1,275 matches
-
traducere literală a ediției suedeze și din acest motiv îmi rezerv dreptul de a putea publica o carte de o întindere comparabilă cu Fenomenologia lui Van der Leeuw, publicată cândva la Payot. Într-adevăr, cartea mea concurează cu această lucrare fenomenologică a lui Van der Leeuw, dar scopul meu a fost totdeauna mai degrabă acela de a-l suplimenta decât de a-l substitui pe Van der Leeuw, întrucât aici la Uppsala îi studiem pe amândoi, dar îl rezervăm pe Van
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
așa, folosind celuloza din lăstarii pe care-i ronțăie, căprioarele pot traversa iarna. Poate voi mai reveni și cu alte exemple. Spuneam În capitolul anterior că mai sunt Încă două tipuri de substanță de rezervă: aminoacizii și acizii grași care, fenomenologic, pot fi discutați cam tot așa, adică drept substanțe reducătoare, ulterior neutralizate redox, produse de plantă și preluate, furate chiar, de animal În scopul oxidării. Și, pentru că problema rezervei chimice a biocenozei devine astfel mai diversă, Îmi permit acum o
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Da. Revoluția paranoico-critică. Arhanghelismul științific, pp. 250-264. Izverna M, trans. București: Est-Samuel Tastet Editeur. Dalí S (2005g) Metamorfoza lui Narcis. Poem paranoic. Da. Revoluția paranoico-critică. Arhanghelismul științific, pp. 291-297. Izverna M, trans. București: Est-Samuel Tastet Editeur. Dalí S (2005h) Aspecte fenomenologice ale metodei paranoico-critice. Da. Revoluția paranoico-critică. Arhanghelismul științific, pp. 328-338. Izverna M, trans. București: Est-Samuel Tastet Editeur. Dali S (2005i) Manifestul antimateriei. Da. Revoluția paranoico-critică. Arhanghelismul științific, p. 339. Izverna M, trans. București: Est-Samuel Tastet Editeur. Dalí S (2006) La
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
cetate, trebuia acreditată de putere prin discursuri oficiale. Deși în realitate este o perioadă cu o politică expansionistă, agresivă, secolul lui Pericle rămâne în imaginarul european cu o aureolă mitică și senină. Interpretarea politicii de către sofiști dezvoltă o reală bază fenomenologică pentru exercitarea puterii, cu ecouri până în renaștere. În primul rând, binele colectiv este înterpretat ca fiind datoria supușilor din afara cetății/ republicii de a realiza tot ce este util celui puternic, pentru a-l bucura. În al doilea rând, democrația ateniană
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
măsură parțială contribuind și la întărirea ritualului vasalității 36. Valorile prieteniei, plurale, se bazează pe trei concepte: bun, util și "ceea ce creează plăcere, bucurie". Fără a fi rigide și atotcuprinzătoare, cele trei motive ale relației de prietenie își află analiza fenomenologică în Etica Nicomahică, probabil cel mai important ghid comportamental al civilizației europene antice, în care se poate citi și o adevărată "prefață" a "oglinzilor principilor" de mai târziu. Philia, noțiunea greacă fundamentală pentru înțelegerea Eticii, văzută cu multiplele ei înțelesuri
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Modernitate și tradiție în Est, Tănase Sârbu Monolog pe mai multe voci, Ion Deaconescu Noi și ceilalți, Tzvetan Todorov Noi și postcomunismul, Sorin Bocancea Nihilismul, Franco Volpi Ok. Pentru America!, Gheorghe Stan Omul cu trei aștri, Yvan Le Page Poetică fenomenologică. Lectura imaginii, Dorin Ștefănescu Simptome, Virgil Nemoianu Societatea românească în tranziție, Ion I. Ionescu Spiralogia. O teorie neurologică a relației cunoaștere-conștiință, Jacques Jean Askenasy Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viață privată, Alina Hurubean (coord.) Trei rîuri și-
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
mare bonomie școlară; apoi trece la aspectul gramatical al gândirii, observând neacoperirea exactă a ideii prin cuvânt; când e cazul face pacientului un simplu examen de cunoștințe; în sfârșit, metoda cea mai teribilă este considerarea minții autorului studiat sub raportul fenomenologic, încadrarea lui într-un lanț de necesități și imperturbabila clasificație. În acest moment pozitivist Maiorescu creează o expresie nouă, memorabilă (limbut, beție de cuvinte). Capodopera polemică a lui Maiorescu este Beția de cuvinte. Răspunsul la discursul de recepție al lui
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
o foarte bună documentare din literatura de specialitate, precum și utilizarea tuturor metodelor de cercetare geografică pentru fiecare component de mediu (Velcea, 1995, citată de Octavia Bogdan). Studiul riscurilor de mediu pretinde și presupune elaborarea unei metodologii care permite o analiză fenomenologică obiectivă. Un asemenea studiu are în vedere următoarele aspecte: · existența unei baze de date statistice pe o lungă perioadă de timp; · stabilirea caracteristicilor medii ale parametrilor analizați; · extragerea valorii extreme care reprezintă limitele posibile de variație ale fenomenelor sau pragurile
Impactul antropic şi riscurile induse asupra reliefului în Podişul Moldovei by Margareta Negrea Vacarita () [Corola-publishinghouse/Science/91570_a_93219]
-
1981), volum de factură compozită, reunind comunicări, prefețe, recenzii, alături de studii mai ample, de tip prelegere. Indiferent de obiectul lor - opere și idei ale unor gânditori (Tudor Vianu, Camil Petrescu, D. D. Roșca, Mihai Ralea, Georg Lukács), domenii ca estetica fenomenologică, critica marxistă, critica literară românească în devenirea ei istorică, probleme de estetică, teorie literară și filosofie a culturii (critică și valoare, structura operei dramatice, estetica teatrului, sociologia muzicii, interferența culturilor, teleologie și cauzalitate în ontologia socialului, personalitatea practică și cea
TERTULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
negre și le-am păstrat ca atare. — Vreți să spuneți că a fost vorba de o reproducere a creierelor? — Nu, nici vorbă. Creierele nu se pot reproduce. Tot ce-am făcut noi a fost să fixăm sistemul cognitiv la nivel fenomenologic. Chiar și așa se pune problema unei limite temporare. Când e vorba de flexibilitatea creierelor în timp, noi nu ne mai putem asuma nici o responsabilitate. Am reușit să rezolv însă altceva extraordinar: să transform cutia neagră în imagine vizibilă. Profesorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pătrunde într-o altă lume. Lumea pe care o vezi acum se schimbă ușor-ușor, ca să o poți suprapune peste cealaltă. Puțin câte puțin ca să poți conștientiza totul. Lumea de aici și de-acum există practic, dar, din punct de vedere fenomenologic, este doar una dintre nenumăratele posibilități. Schimbările nu sunt strigătoare la cer... e ca și când ai păși mai întâi cu dreptul sau cu stângul. Așa că nu văd de ce să ți se pară ciudat că se schimbă lumea o dată cu modificarea amintirilor. Sună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
se remarcă o mai mare siguranță a experienței lirice și unde este valorificat, încă din titlu, conceptul diltheyan Erlebnis. În viziunea autorului poezia este, înainte de toate, „trăire”, cea mai sigură garanție a autenticității. În Seva lucrurilor (1990), ancorarea în concretul fenomenologic este mai apăsată. Un adevărat ritual al tăcerii, în stil blagian, desfășoară poetul în versurile din cartea cu titlul oximoronic Dezlănțuind tăcerea (1994), pentru ca în placheta Calea de întoarcere (1998) să se mențină ca o dominantă lirismul senin, echilibrat, de
GRIGORIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287360_a_288689]
-
vine dintr-o viziune extrem de puternică, pentru că foarte frecventată, a agoniei. Nu vă lăsați Înșelați de aparenta exsanguitate a unui bolnav cronic. Accesele lui de vitalitate te pot doborî. Insignifiantul poate fi egalul enormului, atunci cînd literatura devine o practică fenomenologică, În care realitatea obiectivă nu are nici o importanță, totul fiind o afacere de raport cu subiectul. La microscopul reprezentării minimaliste, ceea ce se vede Încearcă să calmeze și să ascundă ceea ce se simte, iar rezultatul este o tensiune latentă Între un
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o fantasmă, nu o informație. Literatura franceză contemporană tinde - dacă nu e mai corect să spun tindea - să i se conformeze, prin cele două mari paradigme de stil pe care le putem detecta studiindu-i producțiile: minimalismul de la Minuit (proza fenomenologică despre care tocmai am vorbit, aceea a privirii neutre, care „absolutizează”) și literatura enunțării, cea care, prin felurite autoficțiuni, Încearcă să transcrie rostirea, reducînd la minimum stilul și Încercînd să scape reprezentarea de ipostazierea privirii. O literatură extrem-obiectivă și una
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Cerisy În 1963 și reluate În Tel quel, „Mme Durry: „CÎnd citesc aceste descrieri foarte precise, foarte exacte, foarte obiective, foarte minuțioase ale romanului actual, mă simt În afara obiectelor și În afara lumii.” Inducerea sentimentului dezrădăcinării și solitidinii provin din proiectul fenomenologic inițiat de Husserl și originat În metafizica subiectului, veche de pe vremea cel puțin a lui Descartes. Putem spune așadar că tel quel era lumea pentru noii romancieri francezi de atunci În măsura În care semăna cu cea propusă de Husserl și Heidegger - o
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Claude Simon (În ordine cronologică descrescătoare). Consubstanțial biografismului, autoficțiunea “memoriei personale” i-ar avea ca exponenți pe Marguerite Duras, Nathalie Sarraute, Louis-René des Forêts: Ei se revendică, probabil, de la Proust sau Virginia Woolf, pretîndu-se ca nimeni alții la un demers fenomenologic de analiză a literaturii. Dar În fața valului confesiv hard al ultimilor ani, selecția nu stă În picioare. Nici Doubrovski n-are ce căuta alături de Annie Ernaux, nici des Forêts alături de Sarraute. “Romanul exhibiționist” este realizat după criteriile poeticii expresivității. Herve
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
iar Simona Popescu ar fi o autoficționară. Or, aici, ca și la Cezar Paul Bădescu, de pildă, avem de-a face cu exuvii, cu bildung. Nici Radu Cosașu nu scrie autoficțiune, pentru că nici literatura lui nu respectă explicit nici criteriul fenomenologic, nici criteriul pragmatic. Eul cosașian are ceva din vacuitatea eului autoficțional, dar și din aceea a eului-În-formare. Expresivitatea eului, deși intensă, este mereu mediată, temporizată cu un cert beneficiu terapeutic pentru subiect, desigur, dar asta-i o altă problemă. Radu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
efectiv ce să spui - nu mai e nimic de judecat. Așa, omul este adus, În reprezăntările artistice, la locul lui, ființă naturală: animal care se deosebește de colegii lui de regn prin simplul fapt - esențial totuși - că gîndește În sens fenomenologic, aducînd la conștiință, ceea ce face, și care se abține să facă mereu ceea ce ar vrea să facă. Acest dublaj reflexiv al oricărei manifestări umane are astăzi rolul de a scoate umanul de sub incidența oricărei autorități alta decît propriul liber-arbitru. Unul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
detașată, elegantă, prețioasă chiar, lipsită de inflexiuni, ternă uneori, pe care unii critici o compară cu cea clasică a secolului al XVII-lea („il y a du Bossuet chez Echenoz” scrie undeva criticul Bruno Blanckeman). Epoché-ul la care visa realismul fenomenologic al Noilor Romancieri și-a pierdut din radicalitate pînă la a ajunge, din nou, o atitudine stoică - și pudică În același timp - care face ca Între eticheta omului clasic reprezentat În limbaj de pildă În romanele Doamnei de Lafayette și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
le distragă privirea de la ea Însăși. Minimalsmul, astăzi, s-a instituționalizat. Studiul literaturii minimaliste se face În universități. Desigur, asta nu echivalează cu o statuficare. Să ne gîndim la faptul că avem de-a face de fapt cu o reprezentare fenomenologică a realității: un subiect aparent „slab” circulă printr-o lume aparent familiară, aproape depopulată, fiind mereu obligat să se Întoarcă la sine, Într-un interminabil exercițiu de Îndoială epoche-ică - și nu carteziană, din moment ce nu se mai pune problema să nege
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
să fi ajuns aici pe altă filieră, prin Proust? (Unde mai pui că Husserl e una, Bergson, alta, că, dacă tot conectăm literatura la gîndirea epocii, de ce n-am conecta-o la tipuri de discursuri, de pildă pozitivismul sau obiectivismul fenomenologic, de regăsit În alte domenii intelectuale?) Există așadar o mare cantitate de aleatoriu În studiul literaturii moderne. Într-o ordine ea Însăși oarecare, avem două mari convenții care-l regizează: arbitrariul limbii și arbitrariul estetic. Ce justifică, altfel spus, studiul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
al treilea rând, elevul român al lui Durkheim și-a însușit regulile metodei sociologice durkheimiene, dar neîncorporându-le în „micul său tratat de observație (Gusti 1934/1968, 312-321), nu însă înainte de a adăuga o regulă străină pozitivismului francez, de proveniență fenomenologică germană, ce privea caracterul intuitiv al observațiilor de teren, dezvăluit prin „scormonirea de sensuri, nu printr-o înregistrare pasivă”, „prin trăire sau pe cale intelectuală”. Există însă un filon al sociologiei clasice franceze care l-a înrâurit semnificativ pe fondatorul Școlii
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
intrinseci, și anume capacitatea de a crea unitățile sociale. O detaliere a consecințelor socializatoare ale morfologiei voinței sociale se află în M. Larionescu (1996, 14-18). O altă dimensiune a moștenirii culturale germane, din direcția filosofiei kantiene și husserliene, privește opțiunea fenomenologică asumată de D. Gusti, nu însă înainte de a o „contagia” cu influențe pozitiviste franceze și românești. Educația sa l-a sensibilizat față de cele două influențe copleșitoare din filosofia germană, cea kantiană de la începutul secolului al XIX-lea și cea a
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
secolului al XX-lea. D. Gusti a descoperit în filosofia germană o teorie a subiectivității, opusă „determinismelor” exterioare, populare în epocă, ce susținea că ordinea colectivă, „sensul realității”, sensul structurii” sunt construite cu ajutorul intenției și al experienței individului; în viziunea fenomenologică, percepția individului, puterea conștiinței sale structurează realitatea, creează axe de referință spațiale și temporale. Autorul român a deprins, în contactul cu filosofia germană, un stil de argumentare constructivistă în care indivizii sunt cei ce produc lumea integrată, structurată, familiară din
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
pentru construcția teoriei cadrelor și manifestărilor voinței sociale, a conceptelor de unități, procese și relații sociale; valorizarea comprehensiunii în metodologia explicației fenomenelor și a proceselor sociale. Dacă D. Gusti ar fi construit sistemul său sociologic în perimetrul exclusiv al principiilor fenomenologice, ar fi rezultat o concepție de natură constructivistă pură, fără imixtiuni din alte tradiții teoretice. În realitate, edificiul său teoretic este unul de sinteză între tradiții teoretice alternative, fenomenologice și deterministe. Cel mai intuitiv exemplu de sinteză teoretică și creatoare
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]