28,109 matches
-
a noțiunii de fericire, iar apoi printr-o cercetare a apariției eugeniei și a impactului său asupra percepției identității evreiești. Trecînd rapid în revistă diverse viziuni asupra fericirii, începînd cu "eudaimonia" lui Aristotel și sfîrșind cu definiția lui Ambrose Beirce (fericirea este acea senzație plăcută pe care o simțim contemplînd nefericirea altora), Gilman constată că în secolul al XVIII-lea se petrece o importantă modificare de perspectivă: de la fericirea concepută ca scop al unei colectivități se produce trecerea la fericirea ca
Frumusețea și fericirea by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16901_a_18226]
-
începînd cu "eudaimonia" lui Aristotel și sfîrșind cu definiția lui Ambrose Beirce (fericirea este acea senzație plăcută pe care o simțim contemplînd nefericirea altora), Gilman constată că în secolul al XVIII-lea se petrece o importantă modificare de perspectivă: de la fericirea concepută ca scop al unei colectivități se produce trecerea la fericirea ca proprietate a individului. Autonomia făpturii umane se definește, începînd cu Iluminismul, și prin intermediul "fericirii" ca scop și drept fundamental al fiecărei persoane în parte. Reperul chirurgilor estetici din
Frumusețea și fericirea by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16901_a_18226]
-
Beirce (fericirea este acea senzație plăcută pe care o simțim contemplînd nefericirea altora), Gilman constată că în secolul al XVIII-lea se petrece o importantă modificare de perspectivă: de la fericirea concepută ca scop al unei colectivități se produce trecerea la fericirea ca proprietate a individului. Autonomia făpturii umane se definește, începînd cu Iluminismul, și prin intermediul "fericirii" ca scop și drept fundamental al fiecărei persoane în parte. Reperul chirurgilor estetici din secolul trecut erau operele de artă, ceea ce îi amintește lui Gilman
Frumusețea și fericirea by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16901_a_18226]
-
că în secolul al XVIII-lea se petrece o importantă modificare de perspectivă: de la fericirea concepută ca scop al unei colectivități se produce trecerea la fericirea ca proprietate a individului. Autonomia făpturii umane se definește, începînd cu Iluminismul, și prin intermediul "fericirii" ca scop și drept fundamental al fiecărei persoane în parte. Reperul chirurgilor estetici din secolul trecut erau operele de artă, ceea ce îi amintește lui Gilman de distincția lui Kant între cele două "ramuri" ale naturii: fiziologia (felul în care natura
Frumusețea și fericirea by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16901_a_18226]
-
natura a conceput omul) și antropologia (felul în care omul se concepe pe sine). Chirurgia estetică ține de domeniul antropologiei. Individul are dreptul de a-și crea o înfățișare exterioară pe măsura identității sale interioare: dacă e fericit înlăuntru, această fericire trebuie adusă și în afară, zugrăvită pe chip. Felul în care jonglează Gilman cu diverse variațiuni pe marginea acestei legături e extrem de interesant, deși uneori și riscant. Dacă înțeleg bine argumentul lui, problema teoriilor eugenice și a discriminării rasiale apare
Frumusețea și fericirea by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16901_a_18226]
-
psihiatriei, unul de istorie a chirurgiei, unul de istorie al teoriilor eugenice, unul al rasismului. Dar analiza pe care o face antisemitismului din perspectiva chirurgiei estetice scoate la iveală neașteptate conexiuni între felul în care se intersectează idei esențiale precum fericirea, libertatea și identitatea de sine. Sander L. Gilman, Creating Beauty to Cure the Soul. Race and Psychology in the Shaping of Aesthetic Surgery, Duke University Press, Durham, London 1998, 179 pag.
Frumusețea și fericirea by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16901_a_18226]
-
accentuat care n-a permis compromisul sau pactul cu diavolul. Comandament etic din păcate cam lăsat în paragină după '89, cînd foarte mulți, orbiți de noile posibilităti, au abdicat relativ ușor de la respectarea principiilor în numele cărora au luptat înainte". Din fericire, Cassian Maria Spiridon nu face parte din rîndul celor ce "au lăsat în paragină" principiul etic. D-sa e un anticomunist fervent, nedispus a înclina steagul poziției adoptate nici în fața valorilor "consacrate" care au comis compromisuri, nici, cu atît mai
Un anticomunist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16925_a_18250]
-
să fie și ea fericită?" în finalul piesei - surpriză! - personajele piesei se "dezbracă" de rolurile lor, ni se înfățișează ca actori, ceea ce reprezintă un mod ingenios de a se sugera că a avut loc o revoluție. S-a terminat cu fericirea obligatorie! Numai că rezolvarea nu este atât de simplă. în învălmășeala produsă, Ana-Maria a dispărut și aproape nimeni nu și-o mai amintește. în zadar și-au scos actorii măștile. Fețele lor sunt tot un fel de măști, cu câte
LITERATURĂ ȘI SPECTACOL by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16924_a_18249]
-
sens. Găsim unele reminiscențe în povestirea fraților Grimm no 87, "Der arme und der Reiche", în care un cuplu de bătrîni săraci primește de la oaspetele necunoscut, un biet călător (de fapt, Dumnezeu) posibilitatea îndeplinirii a trei dorințe. Ei își doresc fericire și sănătate și să aibă pîine cîtă vreme vor trăi. Casa lor este transformată într-o casă frumoasă și nouă. De îndată ce bogătașul, care alungase pe necunoscut, vede casa, el se scuză, îl invită și îi cere trei dorințe. Dumnezeu i
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
de a da ospitalitate ci de a ști să o primești, fie împărțind puținul pe care îl ai, fie să fii demn de ea prin puritatea însăși a ființei tale.[...]. Vom termina această scurtă schiță cu un ultim exemplu, Insula fericirii, care a fost scrisă, plecînd de la o schemă populară, de către D-na d'Aulnoy în 1690. Este vorba de o poveste inserată într-un roman Istoria lui Hypolite, conte de Duglas (1690) în care eroul, Hypolite, o povestește unei călugărițe
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
al vînturilor lui Eol) la căldură, aceea a lui Zefir și a pasiunii amoroase. Prima ospitalitate care este dar, dar de viață, de căldură, de odihnă și de adjuvant va permite realizarea căutării amoroase. A doua ospitalitate este în Insula fericirii în care eroul a fost transportat pe aripile lui Zefir care i-a dat și o mantie verde care îl face nevăzut. Odată recunoscut, el este primit într-o magnifică locuință, care nu este cu nimic mai prejos față de luxul
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
apariție în națională a lui Gheorghe Hagi. Ioan Groșan și-a amintit în ZIUA că Hagi și compania lui au fost singurii care au izbutit să le ofere bucurii concetățenilor lor, pînă la a-i scoate noaptea din case, de fericire, un întreg deceniu. Comentatori din Italia au scris după meci un diagnostic echilibrat, care poate fi rezumat în formula: "cu puțin noroc noi, cu puțin ghinion ei", căci cam acesta a fost și jocul cu Italia. În meciul său personal
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16974_a_18299]
-
dl Popescu să-l poată infama, cum a făcut-o, pe Gheorghe Hagi, ar fi trebuie ca, mai întîi, ziarul pe care îl conduce să-și scoată în stradă, măcar o dată, cititorii în proporții de masă, pentru a-și declara fericirea că au citit un editorial al dlui Popescu. Din păcate pentru el, redactorul-șef al ADEVĂRULUI îl tratează pe Hagi cu aceeași lejeră impresie că poate da cu el de pămînt, ca și cum ar scrie despre cutare politician sau despre personalitățile
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16974_a_18299]
-
cealaltă latură, terestră, a acestei producții, manifestîndu-se în chiar cuiburile pietății. Spiritualizarea eului își descoperă un caracter egolatoru, nu e doar proslăvire a Domnului, ci și luciferică tentație de-a se planta în centru, de-a fi el însuși celebrat: Fericirea mea/ e-nceputul ființei -/ ce-am voit ca putere/ mi se-mplinește ca duh/ Mă știu mă absorb/ aripi de peste văzduh/ sînt centrul,/ atotcunoștinței!" ( Fericirea mea). Poetul trăiește o "apoteoză" a propriei făpturi, în care se concentrează entitățile văzute și
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
și luciferică tentație de-a se planta în centru, de-a fi el însuși celebrat: Fericirea mea/ e-nceputul ființei -/ ce-am voit ca putere/ mi se-mplinește ca duh/ Mă știu mă absorb/ aripi de peste văzduh/ sînt centrul,/ atotcunoștinței!" ( Fericirea mea). Poetul trăiește o "apoteoză" a propriei făpturi, în care se concentrează entitățile văzute și nevăzute, ca într-o apodictică reprezentanță: "Un centru-acum/ uranic de putere/ un tron tunînd/ erupe-n inima-mi - de foc vorbit - un Popol Vuh/ Mă
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
străfunduri tracice, se conectează la o mitologie primară a terestrității exaltate. Într-un chip mai curînd superstițios decît în temeiul unei credințe articulate, subiectul asociază orgiastica-i stare, transa incendiară, cu puterea zeiească și - cît de grăitor! - cu sîngele zeiesc: " Fericirea mea -/ -i sîngele zeilor!/ Cu mîinile-n transă/ m-ating de văzduh!/ Îmi izbucnesc/ cuvintele-n flăcări/ țin uranicul/ Pentateuh!/ Ardeți harpe-ale/ nervilor oarbe-n/ largul imperial/ al întregii puteri!" Fericirea mea). Misticismul se varsă într-un estetism "barbar". Ne aflăm
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
cu puterea zeiească și - cît de grăitor! - cu sîngele zeiesc: " Fericirea mea -/ -i sîngele zeilor!/ Cu mîinile-n transă/ m-ating de văzduh!/ Îmi izbucnesc/ cuvintele-n flăcări/ țin uranicul/ Pentateuh!/ Ardeți harpe-ale/ nervilor oarbe-n/ largul imperial/ al întregii puteri!" Fericirea mea). Misticismul se varsă într-un estetism "barbar". Ne aflăm într-o zonă literară suficient de bogat ilustrată, de la Coșbuc și Blaga cel din Poemele luminii la Cioran. P.S.: O notă sumbră, apărută în Apostrof, nr. 4/2000, defăimează tot
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
de o bază comună (fundamentum divisionis) pentru a nu cădea în anarhie și de un scop comun pentru a se implanta eficient în istorie. Acest focar al diferențelor poate fi definit în diferite feluri: ca sporirea umanității din om, ca fericirea meritată prin virtute, ca progres și desăvârșire în creație de valori etc. Primejdiile noi care sfidează dinlăuntru și din afară democrația în curs de mondializare constau în: a) terorismul cu sau fără cauză (angry men), cu efecte previzibile sau paradoxale
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
o Fecioară sau un Christ cu seriozitate și gravitate adevărate, așa cum erau reprezentate în Evul Mediu; deci, arta a murit, întrucât nu mai există calea spre absolut. În fond, Hegel revine la Platon: adevărata cale a absolutului este filosofia. Din fericire însă, Hegel s-a înșelat. A existat artă și în secolul al XIX-lea. Hegel prevăzuse însă foarte bine direcțiile pe care avea să le urmeze arta acestui secol romantic. El a sesizat că direcția ar putea fi aceea pe
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
de lumea lor. Completarea schimbului de scrisori ne obligă să adoptăm o perspectivă nouă. Nu mai e loc pentru minimalizări și nedreptăți. Citiți scrisorile și veți vedea cît de profundă și dramatică a fost iubirea dintre Eminescu și Veronica, alternînd fericirea cu prăbușirea lăuntrică, depășind crize și rupturi, spre a reveni la naivitățile dintîi. Veți descoperi un Eminescu gelos și o Veronică disperată, un Eminescu tandru, îndrăgostit pînă peste urechi, și o Veronică sfîșiată, incapabilă să-i supraviețuiască. întregul capitol din
Eminescu inedit! by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17014_a_18339]
-
micii impostori nerăbdători să schimbe ierarhiile. Voi fi fericit cînd voi putea striga: Adventavit asinus, pulcher, fortissimus!" Alte titluri din primul număr al Ziarului de duminică: Bookarest 2000 pregătește secolul XXI, Literatura care salvează viața, Raoul Bossy-Jurnal, Clonarea umană, Vocația fericirii (cronică literară de Dan C. Mihăilescu la volumul Dumnezeu în care spui că nu crezi... de N. Steinhardt), Un proiect cinematografic incendiar, Ierusalim (al regizorului Lucian Pintilie), O bere pentru dr. Goebbels! de Eugen Uricaru la rubrica Istorie nefardată și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17047_a_18372]
-
muzica feței se descompunea lăsînd în urmă/ venele lustruite ca lungi liane/ care se agață înfricoșate de zidurile oarbe./ toamna își făcea numărul intra prin/ cîrciumi cu arlechinul bețiv la braț.// șahiști metafizici dădeau mat unor iluzii/ după fiecare catastrofă fericirea e mult/ mai concretă în subsolurile credinței/ numai dumnezeu încape în picioare./ foșnetul trupului trece în cuvinte dă alarma" (Exilul și frica). Sau: " Toamna de acum. de sub pupile ies zeii/ și pleacă pleoapele noastre aripi fiindu-le/ pînă departe. e
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
în urmă, unii spuneau că e ciudat, că e cienva care a făcut o coloană ca un șirag de mătănii, că la celălalt capăt al orașului a pus o masă și câteva scaune și ce poate să însemne asta, - din fericire românii sunt acolo și taie copacii, astupă râul, sfarmă coloana etc... În încheiere, v-aș pune o întrebare mai personală, privind propriile Dv. preocupări legate de critica de artă. Ați scris numeroase studii despre artele plastice, ați preferat anumiți artiști
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
și umilită de neajunsuri, carnea mea era religioasă. poate nu arată atât de tânără ca acum, când pielea s-a întins pe ea atât de bine, dar am cunoscut cu ea spaime pe care alții nu le vor cunoaște și fericiri nepermise la care alții nici nu pot visa. [...] pentru că eu de fapt nu vreau să am deloc ceva, nici să înaintez dacă pornesc, ci doar să aud cum îmi clănțăne dinții și cum îmi zborșește sângele pe nas, cum dârdâi
Pantelimon Ioan Es. Pop by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17089_a_18414]
-
au răsplata lor, după moartea noastră aici, care e începutul unei alte vieți. Amintirea Paradisului: nu iluzorie fugă de imediat și din imediat, ci vocația de a-l regăsi în frumusețea trecătoare a lucrurilor și a sentimentelor din apropierea noastră. O fericire "în fărâme", o arvună, o anticipare a ceea ce vom întâlni la soroc. Amintirea deșteptată de o pădure bucovineană dimineața devreme, sau de colinele toscane, sau de surâsul unui copil sărac, dar cu inima ușoară din Basarabia prăfoasă, prin care treci
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]