1,272 matches
-
cea a raportului de alteritate cu limba. E cu siguranță valabil pentru acea categorie de scriitori "minori", dar nu este, oare, vorba de o situație emblematică pentru orice scriitor autentic? De oriunde vin, ei întrețin cu toții o relație exacerbată și fecundă de iubire-ură cu limba comună, pe care o lucrează neîncetat, pe care o reinventează, pentru a ajunge ca să reluăm formula lui Gilles Deleuze "să faci să strige, să faci să se bîlbîie, să bolborosească, să șoptească limba în ea însăși
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
greu de găsit două personalități, două stiluri și două opere mai diferite decît cea a gînditorului român de expresie franceză Emil Cioran și cea a romancierului canadian franco fon Maxime Roussy. Și totuși... autoficțiunea și problemele identitare concepte dense și fecunde, la intersecția dintre singular și colectiv, conștient și subconștient pun în joc noțiuni precum: reprezentare, apartenență, sine, celălalt, recunoaștere și (re)construcție, conformitate și diferențiere, tot atîtea axe de cercetare care pot îmbogăți studiul fiecăruia dintre scriitorii menționați. Și care
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
critic primele cuvinte ale Constituției noastre, asta se datorează faptului că nu e vorba, așa cum am putea crede, de o pură subtilitate metafizică. Pretind că această personificare a statului a fost în trecut și va fi în viitor o sursă fecundă de calamități și de revoluții. Iată Publicul de o parte, Statul de cealaltă, considerate a fi două entități distincte, una ținută să dea din belșug asupra celeilalte, iar cea de-a doua având dreptul de a reclama de la prima torentul
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
parale mai puțin în avantajul său. Dar cheltuiala funcționarului se vede, deoarece ea are loc efectiv, în timp ce cheltuiala contribuabilului nu se vede, deoarece, vai!, este împiedicat să o facă. Comparați națiunea cu un pământ arid și impozitul cu o ploaie fecundă. Fie. Dar ar trebui să vă întrebați de asemenea de unde vine această ploaie și dacă nu cumva impozitul este cel care pompează umiditatea din interiorul solului și îl transformă într-un pământ arid. Ar trebui să vă mai întrebați de
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
-l trec sub tăcere, căci intră în sfera foarte precisă a acestui studiu economic. Acesta afirmă: Chestiunea economică, în materie de teatru, se rezumă într-un singur cuvânt: este vorba de muncă. Nu contează natura acesteia, este o muncă la fel de fecundă, la fel de productivă ca munca de orice altă natură din națiune. Și teatrele, știți acest lucru, hrănesc și dau salarii, în Franța, la optzeci de mii de lucrători de toate felurile, pictori, zidari, decoratori, costumieri, arhitecți etc. care reprezintă însăși viața
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
tâmplarilor, fierarilor și creșteți în aceeași măsură salariile cântăreților, coaforilor, decoratorilor și costumierilor. Nimic nu dovedește că această din urmă clasă este mai interesantă decât cealaltă. Domnul Lamartine nu pretinde acest lucru. El însuși afirmă că munca teatrelor este la fel de fecundă, la fel de productivă (și nu mai mult) ca oricare altă muncă, lucru care ar putea fi contestat; căci cea mai bună dovadă că cea de-a doua nu este la fel de fecundă ca cea dintâi este faptul că una este solicitată să
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
acest lucru. El însuși afirmă că munca teatrelor este la fel de fecundă, la fel de productivă (și nu mai mult) ca oricare altă muncă, lucru care ar putea fi contestat; căci cea mai bună dovadă că cea de-a doua nu este la fel de fecundă ca cea dintâi este faptul că una este solicitată să achite costul celeilalte. Dar această comparație între valoarea și meritul intrinsec ale diverselor tipuri de muncă nu intră în subiectul meu din prezent. Tot ce am de făcut aici este
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
în acest punct, nivelul de cunoștințe al socialiștilor. Sectarii moderni opun fără încetare asocierea societății libere actuale. Nu iau deloc în seamă faptul că societatea, sub un regim liber, este o asociere veritabilă, mult superioară tuturor celor care ies din fecunda lor imaginație. Să elucidăm acest lucru printr-un exemplu: Ca un om să poată, ridicându-se din pat, să îmbrace o haină trebuie ca un pământ să fi fost împrejmuit, defrișat, desecat, muncit, însămânțat cu un anumit tip de vegetale
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
ai Ligii: Cobden, Bright, Fox, Thomson. A publicat traducerea sa în cursul anului 1845. Cartea se deschidea cu o introducere încadrând istoria originii și progresului Ligii. Până la apariția acestei cărți, dacă nu am ignorat în Franța existența acestei mari și fecunde asociații, cel puțin nu am înțeles deloc importanța sa. Nu vedeam în chestiunea corn laws decât o chestiune în întregime specifică Angliei și traducătorii jurnalelor englezești nu credeau, prin urmare, că dările de seamă ale ședințelor Ligii merită osteneala de
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
a pus acest reproș la inimă și și-a folosit toată verva spiritului și căldura sufletului să demonstreze injustiția acestei acuzații. Pentru a atesta faptul că economia politică nu apăra status quo-ul, a cerut, în nume propriu, o mare și fecundă reformă; pentru a o justifica în fața reproșului că îi lipsese măruntaiele, s-a ridicat, tot în nume propriu, împotriva impozitelor oneroase și a piedicilor opresive ce apăsau asupra muncii și asupra subzistenței maselor. Nu s-a mulțumit să distrugă eroarea
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
oameni aprigi: hoți de cai, hoți de porci, dezertori, vechili. Continuând idei din Lipitorile satului și Tănase Scatiu, Sandu-Aldea a căutat să expună în Două neamuri lupta țăranilor cu arendașii greci ridicați pe ruinele vechii cinstite boierii. I. AGÎRBICEANU La fecundul preot ardelean Ioan Agîrbiceanu discutarea problemelor morale formează ținta nuvelei și a romanului. Autorul dovedește tact în felul cum absoarbe teza etică în fapte, evitând predica și făcând doar simpatică virtutea. Aci facem cunoștință cu bărbați dedați la patima jocului
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
În plan istoric, coordonatele pentru societatea românească de azi se concentrează astfel în jurul a trei principii: gândirea existențială, ecumenicitate și federalism, în funcție de care se poate realiza organismul unitar, aspirând spre totalitate, al lui homo existens. Sugestiile lui V. sunt extrem de fecunde sub aspectul definirii unei actuale „dimensiuni românești a existenței”. Altă serie de studii antrenează în dezbatere probleme de filosofia istoriei, iar dintre acestea un punct de reper original se dovedește cel intitulat A gândi cu Eminescu. În perspectiva istoriei literare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290661_a_291990]
-
de la o epistemă la alta, situație care, generalizată, demonstrează într-o oarecare măsură că structuralismul nu poate fi istoric și deschide calea pentru opera sa poststructuralistă. Și în acest context se observă că dispunerea opozitivă structuralism poststructuralism nu este întotdeauna fecundă în ceea ce privește interpretarea unor asemenea autori și situarea lor într-unul dintre câmpuri. Pe baza acestei "mutații" de la un curent la altul, teoreticieni precum Josué V. Harari 57 așază într-o bibliografie a structuralismului timpuriu nume precum Barthes, Deleuze, Foucault, Donato
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
încetează să dispară"294. Astfel, Foucault va problematiza concepte precum subiectul, opera, omul, autorul, pe care le va așeza de altfel sub semnul absenței; acest lucru nu înseamnă că Foucault ar proclama inexistența lor, ci, dimpotrivă, ele sunt considerate teme fecunde de reflecție asupra modalităților în care conceptele de subiect, operă, om, autor au funcționat în interiorul cunoașterii. În această perspectivă, declararea "morții" acestor concepte reprezintă, de fapt, introducerea unei analize asupra modului lor de funcționare, în vederea extragerii regulilor de formare și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
micrologiilor prezentate se pot constitui în indicii importante ale decodării fenomenului postmodern. Deși numeroasele studii despre postmodernism încep să configureze o anumită ordine în temele și conceptele utilizate frecvent de acest curent și să traseze o serie de posibile abordări fecunde, se poate totuși afirma că tot ce se află sub umbrela acestei noțiuni este încă în mișcare, profund problematic și nefixat. De la o problemă aparent simplă aceea a periodizării și până la încercarea de a defini fenomenul și de a-i
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
precedentă), "cel mai mare poet al marilor regi" (o vates magnarum maxime regum: v. 1). Scrisorile lor s-au alternat cu zel, dar până acum Ovidiu nu i-a trimis versuri, pentru că... ar fi vândut castraveți grădinarului. Severus este foarte fecund și dintre toți poeții niciunul nu strânge recoltă mai bogată ca a lui. Sulmonezul, în schimb, nu se mai simte în stare să scrie versuri ca pe vremuri. Cu toate relele pe care le-a avut de suportat în exil
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
azi (adăuga), parcă am fi fost crescuți la școala unei sclavii cât de cât legitime, aproape înfășați în regulile și în structurile acesteia, pe când mințile noastre încă mai erau fragede, fără a fi gustat din cel mai frumos și mai fecund izvor al elocvenței, vreau să spun (declara) libertatea, pentru care nu reușim să fim nimic altceva decât sublimi adulatori"...398. Aceasta este realitatea de fapt și de drept a banchetelor și a pasiunii pentru libertate pe care o manifestau participanții
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
poetul după vestea morții lui Paulus; înțelegem astfel de ce Ovidiu, în perioada care începe cu moartea lui Augustus, care a urmat la puțin timp după cea a lui Paulus, adică într-un interval de aproape patru ani, el, așa de fecund, a compus numai vreo zece epistole din cartea a patra din Ex Ponto 416. Într-un prim moment, după moartea lui Augustus, este posibil ca poetului să-i fi trecut prin minte "prezumția nebunească de a obține iertarea de la Tiberiu
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
plăcerile sufletului Încep, la Nicolae Văcărescu, de la un anumit grad de ordine și că ele nu trebuie să zdruncine temeliile firii. De aceea toate fantasmele iubirii se mișcă Într-un climat de izolare și uscăciune, nici un contact cu elementele Însuflețitoare, fecunde din afară. Sub puterea modelelor lăsate de Înaintași, Nicolae meditează și el la alcătuirea și foloasele iubirii, zicînd, Într-un loc, că iubirea este „suflețire de duhuri istețe” (o definiție, În fond, frumoasă; trimite gândul spre dimensiunea spirituală a iubirii
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Se va vedea atunci cînd vom analiza poezia dedicată erosului că Heliade pune la baza sistemului său de valori morale celula familiei, elogiază virtuțile conjugale și bucuria de a fi tată. Căminul este un loc de petrecere tihnită, de retragere fecundă: spațiul datoriei Împlinite și al unei sărbători sacre. Mai puternice literar, mai individualizate sînt peisajele celeste, mai statornică este dragostea lui Heliade pentru „aflările ingenioase”, „ființele aeriene”. În raport cu ele, demersul liric capătă o anumită precizie. Este, Întîi, o frenezie și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
celeste, mai statornică este dragostea lui Heliade pentru „aflările ingenioase”, „ființele aeriene”. În raport cu ele, demersul liric capătă o anumită precizie. Este, Întîi, o frenezie și o vinovăție: „Petreceri Înțelepte, aflări ingenioase Mintea-mi prea obosită grămadă izvodea.” O oboseală foarte fecundă, o Înstrăinare de lucrurile din afară care face posibilă explozia interioară, nașterea marilor proiecte vizionariste. Pe Heliade cel mai profund Îl aflăm aici: În Anatolida, Visul, În fragmentele din Mihaida, Serafita, Serafimul și heruvimul, poeme, În cea mai mare parte
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
senzuală a locului. Nu ne-am face o impresie adecvată despre spațiul și despre darurile coloristice ale lui Bolintineanu dacă n-am lua În considerație poema În patru cînturi și note explicative Conrad din 1867. Este, indiscutabil, performanța lirică a fecundului autor. Regăsim, aici, toate temele lui, tratate cu mai mare originalitate: tema nimicniciei omului și a trecerii vieții, tema matinalului, tema armoniei, tema creatorului proscris și a despotismului sălbatic etc. Un discurs vast În care mitologicul și politicul se succed
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și o agresiune materială. Scriitura, despre care Alecsandri nu face nici o referire exactă, reprezintă Împăcarea dintre cele două elemente (spații) aflate la extremitățile sensibilității lui poetice. Versul domolește agresiunea iernii și dă oarecare consistență visului. „Retras În pace”, Într-o fecundă singurătate, cu rănile Închise, poetul poate, În fine, să-și transcrie melancoliile lui de om Înfricoșat de dezastre. Începutul Pastelurilor sugerează tocmai cadrul și starea ce permite nașterea poeziei. Să cităm cîteva fragmente din Serile de la Mircești: „Perdelele-s lăsate
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
parte la constituirea acestui pasaj (grădinile Armidei, nimfele pînditoare), Însă literatura este mai mult decît oriunde concurată aici de percepția directă a lucrurilor. Retorica peisajului prevalează asupra peisajului retoricii. Alecsandri pune la un loc tot ceea ce o natură bună și fecundă produce mai de preț. Un colț de rai, cum zice el, unde se vorbește un limbaj comun: limbajul galanteriei. Stejarul, simbolul puterii, adresează modestei ierbi: „mult ești vie și gingașă”, vulturul - simbolul orgoliului și al cruzimii - vorbește cu ciocîrlia, soarele
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
spațiu deschis și, În fața lui, imaginația poetică se Înspăimîntă. Nu „se-nveselește”, Încă o dată, pentru că, fără hotare, pustietatea (cîmpia) este altă imagine a haosului. Iar față de haosul materiei, Alecsandri are cea mai hotărîtă oroare. Însă oroarea se dovedește și aici fecundă. Ea naște insecuritatea, și insecuritatea se Închide (sau se deschide) Într-o clară figură a solitudinii. Poemul este scris cu o vădită rea dispoziție. Lui Alecsandri nu-i place obiectul, e prost dispus În fața temei, Însă, ce bizar!, reaua stare
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]