1,210 matches
-
utilizarea placebo în demersul terapeutic. Îngrijorător este faptul că mai mult de jumătate din medicii rezidenți considerau că administrarea de placebo este un test folositor pentru a avea certitudinea existenței unei dureri cu cauza organică deși într-un manual de farmacologie apreciat (Goodman and Gilman’s the Pharmacologic Basis of Therapeutics, Pergamon Press, 1990) se preciza că „reducerea/eliminarea sau nu a simptomelor după administrarea unui placebo nu constituie o bază de încredere pentru a determina dacă simptomele au origine psihogenica
Placebo () [Corola-website/Science/301489_a_302818]
-
stabilește legătura dintre suprafața dată de circumvoluțiunile cerebrale umane și inteligența omului, comparativ cu cea a animalelor. Către sfârșitul antichității, una dintre cele mai importante personalități din domeniul medicinei și anatomiei este Claudius Galenus. Considerat unul dintre fondatorii anatomiei și farmacologiei, opera sa a influențat evoluția de mai târziu a medicinei islamice și, timp de peste un mileniu, medicina vest-europeană. După căderea Imperiului Roman, cunoștințele și tradiția civilizației greco-romane au fost preluate de cea bizantină și mai ales de cea islamică. În
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]
-
largă experimentul și ajunge să critice teoria umorală a lui Galenus. În cadrul medicinei experimentale, se remarcă marele savat, dar și filozof, Avicenna (980 - 1037). Tratatul său, "Canon de medicină", care prezintă o serie de teste și experimente clinice și de farmacologie, va rămâne o lungă perioadă (până în secolul al XVII-lea) o lucrare de referință pentru medicina europeană. Medicul andaluz Avenzoar (1091 - 1161), adept al metodelor empirico-experimentale, utilizează în mod curent disecția și autopsia. Acesta demonstrează că scabia este o boală
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]
-
Rondelet, Conrad Gessner, și Ulisse Aldrovandi. Artiști ca Albrecht Dürer și Leonardo da Vinci și-au manifestat talentul în acest domeniu, studiind și reprezentând cu multă minuțiozitate detalii din lumea vie. Alchimiști precum Paracelsus au contribuit la dezvoltarea ulterioară a farmacologiei. Continuând lucrările lui Vesalius, William Harvey efectuează observații și experimente pe ființe vii (oameni și animale). Studiind vasele de sânge, în 1616, acesta descoperă aparatul circulator. Lucrarea "De motu cordis", publicată în 1628, în care Harvey expune noua teorie a
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]
-
-20°C. Apilarnilul este un produs apicol natural obținut din stup. Unii producători susțin că apilarnilul are proprietăți biotrofice, energizante, vitalizante, tonifiante și psihotonice, sau ajută la refacerea sistemului imunitar, dar nu există studii care să dovedească eficiența apilarnilului în farmacologia umană. Apilarnilul are consistența și culoarea iaurtului. Este perisabil, de aceea se păstrează numai congelat. Păstrat în condiții improprii, adică necongelat sau neamestecat în miere, acesta se oxidează în foarte scurt timp (12 ore).
Apilarnil () [Corola-website/Science/313807_a_315136]
-
încearcă să coordoneze ori să integreze psihofiziologia, psihobiologia și neurobiologia cu psihologia cognitivă. Cuvintul "neuroștiințe" este relativ nou, prima societate de neuroștiințe fiind înființată abia în 1970. Ca domeniu, neuroștiințele se ocupă cu structura, funcția, neuroevoluționismul, dezvoltarea, genetică, biochimia, fiziologia, farmacologia, informatica, neuroștiințele computaționale și patologia sistemului nervos. În mod tradițional a fost văzută ca o ramură a biologiei. Cu toate acestea, recentele contribuții precum și interesul arătat de mai multe discipline, cum ar fi psihologia cognitivă, informatică, statistică, fizică și medicină
Neuroștiințe () [Corola-website/Science/313878_a_315207]
-
bază cel puțin următoarele discipline de bază: ... a) fizică experimentală, ... b) chimie generală și chimie anorganică, ... c) chimie organică, ... d) chimie analitică, ... e) chimie farmaceutică, inclusiv analiza produselor medicinale, ... f) biochimie generală și aplicată (medicală), ... g) fiziologie, ... h) microbiologie, ... i) farmacologie, ... j) tehnologie farmaceutică, ... k) toxicologie, ... l) farmacognozie - studiul compoziției și efectelor principiilor active ale substanțelor naturale din plante și produse de origine animală. ... (6) Instruirea în aceste domenii trebuie să fie echilibrată, astfel încât să permită persoanei în cauză îndeplinirea prevederilor
NORMĂ SANITARĂ VETERINARĂ din 31 octombrie 2007 (*actualizată*) privind Codul produselor medicinale veterinare**). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/265578_a_266907]
-
activă/active 2. Produsul finit G. ALTE INFORMAȚII Partea a III-a TESTE PRIVIND SIGURANȚA ȘI REZIDUURILE A. Teste de siguranță Capitolul I: EFECTUAREA TESTELOR 1. Identificarea precisă a produsului medicinal și a substanței/substanțelor active a/ale acestuia 2. Farmacologie 2.1. Farmacodinamie 2.2. Farmacocinetică 3. Toxicologie 3.1. Toxicitatea la o singură doză 3.2. Toxicitatea la doze repetate 3.3. Toleranța la specia țintă 3.4. Toxicitatea asupra reproducerii, inclusiv teratogenicitatea 3.4.1. Studiul efectelor asupra
NORMĂ SANITARĂ VETERINARĂ din 31 octombrie 2007 (*actualizată*) privind Codul produselor medicinale veterinare**). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/265578_a_266907]
-
Farmacocinetică (absorbție, distribuție, metabolism, excreție) 2.2. Reducerea reziduurilor 3. Metoda analitică de testare a reziduurilor Capitolul II: PREZENTAREA DATELOR ȘI A DOCUMENTELOR Identificarea produsului medicinal Partea a IV-a TESTE PRECLINICE ȘI STUDII CLINICE Capitolul I: CERINȚE PRECLINICE A. Farmacologie A.1 . Farmacodinamie A.2 . Dezvoltarea rezistenței A.3 . Farmacocinetică B. Toleranța la specia țintă de animale Capitolul II: CERINȚE CLINICE 1. Principii generale 2. Desfășurarea studiilor clinice Capitolul III: DATE ȘI DOCUMENTE 1. Rezultatele testelor preclinice 2. Rezultatele studiilor
NORMĂ SANITARĂ VETERINARĂ din 31 octombrie 2007 (*actualizată*) privind Codul produselor medicinale veterinare**). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/265578_a_266907]
-
fizice; ... l) punctul de topire; ... m) punctul de fierbere; ... n) presiunea vaporilor; ... o) solubilitatea în apă și în solvenții organici, exprimată în g/l, indicându-se temperatura; ... p) densitatea; ... r) spectrele de refracție, rotație etc.; ... s) formula produsului medicinal. ... 2. Farmacologie Studiile farmacologice sunt de o importanță fundamentală pentru clarificarea mecanismelor prin care produsele medicinale veterinare produc efecte terapeutice și, în consecință, în partea a IV - a vor fi incluse studiile farmacologice realizate la speciile de animale de laborator și țintă
NORMĂ SANITARĂ VETERINARĂ din 31 octombrie 2007 (*actualizată*) privind Codul produselor medicinale veterinare**). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/265578_a_266907]
-
autorizației de comercializare conform art. 12 alin. (5) lit. j) din norma sanitară veterinară se prezintă în conformitate cu cerințele de mai jos. Capitolul I CERINȚE PRECLINICE Testele preclinice sunt necesare pentru a stabili acțiunea farmacologică și toleranța produsului medicinal veterinar. A. Farmacologie A.1 . Farmacodinamie 1. Sunt caracterizate efectele farmacodinamice ale substanței/substanțelor active incluse în produsul medicinal veterinar. 2. În primul rând, trebuie descrise mecanismul de acțiune și efectele farmacologice pe care se bazează aplicarea practică recomandată. Rezultatele se exprimă sub
NORMĂ SANITARĂ VETERINARĂ din 31 octombrie 2007 (*actualizată*) privind Codul produselor medicinale veterinare**). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/265578_a_266907]
-
și practice în cel puțin următoarele domenii de bază: ... a) fizică experimentală; ... b) chimie generală și anorganică; ... c) chimie organică; ... d) chimie analitică; ... e) chimie farmaceutică, inclusiv analiza medicamentelor; ... f) biochimie generală și aplicată (medicală); ... g) fiziologie; ... h) microbiologie; ... i) farmacologie; ... j) tehnologie farmaceutică; ... k) toxicologie; ... l) farmacognozie (studiul compoziției și efectelor substanțelor active naturale de origine vegetală și animală). ... Studiile în aceste domenii trebuie să fie echilibrate și să permită persoanei în cauză să îndeplinească obligațiile specificate la art. 769
LEGE nr. 95 din 14 aprilie 2006 (**republicată**)(*actualizată*) privind reforma în domeniul sănătăţii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/272296_a_273625]
-
dacă situația clinică le necesită . Studiile efectuate în condiții de hemodializă sau DPCA ( dializă peritoneală cronică ambulatorie ) au demonstrat că A771726 , metabolitul principal al leflunomidei , nu este dializabil . 5 . 5. 1 Proprietăți farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică : imunosupresoare selective , codul ATC : L04AA13 . Farmacologie umană Leflunomida este un medicament antireumatic modificator al bolii , cu proprietăți antiproliferative . Leflunomida este eficientă pe modele animale de artrită și de alte boli autoimune și transplant , în special dacă este administrată în faza de sensibilizare . Are caracteristici imunomodulatoare/ imunosupresoare
Ro_82 () [Corola-website/Science/290842_a_292171]
-
dacă situația clinică le necesită . Studiile efectuate în condiții de hemodializă sau DPCA ( dializă peritoneală cronică ambulatorie ) au demonstrat că A771726 , metabolitul principal al leflunomidei , nu este dializabil . 5 . 5. 1 Proprietăți farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică : imunosupresoare selective , codul ATC : L04AA13 . Farmacologie umană Leflunomida este un medicament antireumatic modificator al bolii , cu proprietăți antiproliferative . Leflunomida este eficientă pe modele animale de artrită și de alte boli autoimune și transplant , în special dacă este administrată în faza de sensibilizare . Are caracteristici imunomodulatoare/ imunosupresoare
Ro_82 () [Corola-website/Science/290842_a_292171]
-
dacă situația clinică le necesită . Studiile efectuate în condiții de hemodializă sau DPCA ( dializă peritoneală cronică ambulatorie ) au demonstrat că A771726 , metabolitul principal al leflunomidei , nu este dializabil . 5 . 5. 1 Proprietăți farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică : imunosupresoare selective , codul ATC : L04AA13 Farmacologie umană Leflunomida este un medicament antireumatic modificator al bolii , cu proprietăți antiproliferative . Leflunomida este eficientă pe modele animale de artrită și de alte boli autoimune și transplant , în special dacă este administrată în faza de sensibilizare . Are caracteristici imunomodulatoare/ imunosupresoare
Ro_82 () [Corola-website/Science/290842_a_292171]
-
l ( 7 până la 9 l/ kg ) , indicând faptul că distribuția tigeciclinei se face mult dincolo de volumul plasmatic , aceasta concentrându- se în țesuturi . Nu există date referitoare la capacitatea tigeciclinei de a traversa bariera hemato- encefalică la om . În cadrul studiilor de farmacologie clinică care au utilizat regimul de dozare terapeutică , cu o doză inițială de 100 mg urmată de doze de 50 mg la fiecare 12 ore , valoarea Cmax plasmatice a tigeciclinei la starea de echilibru a fost de 866±233 ng
Ro_1098 () [Corola-website/Science/291857_a_293186]
-
2, 5 mg- 20 mg ) și la care administrarea nitraților este absolut necesară datorită unei afecțiuni potențial letale , sunt necesare cel puțin 48 ore de la administrarea ultimei doze de tadalafil înainte de a lua în considerare administrarea nitraților . În studiile de farmacologie clinică s- a examinat potențialul tadalafilului de a crește efectele hipotensive ale antihipertensivelor . S- au studiat clasele majore de antihipertensive , incluzând blocantele canalelor de calciu ( amlodipină ) , inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei ( ECA ) ( enalapril ) , blocantele receptorilor beta- adrenergici ( metoprolol ) , diureticele
Ro_1007 () [Corola-website/Science/291766_a_293095]
-
doză de 10 mg , cu excepția studiilor cu blocante ale receptorilor angiotensinei II și cu amlodipină , în care s- a administrat o doză de 20 mg ) nu a interacționat semnificativ clinic cu nici una dintre aceste clase . Într- un alt studiu de farmacologie clinică , tadalafilul ( 20 mg ) a fost evaluat în asociere cu până la patru clase de antihipertensive . La pacienții care utilizau mai multe antihipertensive , modificările valorilor tensiunii arteriale determinate în ambulator păreau a fi corelate cu gradul de control al tensiunii arteriale
Ro_1007 () [Corola-website/Science/291766_a_293095]
-
cazurilor în care s- a administrat doar alcool etilic . Efectul alcoolului etilic asupra funcției cognitive nu a fost crescut de tadalafil ( 10 mg ) . Când tadalafil 10 mg a fost administrat cu teofilină ( inhibitor neselectiv al fosfodiesterazei ) într- un studiu de farmacologie clinică , nu s- a evidențiat nici o interacțiune farmacocinetică . Singurul efect farmacodinamic a fost o mică ( 3, 5 bpm ) creștere a frecvenței cardiace . Cu toate că acest efect este minor și nu a avut o semnificație clinică în acest studiu , el trebuie luat
Ro_1007 () [Corola-website/Science/291766_a_293095]
-
tadalafilului administrat oral , rezultând o expunere ( ASC ) cu 25 % mai mare comparativ cu subiecții sănătoși în vârstă de 19 până la 45 ani . Acest efect al vârstei nu este semnificativ clinic și nu justifică modificarea dozei . Insuficiență renală În studiile de farmacologie clinică cu administrarea unei doze unice de tadalafil ( 5 mg- 20 mg ) , expunerea la tadalafil ( ASC ) aproximativ s- a dublat la subiecții cu insuficiență renală ușoară ( clearance- ul creatininei cuprins între 51 și 80 ml/ min ) sau moderată ( clearance- ul
Ro_1007 () [Corola-website/Science/291766_a_293095]
-
glucozei . Insulina și analogii ei scad glicemia prin stimularea captării periferice a glucozei , mai ales de către mușchii scheletici și țesutul adipos și prin inhibarea glucogenezei hepatice . Insulina inhibă lipoliza în adipocite , inhibă proteoliza și stimulează sinteza proteică . În studiile de farmacologie clinică , s- a demonstrat că insulina glargin și insulina umană injectate intravenos sunt echipotente la aceleași doze . Similar tuturor celorlalte insuline , activitatea fizică precum și alți factori pot influența profilul de acțiune în funcție de timp al insulinei glargin . În studiile care utilizează
Ro_751 () [Corola-website/Science/291510_a_292839]
-
glucozei . Insulina și analogii ei scad glicemia prin stimularea captării periferice a glucozei , mai ales de către mușchii scheletici și țesutul adipos și prin inhibarea glucogenezei hepatice . Insulina inhibă lipoliza în adipocite , inhibă proteoliza și stimulează sinteza proteică . În studiile de farmacologie clinică , s- a demonstrat că insulina glargin și insulina umană injectate intravenos sunt echipotente la aceleași doze . Similar tuturor celorlalte insuline , activitatea fizică precum și alți factori pot influența profilul de acțiune în funcție de timp al insulinei glargin . În studiile care utilizează
Ro_751 () [Corola-website/Science/291510_a_292839]
-
tratamentului de întreținere opioid este atribuită proprietăților sale lent reversibile în ceea ce privește receptorii μ , care după o perioadă lungă de timp , pot diminua nevoia de medicamente a pacienților dependenți . Efectele de limitare ale agoniștilor opioizi au fost observate în studii de farmacologie clinică la persoanele dependente de opioide . Naloxona este un antagonist al receptorilor opioizi μ ( miu ) . Când se administrează oral sau sublingual în doze uzuale la pacienții cu sindrom de întrerupere la opioide , naloxona prezintă puține efecte farmacologice sau deloc , datorită
Ro_994 () [Corola-website/Science/291753_a_293082]
-
tratamentului de întreținere opioid este atribuită proprietăților sale lent reversibile în ceea ce privește receptorii μ , care după o perioadă lungă de timp , pot diminua nevoia de medicamente a pacienților dependenți . Efectele de limitare ale agoniștilor opioizi au fost observate în studii de farmacologie clinică la persoanele dependente de opioide . Naloxona este un antagonist al receptorilor opioizi μ ( miu ) . Când se administrează oral sau sublingual în doze uzuale la pacienții cu sindrom de întrerupere la opioide , naloxona prezintă puține efecte farmacologice sau deloc , datorită
Ro_994 () [Corola-website/Science/291753_a_293082]
-
încuraja studiul medicinei: "Pentru fiecare boală, Allah ne dă remediul". Operele lui Hippocrate, Dioscorides, Soranus, Celsus și Galen au avut un puternic impact asupra medicinei islamice. Medicii musulmani au adus importante contribuții în domenii ca: anatomie, medicină experimentală, oftalmologie, patologie, farmacologie, fiziologie, chirurgie. Avicenna pune bazele medicinei moderne. Prin lucrarea sa, "Canonul de medicină" (care va rămâne o lucrare de referință pentru Europa secolelor care vor urma), introduce metoda experimentală și cea a măsurării în fiziologie. De asemenea, i se atribuie
Epoca de aur a islamului () [Corola-website/Science/317215_a_318544]