8,163 matches
-
dacă Îi aduceau vești demne de crezare și definitive despre soarta fiului ei Diego. - Dacă mi-l aduceți În viață, o să vă fac bogați, făgădui ea. Pe toți. Căpitanul velierului, Arístides Rivero - care cîțiva ani mai tîrziu avea să ajungă faimos și să sfîrșească spînzurat pentru tentativă de rebeliune armată - trase mai Întîi pe insula Chatman ca primă escală, cu intenția vicleană de a ridica ancora la prînz, calculînd că va ajunge pe Insula Hood În toiul nopții pentru a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
tîrziu. Lanzarote, ianuarie 1982 Arhipelagul Galápagos se numește astfel de la galápago, care În spaniolă Înseamnă „broască-țestoasă”. (n. t.). Dahomey, actualmente Benin, țară din vestul Africii, Învecinată cu Togo, Nigeria, Burkina Fasso și Niger (n. t.). Vasco Núñez de Balboa (1475-1519), faimos cuceritor și explorator spaniol, primul european care a văzut coasta vestică a Oceanului Pacific. Autorul comite o inadvertență, Întrucît cel care a dat numele de Pacific acestui ocean a fost Magellan, nu Balboa. Magellan a avut parte de vreme frumoasă În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
acum. Du-te drept spre vârf. De acum într-un an, vreau să deschid televizorul și să te văd goală pușcă bând cu încetinitorul Cola dietetică. Cere-i Sofondei să-ți facă rost de mari contracte la nivel național. Fii faimoasă. Fii un mare experiment social în a obține ceea ce nu vrei. Găsește valoare în ceea ce am fost învățați că nu valorează nimic. Găsește binele în ceea ce lumea spune că e rău. Îți dau viața mea pentru că vreau să te cunoască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
întîmpla să găsească un portmoneu ticsit de bancnote. Ori cine știe ce altă întâmplare banală ori extraordinară. Erau funcționari care trecuseră prin mai mult de zece asemenea "examene" pînă a se decide angajarea lor, iar alții după prima au și avut "întrevederea", faimoasa întrevedere cu el, șeful Serviciului. Era bine că agenții "uitați" ai Serviciului sfîrșeau ca oricare om obișnuit, trezind compătimirea celor care-i cunoscuseră, a rudelor și a prietenilor, dar numai atît. Cu oamenii celor de la Externe, se întîmpla uneori să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
un vis.PRIVATE Doamna Johanson era o femeie ambițioasă și ar fi vrut să‑mi arate În cele zece zile tot ce merita văzut În Suedia, tot ce ar fi putut să mă intereseze „ca femeie“. N‑a lipsit nici faimoasa corabie Vasa, scoasă din mâl după secole, conservată acum ca o mumie faraonică. Într‑o seară, după spectacolul cu Sonata duhurilor de la Teatrul Național, gazda mea m‑a condus la bibliotecă. Abia de am reușit să Înfulec un sandviș Într
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
se pierdeau În bezna adâncă. Tulburată și abia trăgându‑mi sufletul, am dat de litera „M“ și, cu bună știință, am căutat să deschid un volum. Înțelesesem, amintindu‑mi poate că despre asta mai și citisem undeva, că aceea era faimoasa Enciclopedie a morților. M‑am lămurit imediat, Înainte să fi deschis uriașul volum. Întâi mi‑au căzut ochii pe fotografia lui. Una singură, Încadrată de două coloane de text, chiar În mijlocul paginii. Era fotografia pe care ați văzut‑o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
așternuse pe cotoare ca și pânzele văluroase ale păienjenișului stăteau mărturie că acele cărți nu fuseseră vreodată atinse. Cărțile erau ferecate În lanțuri, ca ocnașii de galere, doar că lanțurile nu aveau și lacăt. Asta era deci, Îmi ziceam eu, faimoasa Enciclopedie a morților! Mi‑o Închipuisem ca o carte antică, asemănătoare Cărții tibetane a morților sau Cabalei ori Vieților Sfinților, deci una din acele creații ezoterice ale spiritului uman din care se puteau desfăta doar pustnicii, rabinii și călugării. Într
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
an 1921, un detașament al Armatei Roșii dăduse de‑o casă În care locuiau doi pustnici, și că soldații voiseră să‑i omoare. Atunci a apărut În fața lor un monarh care și‑a Înălțat mâinile la cer. Căpetenia troicii, un faimos tâlhar al locului, pe cozorocul căruia străluceau triunghiurile ca o rană deschisă, sa chircit brusc pe calul său și apoi s‑a prăvălit la pământ. Calul s‑a cabrat și a luat‑o la fugă, urmat de ceilalți tâlhari. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Lor să citească, și atunci se vor lămuri care era cauza exilului său, motivele inflației galopante, ca și decăderea scandaloasă a prestației hoteliere. Un exemplar cu autograful În gotică al ultimului Hohenzollern (cartea fusese dedicată unui șef‑bucătar dintr‑un faimos restaurant parizian, ca apoi nevrednicul moștenitor să‑l vândă la o licitație), dovedea că prințul avusese la dispoziție ediția princeps În germană, cea din anul 1920. Cartea fusese tipărită prin grija elitei germane naționaliste care editase și celebrul Auf Vorposten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
amintea și nici nu dădea vreo importanță acestui aspect, dar X bănuia că acel exemplar era o raritate bibliofilă. Într‑o zi, răsfoind‑o, va rămâne foarte surprins de asemănările dintre unele paragrafe și formulările pe care le Întâlnise În faimoasa Conspirație. După această descoperire avea să se convingă curând că, de fapt, cea mai mare parte din Conspirație era o parafrază a originalului genevez.“ 12. Aceste două cărți - cea a lui Nilus, care va fi Însușită de grupări fanatice și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cărții lui Joly (În afara unuia singur care nu se știe cum fusese sustras). Schimbând anumite cuvinte, răstălmăcind unele expresia puse pe seama creștinilor, Joly, În fantezia sa caustică, va lansa niște acuze (atribuite lui Machiavelli), rupte de contextul istoric, plămădind astfel faimoasa Conspirație. Compararea celor două texte dovedea fără putință de tăgadă că numita Conspirație era un falsificat și că, prin urmare, nu exista un program care ar fi fost elaborat de către „misterioasa, obscura și perfida forță care ținea În mânile sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pușcă de vânătoare chiar În fereastra casei noastre. Aș putea spune că am simțit chestiunea Conspirației chiar pe pielea mea.) 19. Este foarte probabil ca această carte să fi produs o puternică Înrâurire nu doar asupra fostului pictor‑amator, autorul faimoasei cărți Mein Kampf, ci și asupra spiritului unui anonim seminarist gruzin despre care vom mai auzi. În lumina pâlpâitoare a lumânării, În nopțile lungi ale troienitului surghiun siberian, pe când afară vuia viscolul, cuvintele Conspirației acționau, probabil, asupra lui mai viu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cei solari“. În ce privește povestirea Oglinda necunoscutului, trebuie spus că adepții spiritismului, deci și doamna Castelan, au considerat acel fapt divers strict autentic. Un caz analog va fi expus și de cunoscutul astronom Camille Flammarion (1842‑1925), scriitor nu mai puțin faimos al operelor Pluralitatea luminilor ivite sau Necunoscutul și puterile naturale. În opera Necunoscutul și problemele psihice el prezintă cazul unui oarecare domn Berrard, fost magistru și deputat: domnul Berrard va fi constrâns, Într‑o excursie, să Înnopteze Într‑un han
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
avertizat că prin asta dorește să‑și asume o anume libertate, atât În privința operei, cât și În privința construcției“. Trebuie menționat că această secțiune se referă și la povestire. Cititorul inițiat, cel puțin așa nădăjduiesc, va recunoaște, fără dificultate, În Conspirația faimosul Protocol, tot așa cum vor fi lesne de identificat și cei care se ascund sub numele „complotiștilor“ și a „sectei satanice“. Din vastul material despre Protocol (care, În mare, a preluat, cu modificări și adăugiri neesențiale, aceeași documentație) se disting net
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
spre o insulă pierdută și solitara, locul cel mai dezolant pe care l-a creat vreodată Taaroa, probabil într-un moment de neglijență, insă locuitorii ei erau de părere că e frumoasă și o considerau, si ei, Buricul Lumii. —Era faimoasa insula a uriașilor de piatră? —Exact. Vechii ei locuitori o numeau Te Henúa, care în dialectul lor înseamnă chiar Buricul Lumii, sau Mate Ki te Randi, care înseamnă Ochii care Privesc Cerul, deoarece craterele vulcanilor ei seamănă cu niste ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
est de un curent lent, dar constant, care făcea că ambarcațiunea să alunece întruna spre babord, în încercarea lor de a se îndrepta spre sud. Oamenii vâsleau fără odihnă cu acele mișcări profunde și silențioase - la Râma - ce-i făcuseră faimoși pe vâslașii din Bora Bora, care, atunci când își propuneau, erau în stare să propulseze o ambarcațiune fără să se audă nici cel mai mic zgomot și fără să ridice nici o singură picătură de apă. De fapt, nu făceau nici zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ghiată și una-două ajungi în Comitetul de Administrare al Operei. Faci o donație babană și primești un loc în Consiliul Fondator al Muzeului. Scrii un cec și devii o celebritate. Te înjunghie cineva într-un film de succes și ești faimos. Cu alte cuvinte: prizonier. Inky spune: — Nulitățile sunt noile celebrități. Bețivul de la Global Airlines are o sticlă de vin înfășurată într-o pungă maro de hârtie. Vinul, spune el, e amestecat în părți egale cu apă de gură, sirop de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
A nu avea nimic de pierdut, a spus Inky, e noua bogăție. Și Packer a spus: — Săpuniți, clătiți, repetați operațiunea. Nu, Inky n-avea de gând să renunțe la fericirea ei și să se întoarcă la viața ei de bogătașă faimoasă. Și în nopțile acelea, Packer o însoțea din ce în ce mai des. Ca s-o protejeze, a spus el. Într-una din nopțile alea, Evelyn e la „Serata dansantă împotriva cancerului de colon când îi sună mobilul. E Inky, și în fundal se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
grozavă, nu ne-am scris capodopera, astea trei luni închiși împreună vor fi de ajuns pentru niște memorii. Pentru un film. Pentru un viitor în care nu vom avea nevoie de o slujbă obișnuită. Pentru a fi pur și simplu faimoși. Pentru o poveste care merită spusă. Pe moment, strânși în jurul șemineului cu jar de sticlă, bifăm detaliile pe care va trebui să ni le amintim pentru a recrea această scenă la televiziunea națională. Ca să putem da sfaturi „pe platou” astfel încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
care avea să se sfârșească rău de tot, dar atenție - părea o afacere dubioasă care ar fi putut aduce un profit serios. Stăm cu toții în tăcere, ordonându-i domnișoarei Hapciu: Tușește! Ne arde tuturor buza să ne ajute să devenim faimoși. De-aia a umblat Reverendul Fără Dumnezeu la firele tuturor alarmelor de incendiu. Încă din primul ceas petrecut înăuntru. Cel puțin așa i-a spus Pețitorului. Fără Dumnezeu se știe la fire din armată, și Veriga Lipsă l-a ajutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
fără măcar s-o știe. Cu cât doamna Clark ne povestea mai multe, cu atât ne dădeam seama că aici n-avea să fie ca la Villa Diodati. Tipa aia care a scris Frankestein era fiică de scriitori, de profesori faimoși pentru cărțile lor inovatoare, Dreptatea politică și O justificare a drepturilor femeii. Ăștia erau mereu vizitați acasă de alți oameni celebri și inteligenți. Noi nu eram însă niște șoareci de bibliotecă în vacanță. Nu, cea mai tare poveste cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
perne. Ochii îi fug la cuvintele înscrise acolo, și doamna Clark spune: — O, Brandon. Cu toții încercăm să fim camera din spatele camerei din spatele camerei. Ultima poveste dintr-un șir. Adevărul. În versiunile viitorului film și viitorului mini-serial TV, cu toții instruim o faimoasă actriță de o frumusețe răpitoare cum să spună în scena asta: „O, Doamne, Brandon! O, Doamne Dumnezeule!”. Doamna Clark îi arată punga și spune: — Tocmai ai mâncat echivalentul a zece porții de curcan... Spune: De ce? Și domnul Whittier geme. — Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
trecută. Clipa asta e un punct din scenariu la care nici nu îndrăzneam să visăm. Punctul culminant al primului act, care va face viețile noastre să valoreze bani gheață. Stomacul domnului Whittier explodând, evenimentul la care asistând vom putea deveni faimoși. Precum urechea lui Lady Zdreanță, burta crăpată a domnului Whittier e biletul nostru de intrare. Un cec în alb. Un permis de liberă trecere. O savuram cu toții. Absorbeam evenimentul. Digeram experiența într-o poveste. Într-un scenariu. În ceva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
și, în fond, un tip de treabă. Criticul de artă despre care va fi vorba nu e Tannity Brewster, scriitor și cunoscător în amănunt al scenei culturale. Și relaxați-vă, nu va fi în nici un caz vorba despre Dennis Bradshaw, faimosul proprietar al Galeriei Pell/Mell, un loc unde, din întâmplare, unii o sfârșesc împușcați pe la spate. Din când în când. Nu, orice asemănare a personajelor cu persoane reale, în viață sau decedate, e pur accidentală. Ce se întâmplă aici e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
tare? Marea idee i-a venit lui Terry Fletcher pe când stătea la coadă să vadă Mona Lisa. Deși se apropia de tablou, acesta nu devenea mai mare. Era mai mare în manualele lui de istoria artei. Era în fața celei mai faimoase picturi din lume, și ea era mai mică decât o pernuță de canapea. Oriunde altundeva, ar fi fost atât de ușor să ți-o strecori în palton și să-ți încrucișezi brațele. Atât de ușor s-o furi. În timp ce coada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]