2,359 matches
-
dreptate, draga mea. Ar trebui să stăm Împreună cît ești aici. Stă o clipă pe gînduri. Poate am putea merge la un film. A nimerit la fix; ochii lui Margot se luminează. — Îmi plac filmele. The Moviegoer este cartea mea favorită. O să chiulesc de la workshopul despre catalogare. În următoarele trei zile, Wakefield și fiica lui merg la cinema, lucru pe care Wakefield nu l-ar fi făcut de obicei. Întotdeauna a detestat sentimentul care Îl Încearcă atunci cînd reintră În realitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de ciudatul de la spelunca din deșert? Am Împușcat un vecin pentru că punea muzică proastă. — Tu erai? — Dar bodyguardul ăla mătăhălos din stînga scenei, din Wintry City? — Și nenorocitul ăla tot tu erai? — Ochelari de soare, armă și mușchi, ținuta mea favorită. Am mai fost și proiecționistul și alți cîțiva tipi pe care fie i-ai uitat, fie nici nu i-ai băgat În seamă. Nu trebuie să te simți prost. Amnezia - eu sînt ăla! Wakefield rămîne fără replică. S-a simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
vânt după gorile ca tine. — Toate prostiile alea despre pantaloni strâmți și infertilitate, se strâmbă Simon, intensificându-și mișcarea. Am purtat întotdeauna pantaloni strâmți și nu mi-a afectat niciodată fertilitatea. — Da, dragule, răspunse Henrietta, așezându-se în poziția ei favorită, ce garanta plăcerea maximă. Sunt sigură că sperma ta ar putea să traverseze Atlanticul. Dar, pe de altă parte, nici Sophie, nici Lottie nu-ți seamănă prea mult, este? El își luă revanșa pentru această lovitură sub centură răsturnând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
comandaturii germane și directorul ziarului Seara”): „- Dumneata, domnule Bogdan-Pitești, ai primit mulți bani de la noi, cu condiția să scoți o gazetă de mare tiraj, - și ai scos o gazetuță de seară, numai bună ca să-ți plasezi în redacție ciracii dumitale favoriți! Asta înseamnă că ne-ai mîncat banii! Ne-ai tras pe sfoară! Dar Bogdan-Pitești - care cu banii nemților cumpărase tablouri plătite galantonește lui Luchian, Pătrașcu, Ressu, Iser sau îi cheltuise în ospățuri princiare, sau trimisese lui Alexandru Macedonski, poet famelic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tăcerea îi prinde mai bine, și-a șters în păru-i grăsos penița ca s-o curețe de cerneală și hîrtia destinată criticelor sale a transportat-o la privată” (în Facla, an IV, nr. 32-46, noiembrie-decembrie 1913). Una dintre țintele favorite ale polemicilor lui Vinea este E. Lovinescu, împotriva căruia se dezlănțuie în diatribe violente; aparent contrariant (ambii comentatori sînt adversari ai sămănătorismului, ambii se vor manifesta ca exponenți ai sincronismului modernist), faptul se deovedește a fi elocvent. Ar fi reductiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ales atunci cînd criticul simte nevoia unor diferențieri utile (între romantism și modernismul extrem, bunăoară). Din teamă de reducționism sau, pur și simplu, dintr-o inapetență structurală pentru teoretizare, autorul Mențiunilor critice refuză să privească „de sus” literatura. Perspectiva sa favorită este, prin excelență, una la „firul ierbii”, atentă la „notele diferențiale” și la imanența operei. Admirația constantă și progresivă față de poezia lui Ilarie Voronca, susținerea ei consecventă (dincolo de unele rezerve de parcurs), profunzimea comentariului despre Urmuz, observațiile fine despre Exerciții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a deschis radioul și-i așteptă să se întoarcă. A fost dezamăgită că n-a invitat-o Gaston și pe ea. În plus, era foarte curioasă să afle despre ce era vorba. La radio se cânta una dintre melodiile ei favorite, „Tabu“. Takamori și Gaston nu mai coborau. „Să mă duc să trag cu urechea?“ gândi ea. Era, la urma urmei, femeie și, ca orice femeie, era moartă să afle secretele altora. A auzit în cele din urmă pașii fratelui ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
dormi, spuse zâmbind stins. — Zice că n-are unde să tragă la noapte. Femeile s-au consultat, încercând să găsească o soluție. Semănau cu niște vrăbiuțe care ciripeau. Bărbatul acesta simplu care le căzuse în mâini devenise parcă o jucărie favorită de care trebuiau să aibă multă grijă. Era interesant și le stârnise curiozitatea. Singurii străini pe care i-au întâlnit au fost niște americani fuduli cu care Gaston, cu inima lui bună și curată, era într-un contrast izbitor. — N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pot ajuta? Ea se Întoarse către mine, relaxîndu-se vizibil. Nu, Ellie, totul e gata. Am făcut ce-i place lui Dan cel mai mult, adică friptură de vită și pîinică de Yorkshire. — N-am știu că astea sînt mîncărurile tale favorite, am zis eu, privindu-l pe Dan. De ce nu mi-ai spus? Ți-aș fi gătit și eu. — Ah, zise doamna Cooper ridicîndu-se. Dar nu s-ar putea compara niciodată cu ce-i gătește mama, nu-i așa? M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
că ați găsit pe cineva. Eu nu știu ce m-aș face fără Rachel. Mă așez lîngă Trish, iar Dan ia loc lîngă Gregory, și cei doi Încep o conversație. Rachel este Îngerul meu păzitor și, În prezent, a doua mea ființă favorită, după Tom. E o australiancă puternică, Încrezătoare În forțele proprii și amuzantă, care e În Anglia de opt luni, locuiește, din cîte Îmi dau seama, Într-o casă În Acton cu Încă o sută douăzeci și patru de conaționali și, de patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
moară, zicea și mama. - Ca o balegă de capră, săream eu. Mama îmi făcea semn cu degetul ca și cum aș fi fost un copil prea obraznic, dar apoi râdea și ea din toată inima, pentru că a râde de Laban era distracția favorită a fetelor lui. Pot și acum să spun pe dinafară meniul din ziua aceea. Miel marinat în lapte acru de capră, asezonat cu coriandru și sos de rodie. Două feluri de pâine: pită de orz și pâine pufoasă de grâu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
arătător și o strânsese de parcă ar fi muls o capră. Lea povestea și ea cum Laban îi băgase mâna pe sub fuste, dar când îi spusese Adei, aceasta îl bătuse cu pisălogul până îi dăduse sângele. A rupt coarnele idolului său favorit și l-a amenințat că-l blesteamă să-și piardă bărbăția și să se umple de bube și atunci el a jurat să nu se mai atingă niciodată de fetele lui și să-și spele vina într-un fel. Le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
colț al cortului roșu, abia s-a atins de mâncare și a dormit un somn cu fierbințeli și lipsit de vise. Lea i-a iertat vorbele grele și a plâns alături de ea. A încercat s-o tenteze cu dulciurile ei favorite, dar Rahela a scuipat mâncarea și pe Lea, care părea că se face mai mare și mai rotundă cu fiecare zi și era mai frumoasă ca niciodată. - Era așa de nedrept și așa de trist, spunea Bilha, care până la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mamei și, într-un fel sau altul, bărbații se supuneau acestui obicei. Dar Iosif și cu mine eram răsfățați și alintați pur și simplu pentru că eram cei mai mici și pentru că eram preferații tatălui nostru. Dar eram totodată și victimele favorite ale fraților noștri mai mari. Printre copiii lui Iacob se făcuseră două tabere, în funcție de vârstă. Ruben, Simon, Levi și Iuda erau deja bărbați în toată regula când noi ceilalți le învățam numele. Erau mai mult plecați, vedeau de turme cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
primea totul și nu zicea nimic. Mie mi se părea magnifică - distantă ca o regină. Dar am văzut că gura mamei mele se strânsese într-un gest de neplăcere. Se așteptase la un spectacol de dragoste maternă din partea fiului ei favorit. Nu-i vedeam fața tatălui meu ca să văd cum se simțea el. După primirea oficială, Bunica și-a întors fața de la noi, iar noi am fost duși în partea de vest a dealului, ca să ne întindem corturile și să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de parcă ar fi fost deja înfășurată în giulgiu. Dar a fost Werenro cea pe care a trebuit s-o punem în pământ. Abia așteptam s-o văd din nou pe mesageră și la fel simțeau și ceilalți la Mamre. Era favorită printre Debore, iar ele zâmbeau când le întrebam despre întoarcerea ei: - Va veni cu siguranță, curând, spunea cea care îmi pieptăna părul. Și atunci vom avea și povești în fiecare seară și n-o să mai fii tristă. Dar printr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
împreună cu Kar, care venise de la Memfis în drumul lui spre Kush. Re-mose l-a adus pe venerabilul maestru în grădină să ne cunoaștem, dar el de-abia și-a aplecat privirea înspre mama cea de joasă speță a elevului său favorit. După ce au plecat, eu am rămas gândindu-mă, fără pic de compasiune, dacă bătrânul acela va supraviețui unei călătorii așa de lungi. CAPITOLUL TREI Benia trimisese cutia așa cum promisese, dar eu n-am fost acolo ca s-o primesc. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
făcută din roiba roșie care creștea în grădina mea ușura nașterea de cele mai multe ori, iar Meryt și cu mine eram chemate la depărtări tot mai mari. O dată, a fost trimisă o barcă ca să ne ducă în orașul On, unde concubina favorită a unui preot era pe moarte. Am găsit o fată mult prea tânără pentru a fi mamă, țipând de groază, singură într-o cameră, fără ajutorul altor femei. La scurt timp după ce am ajuns, i-am închis ochii, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Thiers din Marsilia (bine descris de Marcel Pagnol În amintirile lui din copilărie, care, pentru excelenta reconstituire realistă a idealurilor fondatoare ale unei epoci prin evoluția unui tânăr dotat provenit dintr-un mediu defavorizat, aveau să rămână până la sfârșit lectura favorită a lui Martin Ceccaldi). În 1902, confirmând din plin speranțele fostului său Învățător, intră la Politehnică. În 1911, fu numit Într-un post hotărâtor pentru viitoarea lui carieră. Trebuia creată, pe ansamblul teritoriului algerian, o rețea eficientă de alimentare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ce naturalețe voioasă, instinctivă, Înfigeau În broaște vârful compasului sau penița; cerneala violetă se răspândea sub pielea bietului animal, care murea Încetul cu Încetul, prin sufocare. Băieții se strângeau În cerc, Îi urmăreau agonia cu ochi strălucitori. O altă distracție favorită era să taie cu foarfecele cornițele melcilor. Întreaga sensibilitate a melcului se concentrează În aceste cornițe, care se termină cu niște ochi micuți. Lipsit de ele, melcul nu mai e decât o grămăjoară moale, chinuită și dezorientată. Michel Înțelese rapid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
singur alt palton de genul ăsta. Gus Alex, un bătăuș și un huligan, purta un palton lung din vizon, frumos croit, când ieșea să‑și plimbe cățelul pe Lake Shone Drive, unde locuia. Mi se spunea uneori că studenții lui favoriți se distrau În compania lui Ravelstein - că era un tip amuzant, nostim. Oricum, divertismentul era doar superficial - ceea ce transmitea el era o forță vitală. Oricât de bizare ar fi fost Împrejurările, ele Îi hrăneau energia și această energie era apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
era În stare să‑și Învârtească ceasul și mă ruga pe mine sau pe Nikki să‑l ajutăm. Continua să dea petreceri În serile când echipa lui preferată de baschet apărea la televizor. Din când În când Își invita studenții favoriți la un dineu la „Acropolis”, pe Halsted Street. Chelnerii de acolo Îi strângeau zdravăn mâinile și Își strigau unii altora: - Hei, ia uite cine a venit, domnu' profesor! Îl Îndemnau să bea untdelemn de măsline cu paharul. - E prea târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
recrudescență de nebunie tinerească, una după alta, până când organismul le cedează cu totul. Eram gata să‑l satisfac pe Ravelstein arătându‑mă tipic, conform cu clișeul. În ultimele sale luni de viață și‑a analizat părerile despre prietenii apropiați și studenții favoriți și a ajuns la concluzia că erau perfect justificate. Nu i‑am mărturisit niciodată că mă Îndrăgostisem de Rosamund, pentru că ar fi râs de mine și mi‑ar fi spus că sunt un idiot. Totuși e foarte important să Înțelegeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
se cu atât, venea acum și Einstein să desfigureze realitatea fizică cu acea teorie a relativității și, astfel, evreii Încercau să dea o Întorsătură evreiască, falsificatoare Întregului univers fizic. - Va trebui să‑l ștergi pe Kipling de pe lista autorilor tăi favoriți, a ripostat Ravelstein. - Nu, nu ne putem permite să alcătuim un index evreiesc. În primul rând, nu l‑am putea impune niciodată, nici măcar cititorilor evrei. Cine s‑ar putea aștepta ca tu să renunți la Céline? Apropo, ți‑am Împrumutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
am plecat de pe insula aia blestemată! i‑am spus lui Rosamund. E posibil să fie Încă aceeași zi? Nu‑i decât douăsprezece? Am decolat În zori. „Degetul timpului așezat pe ceasul amiezii”, cum spunea Mercutio - asta era una din replicile favorite din Shakespeare ale lui Ravelstein. Simțindu‑mă În siguranță și comod instalat sub păturile mele, am anunțat‑o pe Rosamund că un pui de somn mi‑ar prinde bine. Era devreme după‑amiază și deci nu ora de culcare. Rosamund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]