1,716 matches
-
a născut dintr-un soi de fascinație pentru o altă lume și pentru capacitatea ei de a transfigura banalitatea. Perspectiva americană a reprezentat distanța necesară observării destinului european, dincolo de metafizica sa, destin pe care Baudrillard îl așază sub semnul unei "fatalități a modernității noastre, și căreia noi nu-i cunoaștem decât latura deprimată, din care americanii au făcut un eveniment, care este, poate, într-adevăr, evenimentul sfârșitului istoriei" (Jean Baudrillard, Paroxistul indiferent, p. 70). 505 Vidich decriptează chiar o tentă eshatologică
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
tranșee stârnind obsesii amestecate cu anxietate. În Strigoiul (1969), Ion Agârbiceanu își instalează personajele în mitul culpei și al sângelui degenerat, naturalismul discret al romanului venind, pe de o parte, din Liviu Rebreanu, și pe de alta, direct din zolism, fatalitatea ancestrală strivind oamenii cu puterea fricii pe care o iradiază blestemul. Multe romane valorifică modelul spațiului terifiant insular, de genul celui la care și Camus recurge în Ciuma: o comunitate închisă, separată de restul lumii, în interiorul căreia se ivește un
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
maniei" (1975: 35). Mai recent, Ioana Em. Petrescu subliniază caracterul esențialente romantic al Trubadurului, care însă, în urma redactării unei adevărate fișe clinice, este asimilat unui tipar naturalist: "destinul de inadaptabil al Trubadurului va apărea în nuvelă ca riguros determinat de fatalitatea temperamentului său" (2002: 129). Astfel, nuvela însăși îi apare exegetei clujene drept un "experiment" estetic naturalist, cuplul Trubadurul-Bălaia (incarnări ale unor maladii productive la nivelul exploatării psihologice: nervozitate, respectiv anemie) reconstituind "două studii de temperament aplicate inadaptabilului romantic" (2002: 130
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
un univers perfect ordonat" (1982: 94), fiindcă acest element pune în mișcare intriga. În definitiv, așa gândise, într-o cronică de întâmpinare a apariției volumului Floarea din prăpastie, și Pompiliu Constantinescu: "Nimeni nu este vinovat de ce se-ntâmplă, decât năprasnica fatalitate, zarul perfid al întâmplării care-a dezlănțuit o dramă în sufletele cel mai puțin pregătite s-o accepte" (1972: 107). În sfârșit, Al. Piru particularizează proza scurtă a lui Philippide, susținând că aceasta "diferă esențial de narațiunile de aventuri ale
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
doua, separarea cosmosului de om prin teoriile lui Galilei și Descartes și reducerea sacrului la profan, prin mecanicismele și determinismele secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea; a treia, ipostazierea istoriei și transformarea omului într-o jucărie a unei "fatalități oarbe", așa cum se poate vedea la iluministul Condorcet, la pozitivistul A. Comte, la dialecticianul Hegel și la radicalul Marx înfățișând proletariatul ca un gropar al capitalismului; "Or, primul pozitivism (s.ns.) al Occidentului a fost reprezentat de fizica lui Aristotel
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
o filiație. Tânărul întins pe pământ pare să fie în agonie, însă proiecția sa ideală este vertical extatică, luminoasă, în ciuda unei morți apropiate. Tânărul proiectează ascensional trupul său căzut, un complement auratic al acestui corp supus vicisitudinilor, circumstanțelor ostile vieții, fatalității. Un bătrân întinde patetic un braț spre a prinde parcă imaginea furtivă, un alt bătrân este doborât, covârșit, incapabil să mai perceapă lumina Speranței. Tabloul răspunde prin ecou iconografiei simboliste, a aparițiilor și viziunilor precum cea din tabloul lui Alphonse
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ilustrat cu reproducerea după o altă pictură de factură simbolistă a lui Pallady înfățișând un tânăr gol, îngenuncheat în iarbă într-o atitudine de devot 371. În primul caz, filiația este directă: Salomeea constituie emblema unei sexualități aflate sub semnul fatalității și a tuturor maleficiilor. O femeie goală pare să se afle într-o transă voluptuoasă pe care i-o provoacă sau o sugerează atingerea florilor, două cale, una al cărei pistil îi atinge sânul, iar cealaltă îi indică sau este
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Botezătorului. [...] A doua zi o găsi tot acolo, nemișcată. Dar minune! Din lacrimile femeei se țesuse un veșmânt alb ca zăpada, care'i acoperea goliciunea. Orice urmă de trecut dispăruse din privirile ei"537. Povestea Salomeii este reluată în contextul fatalităților mondene, asociind luxura și violența. Chiar și o modestă povestire, Pedeapsa 538, al cărui autor nu este menționat, relevă popularitatea temei și felul în care ea se conjugă cu un mod de întrebuințare decadent. Don Juan-ul modern, milionarul monden, succesor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de întrebuințare decadent. Don Juan-ul modern, milionarul monden, succesor al lui Cassanova, răsfoiește albumul cuceririlor, ilustrativ pentru un cosmopolitism erotic demn de un prinț oriental: semiramide, "impresioniste", bovarice intelectuale, morfinomane, diabolice d'aurevilliene, nimfomane dedicate baudelairian răului, erotomane mistice etc. Fatalitatea își face apariția odată cu intrarea în scenă a Salomeei. Desenul feminității decadente recapitulează o parte dintre clișeele genului, gura roșie a voluptuoasei atrage atenția asupra caracterului devorant al femeii-felină, originea sa este împinsă spre mitologic cu aluzii la zeități păgâne
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
stabilind o afinintate și cu romantica la Belle-Dame-sans-Merci. Pictorii români nu au rămas insensibili față de acest arhetip al unei feminități ostile incarnat de Salomeea, cea mai frecventată figură malefică feminină din seria abundentă de prestigioase exemplare de Femmes-sans-coeur care înscriu fatalitatea în traseul destinal al bărbaților cu care se întâlnesc: Mesalina, Dalila, Judith, Circe, Cleopatra etc. Impactul piesei lui Oscar Wilde, jucată cu un enorm succes pe scenele teatrelor pariziene, a dat un impuls puternic privilegierii acestei figuri și unei anume
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a cunoscut succesul piesa lui Oscar Wilde. Pictorița realizează o abatere asumată estetic de la "tradiția" biblică, dar și de la reprezentările de factură decadentă, care modelau personajul ca pe un recipient deopotrivă al frumuseții și ororii, o femme fatale. Aerul de fatalitate imanentă al Salomeei, dublat de fascinul erotic, se resoarbe în reprezentările Ceciliei Cuțescu- Storck pe această temă într-un tragic omenesc din care dispare senzualitatea morbidă și crudă. În prima perioadă a activității sale artistice, Cecilia Cuțescu- Storck se arată
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
că anul 1947 ni-l prezintă pe Schaffer în postura de mare ștab al CDE-ului. Ăst individ se pare că era un soi de romantic convins de vreme ce-și începuse scrierea oficială cu următoarea frază: „C.D.E.-ul, în fatalitatea sa (sic!, n.a.) nu a ținut nici o ședință în cursul acestei luni, deoarece tov. Avocat Abramovici, fost responsabil și secretar general a plecat din oraș fără a preda arhiva și fără instruirea altui tovarăș”. Acum, se impune o întrebare: nu
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
s-au claustrat conștient, încercând ulterior o evadare imposibilă. Captivitatea decorului reflectă situația fără ieșire în care se află personajele: a rămâne înseamnă a prelungi agonia, a pleca este echivalent cu o recunoaștere a eșecului. „Captivitatea e asumată ca o fatalitate” și, prin asociere cu tema morții, ea devine cadrul cel mai propice excursului analitic al naratorului privitor la încercarea de a soluționa o iubire imposibilă. Scriitorul nu insistă excesiv asupra decorului, destul de banal până la urmă, ci, dimpotrivă, încearcă să l
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
experiență ale cărei limite pot fi depășite prin puterea ei de abstractizare. Privit din perspectiva destinului protagonistului său, romanul lui Dino Buzzati, Deșertul tătarilor, poate fi considerat, până la un punct, o parabolă, o interogație pătimașă asupra rațiunii vieții și a fatalității destinului uman, comparabilă cu cea din operele lui Kafka. Privită în ansamblul ei și raportată la istoria europeană, cartea ar putea fi citită, așa cum s-a sugerat adesea, și ca o parabolă a Italiei surprinse în vârtejul fascismului, Fortăreața Bastiani
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
în cazul explorării textului operei Moara cu noroc -,,cea mai puternică și bogată nuvelă tragică din literatura română"3. De la bun început, criticul afirmă unicitatea acestei creații în nuvelistica lui Slavici și în literatura română. "Complexitatea și adâncimea sa", "ideea fatalității (înțeleasă nu ca forță oarbă, ci conținută de însăși ființa umană) ce înfrânge vieața omenească în lupta ei pentru ideal"4 sunt argumentele care susțin afirmația tranșantă de mai sus. La patruzeci și șapte de ani de la apariția volumului Novele
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
prietenului său"19. Studiul conține, dincolo de intuițiile deosebite ale autorului său, și o mulțime de carențe atât la nivelul expresiei, cât și al conținutului ideatic. Ceea ce i se poate reproșa de la bun început e utilizarea improprie a unor termeni ca "fatalitate", "vină tragică", "sentiment patetic" al căror sens tânărul cercetător nu pare a-l stăpâni. Expresii ca "aspect optimist resemnat" sau "adâncimea obiectivă a concepției" ce se vor lămuritoare nu fac decât să inducă în eroare cititorul în legătură cu sensul de bază
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
acestui critic i se datorează o observație de finețe legată de relația din cuplul Ghiță-Ana la care subscriem: "Dragostea Anei ar fi fost singura scăpare a lui Ghiță. Acum simte că a pierdut-o. Cine e vinovatul? Amândoi și niciunul. Fatalitatea (n.s.: "fatalitatea nu e o forță oarbă care izbește pe om, ci este conținută în însăși ființa omenească") pasiunilor omenești îi face să treacă orbi pe lângă adevăratele lor porniri"91. E vorba de fapt amândoi, așa cum se deduce din ultima
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
i se datorează o observație de finețe legată de relația din cuplul Ghiță-Ana la care subscriem: "Dragostea Anei ar fi fost singura scăpare a lui Ghiță. Acum simte că a pierdut-o. Cine e vinovatul? Amândoi și niciunul. Fatalitatea (n.s.: "fatalitatea nu e o forță oarbă care izbește pe om, ci este conținută în însăși ființa omenească") pasiunilor omenești îi face să treacă orbi pe lângă adevăratele lor porniri"91. E vorba de fapt amândoi, așa cum se deduce din ultima frază, lămuritoare
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
limită"208. Slavici știe asta în 1888 când scrie prima și singura sa tragedie Gaspar Grațiani care are în centru cuplul Gaspar și "veritabilul protagonist care este evreica Sara-femeie de neastâmpărul Vidrei lui Hașdeu"209 pe care un fel de "fatalitate" a dragostei ca la toate eroinele reprezentative ale lui Slavici o leagă de Grațiani: Tu ai dreptate, Grațiani: eu fac tot ceea ce dorești tu, nu pentru că vreau, ci pentru că nu pot să nu voiesc. Când Baruch, unchiul Sarei, voind s-
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
p. 1. 8 Ibidem. 9 Reproducem în acest sens fragmentul următor din articolul amintit: "Nuvela tragică Moara cu noroc, cu toată intriga ei încurcată, este, din punctul din vedere al volumului psihologic, cea mai puternică nuvelă din literatura noastră. Ideea fatalității care urmărește pe om prin travaliul interior al conștiinței ce se îndoiește de bine și de rău, este o idee, de netăgăduit; mare". 10 George Marinescu, op. cit., p. 60. 11 Mihai Eminescu, "Novele din popor de Ioan Slavici", în Timpul, an
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
pentru că prin "această minunată transformare", "generalul" s-a impus asupra "particularului", s-a constituit un centru, punct de convergență și de fuziune a tot ceea ce era Franța, punct în jurul căruia s-a putut afirma "impunătoarea și abstracta realitate a Patriei"... "Fatalitatea spiritului local a fost înlăturată, omul a scăpat de tirania ambientului natural." Ce altceva a pus omul în vîrful ierarhiei creaturilor vii, dacă nu acea coeziune dominatoare a personalității, acea unitate a ființei? "La animalele inferioare, la pești, la insecte
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
mare nu avea decît zece ani, iar cel mai mic nu avea decît șapte [...].8 De asemenea, pînă la romanele eroico-galante din secolul al XVII-lea, personajele sînt prea puțin individualizate, supuse unui destin în mare parte guvernat de hazard, fatalitate sau zei și evoluînd în lumi în care spațiul și timpul sînt vag determinate (cf. statutului descrierilor ornamentale, pp. 20-21). Istoricii literari consideră că abia în secolul al XVIII-lea încep să se practice convențiile literare 9 ale "realismului formal
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
suntem convinși că în tradiția respectivă exista adevărul adevărat cu privire la moartea quaesita a lui Paulus, dar vedem în întâlnirea dintre Augustus și răposatul Postumus Agrippa și în divulgarea succesivă a secretului de stat de către Paulus, nu cauza morții, ci ocazia, fatalitatea care a dus la sfârșitul prematur și violent 413, din câte s-a transmis, a lui Paulus Fabius Maximus. Ni se pare că o asemenea interpretare rezultă, în mod evident, din analiza completă a operelor din exil ale lui Ovidiu
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
încetat să despartă România de țările Europei Centrale în procesul de integrare euroatlantică și europeană. Acest decalaj nu este însă neapărat atât de "istoric" pe cât se obișnuiește să se considere. Departe de a fi, în esența ei măcar, rodul unei fatalități înrădăcinate în trecutul îndepărtat, această veșnică întârziere a cărei percepție grevează masiv și asupra românilor, și asupra acceptării României atât în mediile politice, cât și în opinia publică internațională reprezintă rezultatul unor opțiuni politice deliberate ale echipelor care s-au
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
politică încăpățânată de a oculta, după revoluția din 1989, caracterul anti-comunist al acestei revoluții. Mai gravă, măcar pentru faptul că, atunci, în 1990, exista cu adevărat și alternativa. Aceste alegeri care aveau, desigur, și rațiuni istorice, dar nu reprezentau o fatalitate au exercitat o presiune enormă asupra tuturor domeniilor vieții sociale, favorizând pretutindeni prelungirea artificială și profund dăunătoare a unui habitus rezidual în gândire și în practică, a tehnicilor de supraviețuire în dauna comportamentelor de progres și a unei modernități mimate
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]