1,559 matches
-
succesul revistei Colleen, Jasper. Ceea ce nu era tocmai adevărat. Jasper era cel ales întrucât Conrad Gallagher o refuzase deja, motivând că este presat cu munca. În timp ce Jasper făcea incursiuni remarcabile în cea de-a doua sticlă cu vin, Lisa îl fermeca vorbind despre sinergie. Fără să îi promită ceva cu adevărat, ea insinua că rubrica scrisă pentru Colleen ar putea duce foarte ușor la o emisiune proprie pe Channel 9, postul de televiziune al Randolph Media. — Sunt de acord, se decise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
fată frumoasă. El o mângâie pe păr, lăsându-i o urmă de căldură de la creștet până la ceafă. —Frumos, spuse el tărăgănat. —Mulțumesc. Intră. Sunt Ted și Joy aici. El își turnă un pahar cu vin și Ashling privi cum o farmecă pe Joy, fără să depună prea mult efort. Faptul că era beat și nearanjat nu îl făcea mai puțin atractiv. Doar diferit. Când filmul s-a terminat, Dylan a început să schimbe canalele, până a găsit ceva ce să îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pădure. O pădure verde-aurie, în care aerul de după ploaie scânteia ca soarele. În uniformele lor verzi, brazii păreau niște uriași. Flori multicolore împodobeau poienița cu iarbă verde ca smaraldul, iar cântecul mierlei și al privighetorii se auzea pretutindeni și te fermeca. După o vreme de admirație, un sunet prelung se auzi de nicăieri. Am luat-o la fugă prin pădurea stranie, până ce am ajuns în vârful unui munte, pe stâncării. Acolo, o pasăre cu pene ca spuma laptelui, de o frumusețe
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
tind să-l cred. Cică doctorul a cumpărat într-o zi un cadavru de la jefuitorii de morminte, a dat să taie inima și a văzut că încă mai bate. Georgie era de față și se pare că asta l-a fermecat. Și cred povestea asta, pentru că în Argonne scotea baioneta ori de câte ori vedea un neamț mort. Nu sunt foarte sigur, dar cred c-a profanat niște morminte și pe aici, prin America. Scalpuri, organe interne... Scârbos! Am avut dintr-odată o revelație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
în vila împăratului. Mirosea a parfumuri grele, părea asudată. Trupul i se mișca sub veșminte, pesemne că era goală. O clipă se îndoi că Macro ar fi fost la înălțimea misiunii, dacă își închipuia că o asemenea femeie îl putea fermeca pe el, care în casa Antoniei avusese sclave cu pielea ca mătasea, mlădioase ca niște trestii, ce fuseseră educate de mamele lor, preotese ale iubirii în templele din Syria; pe el, care își potolea încordarea și adormea sub mângâierile drăgăstoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
tare, de mi-am simțit sufletul trecând În alte sfere ale existenței, mai presus decât În vis. Și privirea mea dureroasă de atâta plăcere când a Întâlnit pe a sa, și cuvintele acelea „ești Încă copil“ mă distrăgeau și mă fermecau peste măsură. Așteptam cu Înfrigurare seara aceasta Îngrozitoare. Toată după-masa am visat, am hotărât să mă las sărutată așa cum vrea el. Inima Îmi tremura de plăcere, când mă gândeam că-l voi simți din nou lângă mine, din nou voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mari din campus și cu numerele lor de telefon. În felul ăsta, de fiecare dată când cunoști un tip, poți să le suni să fii sigură că e disponibil. Chipul Adrianei s-a destins într-un zâmbet larg care a fermecat-o pe Leigh. Atunci și-a dat imediat seama de ce tipul din seara trecută a uitat cu totul de prietena lui când a văzut-o pe Adriana. — Mă cheamă Adriana, a spus ea, făcând cu mâna mai întâi spre Leigh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ceva, chiar dacă i-ar plăcea de tine. Mai ales dacă i-ar plăcea de tine. Poți continua numai dacă el este urât pentru că, ei bine, atunci nu prea ne interesează rezultatul, nu-i așa? Mackenzie clătină din cap, mai degrabă fermecată de Adriana decât deranjată de tonul ei povățuitor. Era atât de simplu, de elementar; cum e posibil ca o femeie de succes atât de atrăgătoare să nu știe treaba asta? — Deci, practic, ce vrei tu să spui este că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ținându-și respirația. Erau apropiați, simțea asta, dar până acum Otis nu reușise să meargă mai departe de strigătul “Graso!” când vedea reflexia propriei lui imagini. Ținu oglinda nemișcată și așteptă, sperând ca el să spună cuvintele potrivite. Era clar fermecat de propria lui imagine — semn bun, dacă era să se ia după așa ceva — căci își înfoie ușor penele și deschise puțin ciocul. Părea să fie mulțumit de ce vede, deși evident că n-avea cum s-o spună. Haide, îl îndemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
un bilet de la margine. Dumbrava minunată de Mihail Sadoveanu. Trebuie să faci o compunere. Te duci În bancă și compui. Prima ta compoziție literară. Despre Lizuca, despre Patrocle, despre bunici și despre noaptea din pădure și scrii că pădurea este fermecată și scrii frumos și curat. Mai scrii că mama vitregă a Lizucăi era din clasele exploatatoare și că nu o iubea pe Lizuca. Scrii așa de frumos și trist despre Lizuca că-ți vine să plângi. Examenul de limbă română
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Gusti Huber... o înfățișează pe doamna Frank... O mare actriță și un star de cinema în timpul războiului în Germania nazistă, a jucat în numeroase filme... În 1943, în timp ce adevărata doamnă Frank se temea pentru viața celor dragi, Gusti Huber îi fermeca pe germani într-un film numit Gabrielle Dambrone... În 1944, când familia Frank a fost deportată în vagoane sigilate, doamna Huber îi amuza pe cetățenii celui de Al Treilea Reich cu uimitoarea ei interpretare... În timp ce Anne era ucisă la Bergen-Belsen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
și să ți se schimbe scutecele. Și mai ales să nu treacă nici o clipă fără să fii adorat. Zi și noapte. Admirat douăzeci și patru de ore pe zi. Știu că aici mă contrazic: adevărul e că m-am măritat cu tine fermecată de cât de copilăros ai fost În Grecia, iar acum mă plâng că ești copilăros. Bine. M-ai prins cu o contradicție. Bucură-te. Uneori mi se pare că Între plăcerea În pat și plăcerea de-a mă prinde cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pieptul lăsat, cu trupul tău ridicol și greoi. Responsabilitatea e a ta. Dar În ce sens? Băgă o mână În buzunar ca să caute pastilele contra arsurilor stomacale. Dar În locul micii cutii, se pomeni cu cercelul Annettei Între degete, lucind ca fermecat În lumina ce venea din spate, dinspre cameră. Aruncându-l În inima Întunericului, i se păru că aude vocea ironică a Yaelei: — Problema ta, amice! Și răspunse, privind În noapte, cu o voce joasă și hotărâtă: —Corect. E problema mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
un parc. Seara avea să se plimbe, când încă mai era lumină afară, într-o rochie lejeră de vară de-a lungul răzoarelor, avea să se oprească, din când în când, surprinsă, de parcă ar fi văzut pentru prima oară florile, fermecată de aranjamentul acela, de micul „parc“ pe care ți-l puteai imagina dacă nu-ți ridicai prea mult ochii. Și tata își luă aparatul de fotografiat, un Rollyflex pe care îl cumpărase încă în B., dar nu-l prea folosise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
păru la fel de nefericit ca și mine când își primi farfuria. Din moment ce nici unul nu se poate gândi la ceva care să-l facă pe celălalt să se simtă mai bine, ne-am luat furculițele resemnați. Era ca în basmul cu oala fermecată cu porridge, care nu se termina niciodată indiferent cât mâncai. Epuizați de mâncare și de emoții, am renunțat amândoi în același timp. Dar experiența dizolvase tensiunea dintre noi, era ca și cum am fi supraviețuit împreună unei prăbușiri de avion. Reușisem cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
la finalul lecturii, pentru a-l felicita pe autor și a-l Îndemna să Își continue munca. Jusserand i se alătură, confirmând autenticitatea culorii locale franceze. Du Maurier era Încântat de o asemenea primire. Henry vedea limpede că proiectul Îl fermecase și că abia aștepta să Îl continue. Era un al doilea domeniu al vieții artistice pe care Îl aborda, cu atât mai binevenit cu cât vederea Îl preocupa În cel mai Înalt grad. Purta acum, În cea mai mare parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În care se urmăreau sau se ascundeau unele de altele, iar În primul act apărea deseori un aparat fotografic, pe care Henry Îl considera a fi o noutate. Vedea În piesa aceasta o bucată de divertisment pur, care avea să farmece publicul prin Îndemânarea cu care erau jonglate mingile și printr-un subiect declarat neimportant. Era, desigur, nevoie de actori dăruiți cu élan comic și o sincronizare perfectă, plus o actriță carismatică pentru rolul principal. Cea la care se gândise era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În sipete. M-am Întors simțindu-mă și mai ratat decât de obicei.“ La vremea cuvenită, primi vești de la Du Maurier cum că, În conformitate cu raportul ginerelui său, premiera de la Manchester fusese un triumf. Tree hipnotizase publicul și Dorothea Baird Îl fermecase, și totul era de foarte bun augur pentru Londra. Îi fu mai ușor de răspuns cu entuziasm În scris, decât personal. „Mă bucur din inimă și enorm, Kiki“, Îi scrise, așezat sobru la biroul său de la hotelul Osborne, „și aplaud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
statistica, hermeneutica, nici faptele; istoriei Îi incumbă istoria, liberă de orice ezitare și scrupule; numismatul să-și păstreze monedele, iar vânzătorul de hârtie - terfeloagele. Istoria e o injecție cu energie, un suflu dătător de viață. Intensificând potența, istoricul Încarcă cernelurile; farmecă, exaltă, dă curaj, Însuflețește; nici vorbă să calmeze sau să enerveze; cuvântul nostru de ordine este să respingem hotărât ceea ce nu Întărește, ceea ce nu-i pozitiv, ceea ce nu-i laur.“ Sămânța a Încolțit. Astfel, distrugerea Romei de către Cartagina e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
foarte bine, i-am răspuns gândindu-mă că într-adevăr suna foarte bine. Păi, trebuie și eu să mănânc ceva, mi-a zis el fără pic de tact. Așa că poți să vii și tu. Întotdeauna ai știut cum să-ți farmeci interlocutorul, i-am spus forțându-mă să zâmbesc. Dar dintr-odată m-am simțit îngrozitor de tristă. Am stabilit să ne întâlnim la un restaurant din centrul orașului la ora șapte și jumătate. Pregătirile au fost și mai elaborate decât cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
În care-am simțit nevoia irepresibilă de a scrie ceva, porcării, recunosc, a fost aceea compusă din mai multe zile cînd Îi făceam curte Mașei și nu izbuteam s-o conving să trecem la deșucheate Îmbrățișări cu nimic, nu poți fermeca o fată adusă din Rusia prin trenul cu cunoștințele tale despre anatomie care-s și ale ei, nici cu cîntece, nici cu cărți scrise de alții. Atunci am hotărît să scriu eu una, m-am gîndit instantaneu la premiul Femina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mai mare, care lucrează-ntîmplător pentru același grec ticălos (Gheorghe Dinică), dar pe macara. Are loc o scenă violentă Între frați, În care se văd sînii ei. Mama lor (Luminița Gheorghiu) plînge, freacă dușumeaua, gătește, se dă cu ruj ca să-l farmece pe director, nu-l farmecă și țipă. Fane reușește În cele din urmă să participe la o manifestație muncitorească, ia cuvîntul, strigă ca Vasile Roaită cu sirena-n mînă și acuză lumea Întreagă de pe acoperiș. Vine bîzÎind elicopterul, simbol. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
același grec ticălos (Gheorghe Dinică), dar pe macara. Are loc o scenă violentă Între frați, În care se văd sînii ei. Mama lor (Luminița Gheorghiu) plînge, freacă dușumeaua, gătește, se dă cu ruj ca să-l farmece pe director, nu-l farmecă și țipă. Fane reușește În cele din urmă să participe la o manifestație muncitorească, ia cuvîntul, strigă ca Vasile Roaită cu sirena-n mînă și acuză lumea Întreagă de pe acoperiș. Vine bîzÎind elicopterul, simbol. El cade și moare. Privește Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dialog Îi aparține lui, care zice: „Tua, de acum femeia mea. Eu iubesc la tua. Je t’aime... Non lăsat pe tua mers la altul”. Pe noi Însă tua ne-a lăsat lați ca la Paris.) Autorul recunoaște că-l fermeca „armonia mișcărilor ei, zbaterea plină de grație a corpului ei de panteră”. Nu putea fără zoologie. Oricum, dacă albinele lui au Înțepat pantera ei, s-ar putea să rămînem fără un alt mare scriitor. În altă revistă de cinematecă, Leonard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
un arc cu labele din față duse mult înainte. „Știi că am fost într-una din zilele astea în grădina botanică?“, spuse Ioana Sandi. „Am făcut și poze. N-am crezut că poate fi atât de minunată iarna, m-a fermecat pur și simplu. M-am întors acasă de-a dreptul fericită. Am și uitat de șefii ăia ai mei groaznici cu care nu reușesc să mă înțeleg.“ Lăsase paharul de o parte și ședea sprijinită de noptieră, iar el se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]