1,332 matches
-
de primăvară abia perceptibil, stelele care se zăreau pe cer printre luminile fluorescente ale tuburilor cu neon, toate la un loc se puneau chezășie că ploaia nu constituia o amenințare imediată. Ca să se simtă cât mai lejer, trase de un fermoar la întâmplare din cele cinci, îl desfăcu până la capăt și aruncă umbrela pliantă în buzunarul deschis al genții pe trei sferturi goală ce atârna, ca de obicei când era la drum, de umărul său stâng. Cerul fiind senin fără urmă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
vândut la negru nici măcar un cățel de usturoi, o peniță de toc rezervor sau vreo pană de gâscă, nu s-a bătut și nu a amenințat pe nimeni și nimeni nu l-a amenințat vreodată, iar în geanta cu cinci fermoare pe trei sferturi goală, în afară de sandvișul preparat de Dana, de umbrelă și de o traista ce semăna mai mult cu turbinca lui Ivan, nu avea nici roni, nici dolari, cu atât mai puțin euro sau droguri. Era curat și nu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cele mai mari din lume, nu te vor mai putea învinge! Sunt sigur că el a găsit osul fermecat și-l poartă permanent sub gulerul de la cămașă, grăbind pasul spre Gara de Nord cu șapca îndesată pe cap și geanta cu cinci fermoare pe umărul stâng, gândi septuagenarul Costică Bidaru. Numai așa se poate explica bafta și norocul său, precum și trecerea, fără nici o opreliște, de la "Pobeda" cenușie și "Moscviciul" roșu de mai adineauri, la recentul "Jeep" american negru și "Ferrari" tot roșu. Întors
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și câinele care în cotlonul lui încă sforăia tolănit nepăsător. De data aceasta rolurile s-au inversat. Adormise de cu seara, mai devreme ca de obicei, cu gândul la ce i se întâmplase în București și la geanta cu cinci fermoare care stătea burdușită în fața lui, gata-gata să pocnească. Soția, care trecuse prin apropiere de mai multe ori, l-a surprins de fiecare dată bolborosind ceva neînțeles și chiar vorbind de unul singur. După părerea ei, deși cam agitat, dormise profund
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
rezolve dilema care-l obseda, brusc duse mâna la tâmplă ca și cum și-ar fi amintit de ceva îngropat de mult în adâncul memoriei. Era vorba de un amănunt foarte important care-l făcu să exclame: Ah, geanta, geanta cu cinci fermoare! Ea trebuie să fie cel mai bun martor!... Într-adevăr, ieri, când s-a întors din capitală, își lăsase geanta cu cele cinci fermoare deschise în cuier, de față cu soția. Era complet goală. Mai mult decât atât, soția, de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
vorba de un amănunt foarte important care-l făcu să exclame: Ah, geanta, geanta cu cinci fermoare! Ea trebuie să fie cel mai bun martor!... Într-adevăr, ieri, când s-a întors din capitală, își lăsase geanta cu cele cinci fermoare deschise în cuier, de față cu soția. Era complet goală. Mai mult decât atât, soția, de teamă să nu fi uitat vreun sandviș neconsumat, prin buzunarele genții, care să se strice, a deschis-o și a scos tot ce era
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
goală. Mai mult decât atât, soția, de teamă să nu fi uitat vreun sandviș neconsumat, prin buzunarele genții, care să se strice, a deschis-o și a scos tot ce era în ea, adică umbrela și cealaltă geantă veche cu fermoarul stricat, pe care le-au agățat într-un alt cui. Acum, voia să o vadă neapărat! Fără a sta mult pe gânduri, s-a repezit în hol. Soția, neștiind ce-i trece septuagenarului ei soț prin cap, l-a urmat
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
părți! Amândoi știau sigur că ieri seara, când s-au culcat, geanta, pe care au lăsat-o atârnată în cuier, era complet goală. Acum, la trezirea din somn, se afla jos, pe ciment, încărcată până la refuz, cu toate cele cinci fermoare trase și închise cu lăcățele. Uimirea lor însă era total diferită. În timp ce pentru el, Costică Bidaru, geanta încărcată până la refuz constituia un argument de necontestat că tot ceea ce-i va povesti soției s-a întâmplat în realitate și nu în
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cu tine! Mi-a dat și un sfat pe care-l voi pune, probabil, cândva în aplicare. Nu pricep nimic! Imediat după ce s-a lăsat întunericul, în drum spre casă, cu cele două genți pe umăr: cea nouă cu cinci fermoare și vechitura aceea cu fermoarul defect, am întâlnit doi bătrâni cerșitori, unul la un capăt de stradă, altul la celălalt capăt. Mi s-a făcut milă de ei și i-am miluit, nu cu "ultimile două carboave" ca Ivan, ci
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și un sfat pe care-l voi pune, probabil, cândva în aplicare. Nu pricep nimic! Imediat după ce s-a lăsat întunericul, în drum spre casă, cu cele două genți pe umăr: cea nouă cu cinci fermoare și vechitura aceea cu fermoarul defect, am întâlnit doi bătrâni cerșitori, unul la un capăt de stradă, altul la celălalt capăt. Mi s-a făcut milă de ei și i-am miluit, nu cu "ultimile două carboave" ca Ivan, ci cu ultimii doi roni. Și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ci cele două genți. După ce Dumnezeu le blagoslovi zâmbind, se făcu nevăzut, împreuna cu sfântul Petre. Și cu gențile blagoslovite ce ai făcut? Le-am încercat pe viu! Adică cum "pe viu"? Nu pricep mai nimic. În cea cu cinci fermoare, care e în fața noastră, ca să-i ocrotesc și să-i feresc de rele, i-am introdus pe toți intelectualii din țară. Să-i fi văzut cum intrau sărmanii în șir indian, docili și palizi, precum păpușile din ceară, căutându-și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
din țară. Să-i fi văzut cum intrau sărmanii în șir indian, docili și palizi, precum păpușile din ceară, căutându-și, cu coatele rupte, fiecare câte-un locșor! Până la urmă au încăput cu toții și am tras imediat toate cele cinci fermoare. De teamă să nu-i pierd, am încuiat fiecare fermoar cu câte un lacăt, iar cheile le am în buzunarul de la geacă. Mi-e milă de ei că stau închiși, dar nu am ce face. Dar cu cealaltă geantă ce
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
șir indian, docili și palizi, precum păpușile din ceară, căutându-și, cu coatele rupte, fiecare câte-un locșor! Până la urmă au încăput cu toții și am tras imediat toate cele cinci fermoare. De teamă să nu-i pierd, am încuiat fiecare fermoar cu câte un lacăt, iar cheile le am în buzunarul de la geacă. Mi-e milă de ei că stau închiși, dar nu am ce face. Dar cu cealaltă geantă ce ai făcut? Se-nțelege... I-am înghesuit pe toți diavolii
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
le am în buzunarul de la geacă. Mi-e milă de ei că stau închiși, dar nu am ce face. Dar cu cealaltă geantă ce ai făcut? Se-nțelege... I-am înghesuit pe toți diavolii. Numai că, am uitat ceva important. Fermoarul fiind defect, nu am reușit s-o strâng bine la gură și fiii lui Scaraoschi, profitând de ocazie, au scăpat în libertate și s-au făcut nevăzuți. Din momentul acela, sunt nevoit, să car în spate povara intelectualului. Tocmai din
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
libertate și s-au făcut nevăzuți. Din momentul acela, sunt nevoit, să car în spate povara intelectualului. Tocmai din acest motiv, geanta pe care o vezi e plină ochi. În ea sunt înghesuiți toți intelectualii din țară. De ce nu desfaci fermoarele, să le dai și lor drumul în libertate? Mă tem că acum, mai ceva ca pe vremea dinozaurilor, când ne adăposteam în peșteră; cum cineva scoate capul la lumină, fiii întunericului, cu forță și lăcomie, dacă nu-l înghit, îl
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Alaska". Câinii parcă se apropie, vin spre mine cu tot cu sanie, iar căpșorul acela de fată cu obrăjorii roz din "Frumusețile iernii" îmi amintește de tinerețea, care mai sălășluiește undeva, chiar aproape de suprafață. Și mai e ceva.... Ce? Geanta cu cinci fermoare mă sâcâie, nu mă lasă să dorm. Mi-e teamă să dorm cu ea în aceeași cameră. Du-o, te rog, în altă parte! După ce soția târâse cu greu geanta încărcată până la refuz în camera alăturată și reveni, reîncepu discuția
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
nici nu-i cunosc și nici nu i-am văzut în viața mea! Eu sunt mai mult ca sigur că îi cunoști pe toți mai bine ca mine! Nu i-ai sfătuit tu pe tineri să deschidă geanta cu cinci fermoare, deoarece în ea se află și marele secret al fericirii? Ei ți-au urmat sfatul și uite ce a ieșit! Fă un efort de memorie și amintește-ți! Eu tot nu pricep nimic! Când ai adormit, ușa camerei fiind deschisă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ți-au urmat sfatul și uite ce a ieșit! Fă un efort de memorie și amintește-ți! Eu tot nu pricep nimic! Când ai adormit, ușa camerei fiind deschisă larg, cineva ți-a urmat sfatul și a tras cele cinci fermoare de la geantă. Cei cu coatele uzate au ieșit în libertate, însă din precauție, nu toți odată, ci pe rând; mai precis, în trei etape. Și ce e rău în acest lucru?! Vrei să spui că sfatul meu nu a fost
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
care simți nevoia să li se alăture, să strige și el același lucru din toți rărunchii, când, ca din senin, să îi apară chiar în față conturul estompat a doi cerșitori... apoi a două genți... din care una cu cinci fermoare ce trebuia să fie burdușită până la refuz... Privi mirat la ea... Da, o avea chiar în față; atârna în cuier ca o zdreanță complet golită de conținut, cu toate cele cinci fermoare deschise. Hotărî ca dimineață să o ascundă într-
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
a două genți... din care una cu cinci fermoare ce trebuia să fie burdușită până la refuz... Privi mirat la ea... Da, o avea chiar în față; atârna în cuier ca o zdreanță complet golită de conținut, cu toate cele cinci fermoare deschise. Hotărî ca dimineață să o ascundă într-un cotlon, în așa fel, încât nimeni să nu o mai găsească. Apoi soția, fotoliul, caietul, iar în urechi o durere continuă ce-l chinuia și care l-a trezit înainte de a
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de pe ramuri. Soarele generos, ca în luna lui cuptor, își deșerta probabil ultimele sale rezerve de căldură, nu numai asupra orașului, ci și asupra canadienei cu care era îmbrăcat. Nou-nouță, cu două fețe, una vernil și cealaltă gri, deși cu fermoarul descheiat, ca un recipient de mare capacitate, comprimase aproape toate caloriile din atmosferă sub căptușeala ei. După o noapte nedormită, transpirat, îngândurat și fără nicio țintă; negru la față precum "Cavalerul Tristei Figuri", chiar în imediata apropiere a cofetăriei "Scala
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ca să nu se facă de râs în fața ei, schimbă subiectul: Am greșit profund când i-am încarcerat ca să-i feresc de necazuri. "Marele secret al fericirii" nu se află acolo. Bine a făcut cel care a deschis geanta cu cinci fermoare. În libertate, intelectualii sunt mai productivi și mai eficienți, însă fericiți nu vor fi niciodată! Duc în spate o povară. Fericiți pe Planeta Albastră sunt doar bunicii și străbunicii, pentru că numai ei, în intervalul scurt dintre două crize de reumatism
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Apărut: 2011 • Format 11 × 18 cm Iași, str. Grigore Ghica Vodă nr. 13 • cod 707027 Tel. Difuzare: 0788.319462 • Fax: 0232/230197 editura ie@yahoo.com • http://www.euroinst.ro 2 1 PETRE ISACHI Prefață ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA Geanta cu cinci fermoare
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
singur cu nea Onuț și ne-om povesti. Mama mă asigurase că mă va lăsa singur cu nea Onuț, cel puțin o noapte. Aud vocea pălăriosului cu geantă arsă: "Gata, la pachet!" Unul scoate, dintr-un gentoi, o husă cu fermoar, care-mi cade cu tronc. Aproape c-ar fi numai bună pentru protejat Trabantul nostru lăsat mereu între blocuri, la mâna ploilor, vântului și ninsorii... Doi pălărioși se apropie de nea Onuț, îl iau de cap și picioare, ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
fi numai bună pentru protejat Trabantul nostru lăsat mereu între blocuri, la mâna ploilor, vântului și ninsorii... Doi pălărioși se apropie de nea Onuț, îl iau de cap și picioare, ca pe un obiect, și-l îngrămădesc în husă. Trag fermoarul. Dau să urlu. Tata mă oprește. Nu e nimic de făcut. Îmi confirmă și Pitu, la ureche: "Autopsia..." Nu pricep nimic... Avem tot inventarul?... Vorbise pălăriosul cel mare... Apoi către tata și Pitu: "Mâine, la ora 8, la sediu, camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]