2,317 matches
-
În jos pe șine. E doar un moment de simbolism ieftin, pentru că trebuie să mă supun regulilor stricte ale realismului. Cu alte cuvinte: nu se vede nimic. Ceața primăvăratică plutește pe meterezele podului Belle Isle, proaspăt inaugurat. Globurile gălbui ale felinarelor strălucesc, aureolate de ceață. ― Ce de trafic la ora asta! se miră Lefty. ― Da, Îi răspunde Zizmo, e foarte circulat pe timpul nopții. Podul Îi poartă lin pe deasupra râului și Îi depune pe partea cealaltă. Belle Isle, o insulă În formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
crenelate de ulei de măsline. Din toate geamurile Întunecate de pe stradă zboară gloanțe, de la salonul de biliard al lui Frank, de la barul Crow și din clopotnița Bisericii Africane Episcopale, așa de multe gloanțe Încât Încețoșează aerul ca ploaia, făcând singurul felinar rămas În funcțiune să pară că e gata să se stingă. Gloanțele izbeau blindajul tancului și ricoșau din cărămidă și tatuau mașinile parcate. Gloanțele retezară cu totul picioarele unei cutii a Serviciului Poștal al Statelor Unite și o făcură să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
desfăcut bretelele salopetei. Ridicându-mi bluza, mi-am Îndesat câteva șervețele În sutien. Apoi mi-am dat părul pe spate, mi-am ridicat salopeta și m-am grăbit să ies afară, spre plimbarea noastră În pădure. Mă așteptau sub un felinar galben de pe verandă. Jerome avea În mână o lanternă argintie. Pe umărul lui Rex se afla un rucsac militar plin cu bere Stroh’s. Am coborât treptele până pe gazon. Terenul era neregulat, plin de rădăcini, dar cetina era moale sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
aici, am spus. ― Știu, răspunse Obiectul. Se auzi un zgomot de ceva spart În spatele cabanei, urmat de râsete. Obiectul făcu un pas spre mine. ― Ce fac acolo? ― Nu știu. Dintr-o dată, micuțul geam al barăcii se lumină. Băieții aprinseseră un felinar Coleman Înăuntru. Apoi ușa de la intrare se deschise și Rex păși afară. Zâmbea ca un comis-voiajor. ― E cineva aici care vrea să vă cunoască. Moment În care ridică o capcană, zgâlțâind șoarecele dinăuntru, făcut piftie. Obiectul zbieră: ― Rex! Sări Înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Încet. Da, În ciuda motorului cât un degetar, care suna ca o mașină de cusut, Gremlinul reușea să accelereze. Părăsind ținutul pustiu din preajma gării Grand Trunk, intrase În zona luminată, cu trafic intens, a punctului vamal de la granița Statelor Unite cu Canada. Felinarele Înalte luminau puternic Gremlinul, al cărui verde aprins părea acum mai tare ca niciodată. Distanțându-se de Eldorado (precum mașina Jokerului care scăpa de Batmobil), Gremlinul se alătură camioanelor și mașinilor care se apropiau de intrarea pe marele pod suspendat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Nu mai erau scări care duceau în sus, ci uși etanșe. Le deschiseră și dădură de altele, de sticlă. Le deschiseră și pe astea și se pomeniră într-un coridor din sticlă în afara căruia domnea întunericul. În depărtare, se zăreau felinare ici și colo, iar lumina acestora se reflecta din când în când în corpuri marine care se plimbau nestingherite pe fundul oceanului, la mai bine de zece kilometri sub suprafața sa. Erau într-un tunel de legătură care pornea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și femei, așteptînd gravi, În tăcere. Într-un minut-două, la ora nouă, printre copacii mari din parc va Începe concertul. Aerul serii era aproape răcoros, după o zi caniculară, și briza ușoară făcea frunzișul să foșnească molcom, În timp ce șirul de felinare cu globuri albicioase forma, pe fondul unui verde Întunecat, pete de un verde mai deschis. — Nu vrei să stai jos? CÎteva scaune rămăseseră neocupate, dar ei nu se așezau niciodată. Se plimbau agale. Alții făceau la fel, discreți, ascultînd În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
seara, cu o oră Înaintea concertului. Micile scaune galbene formau cercuri atît de regulate, Încît păreau rînduite după linii trasate cu compasul. Toate erau libere, cu excepția unuia singur, În primul rînd, unde stătea doamna În lila. Nu citea la lumina felinarului. Nu tricota. Nu făcea nimic, era calmă. Cu spatele foarte drept și mîinile În poală, stătea nemișcată, privea drept Înainte, ca o persoană distinsă. Semăna cu o imagine dintr-o carte ilustrată. Purta o pălărie albă, În timp ce aproape toate femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
un sens, da... Lecoeur și Maigret se uitară unul la altul, pentru că rostise acel cuvânt cumplit simplu, natural, fără să-i tresară nici un mușchi al feței. Maigret vedea umbrele parcului, verdeața care, În unele locuri, căpăta tonuri ireale În lumina felinarelor, muzicanții În uniforme cu galoane... Dar revedea mai ales fața prelungă a numitei Hélène Lange care, pentru el și soția lui, Încă nu era decât doamna sau domnișoara În lila. — O cunoșteați pe domnișoara Lange? Bărbatul rămase nemișcat, cu răsuflarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
său, a notarului, vătășeilor, spesele de cancelarie, imprimatele necesare, abonamentele la Monitorul Oficial și Farul Constanței, diar official al județului"1271. În vederea unei eficientizări a activităților edilitare și unei modernizări mai alerte, prefectul județului Constanța a dispus "a se înființa felinare (câte unul cel puțin pentru fie-care sat sau comune ca Dăienii cu 5) și table indicând numele comunei și școla publică"1272. În același sens, se preciza faptul că "s-a prevădut pe unde s-a putut și fonduri pentru
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
de către prefect. Cu toate acestea, nu existau notari în fiecare comună din lipsa fondurilor necesare pentru retribuirea acestora. În vederea unei modernizări mai alerte a localităților rurale, prefectul județului Constanța a dispus introducerea iluminatului public prin amplasarea a cel puțin un felinar în fiecare sat. Totodată, au fost amplasate tăblițe cu numele comunelor și indicatoare pentru școlile publice din comune. Lucrările de construire de școli în comunele rurale au fost susținute de către locuitori, aceștia contribuind atât cu sume de bani cât și
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
și vărului meu. M-au însoțit până în ocol, unde m-am urcat în trăsură. Cădea o ploaie rece. M-am întors la mănăstire de-a lungul străzilor pietruite. Orașul era iarăși cufundat într-o liniște deplină. Era întuneric beznă, în afară de felinarele ce luminau imaginea Fecioarei prinsă în vreun perete sau de-a lungul drumului. Ascultând tropotul cailor, am închis ochii și am încercat din nou să mi-l închipui pe părintele Valente pe care trebuia să-l întâlnesc. Îmi frământam mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
luminile se stinseră devreme la mănăstire, iar clădirea în care ședeau japonezii rămase liniștită ca un mormânt învăluit în întunericul de smoală. Pe povârnișul de piatră înghețat, paznicul de noapte, îmbrăcat cu o manta uriașă și ținând în mână un felinar de fier, mergea încet cu pași răsunători zornăindu-și mulțimea de chei de la brâu. Când ajunse la colțul străzii, se întoarse ca și cum și-ar fi amintit ceva și strigă înspre casele cufundate în liniște: Han dado las once y sereno
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
dai!” Timp de cinci zile am plutit de-a lungul coastei Italiei, înspre sud către portul Civitavecchia, ce se afla înafara Romei. Am ajuns acolo seara. Burnița. Pe cheiul învăluit în ceață și sclipind în ploaie ne așteptau răbdători cu felinare în mână câțiva oameni ca niște umbre alături de patru trăsuri. Erau oamenii trimiși în întâmpinarea noastră de cardinalul Borghese. Din purtarea lor cuviincioasă, dar lipsită de căldură, îmi puteam închipui cât de stânjeniți se simțeau. Ne-au lăsat să stăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
teme de leu de trei ori: când Îi vede urma pentru prima dată, când Îi aude Întâia oară răgetul și prima dată când Îl vede În față. Mai târziu, Înainte de răsărit, În timp ce-și mâncau micul dejun la lumina felinarului răgetul leului s-a auzit din nou și lui Francis i s-a părut că acesta se află chiar lângă tabără. Pare un veteran, a spus Robert Wilson, ridicându-și privirea din farfuria cu scrumbii. I-auzi-l cum tușește. — E pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Vorbea mereu cu D.J. Smith despre magazin, despre republicani și despre James G. Blaine. Seara citea, la lumina lămpii din camera din față The Toledo Blade și ziarul din Grand Rapids sau mergea cu D.J. Smith să prindă pești la felinar. Când venea toamna, el, Smith și Charley Wyman puneau un cort Într-o căruță, Își luau niște topoare și carabinele, doi câini, și plecau spre câmpiile cu pini de după Vanderbilt ca să vâneze căprioare. Cu patru zile Înainte de plecare, Liz și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fuma un trabuc În Întuneric. Indianul tânăr trase barca la mal. Unchiul George le dădu câte-un trabuc. Depărtându-se de mal, trecură printr-o pajiște Înecată-n rouă și continuară să se țină după indianul tânăr, care avea un felinar În mână. Apoi intrară-n pădure și merseră pe o potecă ce ducea la drumul pe care se transportau bușteni și care ducea până-n dealuri. Drumul acesta era mult mai luminos, pentru că fuseseră tăiați copacii și de-o parte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pe o potecă ce ducea la drumul pe care se transportau bușteni și care ducea până-n dealuri. Drumul acesta era mult mai luminos, pentru că fuseseră tăiați copacii și de-o parte și de cealaltă. Indianul tânăr se opri, Își stinse felinarul și apoi Își continuară drumul. La o cotitură le ieși Înainte un câine lătrând. Ceva mai Încolo se vedeau luminile barăcilor unde trăiau indienii tăietori de lemne. Mai mulți câini se repeziră la ei. Indienii Îi goniră. La fereastra primei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mele, ba uneori, seara, după ce beam un cocteil, Îmi Închipuiam că făcusem lucrurile pentru care Își primiseră ei medaliile. Dar când mă Întorceam noaptea acasă, mergând pe străzile pustii, cu toate magazinele Închise, prin vântul rece, Încercând să merg pe lângă felinare, știam că n-aș fi putut face niciodată ce făcuseră ei și că mi-era foarte frică de moarte; deseori stăteam singur noaptea În pat, fiindu-mi frică de moarte și Întrebându-mă cum o să fie când o să mă Întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
deschise și doi bărbați intrară. Se așezară la tejghea. — Ce să fie? Întrebă George. — Nu știu, spuse unul dintre ei. Al, tu ce vrei să mănânci? Nu știu, răspunse Al. Nu-ș’ ce vreau să mănânc. Afară Începea să se-ntunce. Un felinar se aprinse În fața vitrinei. Cei doi bărbați așezați la tejghea citeau meniul. Nick Adams Îi privea din celălalt capăt al barului. Vorbea cu George când intraseră. — Mie dă-mi un file de porc cu sos de mere și piure, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mâinile Înmănușate. — Numai bine, șmechere, Îi spuse lui George. Că tare mult noroc mai ai. — Asta așa e, spuse Max. Ar trebui să joci la curse, istețule. Apoi cei doi ieșiră. George Îi urmări prin vitrină cum traversară, trecând pe sub felinar. Cu pardesiurile alea strâmte și cu pălăriile tari păreau un cuplu de cabaret. Trecând prin ușa batantă, George se-ntoarse În bucătărie și-i dezlegă pe Nick și pe bucătar. — Eu nu mai am chef de d-astea, spuse Sam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
băga. — Mă duc să vorbesc cu el, spuse Nick. Unde stă? Bucătarul le Întoarse spatele. — Toți puștii știu ei mai bine ce tre’ să facă, spuse. — Stă-n gazdă la Hirsch, Îi spuse George. — Mă duc pân’ acolo. Afară, lumina felinarului strălucea printre ramurile desfrunzite ale unui copac. Nick urmă linia tramvaiului și la primul felinar făcu colțul pe o stradă laterală. La a treia casă de pe stradă era pensiunea Hirsch. Nick urcă cele două trepte și sună. O femeie deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Toți puștii știu ei mai bine ce tre’ să facă, spuse. — Stă-n gazdă la Hirsch, Îi spuse George. — Mă duc pân’ acolo. Afară, lumina felinarului strălucea printre ramurile desfrunzite ale unui copac. Nick urmă linia tramvaiului și la primul felinar făcu colțul pe o stradă laterală. La a treia casă de pe stradă era pensiunea Hirsch. Nick urcă cele două trepte și sună. O femeie deschise ușa. — Ole Anderson e acasă? Vrei să vorbești cu el? — Da, dacă este. Nick o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
liniștit. — Ei, noapte bună, doamnă Hirsch, spuse Nick. — Nu-s doamna Hirsch. Ea e proprietara. Eu sunt doar Îngrijitoare. Doamna Bell Îmi zice. — Atunci, bună seara, doamnă Bell. — Bună seara. Nick merse pe strada Întunecată până ajunse la colțul cu felinar și apoi, de-a lungul șinelor, până la restaurant. George era Înăuntru, În spatele tejghelei: — Ai vorbit cu Ole? — Da. Stă-nchis În cameră, nu vrea să iasă. Când auzi vocea lui Nick, Sam deschise ușa de la bucătărie: — Nu vreau nici măcar s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Hogan, o scrisoare te costă doar doi cenți. Ne luarăm rămas-bun de la Hogan și Bruce, maseurul negru, ne duse cu căruța la gară. La revedere, domnule Brennan, spuse Bruce când ajunserăm la tren. Sper din toată inima să-i stingeți felinarele. La revedere, spuse Jack și-i dădu doi dolari. Bruce Îl masase tot timpul. Acum părea cam dezamăgit. Jack observă că mă uit la Bruce, care ținea cele două bancnote-n mână. — Restu’-s pe nota de plată. Hogan a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]