1,785 matches
-
de lucrări, În tehnică de acuarelă, În majoritate peisaje urbane, montane și marine: Turnul lui Ștefan, Ctitoria lui Ștefan, T eatrul de Stat, Spre Toplița, Ulița veche, Borsec, La Durău, Culorile toamnei, Luminiș, Mangaliape dig, Moschee În amurg, Mangalia pe faleză, Printre catarge. mai, Iași, Sala Victoria Expoziție de artă plastică, pictură, sculptură, grafică august, Iași , Sala Victoria Expoziție de artă plastică decembrie Iași, Sala Victoria Expoziție interjudețeană, pictură, sculptură și grafică septembrie, București - Sala Dalles Bienala 1967 septembrie, Iași, Sala
Ştefan Hotnog (1920-1993) Mirajul by Ivona Elena Aramă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/384_a_1203]
-
băuturi alcoolice și unde eram bine serviți. Seara, ne plimbam pe malul mării. Ne reaminteam atunci de vechiul nostru prieten, Dan Botta, care, pe vremea când fusesem pentru ultima oară la mare împreună, închiriase o vilă din lemn, chiar pe faleză - vila Mircescu - care fusese distrusă. Apoi, a început concediul de vară. Mergeam, ca în fiecare an, la Costinești, cu motocicleta, căci la Mamaia se ridicau deja noile construcții. Locuiam în case țărănești și eram foarte mulțumiți. Mai târziu, în aceeași
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
fost distrusă prin decimarea vegetației forestiere. Fenomenele carstice reprezentate În special prin peșteri În roci solubile pot genera cutremure prin prăbușirea tavanelor acestora care au importanță locală, la fel ca și prăbușirile de stânci din regiunile montane sau din zona falezelor marine, În special ca efect al alterării și erodării rocilor din aceste zone. Vulcanismul este unul dintre cele mai frecvente cauze ale cutremurelor. Cazul clasic În acest sens este erupția vulcanului Krakatoa din anul 1883, amplasat În insula cu același
Prelegeri academice by Prof. dr. LEONARD OLARU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92353]
-
un orășel cochet la câțiva kilometri dincolo de Valissar, anticul oraș roman Iluro - reper pe Costa Brava, se Întinde prima cale ferată construită În Peninsula Iberică, În 1848. Acum modernizată, trenurile circulă cu o frecvență de patru garnituri pe oră. Nisipul falezei satului, amenajată de primărie, la dispoziția localnicilor și a eventualilor turiști (puțini, În septembrie nu am auzit alte limbi decât spaniola) este netezit zilnic. Mai sus, o alee pavată, lungă de un kilometru, lată și străjuită de pomi și bănci
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
care e specificul fiecărui fel, cine l-a creat, cum se prepară. O lecție lungă, un didacticism rafinat. Facem și câteva plimbări prin oraș, lume grăbită, Îmbrăcată sobru, predomină negrul, seara la nouă totul e pustiu. Într-o seară, pe faleză, vedem două tipe splendide, elegante, În total dezacord cu peisajul local. Când ne apropiem, constatăm că vorbesc rusește. La ceremonie suntem Îndrumați, toți oaspeții, mai mulți de zece, Într-o sală În care ne punem robele și pornim spre sala
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
mult de cât câștigă pe zi Învățătorul de la Iași. Dacă mă gândesc bine, nu e mai scump ca la Iași la Casa Lavric sau la Bilius, pe Copou. Plătesc cu cardul, ca un european ce sunt. Ne plimbăm apoi pe faleză, facem poze, pe o bancă Rodica dă de mâncare la porumbei, o Înconjoară, Îi ciugulesc din palmă. Ne Întoarcem la Lisabona, ne descurcăm perfect cu mijloacele de transport de aici, combinăm metrou cu autobuz sau tramvai. Parcă suntem de când lumea
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
strânsă de acel nu știu ce, abia bănuit, pe care i-l anunțase tatăl ei în vorbe nedeslușite, acea revelație misterioasă care e marea taină a dragostei"*. Abia la sfârșitul ospățului de nuntă, oferit în vechiul castel al familiei înălțat pe o faleză în apropiere de Yport, tatăl lui Jeanne, nehotărât și stingherit, își luase fiica deoparte. Regretând că se vedea nevoit să îndeplinească o sarcină rezervată îndeobște mamelor, baronul, "un gentilom din veacul trecut", îi ține un discurs deopotrivă misterios și neliniștitor
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
rândul ei, tânăra se ferea și ea să-și arate gândurile. Seduși de farmecul lui Julien, părinții Jeannei sunt cei care înlesnesc o mai mare intimitate între cei doi tineri. Îi lasă să se plimbe încoace și încolo pe marginea falezei, să hoinărească, să schimbe confidențe. În scurt timp, Julien își face cunoscute intențiile, iar cei doi tineri sunt promiși oficial unul altuia. În societatea burghezilor mai rigizi, întâlnirile dintre logodnici nu au loc decât sub supravegherea însoțitoarelor și exclud orice
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
venea primăvara, "vremea era caldă. Parfumul de glicine venind dinspre parcuri se împletea cu mirosul de port și cu acela al mașinilor și camioanelor militare". Odată cu primăvara, în aer plutea parfumul seducției, căci "fete cu picioarele goale se îmbulzeau pe faleză și către partea sudică a orașului, cu câte o gentuță de plajă sub braț". Vara, dublată de atracția dintre sexe, această ispită a litoralului devenea și mai puternică. "De cum se făcea vremea frumoasă de tot, fetele se risipeau toate către
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
oleandru frumos colorat. Și în plus, marea era în permanență îmbrăcată în culoarea cerului senin de vară, iar nisipul plajelor era auriu că soarele.... De jur împrejur, în depărtare, se zăreau vârfurile semețe ale munților. Lăură se plimbă romantică pe faleză când observa în preajmă-i o silueta înaltă de bărbat, ținând în mână o scoică sidefie pe care i-o întinse admirativ. Tânărul era de o frumusețe șocantă, încât Lăură avu senzația că într-adevăr e un zeu coborât din
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
lui Mircea Eliade poate fi pusă în legătură cu doctrina legionară a morții. Operele de valoare au însă resurse de sens care le depășesc pe cele conjuncturale. În Muștele, Sartre făcea aluzie la situația Franței în epoca de ocupație germană, în Pe falezele de nisip, Ernst Jünger se referea indirect la nazism, dar aceste lucrări se lasă apreciate dincolo de semnificația lor de moment. Tot astfel, Iphigenia lui Mircea Eliade poate fi citită cu folos fără ca lectura să se concentreze asupra rătăcirii lui de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
-l purtăm. S-a mai "educat" și ea. Îi înțeleg reținerile mai bine, pudoarea și toate celelalte nerăbdări strunite. Voi ține mult la ea, mereu, indiferent ce coroane va purta povestea noastră. Am citit un prozator excepțional: Isaak Babel! "Pe falezele de marmură" a lui Jünger, citită după Babel, mi s-a părut ștearsă. Mi-a plăcut și ultima carte a lui Fulga. Și Bioy Casares. În rest, lecturi amestecate! Și multe. Raveca mă alimentează cu de toate. Sper să țină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
în pivniță. În pivniță nu mirosea decît a pămînt. A mormînt adînc, afînat. Toate astea se întîmplau pe strada Armata Poporului, numărul 76. Zisă și strada Militară. Pe Rîpă, așa se numea cartierul, unul rău famat, chiar pe malul Dunării. Faleza și Dunărea erau, ambele, jucăria mea de fiecare zi. Ciorpacele. Peștii. Pescarii. Sălciile. Galațiul. Unul dintre copacii providențiali ai copilăriei mele a fost un arțar. Unul bătrîn, gros, din fața pivniței "înfricoșătoare" despre care am și mai vorbit. În aceeași circumferință
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
pe două rânduri. Acostează perpendicular pe mal, așa că intrarea și ieșirea mașinilor are loc rapid. Nu e seară, avem timp să dăm o raită prin oraș. De la debarcaderul situat lângă capul podului suspendat o luăm spre vest, pe malul Pacificului. Faleza e destul de Înaltă și bulevardul ce o Îmbracă, frumos și bogat plantat, 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 117 duce până la extermitatea sudică a orașului. Acolo este un mic orășel al copiilor. De pe bulevard urcăm vârful dealului
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Cum decurgea o astfel de vizită târzie, v-am relatat ceva mai devreme. Vara programul era și mai încărcat de fapte sahaj. În timpul săptămânii, după ce reveneam acasă și eu, și soția, fiecare de la serviciul său, ne întâlneam cu toții undeva, pe faleză (Dunărea era un reper consacrat al întâlnirilor noastre), pentru o baie de picioare în apa bătrânului fluviu, urmat de un shoebeat discret prin insulele de verdeață identificate din timp. Apoi, ne plimbam în grupuri mici prin centru, pentru a vibra
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
săptămâni, prin experimentul Realizării Sinelui înfăptuit în aer liber, pe malul Dunării sau în Parcul Monument. Încă înainte de 1 Mai, profitând de minivacanță, de vremea frumoasă și caldă, de briza răcoroasă provenită de la purificatorul Danubiu, ne-am desfășurat cortulexpoziție pe faleză, în calea iubitorilor de natură. Cortul nostru, o veritabilă oază de liniște interioară, a devenit centrul lumii timp de câteva ore, mai multe zile la rând. S-au perindat prin el mulți: părinți și bunici însoțiți de copii sau... invers
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
escală la țărmul Oceanului, într-un loc numit, foarte plastic, Boca del Inferno (Gura Infernului). Toată lumea se înghesuie să se fotografieze - o poză cu Atlanticul în fundal îi va impresiona cu siguranță pe cei de acasă. Eu mă aventurez pe faleza abruptă până jos, pe un limb ce pare de proveniență vulcanică: are o scoarță „încrețită”, precum un sâmbure de prună, năpădită de scoici și zdrențe de mușchi. Valuri calde și înspumate se sparg de stâncă, umplu toate defileurile și văgăunile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
la „Gura Infernului” - loc de pelerinaj obligatoriu pentru toți vizitatorii sosiți la Cascais (am văzut scrijelit - se putea altfel?! - un „autograf” în rusă: Mașa y Vova, Tula -1999) -, gazdele ne-au invitat la o masă împărătească, într-o vilă cu faleze spre ocean. A fost un adevărat festin: pește oceanic preparat în mai multe feluri, salate din fructe exotice, vinuri portugheze etc., apreciate cu superlative de către toți scriitorii. I-am auzit pe CSI-iști aruncând glume amenințătoare către scriitorii din Vest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cord, chiar la Svetlogorsk, stațiunea rusă de la Marea Baltică, spre care ne îndreptăm. VITALIE CIOBANU: Microbuzul ne lasă aproape de țărmul mării, pe o șosea invadată, la ora aceea, de coloane de copii și tineri, echipați ca pentru paradă. Ca să ajungi pe faleză, trebuie să străbați o fâșie de pădure, și marea problemă este panta abruptă și alunecoasă. Dăm de alți câțiva scriitori din Trenul Literar, aduși de pe la „paneluri” la fel de halucinante ca al nostru. Fatos Kongoli, colegul albanez, înjură în rusă, i se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
că au fost abandonați pe stadionul din Svetlogorsk, unde e în plină desfășurare un festival etnofolcloric, la care participă colective artistice, meșteșugari din regiunea Kaliningrad (coloanele peste care dăduserăm și noi). Dintre produsele pe care le vând și aici, pe faleză, cele mai populare sunt vodca și păpușile-matrioșka, mai ales cele cu imaginea lui Putin. Erau și niște țigani, „plantați” într-un decor adecvat -corturi, căruță, muzică, foc aprins. Păhăruțele de țuică fiartă, cu care-și îmbie mușteriii, au pictate pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
locuri, oricât de dezmoștenite îmi păruseră la sosire. Regăsim vaporul în același loc, ghidați mai degrabă de instinct decât de memoria traseului parcurs până la amfiteatrul cu happening-uri. Pofta de mâncare revine, nestăvilită, după trei ore petrecute în vânt, pe faleză. Berea însă s-a terminat (o fisură organizatorică!). Dacă mai vrei, plătești la bar. Lumea se înghesuie în spațiul strâmt cu tacâmurile. Orchestra se declanșează. Vaporul rupe parâmele. Încep dansurile, o defulare generală. Inconștiența voluptuoasă a unei nave ce pornește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Publice; cât despre recipientele din plastic, un rău pandemic, ele țin de civilizația supermagazinului. Bitumul și betonul au cel puțin un antidot: rugăciunea. Când, pe litoralul libanez, printre grămezile de gunoaie și de cutii de încălțăminte care desfigurează plajele și faleza, zărești un colțișor de verdeață, în două cazuri din trei, acolo se adăpostește un sanctuar sau o mânăstire. Acolo unde subzistă un petec de vegetație ai șanse să zărești fie scufia unei călugărițe, fie sutana unui călugăr. Banii merg mână
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
duhurile mării călăreau fantastic pe harmasari spumați. La răsăritul soarelui vijelia s-a mai domolit. Nouri au prins a sui și a acoperi strălucirea zeului zilei. Un călător singur, c-o raniță săracă, s-a oprit în apropierea noastră, pe faleză, s-a așezat pe bordura drumușorului, privind tumultul talazurilor. În vile lumea doarme, răsucindu-se din pricina zgomotului, nemulțămită de vremea rea, grămădindu-și fruntea în perine. Astăzi marea e imposibilă; o zi de tratament pierdută... Cu roata de la căruță Îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
care s-au dezlănțuit toate intențiile agresive ale Pontului. Ai casei n-au închis ochii toată noaptea, de teamă să nu ne prăvălim cu tot cu vilă în prăpastia apropiată deschisă acum două-trei zile, nu mult după sosirea noastră aici în marginea falezei, după surparea malului din față. Amiralul mă încredința că în dimineața aceasta 10 august vom avea o zi splendidă, pentru o excursie, cu bricul Mircea, la Portița, unde se află intrarea în mare a Razelmului. Ne ducem până acolo, dormim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a doua zi, dimineața, la Pamplona, aproape de granița cu Franța. Am găsit un hotel modest lângă gară, Hostal. Nu m-a lăsat însă inima să nu vizitez puțin orașul, așa că, lăsându-mi rucsacul în cameră am pornit cu metroul spre faleză, la Barceloneta. Cât de bună a fost cina servită pe o bancă, lângă mare, admirând oamenii ce se plimbau, restaurantele pline și luminoase, catargele nenumăratelor iahturi ce-mi vorbesc de un turism abundent, de bunăstare si destindere. Admir mirajul unui
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]