4,640 matches
-
treptată a ordinii policentrice, vor apărea noi puteri regionale, toate dornice să aibă acces la aceleași bogății. Printre ele le vom regăsi și pe toate cele care vor domina această perioadă, dar și alte câteva, mai marginale și mai războinice. Fascinată de modul în care se nasc și mor imperiile, China - ale cărei cheltuieli militare sunt deocamdată foarte reduse - va dori să redevină o putere majoră inclusiv pe plan strategic; într-un fel sau altul, va căuta să recucerească Taiwanul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
amintesc de femei imense și țepene, cu nasul mare, cu ochii rapac, care își purtau hainele de parcă ar fi fost o armură. Îmi mai amintesc și de fete bătrâne, mărunțele ca niște șoricei, cu glasuri blânde și privirea isteață. Mă fascina întotdeauna încăpățânarea cu care își păstrau mănușile când mâncau pâine prăjită cu unt și observam cu admirație nepăsarea cu care își ștergeau degetele de tapiseria scaunelor când li se părea că nu le vede nimeni. Cred că lucrul acesta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ridicau, cu pupilele luminate de o strălucire. O tăcere uluită Înghețase sutele de persoane Înghesuite În naos. Apoi, totul se scufundă Într-un vuiet, toate gurile unindu-se Într-o aceeași exclamație de minunare. Poetul murmurase și el ceva, surprins, fascinat de relicva care continua să se miște. Aceasta, după ce Își deschisese ochii de-a binelea și privise În jur, Își slăbi strânsoarea brațelor cu o mișcare curgătoare, ridicând dreapta pentru a-i binecuvânta pe cei de față. Pieptul ei delicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
locul ei, Amara se lăsase pe micul spătar. Vălul se coborâse, dezvăluindu-i chipul de alabastru, care părea Încă și mai palid În lumina lunii. Trupul ei Înclinat transpărea sub țesătura ușoară a veșmântului cu o plinătate nebănuită. Dante era fascinat de mlădierea șoldurilor ei, de gambele lungi și nervoase, de gura Întredeschisă, În care o picătură de salivă lucea slab la colțul buzelor. Dante Își trase brusc Înapoi mâna ce urcase către femeie. Era suficientă o imagine trupească pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
datorii. Dar și destinul meu, de neamânat. Era scris ca eu să mă aflu aici, acum. - Pașii care l-au dus la moarte pe Guido Bigarelli erau și ei Înscriși În destin? Bătrânul zăbovi un moment Înainte să răspundă. Părea fascinat de ultima bucată de măr, pe care o Înghiți cu ochii Închiși, ca și când ar fi vrut să Îi descopere gustul secret. - Mărul acesta s-a dezvoltat și el din floarea lui ca să fie aici, răspunse el. Totul e Împlinit, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Un semn al superstițiilor străvechi, de pe vremea zeilor fățarnici și mincinoși. Francezul Își Îndreptă singurul ochi spre poet, fixându-l. Pentru un moment păru că vrea să replice, dar mai apoi se răsuci din nou spre statuie. - Prietenul nostru pare fascinat de tot ceea ce este dublu, observă Arrigo. Poate pentru că, prejudiciat de natură În capacitatea sa de vedere, e vie În el regretarea completitudinii pe care numai perechea o poate asigura. Marcello rămăsese tăcut, cu ochii fixați dincolo de parapet, spre moara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
traseu care le Înlănțuia. - Reflex al unei imagini luminoase... murmură Dante, mușcându-și buza inferioară. Descoperirea parcă Îi Învinsese durerea, ca și când surescitarea sufletului putea Înfrânge orice slăbiciune a trupului. - Opt reflexe... În opt oglinzi. Continua să studieze desenul lui Bigarelli, fascinat de geometria perfectă a liniilor ce străbăteau planșa, indicând stranii poziții de obiecte și relațiile dintre ele. Dacă În frumusețea și În armonia figurii este revelat adevărul, atunci În desenul acela, În simetria lui, trebuia să se ascundă un adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
e defel nevoie ca raza de lumină să parcurgă o traiectorie octogonală, așa cum ne-am imaginat În povestire: Însă ideea că misteriosul Castel del Monte ar fi putut reprezenta un soi de tokamak din secolul al XIII-lea m-a fascinat Într-o asemenea măsură, Încât m-a determinat să mă Încumet a o supune cititorului. MULȚUMIRI Sunt multe persoane care m-au ajutat În realizarea acestei povestiri. Aș vrea să le mulțumesc În mod deosebit lui Piergiorgio Nicolazzini și lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
un atlet plin de posibilități și un dansator suplu. Social: Aici condiția sa era, probabil, cea mai periculoasă. Se gratula cu faptul că are personalitate, farmec, magnetism, prestanță, puterea de a-i domina pe toți masculii contemporani, darul de a fascina toate femeile. Mental: Superioritate totală, indubitabilă. Iar acum va trebui să facem o mărturisire. Amory avea o conștiință destul de puritană. Nu că se lăsa dominat de ea - mai târziu În viață avea s-o anihileze -, dar la cincisprezece ani Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
fotbal a bobocilor. — Ai jucat la St. Regis’? — Nu mult, a recunoscut depreciativ Amory. Dar am slăbit al naibii de tare. — Nu ești slab. Păi, eram mai solid astă-toamnă. — Of! După cină s-au dus la cinematograf, unde pe Amory l-au fascinat comentariile volubile ale unui spectator din rândul din față, cît și țipetele și râsetele nestăpânite ale sălii. — Yoho! — O, dulcele meu, ce mare și puternic ești, dar și ce tandru... Țintuiește-o! Hai, țintuiește-o! — Sărut-o, pup-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de accent sudist; pe urmă o ținea la distanță și-i surâdea cu zâmbetul ei neîntrecut; apoi o oferea În diferite variante, jucând cu ea un fel de de-a prinselea mental - toate În forma nominală a dialogului. Froggy era fascinat și absolut ignorant de faptul că toate acestea nu erau pentru el, ci pentru ochii verzi ce străluceau sub coama de păr lucitor, grijuliu udat cu apă, aflată puțin mai la stânga - căci Isabelle Îl descoperise pe Amory. Așa cum o actriță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mai tare spre el.) Îmi plac bărbații deștepți și chipeși și, firește, nimeni nu ține la personalitate mai mult decât mine. O, numai o persoană din cincizeci are o idee cât de mică despre ce Înseamnă de fapt sexul! Sunt fascinată de Freud și așa mai departe, dar e o adevărată porcărie că orice fărâmă de iubire reală din lume este nouăzeci și nouă la sută pasiune, plus un mic soupçon de gelozie. A terminat la fel de brusc precum Începuse. - Sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
faci. Și-apoi, ce, în America nu sunt bețivi? Bine c-a lăsat sticla jos. Și la urma urmei, ia s-aducă el halterele, să vedem, cum le-o lua Sorinel? În ușa MaxiBarului, heruvimul roșcat urmărea dezgustat un bețiv fascinat de portretul lui Zelea Codreanu, un chelner zdravăn care ducea cu o mână niște haltere impunătoare, iar în dreapta, în bucătărie, aburii de varză care-l purtaseră aici. Aburii îi făceau semn exact ca-n Tom și Jerry spre o fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
culoare decât de obicei. Domnul Popa lăsă halatul să-i alunece încet de pe umeri. Se întoarse și-și mirosi cu candoare subrațul - mirosea a bebeluș proaspăt spălat. Se ghemui la pământ pe marmura rece și-și mirosi genunchiul. Întotdeauna fusese fascinat de mirosul genunchiului, un miros de piele moartă, un miros de adolescență. Abia acum realiza domnul Popa că fusese toată viața un mic artist. Avusese mereu înclinații spre reverie și introspecție. Cunoaște-te pe sine însuți! îi spusese Contesa. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
de plecare așa cum venise, fără veșminte, fără gânduri, fără cuvinte. Mișu era pregătit să o prindă, oricare ar fi fost clipa în care se va prăbuși. Mariana, murind încet, privi portretul din brațele lui nea Ovidiu. Doi ochi puternici o fascinau, o ispiteau, o chemau în lumea lor. Nea Ovidiu simți doar că povara din brațele lui deveni cu câteva grame mai ușoară. Atât. Dar nefiind sub influența whisky-ului lui Mișu și nici a morții, nu putu să-l vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
un actor - pentru ea important - care o lasă în drum fără nici un fel de preaviz. Marinuș era la a doua fază pe care mi-o făcea, prima fusese chiar mai strașnică, dar, ciudat, eram cumva legat inexorabil de el, mă fascina. Cred - îmi plăcea să cred - că fac parte mai degrabă din ordinul lor, al actorilor importanți, și asta îmi dădea ceva siguranță acolo, pe scenă. Nu știu exact ce se petrecuse. Esrig plecase din țară, sastisit de conflictele cu Horea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
zic. ― Să știi că nu e rău, spune într-un târziu și pleacă, mormăind niște rime ale unui poem nenăscut. Nu-mi aduc aminte mai multe, Botta era o poezie, mă uitam din culise cum juca și ceea ce m-a fascinat la el, ca și la Marcela, ca și la Beligan, ca și la ceilalți mari actori ai generației de aur, era felul special de a rosti, atât de diferit de al nostru, dar, extrem de adevărat, făcătura era numai pentru că publicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Rolul. Țin atât de mult la rolul ăsta și nu am puterea să-l fac să trăiască așa cum ar merita. ― Meștere, dar este cel mai grozav Richard pe care l-am văzut. Stătusem în sală și mă uitasem la el, fascinat de câte sensuri putea să scoată. Îmi plăcea teribil, dar este adevărat că stăteam în rândul întâi. A dat din cap a mulțumire, dar pe chip i-a rămas acea tristețe iremediabilă pe care o avusese când se uitase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
amândoi vibrând a teatru. După spectacol am ieșit în stradă și m-am așezat sub ferestrele cabinei lui, așteptându-l să iasă. Am stat mult, gândindu-mă la toate cele, la șansele mele, la ceea ce doream și speram să fiu, fascinat de personajul pe care îl juca în acel spectacol, un fel de vultur care zbura printre celelalte păsări, urmărindu-le și - mi s-a părut mie - încurajându-le, oarecum în afara spectacolului. Cred că am stat atât de mult cufundat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
grăbit, gândindu-se la altceva sau așa mi se părea mie. Impunea respect, era clar că în acea trupă el era maestrul, el conducea, el era un fel de factotum, cu costumul lui alb de Pierrot de bâlci. M-a fascinat efectiv, mă uitam la el fără să pot să-mi desprind privirea, aveam în față pe unul din cei mari în pantomimă și mă surprindea naturalețea mișcărilor, a gesturilor sale, a privirilor, mai ales a privirilor. Știa destul de multe lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
În timp ce i se adresa lui Miyashita, care aproape că se identificase cu picioarele fotoliului. — Nu ne făceam iluzii. Prin asta probabil că ne deosebeam de ceilalți care practicau sexul În trei sau În patru. Adică nici unul dintre noi nu era fascinat În mod deosebit de astfel de partide de sex. Bineînțeles, el avea Înclinații sado-masochiste și de multe ori chema În camera sa de hotel două, trei sau chiar patru fete, iar eu oferisem de nenumărate ori, contra plată, asemenea plăceri. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
eu și Reiko, câte o pastilă din faimosul drog. Mie era o rockeriță Înrăită, Înnebunită după piesele lui Lou Reed și Mark Bollan, așa că nu a fost nevoie de prea multe explicații ca să o facem să intre În joc. Era fascinată de imaginea orașului Tokio noaptea, plin de viață, În care niște tipi ciudați se dedau În fiecare seară unor astfel de jocuri sexuale. Știți din proprie experiență, desigur, că ecstasy este un drog care acționează abia după ceva timp, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
speranța că nu am dreptate în legătură cu asta, am dat drumul la radio și, ca alți 75 de milioane de germani, am așteptat să aflu ce avea să se aleagă de noi. Multe femei spun că în timp ce Goebbels doar seduce, Hitler fascinează. Pentru mine e dificil să comentez asta. Totuși, nu se poate nega efectul hipnotic pe care discursurile Führer-ului par să-l aibă asupra oamenilor. În mod sigur, mulțimea de la Sportspalast părea să-l aprecieze. Bănuiesc că trebuie să te afli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Socrate -, iar ceilalți de personaje negative, binele triumfând asupra răului și inteligența asupra imbecilității: totul pledează în favoarea unui Platon autor modern, dramaturg de succes aplaudat din plin pe scenele contemporane... Păstrând în minte ideea că Platon gândește ca un sportiv fascinat de maniera agonică și scrie ca un polemist care nu știe să piardă însuflețit de dorința de a câștiga niște lupte cu atât mai ușoare cu cât își fabrică adversari mult sub categoria sa pentru a-i învinge lesne, înțelegem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
în județul Botoșani, decedat în 2001, de profesie inginer chimist, angajat al Ministerului Apărării Naționale, face un sejur de câteva luni, în interes de serviciu, în Japonia, care îi schimbă destinul, făcând din omul de știință un om de cultură. Fascinat de Japonia, publică mai multe cărți de popularizare a civilizației și culturii japoneze, printre care și „Interferențe lirice - Constelația Haiku”, Ed. Dacia, 1989. In martie, 1990, Florin Vasiliu a fondat revista de interferențe culturale româno-japoneze HAIKU, revistă care ființează și
ION ONUC NEMEŞ-VINTILĂ: POEME HAIKU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 596 din 18 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/364268_a_365597]