. viziunea cvadrupla: extazul religios, tranșă extatica, aptă, simultan, de a cuprinde și de a depăși esență tuturor stadiilor precedente, indusă de prezență indelebila a elementului sacru sau divin. Înainte de a trece la exegeza cvadripartita din secțiunea următoare, trebuie să mă opresc, rapid, asupra
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
manieră în care viziunea dublă se metamorfozează în viziune cvadrupla prin medierea celei triple. Cu alte cuvinte, artistul încearcă să demonstreze, poetic, faptul că exercițiul permanent al văzului privilegiat (prin ochi, mai degrabă decât cu ochiul) poate fi convertit în extaz religios, contemplare divină a unității primordiale, grație elementului estetic. Astfel, incipit-ul scenariului vizionar ne permite să distingem contururile omului elementar, identificabil virtual în toate manifestările ontologice (un exemplu de ceea ce aș numi "panantropism blakean"). Această multiplicare argusiană este, ulterior
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
complexe. Pledoaria lui Schiller pentru o existență consumată sub semnul esteticului își are corespondentul în perspectiva pe care Blake o oferă asupra ținutului Beulah, locul geometric al dezvoltării artistice și încununarea spiritual-topografică a acesteia (și expresia metaforica a viziunii triple). Extazul religios, care completează ecuația poetica blakeană, este absent din schemă propusă de Schiller. După ce am expus și analizat principalele trăsături ale viziunii blakeene, surprinsă deopotrivă în dimensiunile ei empirica și estetizata, voi încerca să arăt că acuratețea radiografiei pe care
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
religioase induse de obținerea viziunii cvadruple, lucrurile devin limpezi. Orașul este cvadripartit fiindcă întrupează cea mai înaltă formă de viziune posibilă. Simultan, cele patru porți se deschid către spații care reifica toate tipurile de viziuni, permițându-i receptorului aflat în extaz să perceapă universul în sine: "Fourfold the Sons of Los în their divisions: and fourfold, / The Great City of Golgonooza: fourfold toward the north / And toward the south fourfold, & fourfold toward the east & west / Each within other toward the four
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
a se îmbarca împreună cu mama sa și a avut faimoasa viziune extatică, povestită cu atîta emoție în Confesiuni (IX, 10, 23-25); la puțin timp după aceea, se stinge Monica. Această viziune a făcut obiectul unor interpretări contradictorii, cercetătorii întrebîndu-se dacă extazul are rolul contemplării mistice în experiența lui Augustin sau dacă viziunea de la Ostia ar fi de tip filozofic. Marrou obiectează însă pe bună dreptate că „dilema... între meditația filozofică și contemplația mistică e foarte probabil una falsă: dacă există (și
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
puțin cam îngustă, devine din nou o figură centrală pentru Augustin și îl însoțește în perioada dintre convertire și botez, fiind alături de el și în timpul călătoriei de întoarcere și mai ales în timpul faimoasei viziuni de la Ostia, cînd trăiește împreună cu el extazul - de tip creștin și neoplatonic în același timp - despre care povestește în cartea a noua. Cu extazul de la Ostia și cu neașteptata moarte a Monicăi se termină narațiunea propriu-zisă, deoarece scriitorul a atins de-acum punctul cel mai înalt al
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
convertire și botez, fiind alături de el și în timpul călătoriei de întoarcere și mai ales în timpul faimoasei viziuni de la Ostia, cînd trăiește împreună cu el extazul - de tip creștin și neoplatonic în același timp - despre care povestește în cartea a noua. Cu extazul de la Ostia și cu neașteptata moarte a Monicăi se termină narațiunea propriu-zisă, deoarece scriitorul a atins de-acum punctul cel mai înalt al vieții sale, iar după convertire nimic nu mai este important pentru un creștin. Din acest moment, Augustin
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a reintra în sine, purificîndu-se și pregătindu-se pentru reîntoarcere, care se realizează în etape succesive, cea mai elevată dintre ele fiind filozofia, contemplarea adevărului inteligibil. De altfel, aceasta nu reprezintă unirea cu Dumnezeu, care se poate realiza numai prin extaz. Mai tîrziu, Proclus sistematizează această concepție într-o structură triadică. Unul, fundament al ființei, este, tocmai din această cauză, dincolo de ființă. Prin urmare, el e în același timp (1) putere absolută, pentru că există în sine; (2) act absolut pentru că întregul
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
piesă. În film, însă, concertul are loc, iar Emanou este prins chiar în timpul concertului. Imaginea este luată de jos128, din public, în plan-american. Se trece în prim-planul părții ștăngi a lui Emanou. Mulțimea, filmată în prim-plan, este in extaz. Se trece în plan-american: Topé îl săruta pe Emanou. Muzică încetează. Cei doi sunt filmați din profil, tot în plan-american. Se aude un fluier, fluierul polițiștilor. Se trece pe gros-planul fetei înmărmurite de uimire a lui Fodère, în fond, cel
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
ieșire, sunt nevoită să recunosc cu tristețe că Leon Wieseltier, redactorul literar al Noii Republici, avea dreptate când afirma că "ideea unui Israel Mare [...] a fost întotdeauna o idee greșită din punct de vedere moral și strategic. Ea a pus extazul imediat al câtorva oameni mai presus de eventuala siguranță a celor mulți; [și] a inoculat toxinele mesianismului și misticismului în politica unei mari democrații moderne"117. Coloniile au impus și alte costuri. Yigal Amir, israelianul de 19 ani care l-
by Madeleine Albright [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
mare pentru o persoană, pentru o personalitate, însă trebuie să le iei cu rezerva cuvenită. Încă o dată, nu pentru a le diminua valoarea spun lucrul acesta, ci pentru tine ca individ. Să nu te extaziezi și să rămâi prizonierul unui extaz de moment, că ai primit o apreciere care se concretizează într-un premiu, ci să vezi în asta un motiv pentru a stărui mai insistent în munca ta, ca să ți împlinești idealul pe care ți l-ai format. Și când
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
să comunice totuși câte ceva și despre personalitatea omului de dincolo de text. Din păcate, și aici, impresia de convențional înăbușă manifestarea spontană a trăirilor interioare, iar interpretarea păstrează aerul acela de insuportabil diletantism și de platitudini încălecate ce se degajă din extazul obligatoriu al iubitorilor de turism în grup. De pildă, tablourile "marelui" Arnold Böcklin nu rețin atenția decât prin "farmecul tragic al subiectelor și prin coloritul lor izbitor". Atât aflăm despre arta pictorului de ajuns, totuși, spre a transmite și altora
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]