KorAP: Find »[drukola/base=fenomenologic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...47 48 49 ...52 >

1,278 matches

Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483

însuși faptul-de-a-fi al Dasein-ului; acesta nu este trecutul, ci este timp, adică se constituie pe sine prin extaze temporale (cele autentice: reiterarea, clipa și premergerea), care ghidează înseși posibilitățile de a fi ale Dasein-ului. În schimb, adevărul, ca (posibil) principiu fenomenologic al analiticii existențiale, poate susține o reconstituire factică (făptuitoare) a ființării căreia îi este constitutivă relația cu ființa, în întregul ei. Potrivit înseși reglementărilor judicativ-constitutive, gândirea cea mai profundă și nu mă îndoiesc că gândirea a atins adâncimi neobișnuite în

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
fi liberă de multe dintre convențiile funcționale în orizontul judicativului constitutiv a gândit ca fiind "gândirea" predeterminată a istoriei filosofiei. Luând aceste evenimente "fenomenale" în sensul constituirii existențiale a Dasein-ului, devine evident saltul de la principiul logic, al evidenței, la cel fenomenologic, al adevărului, în orizontul analiticii existențiale. Se cuvine, tocmai de aceea, a zăbovi în preajma acestui joc al dictaturii judicativului care angajează "gândirea liberă" proprie, cel puțin la o primă vedere, analiticii existențiale. Dar, întărind încă o dată gândul că avem bune

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
potrivită și scoaterea la iveală a limitelor lor în privința puterii de a pune la punct totul în spațiul discursului de tip filosofic. Oricum, în locul acesta trebuie semnalată tensiunea creată în reconstituirea unor sensuri ale analiticii existențiale de ivirea principiului ei fenomenologic (adevărul) pe lângă cel logic (evidența); tocmai suspansul pe care acest fapt îl îngăduie poate constitui o motivație puternică pentru susținerea tonusului unui "nou" discurs filosofic, care să vadă lumina e drept, încă vagă ce vine dinspre posibilitatea sa de a

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
evidență, în sens metodologic, și nu trebuie trecut cu vederea motiv pentru care, din când în când, revin la el -, pe lângă aspectele tematice tocmai semnalate, se referă la analogia dintre dualitatea ontic-ontologică, de origine heideggeriană, și dualitatea "atitudine naturală"-"atitudine fenomenologică" de proveniență husserliană, căpătată de reconstituirea fundamentelor analiticii existențiale. Cum spuneam și mai sus, reorizontalizarea fenomenologică proprie acesteia se datorează și angajamentelor fenomenologice pe care Heidegger și le asumă deschis de la bun început. Cum vom vedea, nici nu poate fi

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
când, revin la el -, pe lângă aspectele tematice tocmai semnalate, se referă la analogia dintre dualitatea ontic-ontologică, de origine heideggeriană, și dualitatea "atitudine naturală"-"atitudine fenomenologică" de proveniență husserliană, căpătată de reconstituirea fundamentelor analiticii existențiale. Cum spuneam și mai sus, reorizontalizarea fenomenologică proprie acesteia se datorează și angajamentelor fenomenologice pe care Heidegger și le asumă deschis de la bun început. Cum vom vedea, nici nu poate fi vorba doar despre o analogie strictă de sens formal; mai degrabă aspectul ei tehnic iese în

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
tocmai semnalate, se referă la analogia dintre dualitatea ontic-ontologică, de origine heideggeriană, și dualitatea "atitudine naturală"-"atitudine fenomenologică" de proveniență husserliană, căpătată de reconstituirea fundamentelor analiticii existențiale. Cum spuneam și mai sus, reorizontalizarea fenomenologică proprie acesteia se datorează și angajamentelor fenomenologice pe care Heidegger și le asumă deschis de la bun început. Cum vom vedea, nici nu poate fi vorba doar despre o analogie strictă de sens formal; mai degrabă aspectul ei tehnic iese în evidență, la nivelul actelor intenționale cu rost

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
intenționale cu rost constitutiv: ceea ce înseamnă că însuși aspectul "obiectual" al acestei analogii are prezență, într-o oarecare măsură. Înlăuntrul proiectului analiticii existențiale constituit prin actul-de-principiu logic "scoaterea la iveală a temeiului prin punerea sa în evidență" și prin principiul fenomenologic, adevărul, se află o reconstrucție filosofică foarte apropiată sensului kantian de "critică", de preluare a condițiilor care fac cu putință ceva; este vorba despre analiza unei probleme de logică clasică statutul verbului, al lui "este", din structura judecății de predicație

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
a Dasein-ului, altfel spus, de funcția propedeutică a unei hermeneutici a facticității în constituirea structurii (existențiale a) Dasein-ului. Problema în cauză ar avea, potrivit lui Heidegger, puternice înrâuriri asupra demersurilor filosofice în genere. La prima vedere, ne aflăm în fața unui comentariu fenomenologic asupra problemei statutului copulativ sau/și existențial al lui "este" din structura judecății de predicație specifice logicii de tradiție aristotelică. În fond, este vorba despre o veritabilă reconstrucție ontologică a lui "este". Ceea ce înseamnă că mizele generale ale demersului sunt

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
non-judicativ al problemei în cauză, prin câteva întrebări și prin schemele de răspuns la acestea. Poate cel mai semnificativ gând, în sensul ce ne interesează aici, este acela despre "preeminența ontologică a Dasein-ului", gând făcut cu putință tocmai de extensia fenomenologică (ontologică) a sensurilor lui "este" și de reorizontalizarea propriu-zis ontologică a temei care îl vizează pe acesta. Heidegger crede că cea mai dificilă problemă legată de "este" se referă la statutul său în propozițiile ontologice, adică în acele propoziții care

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
acestuia, capătă rolul de analiză pregătitoare a ontologiei ca atare; tocmai de aceea ea este "ontologie fundamentală". Întoarcerea la analitica existențială, așa cum ea a fost desfășurată în Ființă și timp, a devenit deja calea firească de urmat pentru reconstituirea principiului fenomenologic al analiticii existențiale, anume adevărul. Enunțul (Aussage), adică judecata, nu prezintă o semnificație directă pentru ontologia fundamentală, decât în măsura în care este legat de un element al structurii Dasein-ului. În Ființă și timp, enunțul este formă de punere în evidență ca explicitare

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
și concepte, chiar dacă are în alcătuirea sa verbul, pe "este", fiindcă acesta doar leagă, nesemnificând altceva, enunțul însuși rămâne la un nivel de semnificație redus. Schimbarea poziției verbului și această schimbare este, cumva, necesară se produce atunci când enunțul este interpretat fenomenologic; fiindcă în acest caz se schimbă însuși statutul "obiectului" dezvăluit prin enunț (semnalat de subiect), în funcție de intenționalitatea Dasein-ului. Consecințele directe sunt legate de "adevăr", de felul în care acesta este raportat la enunț (de exemplu, dacă este doar al enunțului

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
fapt, ea capătă, fără putință de tăgadă, un sens "obiectual". Desigur, intenționalitatea Dasein-ului se manifestă întâi în privința ustensilității ființării, apoi, corespunzător însuși nivelului puterii de semnificare a enunțului, în privința ființării ca ființare și a ființei sale. Prin funcția intenționalității, dualitatea fenomenologică "intenție obiect intențional" capătă sens, iar orizontul ontologic de constituire este deschis; și chiar către sensul de adevăr. Enunțul, așadar, poate fi tocmai acest topos al constituirii sensurilor propriu-zis ontologice ale lui "este" și, în această măsură, al adevărului (dar

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
de așezarea sa într-o anumită poziție în structura existențial-ontologică a Dasein-ului.174 Deși Heidegger nu o spune răspicat, dintre cele trei "descoperiri fundamentale ale fenomenologiei"175, pe lângă intenționalitate se-nțelege, și prin forma sa ca intuiție categorială (în sens fenomenologic) operează în tot acest scenariu și originaritatea a priori-ului. Originar pare a fi Dasein-ul; cel puțin pentru o analitică existențială ca ontologie fundamentală. Dar dacă aceasta din urmă oferă doar propedeutica ontologiei în toată puterea cuvântului, atunci trebuie găsit

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
mod originar. Și nu poate fi astfel decât ființa. Numai că aceasta apare încă învăluită în analitica existențială, în măsura în care Dasein-ul, tocmai prin exercițiul ființei (sale), își constituie (dezvăluie) structura sa existențială (făptuitoare). Indiciul unei asemenea substituiri este cuprins în interpretarea fenomenologică a enunțului. Astfel, ființarea care este "obiect" de intenționalitate nu poate fi (ceva) decât pe temeiul constituției fundamentale a Dasein-ului, adică al faptului-de- a-fi. Intenționalitatea este a acestuia, dar ea apare întotdeauna predeterminată; de fapt, sensul pe care îl

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
al enunțului."176); e) enunțul însuși (orizont intențional cuprinzând acte și obiectele lor corespunzătoare pe treapta operațională a înțelegerii de tipul privirii prealabile (în ipostaza de "privire-ambientală", precizează Heidegger) constitutivă ființării-simplu-prezente dezvăluite în ființa sa). Enunțul este, în constituția sa fenomenologică, ulterior unor acte intenționale și obiecte intenționale corespunzătoare. De aceea, două probleme survin aici cu privire la sensul său judicativ sau non-judicativ: 1) dacă, fiind ulterior altor constituții intențional-obiectuale, el nu cumva le topește pe acestea în propria sa structură "existențială", fiind

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
căutare susținută de faptul preeminenței ontologice a constituirii (de sine) a Dasein-ului față de orice altă constituire ființială. După cum îl prezintă Heidegger, enunțul nu este desprins total de determinarea sa judicativă. Cele două determinări logice (judicative), formal și alethic, deși resemnificate fenomenologic, socotite, altfel spus, existențiali, nu-i lipsesc enunțului; astfel încât, condiționarea sa (a enunțului) în structura factică din care face parte ar putea să fie doar aparentă. E drept, formalul nu mai constă acum decât în abstracție: ființarea-simplu-prezentă, corelatul "obiectual" al

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
recunoscută ca atare, aceasta se datorează grabei noastre de a trece direct la înțelegerea Dasein-ului ca timp, lăsând la o parte faptul simplu că abia reducția la verb deschide o cale de operare a reducției la timp. Sesizăm că prioritatea fenomenologică a lui Heidegger este "analiza pregătitoare" a Dasein-ului, că prin aceasta este scoasă la iveală (constituită) însăși ființa acestuia ca timp. Știm, de asemenea, că abia de aici încolo ar fi posibilă o ontologie ca atare, care să se ocupe

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
a reducțiilor amintite mai sus. Până la urmă, întrucât toate sensurile construcției heideggeriene conduc către Dasein desigur, în măsura în care acesta, ca existență, își păstrează propriul ca fapt de-a-fi timpul însuși se dizolvă în structura factică a acestuia, metodologic având loc o reducție fenomenologică a întregii lumi filosofice (în esență, judicativ-constitutivă) la ființă, în fond, la verb (a fi), adică la Dasein. Tematic, însă ceea ce este cu totul semnificativ pentru constituirea fenomenală Dasein-ul se topește în timp: acesta din urmă este, în primă instanță

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
desăvârșit în privința posibilităților sale de a fi. De aici șansa de a regândi atât statutul celor trei termeni, cu tot cu ceea ce ei desemnează, precum și cele trei "fenomene" despre care a fost vorba mai sus: ceva-ca-ceva, ca și enunțul. Este clară formula fenomenologică în care lucrează Heidegger în acest context. De altfel, însăși starea-de-deschidere a Dasein-ului reprezintă un fel de structură care, odată descoperită, funcționează ca un prealabil al "mișcării" sale către constituirea de sine deplină; ea este ceva ce trebuie "umplut". Dar

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
mare atenție, fiindcă Heidegger pare a nu-i așeza direct și strict după ordinea cerută de formula metodei unei fenomenologii intenționale. Pe de altă parte, este clar că structura locului de deschidere corespunde distribuirii funcționale de "poziții" proprie oricărui scenariu fenomenologic, așa încât trebuie regăsite instanțele mai sus menționate, pentru a fi reconstituit unul dintre existențialii fundamentali, înțelegerea, în orizontul căruia se află și cei trei existențiali spre care suntem deja îndreptați, în primul rând enunțul, apoi "ca" și ceva-ca-ceva. Fenomenul nu

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
locului-de-deschidere al Dasein-ului), ontic-factică (unde are loc trecerea de la ființarea-la-îndemână la ființarea-simplu-prezentă) și logică (în care se stabilesc relațiile "intenționale" dintre ceva-ca-ceva și enunț); fără îndoială, aceste ordini pot fi discriminate numai prin analiză existențială, în cazul acesta, prin reducție fenomenologică, fiindcă altfel ele sunt constituite într-o unitate, iar elementele lor își corespund, după cum ușor se poate observa. Ordinea din mijloc, cea ontic-factică, precum și cea finală, "logică", sunt mai clar înfățișate de Heidegger în contextul discuției despre constituirea stării-de-deschidere a

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
se va arăta și dovedi în operarea reducției judicative a judicativului constitutiv, din partea următoare a lucrării de față). Heidegger nu spune aceasta, dar interpretarea de față nu trebuie să ocolească acest sens, scos deja la iveală din perspectiva unei reducții fenomenologice. "Ca" este timp. Iar în această calitate, el poate fi prezent în mod originar în constituirea locului-de-deschidere al Dasein-ului, în structura ceva-ca-ceva investită cu rolul de prealabil al oricărei constituiri în acest registru, în structurarea enunțului. Și, poate, chiar în

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
însuși timp, în mod originar, prin însăși constituirea sa intențional-factică, sau devine timp datorită operatorului "ca" în funcția sa de timporizare prin care se constituie însuși locul-de-deschidere al Dasein-ului? 3.3.3.4. Fenomenul intențional "enunț" (Aussage); adevărul și constituirea "fenomenologică" a Dasein-ului ca întreg. Re-constituirea schematică a reducției la timp și adevăr din analitica existențială Modalitatea în care sunt constituite cele două "ca"-uri, factic și apofantic, ne-a apărut deja. Dar cum este păstrată diferența lor? Cum este aceasta

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
el este, în primul rând, "punere în evidență"; apoi, el înseamnă "predicație" (legătură între un subiect și un predicat); în sfârșit, el semnifică și "comunicare".188 În ordinea expunerii de aici, interesată de reconstituirea fenomenului "enunț" pe direcția unei reducții fenomenologice, acesta vine dinspre structura intențional-factică ceva-ca-ceva și dinspre operatorul intențional "ca". Fără îndoială, întregul complex situațional și existențial al acestor două componente ale intenționalității factice este activ în constituirea fenomenală a enunțului. Cumva, acesta este privit, la nivelul analiticii existențiale

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
fenomenale, faptul că analitica existențială păstrează aspectul alethic al judecății (și judicativului), în vreme ce reformalizarea logos-ului prin instituirea logicii simbolice păstrează tocmai aspectul formal al judecății (și judicativului). Prin ceea ce s-a arătat aici, a fost pregătită o interpretare propriu-zis fenomenologică a reconstrucției filosofice heideggeriene în modelul analiticii existențiale. Dar sensurile scoase la iveală reprezintă probe ale încadrării acesteia în orizontul judicativului constitutiv. E drept, locul acesteia se află la marginea acestui orizont, date fiind sensurile judicativ-regulative și chiar non-judicative care

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]