8,029 matches
-
se destăinuie: Nu știu alții ce simt, dar, în ceea ce mă privește, legătura cu pământul natal este organică, ombilicală. Întotdeauna voi rămâne dator și recunoscător (...) locului în care m-am născut’’. Pentru ca, zâmbind, să adauge: ,,M-am născut în zodia Fecioarei și, pentru a intra în ,,jocul’’ pe care mi l-ați propus, pot să spun, pe un ton de badinaj (...), că, în această zodie, s-a născut și ...Goethe, la 28 august 1749. Deci, m-am născut cu o zi
Lansări editoriale la Târgul de Carte GAUDEAMUS – Craiova, OVIDIU GHIDIRMIC – La sfântul botez al Academiei Române * [Corola-blog/BlogPost/93432_a_94724]
-
se cuvine a fi conjugate permanent cu linia sigură a desenului, cu expresivitatea chipului și a privirii, cu armonia, echilibrul și vibrația cromatică sau cu transparența aureolei din foiță de aur de 24 de carate, cu lumina Mântuitorului Iisus, a Fecioarei Maria, a sfinților..., dar și cu tainicul zvâcnet viu al veșmintelor de purpură ori de un albastru cosmic - fără a uita ansamblul, integrarea perfectă în Ansamblu, Armonia Întregului... Cele enumerate mai sus sunt doar câteva dintre virtuțile cărților lui Dorin
Dorin N. URITESCU sau… Metronomul spiritului creator [Corola-blog/BlogPost/93468_a_94760]
-
CONVORBIRI CU SCRIITORUL ȘTEFAN DUMITRESCU - INTERVIU DE EMILIA ȚUȚUIANU, FRAGMENT, de Emilia Țuțuianu, publicat în Ediția nr. 2184 din 23 decembrie 2016. Ana Blandiana: ,,O țară în văile cosmice ale căreia înfloresc păsări, al cărui cer este susținut de corul fecioarelor, ale cărei steaguri sunt sufletele strămoșilor plecați la luptă, o țară halucinantă, un pământ cântător și orbit de lumină proslăvește în versurile sale recente Ștefan Dumitrescu, poet straniu, cu sufletul lansat riscant, punte peste prăpastia lirică, căreia nu i se
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
Fiecare din poeziile sale este o deschidere către o lume creată de el, o lume în care păsările umblă ... Citește mai mult Ana Blandiana: ,,O țară în văile cosmice ale căreia înfloresc păsări, al cărui cer este susținut de corul fecioarelor, ale cărei steaguri sunt sufletele strămoșilor plecați la luptă, o țară halucinantă, un pământ cântător și orbit de lumină proslăvește în versurile sale recente Ștefan Dumitrescu, poet straniu, cu sufletul lansat riscant, punte peste prăpastia lirică, căreia nu i se
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
din ce în ce mai sigur pe drumul pierzaniei și primarii beți dorm în căruțele cu ventilație specială, din foi de brusture. Așa s-a pierdut prin vreme gustul speculației, tot țesînd faldurile istoriei la nemuritoarele mașini Singer, tot depilînd fecioarele de pericolul împotmolirii în ideal, deși în orice epocă, în ... Citește mai mult Suflîndu-și nasul în bucățile de pînză heraldicădate la sfințit prin biserici,aducătorii de ploaie cu broaște și peștinavighează și ei prin porturile speranței,înjurînd de mama focului
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
guvernantele alunecă din ce în cemai sigur pe drumul pierzanieiși primarii beți dorm în căruțele cu ventilație specială, din foi de brusture.Așa s-a pierdut prin vreme gustul speculației,tot țesînd faldurile istoriei la nemuritoarele mașini Singer,tot depilînd fecioarele de pericolulîmpotmolirii în ideal,deși în orice epocă, în ... IX. ÎN ORICE CAZ, TRĂIM, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2318 din 06 mai 2017. În orice caz, trăim, și asta-i bine, Deocamdată, viața-i la-ndemînă, Și, pregătind
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
la apus, sughițul lebedei în zbor. Pe deasupra caselor bate orologiul cleios, din adînc în adînc sfîntul pas se-nnămolește-n ogor. Dar de ce trîmbița dogită a nașterii voastre, cînd viconții și marchizii se-ntorc bătrîni și goi din pădure? Sfîntă Fecioară, dă-mi poala mantiei tale albastre, sînt mucenicul născut pe-un tăiș nevăzut de secure. Cînd plouă-nfundat mă doare mîna cu care sărut, crestele copacilor ca pe fiii lui Zamolxe mă ... Citește mai mult Ah, mă-nvechesc și dau
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
la apus, sughițul lebedei în zbor.Pe deasupra caselor bate orologiul cleios,din adînc în adînc sfîntul pas se-nnămolește-n ogor.Dar de ce trîmbița dogită a nașterii voastre,cînd viconții și marchizii se-ntorc bătrîni și goi din pădure?Sfîntă Fecioară, dă-mi poala mantiei tale albastre,sînt mucenicul născut pe-un tăiș nevăzut de secure. Cînd plouă-nfundat mă doare mîna cu care sărut,crestele copacilor ca pe fiii lui Zamolxe mă ... XXII. COLIND DE PRIMĂVARĂ, de Dragoș Niculescu, publicat
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
nu mai știu a câta oară stau lângă foc să mă-ncălzesc. deși am ghiocei la tâmple mă-ncearcă visuri fel de fel, cum ar fi fost, să se întâmple, să mă prefac în ghiocel? nu mai ești nici tu fecioară, nici eu nu mai sunt holtei, dar visăm o primăvară plină-ochi cu ghiocei... Referință Bibliografică: deși afară încă-i iarnă... / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1147, Anul IV, 20 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 George
DEŞI AFARĂ ÎNCĂ-I IARNĂ... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383246_a_384575]
-
este necesar. Nu aș face față altfel. Hai urcă alături de mine! Ștefan se miră de faptul că în timp scurt Anton a reușit să-l cucerească. Muncea cu seriozitate, îl vedeai rar zâmbind, doar fața i se îmbujora ca la fecioare, atunci când era mulțumit de rezultatul muncii. După ce vântul răvăși părul de pe capul lui Ștefan iar brațele sale au condus o bucată bună tractorul, simți o altă viață, simți natura în toată splendoarea ei. În depărtare se zăreau piscurile Ceahlăului, orașul
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383261_a_384590]
-
spatele acoperit cu o bogată vestă de mătase. Avea niște ochi reci, lipsiți de inteligență și Învolburați de nu puține păcate capitale. Încă din ușă, poetul apucase să recite o rugăciune scurtă Împotriva deochiului, urmată de o rapidă invocare a Fecioarei Maria. „Blestemat! De trei ori blestemat! se gândi priorul. Vreau vești despre mortul de la San Giuda. Ce ai descoperit la examinarea trupului său? zise el apoi. Medicul șef Își recăpătase aerul de superioritate. — Nimic. E mort. Părea sincer surprins. Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mugetul zimbrilor, de zborul berzelor care se duc în țările calde, de oamenii care se uită după ele, cântând o doină în cor prin văi mănoase, munți înalți, câmpii întinse! Ia-mă cu tine și mă jur pe icoana sfintei fecioare de la Czestochowa că nu-ți va părea rău! Episodul 65 O INTERPOLARE Sunt, mărite Cetitoriule, împrejurări în viața povestitorului când pană este, călimară este, hârtie este, hârtie este, curechi în poloboc asemine, brânză în putini de-a volna, și totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Foarte bine, foarte bine - zise Nazazarie, care se ferea să facă politică. Peste masă, în fața lui Iovănuț, Despina, fata vel-logofătului Samoilă, cerca o ciosvârtă. Tocmai o ducea cu grație spre guriță, când simți privirea tânărului călugăr asupră-i. Roșindu-se, fecioara șovăi o clipă, apoi lăsă ciosvârtă să se afunde înapoi în sos și se șterse firesc pe bărbie, ca și cum ar fi fost sătulă. Iovănuț se simți vinovat. Trimisul Porții, Husain Ramza-pașa, mâncă doar puțină pâine cu sare. Toți știau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
puțin înainte de a-și lua inima în dinți și a spune: Episodul 123 CUM SE REZOLVĂ PASIUNILE — Ierte-mi-se glasul subțirel și cam peltic cu care intru în vorbă - grăi așadar Iovănuț, tușind ușor și roșindu-se ca o fecioară - dar înțelepciunea domniilor-voastre a trezit în mine niște lumini ce-și caută cu îndârjire opaițul. Mult din negura neștiinței mele despre căsătoria lumească s-a risipit după ce v-am auzit. Forța ignoranței mele este însă mare și roiuri de întrebări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
a cărui măreție creștea cu fiecare clipă, deoarece câteva dintre dunele aurii aproape fosilizate atingeau mai mult de două sute de metri înălțime, într-un joc de lumini, umbre și curbe atât de pronunțate, că uneori părea o încântătoare pajiște cu fecioare uriașe complet despuiate. Când, în sfârșit, lăsară în urmă râul de dune, pătrundând într-o nemărginită întindere pietroasă, își făcură apariția la orizont negrele siluete dințate ale unui mic lanț muntos, așa încât Nené Dupré se îndreptă spre sud-est și, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
decență și aspirația dumneavoastră totodată. Nimeni nu poate fi acuzat Însă că ia o sperietoare de ciori drept arhanghel, atunci cînd vede cu un singur ochi, pentru că și Domnul Dumnezeul nostru trimite năpăstuitului său fiu - omul - pe Belzebut Înveșmîntat În fecioară. Am avut un prieten care spunea că supremul omagiu pe care ți-l poți aduce este să traversezi o stradă aglomerată cu ochii Închiși. Și tot traversînd așa, a ajuns Într-o bună zi să-și pună lațul de gît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
parcă amîndoi să-ți propună scurte repetiții de somn În vederea marelui spectacol al tăcerii. Viermi mici, albi, grăsciori ca niște prunci se cuibăresc În carnea ta, caută căldură și hrană, vezi ca prin ceață, flacăra lumînării pîlpîie și imaginea tremură, fecioara Își alăptează pruncul. Sub pleoape lumina se Înghesuie dinlăuntru. Culorile vor să fugă din tine și se-nvălmășesc toate acolo Între gene. Chipuri galbene, chipuri violete, date cu bronz, ca fetele noastre la demonstrația de chimie În laboratorul de la subsol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
oierule pe căpitan Întrebați-l boierule șapte văi și-o vale-adîncă tauri mulți mi-or paște-o Încă destul turnați vin de ambră și calomel pe creștetul mielului să-l răcorim să-l trezim În aerul dulceag al abatoarelor veniți fecioare din Ierusalim fecioare din Bolintin fecioare din Sion fecioare din relon ieșiți de sub dușuri priviți-mă m-am Înălțat drept ca un steag sînt narcisul din cîmpie sînt crinul de prin vîlcele sînt regele Ubu) Corul: Mulți ani trăiască! The
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Întrebați-l boierule șapte văi și-o vale-adîncă tauri mulți mi-or paște-o Încă destul turnați vin de ambră și calomel pe creștetul mielului să-l răcorim să-l trezim În aerul dulceag al abatoarelor veniți fecioare din Ierusalim fecioare din Bolintin fecioare din Sion fecioare din relon ieșiți de sub dușuri priviți-mă m-am Înălțat drept ca un steag sînt narcisul din cîmpie sînt crinul de prin vîlcele sînt regele Ubu) Corul: Mulți ani trăiască! The Beatles: O, girl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
șapte văi și-o vale-adîncă tauri mulți mi-or paște-o Încă destul turnați vin de ambră și calomel pe creștetul mielului să-l răcorim să-l trezim În aerul dulceag al abatoarelor veniți fecioare din Ierusalim fecioare din Bolintin fecioare din Sion fecioare din relon ieșiți de sub dușuri priviți-mă m-am Înălțat drept ca un steag sînt narcisul din cîmpie sînt crinul de prin vîlcele sînt regele Ubu) Corul: Mulți ani trăiască! The Beatles: O, girl Corul: Cine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o vale-adîncă tauri mulți mi-or paște-o Încă destul turnați vin de ambră și calomel pe creștetul mielului să-l răcorim să-l trezim În aerul dulceag al abatoarelor veniți fecioare din Ierusalim fecioare din Bolintin fecioare din Sion fecioare din relon ieșiți de sub dușuri priviți-mă m-am Înălțat drept ca un steag sînt narcisul din cîmpie sînt crinul de prin vîlcele sînt regele Ubu) Corul: Mulți ani trăiască! The Beatles: O, girl Corul: Cine să trăiască The Beatles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Ha, ha, sîngele apă nu se face. Bătrînul se aplecă liniștit, Își ia cartea și citește mai departe, ca și cînd n-ar fi auzit nimic. ... haide, mă Wanda, chiar ți-ai pierdut umorul de tot? Lasă mutra asta de fecioară deflorată, că-mi strici tot cheful. Unde ești, marchizo? Păi ce facem, dragă, acum ți-ai găsit să speli vasele? Stai aici cu noi, că ăștia au cam pus-o de mămăligă. Ochelaristul a Întins-o, craii fac de priveghi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
toate arabescurile grefate În materia lui neștiutoare, cum ființe secrete ar lăsa peste noapte dîre de roți și de lanțuri pe nisipul neted. El se coace Încă, se rumenește, respiră aburul tainic Împresurat de limfe materne, moi, opace, văluri de fecioare promise, În curînd va țîșni afară În lumină ca un gheizer, ca o coloană sonoră făcînd aerul să se gudure, trezind culorile amorțite ale obiectelor. În această noapte În care șoapta mea Îi desenează talpa piciorului, În această noapte În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pe care nu o poți povesti, deși o auzi În tine neîntrerupt. Treceam prin aerul acelei primăveri Însoțită de cîntece, mergeam În grupuri pe străzi intonînd „Erika“ și „Die Fahne hoch“ și În lumina difuză a catedralei, În fața altarului Sfintei Fecioare, „O, Du Frohliche, O, Du Selige“ și simțeam aceeași ardoare În fiecare cîntec și nu vedeam nici o diferență Între ele - cîntam. Inhalam binele și răul laolaltă fără să am știință de ele, pluteam Într-o confuzie tulburătoare, totul părea pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
se aprinde lumina, de ce curge apa, de ce mîncăm, de ce gîndim? Brusca ieșire dintr-o normalitate acceptată În altă normalitate uitată ne contrariază ca o erezie. A Început toamna. E o zi nehotărîtă ca firea celor născuți la granița dintre zodia Fecioarei și zodia Balanței, o zi ca atunci cînd am scris primul rînd al acestei cărți. Un soare pe care nu vrei să-l lași să plece, de care vrei să profiți, să-l absorbi În trup, să-l Închizi acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]